joi, martie 28, 2024

Ne ducem in cap. Despre viitorul Romaniei analizand sistemul de pensii

Sursa: www.romaniaimbatraneste.ro
Sursa: www.romaniaimbatraneste.ro/

Da, ne ducem în cap, nu glumesc. Scuzați limbajul necolocvial dar am vrut să vă atrag atenția asupra unui aspect despre care nu înțeleg de ce nu vorbim suficient. Nici noi și mai deloc candidații la prezidențiale și politicienii în general.

Am studiat anul acesta împreună cu Victor Giosan (expert afiliat la CRPE) echitatea și sustenabilitatea sistemului de pensii și am sintetizat niște cifre care relevă câteva aspecte de care trebuie să fim conștienți. Totate se sparg în capul sistemului de pensii, toate reformele sau politicile eșuate ale guvernelor post-decembriste aici, la pensii se adună. Mai jos explic cum.

România are resurse interne, structurale, pentru a echilibra sistemul de pensii și pentru a-i asigura sustenabilitate pe temen lung dar până în acest moment niciunul dintre cele nouă guverne din ultimii 10 ani (nu mai calculăm și guvernele pots-comuniste, care au guvernat in condiții  de tranziție) nu au fost capabile / nu au avut voință politică să vină cu politici care să influențeze semnificativ sau măcar vizibil factorii structurali sau administrativ majori. Plecăm deci de la premisa că, în lipsa unei tradiții în care guvernele să poată  influența factorii structurali (pe care se bazează economie), guvernele viitoare se vor comporta la fel și în următoarea decadă, principala lor misiune fiind să asigure, incremental, echilibrul sistemului de pensii plecând de la viziunea reformei din anul 2010.  Să sperăm că vor reuși măcar atât, altfel e dezastru.

Factorii strucuturali au impact direct asupra sustenabilității bugetului (și implicit asupra sistemului de pensii) dar necesită implementarea unor politici/strategii/măsuri concentrate și cu un grad înalt de complexitate ce trebuie planificate, implementate și susținute financiar (bugetate) pe o perioadă lungă de timp. Sunt semnificativi pe termen lung și în corectarea/amelioarea lor stă cheia robusteții sistemului de pensii. O parte dintre ei sunt tratați în Acordul de Parteneriat propus de Comisia Europeană Romaniei pentru perioada de programare 2014 – 2020 și sunt previzionate fonduri structurale și de coeziune care să susțină politicile publice aferente. Pe baza experienței exercițiului financiar 2007-2014 (în care România a beneficiat de importante fonduri europene) am văzut că nu am reușit să ne ameliorăm semnificativ indicatorii macro-structurali.

Mai jos principalii facturi structurali cu impact asupra sistemului de pensii:

Ocuparea populației

În Acordul de Parteneriat, coreleat cu obiectivele Romaniei în cadrul strategiei Europa 2020, există o ţintă care afectează domeniul reformei sistemului de pensii. Astfel, „70 % din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani să fie angajată”. La sfărșitul anului 2013 doar 63,9% din populația din intervalul de vârstă menționată este ocupată, conform INS. Pentru atingerea țintei de 70% este nevoie de un set de politici publice complexe care să se întindă pe mai mulți ani.

În lipsa unor măsuri structurale (dincolo de posibilitățile individuale ale Ministerului Muncii) care să implice măsuri de activare a populației non-active (inclusiv din mediul rural) și care să se resimtă la nivelul mediului de afaceri (și să depășească schimbări în domeniul legislației muncii) România nu-și va atinge ținta de 70% populație ocupată.

Evoluția indicatorului rată de ocupare 20-64 de ani (%) a arătat o ușoară involuție urmată de o ușoară creștere începând cu anul 2010, ceea ce relevă faptul că Guvernel trebuie să facă mai mult pentru a crește ocuparea. Altfel, prognoza oferită de Comisia Națională de Prognoză, va rămâne un simplu pronostic.

Proiecția ratei de ocupare pentru vârsta 20-64 de ani
Rata de ocupare prognozată (%) 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
65,5 66,2 67,0 67,8 68,5 69,3 70

Sursa: Comisia Națională de Prognoză

Evoluția ratei de ocupare pentru vârsta 20-64 de ani, începând cu anul 2010
Rata de ocupare prognozată (%) 2010 2011 2012 2013
63,3 62,8 63,8 63,9

Sursa: Eurostat

Conform INS, un fapt îngrijorător (și cu impact puternic asupre sistemului de pensii pe termen mediu) este acela că doar aproximativ 20% din actuala cohortă de 25-34 de ani activă, având contract de muncă.

Demografie

În acest moment sporul natural este negativ iar acest trend se va menține și în viitor în lipsa unor politici demografice eficiente. Din păcate politicile demografice (pron natalitate) dau rezultate în timp iar efectele unor decizii luate azi produc efecte în piața muncii în circa 25 de ani. În același timp acestea au implicații bugetare semnificative (este nevoie de investiții majore în sectoarele de îngrijire și educație) și nu pare realist ca bugetul României, în forma în care se prezintă astăzi, să poată susține astfel de politici pe o perioadă semnificativă, asfel încât să producă rezultate. Pe termen mediu situația se anunță dramatică, INS estimând o scădere a populației României spre cifra de 13 milioane la nivelul anului 2060.

Îmbătânirea populației

Îmbătranirea populatiei va crește presiuniea asupra bugetului de stat pe termen lung. Conform unui studiu realizat de către BCR în anul 2013. Unul din șapte romani are in prezent peste 65 de ani si, in lipsa unei imbunatatiri a natalitatii, in 2030 un roman din cinci va avea peste 65 de ani urmand ca in 2060 raportul sa ajunga unu la trei. Evolutia atipica a numarului de nasteri de după 1970 va amplifica presiunea asupra sistemului public pensii in jurul anului 2035. O prima consecinta economica a imbatranirii si reducerii populatiei totale este scaderea PIB-ului potential, prin diminuarea contributiei fortei de munca dar si a capitalului in conditiile afectarii economisirii interne. Anul 2013 a fost primul an din istoria României în care numărul populației de peste 65 de ani a depășit populația de sub 15 ani și am intrat oficial în declin democrafic.

În acest context Guvernul pregătește o strategie privind îmbătrânirea activă (strategie care întârzie să apară).  Îmbătrânirea activă se referă la contribuţia adusă de persoanele în vârstă societăţii, atât prin participarea pe piaţa muncii, cât şi prin intermediul activităţilor de voluntariat şi al implicării în viaţa propriei familii şi comunităţi.

Migraţia forţei de muncă

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana şi, implicit, dobandirea de către români a dreptului la libera circulaţie şi rezidenţă au provocat o migraţie a forţei de muncă autohtone către pieţele altor state membre, fapt ce a condus la apariţia unor deficite în unele domenii de activitate. În ianuarie 2014 toate Statele Membre au înlăturat restricţiile de muncă pentru cetăţenii români iar fenomenul de drenare a forţei de muncă va continua. Migranții sunt de regula persoanele cele mai active, având o vârsta cuprinsă în intervalul 20-45 de ani, și reprezintă o pierdere netă pentru România. Ultimile date culese de către INS confirmă tendința de a se stabiliza în țările de destinație și de a-și integra copii (din țară sau născuți acolo) în sistemele de educație din străinătate.

În ultimii ani România şi-a păstrat, în mare măsură, caracterul de stat de tranzit, nefiind, în mod semnificativ o țară căutată de lucrători din alte state. Din acest motiv România nu are o politică clar conturată privind imigrația.

Productivitatea muncii

Decidenții și experții în sisteme de pensii își pun astăzi speranța în efectul de cohortă: variații de comportament (inclusiv pe piața muncii) între generații diferite, care au împărtășit experiențe intrageneraționale comune, dar diferite față de ale altor generații.  Practic, se asteaptă de la generația tânără să fie mai productivă decât cea vârstnică. Nu neapărat să muncească mai mult, dar să fie mai productivă:  cohortele noastre sunt diferite de cohortele părinților noștri. Proactivitatea este astăzi mai mare, iar generațiiile active de astăzi trebuie să rămână în activitate mai mult timp. Pentru ca generațiile viitoare să fie mai productive este nevoie de reforme structurale deosebit de complexe începând cu sectorul educațional și terminând cu sectorul de afaceri.

Reducerea muncii la negru

Acest aspect se regăsește și în recomandările de țară făcute de către Comisia Europeană României dar a fost și continuă să fie o nucă tare pentru toate guvernele. Chiar dacă are o influență directă asupra finanțării sistemului de pensii, acesta nu este un factor ușor controlabil, necesitând politici complexe implementate de către agențiile Guvernului. Extinderea bazei fiscale este prin asigurarea unui tratament fiscal uniform și eliminarea breșelor fiscale contribuie nu numai la obținerea de resurse suplimentare, ci și la consolidarea percepției publice asupra echității sistemului. Extinderea bazei fiscale este o condiție obligatorie pentru orice fel de discuție de reducere a cotelor de CAS – la fel și creșterea colectării care s-a redus în ultimii ani de la 76% în 2008 la 60% în 2013;

Îmbunătățirea colectării

Acesta este factorul cu cea mai directă influență și cu cel mai mare potențial impact asupra sistemului de pensii. Motivul pentru care nu se regăsește în lista de factori care să competeze opțiunea propusă de către noi este acela că de ani buni Romania are cea mai mică pondere în PIB a veniturilor bugetare (venituri fiscale şi nefiscale) și nici un guvern nu a reușit să îmbunătățească semnificat colectarea, țara noastră situându-se mereu cu multe puncte procentuale sub nivelul UE. Sistemul de taxe şi impozite in Romania este caracterizat de o colectare slabă a acestora, cu o administrare ineficientă, o bază de impozitare relativ redusă, şi o evaziune fiscală ridicată, ocupând la capitolul plata taxelor locul 184 în lume conform raportului Doing Business al Băncii Mondiale.

Nivelul investițiilor

Deficitul sistemului de pensii are un impact direct asupra investițiilor publice și indirect asupra investițiilor private (prin intermediul nivelului impozitului de asigurări sociale), care să genereze creșterea economică necesară unei măriri a gradului de ocupare a populației active, creșterii productivității și a salariului mediu, reducerii fluxurilor migratorii – toate acestea având un impact direct asupra consolidării unui raport supra-unitar cât mai mare între contribuabilii la asigurările sociale și pensionari;

Dacă aveti 20, 30 sau 40 de ani puneți mâna și economisiți suplimentar, individual.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. „Dacă aveti 20, 30 sau 40 de ani puneți mâna și economisiți suplimentar, individual”
    Corect, doar ca la nivelul de venituri rezultate din salarii corelat cu nivelul preturilor pe piata, acest lucru este posibil doar in varianta in care persoanele in cauza lucreaza in strainatate.

    • Sunt suficiente salarii in Romania care permit economisirea. Si nu ma refer la aia cu jde mii de euro de pe la diverse agentii ale statului.

    • Domnilor,

      Iată că eu investesc. De 10 ani. Acum am 40 de ani.
      Cam tot ce-am investit in fonduri mutuale, certificate, acțiuni(am o firmă care se ocupă de treaba asta că nu mă prea pricep), în cel mai bun caz aș putea spune că sînt chit acum după 10 ani. Adică măcar banii pe care i-am băgat îi am. Ca valoare numerică mă refer; fără să iau în calcul inflația. scumpirile. Prima dată mi s-a dus totul în cap în 2008 cînd mi-a scăzut totul la 60% din valoarea investită. Acum, de cînd Europa se prăbușește dintr-o recesiune în alta, fluctuează cu 10% de la o săptămînă la alta. De cînd a început să scadă petrolul, iar scade valoarea de la o zi la alta. Acum, eu dacă reușesc să strîng, să zic, 100000 de lei(valoare numerică) pînă la 65 de ani, iar la modul în care văd că merge piața, voi avea 150000( la retragere) în cel mai bun caz, cu ce m-ajută să strîng cureaua timp de 35 de ani gîndind că o pîine în 2010 costa 3 lei iar în 2040 aceeași pîine va costa poate 30 de lei.
      Mulțumesc pentru atenție, și eventuale comentarii, sugestii.

      • Recomand sa investiti in terenuri / imobile solide .Bineinteles nu in camp , nici in zone „de lux” . La pensie te poti duce undeva la tara la mama naibii si sa ai supliment inchiriind apartamentul actual .Cel mai bine – nu va ganditi ca o sa fie bine la pensie , o sa fie naspa , foarte naspa si eventual nu o sa ajungeti acolo .

      • @Sorin Leca,

        Orice investitie, de orice tip are riscuri asociate. Nu exista „risk-free” decat in publicitatea mincinoasa. In 25 de ani orice risc iti poti imagina are o probabilitate foarte mare de a se materializa. Momentan mediul investitional este ingrozitor in absolut toate directiile. Singurul sfat bun este sa investesti in ceea ce stii cel mai bine, daca beneficiile sunt clare si sa iti revizuiesti frecvent strategia de investitii in functie de informatiile pe care le obtii.

      • Eu stau mult mai bine:+60%
        Am 35 de ani.La 40 de ani,capitalul investit pe piata de capital o sa imi aduc un profit suficient….

  2. Citeva completari:
    1.Suntem deja cazuti in cap, Si inca existam. Deja avem 1.2 pensionari la salariat. Situatia asta se datoreaza politicilor lui Iliescu de acum 10-15 ani, cind s-a preferat pensionarea anticipata a tuturor disponibilizatilor de la stat. Daca studiati cu atentie cifrele INS, veti vedea ca numarul pensionarilor scade constant.

    2. Ajutorul social determina pe multi sa nu-si mai caute un loc d emunca pe rationamentul ca „mai bine stau acasa pe 500 de lei decit sa muncesc pe 600 si diferenta de 100 s-o dau pe bilet de tramvai”. Ajutorul social ar trebui descurajat si oprit in momentul in care asistatului i se ofera o slujba si o refuza.

    3. Generatia tinara e varza, de aia doar 20% isi gaseste de munca. Generatia asta a fost dezvatata de orice inseamna respectul pentru munca. Sunt foarte slab pregatiti, aroganti, fara pic de respect fata de munca.

    4. Scaderea demografica se poate compensa oarecum prin cresterea calitatii fortei de munca. Prin cresterea procentului de forta de munca calificata si supercalificata. Adica exact opusul a felului in care tratam educatia acum.

    • 1. Pensionarile masive au inceput in perioada CDR, ca unica solutie la inchiderea companiilor nerentabile (mine etc).
      2. Nimeni nu poate trai cu 500 sau 600 lei. Cine isi inchipuie ca poate forta oamenii sa munceasca pe 600 lei taind ajutoarele, greseste. Tine de libera circulatie a fortei de munca in UE: toti care sunt pusi in aceasta situatie si pot pleca, pleaca. Majoritatea celor cu ajutoare sunt cei care nu pot munci sau nu au unde sau sunt prea batrani ca sa plece.
      3. Astea sunt impresii personale, nu statistice. Sunt sigur ca pregatirea de munca e cel putin aceeasi ca acum 20 de ani, doar ca nu mai sunt locurile de munca la strung de pe vremuri.

      • 1. Eu tin minte ca practica asta a inceput prin 1991, cind primele fabrici si uzine au inceput sa reduca personalul. pentru o corecta informare, in 1990 existau 8.1 mil angajati iar in 1996 mai ramasesera 5.9 mil. Sursa: http://hymerion.ro/wp-content/uploads/2014/09/numar-salariati1.jpg; Asha ca mi-e greu sa iti dau dreptate. Mai ales ca pe vremea lui Ciorbea se vorbea in special de salarii compensatorii, nu de pensionare anticipata.
        2. Sunt multi care traiesc cu sub 500 de lei pe membru de familie. Gindeste-te doar ca pensia medie e undeva la 800 de lei si sunt multi care au pensia sensibil mai mica decit media. Si da, sunt multi care prefera ajutorul in loc sa munceasca, in mare parte din lene. Aia harnici si intreprizatori au facut pe dracu-n 4 si-au ajuns la munca in afara, aia lenesi stau acasa si asteapta postasul cu ajutorul. Dupa ce mi-am construit o casa, am descoerit ca sunt muncitori necalificati care nici macar 600 de lei nu merita. Atit de lenesi, iresponsabili, smenari sunt, incit nu se poate lucra cu ei decit daca cineva ii urmareste in continuu. Aia nu merita mai mult de 600 de lei, si nici nu au vroi sansa la munca in afara, pentru ca nu-i ia nimeni.
        3. Impresia e din mai multe domenii, dar pentru exemplu ma voi rezuma la domeniul in care activez: IT-ul. Domeniu cu salarii mari, viitor luminos, management in cea mai mare parte occidental, cam tot ce ti-ai putea dori. Ei bine, peste 70% din absolventii de facultati din domeniu sunt pur si simplu nefolosibili. Te intrebi cum de-au termiant luceul, cind vezi ca nu au notiuni elementare de matematica sau de logica. Si aici nu vorbim de lipsa de sanse, de scoala care nu ajuta la nimic, etc. Ar avea tioate motivele din lume sa traga tare, si cu toate astea nu misca un deget. Si crede-ma, cu 15 ani in ruma cind am intrat eu in domeniu, procentul de absolventi nefolosibili era de maxim 20%.

  3. O sa obosesc sa scriu de fiecare data cand vine unul care a mai descoperit o America ….
    Sistemul de pensii nu are nici o problema. Problema suntem noi , ca acceptam minciunile guvernantilor iar unii se mai apuca sa scrie cate un articol tampit .
    Rationamentul este cat se poate de simplu:
    – fondurile colectate de stat de la salariati au fost intotdeauna mai mari decat pensiile primite de acestia ( un pensionar primeste acum mazim 20 % din tot ce a cotizat, exceptie facand cei intre 80 si 90 de ani care primesc mai mult ca procent )
    – sumele colectate de stat trebuiau folosite exclusiv pentru plata pensiilor , daca statul a folosit banii pentru altceva pna in 89 sau dupa , este obligat sa ii puna inapoi , asa cum statul a „luat ” niste case sau terenuri care nu i se cuveneau pe timpul comunistilor iar acum i-a despagubit sau le-a retrocedat. La fel ar trebui sa puna banii la fondul de pensii .
    – interventia prin orice lege asupra fondului de pensii sa fie considerata penala si sa prevada ca daca se deturneaza banii din fondul de pensii catre alte capitole bugetare va trimite faptuitorii la inchisoare ( inclusiv Parlamentul !)
    – scoaterea celor care nu au cotizat din fondul public de pensii ( Base i-a bagat pe usa din dos pe cei din servicii, Politie, Armata … dar astia nu au cotizat niciodata la fondul public de pensii !!)
    – scoaterea pensiei minime de la fondul de pensii ( indemnizatia minima scuzati) fiindca acela este ajutor social si trebuie platit de la autoritatile locale , nu din banii celor care tin un sistem de pensii .

    Simplu rationamentul , dar e mai usor sa iei de bune ineptiile lui Base ca nu se munceste , ca sunt prea multi pensionari si alte elucubratii ale mintii lui bolnave !!!!!!!!!!

    • O completare doar. Pana in 1989 statul a folosit contributiile sa faca Petromidia,Romtelecom ,Alumina la Slatina,a saptea flota maritima din lume,etc.Au fost vandute pe nimic ,astfel contributiile prostimii s-au intors nu la fondul de pensii ci in buzunarele miliardarilor smecheri !

    • asta in ce realitate paralela? discutam despre sistemul de pensii existent nu despre visele tale despre cum ar trebui sa fie sistemul de pensii….

    • elucubratii sau cifre?
      salariu mediu azi 2200 ron * contributia la pensie 31% = nici 700 ron. Pensia medie azi 807 ron.
      Chiar la 1/1 raport slariat pensionar tot lipsesc 107 ron.
      Restul sunt PALAVRE!!!!!!

    • @alexu. Ai perfecta dreptate in tot ceea ce scrii dar acest lucru nu convine profitorilor. Daca contribui 41 de ani cu aprox. 30% din salariu la fondul de pensii, la 65 de ani cind iesi la pensie primesti pensie cam tot 30% din salariu. Cum speranta de viata este de 75 de ani inseamna ca mai primesti pensie 10 ani, deci cam 25% din tot ce ai contribuit. Restul de 75% din contributia la pensie platita timp de 41 de ani unde se duce ?

    • Ai dreptate „Basescu e de vina. ” El a guvernat tara, nu premierii. El a dat, a luat si in general de la el se trag toate relele. Asa zice Gadea , Ciuvica si Mircea Badea. Sa va spun eu care este problema. In primul rand daca economia e la pamant si daca investitiile se „subtiaza” continuu, e normal sa nu mai ajunga banii de pensii. Pe de alta parte, eliminand orice limita superioara in calcularea pensiilor, a condus la acordarea unor pensii mult peste pensia medie in timp ce altii sunt obligati sa traiasca sub nivelul saraciei. Legea initiala privind sistemul de pensii, Legea 19/2000 prevedea ca pensia maxima sa nu poata depasi 4,5-5 salarii medii pe economie. Ulterior aceasta prevedere s-a abrogat, s-a dat drumul la legile speciale care stabileau privilegii pentru anumite clase sociale, s-a dat drumul la includerea in calcul a altor venituri, paralele, de multe ori create in mod artificial si astfel s-a ajuns ca unii sa beneficieze de pensii care depasesc cu mult salariul avut. In orice tara democratica pensiile maxime sunt limitate, la noi sunt fara limita. Daca aceste pensii ar fi limitate ar exista posibilitatea de a mari valoarea unui punct de pensie ceea ce ar conduce ca cresterea tuturor pensiilor, fara surse suplimentare de venituri. In concluzie, trebuie actionat in primul rand in directia dezvoltarii economice si implicit crearea de locuri de munca si in al doilea rand modificarea sistemului de pensii, in sensul aratat mai sus..

  4. Ca sa fim sustenabili, Romania are nevoie de 2 milioane de noi locuri de munca si de 2 milioane de personae care sa le ocupe (fie prin conversia bondarilor in albine, fie prin import de albine). Dupa ce acceptam toti idea asta, putem discuta si de solutii.

  5. @ alexu,
    de curiozitate: ai recitit ce ai scris?
    sau in capul tau „Base” e vinovatul ?
    Te rugam, nu te surmena: „O sa obosesc sa scriu de fiecare data”

  6. Problema sistemului de pensii nu e specifica pentru Romania. Zilele astea e prezenta si in sistemele de pensii occidentale din cauza imbatranirii populatiei.

    In Romania insa e mult mai grava din cauza imigratiei masive care genereaza spor natural negativ.

    Si in cazul SUA, desi statul american creste in populatie, situatia nu e cu mult mai buna.

    Generatia masiva numeric nascuta dupa razboi (baby boomers) au inceput a iesi la pensie si sistemul de securitate sociala in SUA va intra pe deficit pentru cel putin cativa ani.

    Fara nici un fel de schimbare, sistemul federal de asigurari sociale va intra in colaps in aproximativ 20 de ani, deoarece nu mai poate colecta cati bani are nevoie sa satisfaca obligatiile.

    Masurile de luat ca sa fie echilibrat sistemul de pensii sunt fie nepopulare, fie riscante. Ca solutii sunt fie cresterea varstei de pensionare or reducerea beneficiilor (si asa reduse), sau investitii riscante insa cu profit mare (nerecomandate).

    Pentru cine nu stie, sistemul federal american nu percepe taxe de securitate sociala pentru sumele care depasesc intr-un an un anumit cuantum (pentru anul asta e un venit brut de $113,000). In consecinta, toate beneficiile publice (pensii si ajutoare de somaj) sunt limitate indiferent de venitul salarial din timpul vietii. Pentru cine castiga bani mai multi de atat trebuie sa isi aranjeze oricum un fond de pensionare sau sa lucreze mai multi ani dupa varsta de pensionare ca sa acumuleze mai multe beneficii.

    Din cate am auzit in Romania, pensia garantata in Romania pentru cand decreteii or sa iasa la pensie este maximum 25-30% din ultimul salariu. Putin, extrem de putin. Si decreteii or sa puna o presiune imensa pe sistemul de pensii romanesti, care poate sa intre in colaps total, cu statul nemaifiind in stare sa il echilibreze.

    Deja deficitul la fondul de pensii curent este 3 miliarde de euro pe an. Daca ar creste la vreo 20-30 miliarde de euro pe an, probabil nu ar mai putea fi sustinut si va intra in colaps.

  7. Declaraţia domnşoarei Ioana Petrescu, ministru de Finanţe: „Eu nu cred că este treaba Guvernului să creeze locuri de muncă”. http://www.gandul.info/financiar/ministrul-finantelor-ioana-petrescu-nu-e-treaba-guvernului-sa-creeze-locuri-de-munca-13283055
    În aceste condiţii, domnul Ciucu aminteşte despre locurile de muncă şi dorinţa guvernului condus de Victor SIE Xerox Ponta de a ajuta mediul de afaceri din România? Cine crede balivernele celor de la Palatul Victoria?

  8. Un subiect important, intr-adevar. De acord si cu concluzia-indemn de la final, desi, cum mai zice un comentator, e mai degraba probabil ca economiile isi vor pierde din valoare.
    Cu exceptia imbatranirii populatiei cred ca toate celelalte probleme, asa-zis structurale, sunt simptome sau consecinte ale unor cauze mai profunde.
    In primul rand, cred ca trebuie spus foarte clar ca sistemul de pensii modern, in Romania ca si aproape peste tot in lume, este o schema Ponzi, la fel ca si Caritasul anilor ’90. Un astfel de sistem functioneaza daca numarul celor care intra mai tarziu in sistem este in esenta mai mare decat al celor intrati mai mai devreme. Cu alte cuvinte, noi, cei care muncim acum, trebuie sa fim mai multi decat parintii nostri care sunt la pensie.
    Sistemul nu si-a aratat defectele atat timp cat evolutia demografica a fost pozitiva si cat economia a mers bine. Cat tendintele demografice s-au inversat, adica populatia a inceput sa scada iar somajul crescut a devenit structural, sistemul a inceput sa-si arate defectele si sa se erodeze. Explicatiile mele sunt sumare si incomplete, dar corecte.
    Cresterea taxelor, imbunatatirea colectarii sau alte asemenea masuri vor da senzatia rezolvarii problemei, dar ea va ramane. Comentez pe rand asa-zisii factori structurali.
    Ocuparea fortei de munca nu este o cauza ci este efectul esentialmente al unui cadru legislativ, determinat de politic. Pentru exemplificare, vedeti Franta vs Germania vs Anglia, nu mai vorbesc de o multime de lucrari serioase pe subiect.
    Demografie: cred in lumea moderna, taxarea excesiva face ca intr-o familie ambii parinti sa trebuiasca sa lucreze, ceea ce afecteaza dramatic natalitatea. Sigur, un rol joaca si schimbarea statutului femeii in societate. Emanciparea acesteia a fost echivalata nu numai cu dreptul de vot sau pozitia in societate, dar si cu o cariera in aceeasi masura. Sa nu fiu gresit inteles, nu sunt nici pe departe un misogin care vede femeia la cratita. Cred doar ca femeia de azi are mai putine optiuni in a alege cand si cat sa lucreze sau sa dedice mai mult timp copiilor, nu numai din motive de realizare profesionala, ci in egala masura pentru a contribui la echilibrul financiar al familiei. In plus, conceptia moderna despre emanciparea femeii devalorizeaza activitatea casnica in general si cresterea si educarea copiilor in special. Acestea reprezinta activitati altfel mult mai complexe decat multe activitati formalizate si remunerate. Faptul ca aceasta responsabilitate a fost transferata gradual catre stat a diluat valorile familiei, cu impact finalmente tot in natalitate. Sunt curios care ar fi rezultatele unui sondaj printre mamele care petrec 10-12 ore pe zi la servici (transport inclus) in privinta satisfactiei timpului dedicat familiei si copiilor. In anturajul meu cunosc destule care, la un moment in viata, cand si-au putut permite in primul rand financiar, au incercat sa gaseasca solutii pentru a se ocupa mai mult de copii. O revalorizare a rolului femeii din acest punct de vedere si revizuirea conceptiei ca succesul femeii se masoara doar prin cat incaseaza lunar ar schimba multe si in demografie. Dar mai intai, trebuie sa incetam sa sufocam familia cu taxarea de azi. Vedeti prin comparatie care era nivelul taxarii acum 100 de ani.
    Imbatranirea populatiei este relevanta intr-adevar pentru schema Ponzi, creste fragilitatea sistemului.
    Migratia fortei de munca in cazul Romaniei este dovada irefutabila a esecului clasei politice post-decembriste de a pune bazele unei economii sanatoase. O doza de migratie exista intotdeauna dar in cazul nostru este reflectia lipsei de oportunitati. „Capsunarii”, de cele mai multe ori oameni simpli, cu pregatire joasa sau medie, au plecat de nevoie, nu pentru ca s-au simtit cetateni ai lumii si au simtit dorinta emanciparii. Sursa problemei: inca o data clasa politica.
    Reducerea muncii la negru si imbunatatirea colectarii vor aduce mai multi bani la buget dar nu vor face decat sa atenueze deficientele structurale ale sistemului. Sa nu uitam ca activitatea la negru este de fapt o analiza riscuri (evaziune samd) vs beneficii (mai multi bani in buzunar). Un nivel mai redus al taxarii face ca beneficiile (beneficii sociale, medicale etc) sa fie mai mari decat riscurile muncii la negru. In afara de eficacitatea sistemului nostru fiscal, sa nu uitam ca avem unul din cele mai ridicate rate de taxare a muncii din Europa.
    In intelegerea mea, dl Ciucu asteapta implicit ca guvernul, adica clasa politica in general (vorbim de o viziune pe termen lung totusi) sa indrepte lucrurile. Numai ca tocmai aceasta clasa politica este cea care alimenteaza in buna masura problemele cu care ne confruntam astazi. Mi se pare deci iluzoriu sa asteptam rezolvarea de la clasa politica.
    Sistemul actual, care ne acopera cu „protectii” sociale, medicale, in afara ca este costisitor, creaza un hazard moral, care stimuleaza comportamente antieconomice si antisociale. Exemplu: un fumator inrait plateste aceeasi cotizatie ca si un nefumator dar daca se imbolnaveste de cancer trebuie tratat teoretic gratuit in sistemul sanitar de stat. Cum ar fi daca, in locul asigurarilor obligatorii de stat „one size fits all”, fiecare e liber sa decida nivelul de asigurare pe care il vrea? Faptul ca un fumator plateste intr-un astfel de sistem o asigurare substantial mai mare reprezinta un inhibitor foarte puternic impotriva fumatului.
    Deficitele cronice si datoriile astronomice ale celor mai multor tari (ma refer in primul rand la spatiul euro-atlantic, de care ne apropiem ca si organizare a societatii) nu sunt decat reflectia falimentului acestui sistem etatist de „asigurari” sociale si medicale.
    Cel mai bun lucru pe care il poate face clasa politica este sa ne lase mai multi bani in buzunar, pentru ca fiecare sa decidem pentru noi ce este mai bine, cat vrem sa economisim si cum si sa ne asumam responsabilitatea deciziilor noastre. Daca bunica mea, cu patru clase, putea sa planifice finantele familiei, cat pentru scoala copiilor, cat pentru seminte, cat pentru economii samd, si noi, care am terminat macar 8 clase daca nu mai mult, putem hotari pentru noi, si o putem face mai bine decat oricine altcineva.
    Mai putin stat, reducerea rolului acestuia in securitatea (sic!) sociala, asigurari medicale (vezi starea sistemului de sanatate) sau educatie (vezi rezultatele la bac), deci mai putine taxe, ar lasa mai multi bani in buzunarul fiecaruia dintre noi, pentru a decide strategia pe care vrem sa o urmam fiecare.
    In privinta pensiilor, singura solutie viabila pe termen lung, adica pe orizontul a cel putin doua generatii, este trecerea la un sistem diferit de economisire pentru pensii, in care fiecare contribuie la pensia lui, nu a celor din generatia anterioara. Sigur, putem vorbi de o plasa de siguranta minimala pentru toata lumea, dar aceasta nu inseamna ca esenta nu ar trebui sa fie cea enuntata. Un astfel de sistem stimuleaza economisirea, care este baza investitiilor.
    Subiectul pensiilor deschide o dezbatere mult mai profunda despre organizarea societatii moderne si cred ca spre aceasta discutie trebuie sa ne indreptam.
    Va recomand capitolul despre demografie din „The Fatal Conceit” al lui F.A. Hayek.
    Despre efectele negative ale expansiunii nemasurate a statului va sugerez, printre multe altele „The Great Degeneration” a lui Niall Ferguson.

    • Superb comentariul dvs.

      O sa fac o mentiune, din pacate cinica. Problema se va rezolva de la sine datorita subfinantarii sistemului de sanatate si datorita pensiilor foarte mici. Ambele vor genera o crestere a mortalitatii si implicit o diminuare a presiunii pe sistemul de asistenta sociala. Problema somajului este pe cale sa se rezolve si mai cinic, a se vedea tensiunile internationale. Un mic razboi, sau un razboi civil, si toata forta de munca excedentara, in special tineret, va disparea din ecuatie.
      Economia se auto-regleaza in cele din urma, crizele au grija de asta. Ciclicitatea economiei este un fenomen mult prea profund pentru a putea fi evitat fara costuri cat se poate de reale. Trist, dar nu cred ca exista genul de viziune necesara pentru o solutie rationala si umanista.

  9. D-le Ciucu,
    Problema pensionarilor se poate judeca chiar mai simplu…
    Cred ca 90 % din cei care scriu articole in presa nationala locuiesc in Bucuresti. Discrepanta intre viata din Bucuresti si provincie se adanceste cu fiecare an. Saracia se intinde ca o pecingine peste tot. De la orasele MARI, pana la ultima localitate din tara, sansa de a avea un loc de munca este cam 1/2 din totalul populatiei active. Nu mai trimiteti oamenii la munca ca nu au unde. Dupa 45 de ani este o adevarata mana cereasca admiterea pe un post vacant in special unde sunt cerinte profesionale. Daca veti umbla prinr-un oras mare veti constata ca jumatate, daca nu chiar mai mult, din spatiile comerciale sunt goale (de inchiriat) indiferent de destinatie – productie, comert, office. Clar nu exista locuri de munca (urmariti pe site-urile de angajari batalia care se da pe posturile de vanzator in supermarketuri, cu salarii in jur de 1.000 lei, si unde buna parte din cei care aplica sunt cu studii superioare si probabil durata medie a unui contract de munca nu depaseste un an – locul de munca fiind parasit de angajat cu prima ocazie). Un loc de munca cu salariul minim pe economie este absurd de acceptat pentru ca jumatate din acest venit se consuma numai a ajunge si a activa la serviciu. Pentru acestia este mult mai rentabil sa stea acasa si sa se ocupe in gospodarie de activitate de subzistenta.
    Concluzia: cei pana la varsta de 50 ani cand prind un minim curaj pleaca din tara.
    Sa trecem la pensionari.
    Pensia medie este de 850 lei. Adica nici 200 euro. O tara care nu poate asigura acest venit care inseamna saracie lucie poate sa-si puna FALIMENT pe frunte si sa iasa la mezat. Analiza incapacitatii statului in a gestiona aceasta problema este de fapt MAREA PROBLEMA. Ultima informatie este ca o persoana incadrata cu salariul minim timp de 35-40 ani de munca va primii o pensie cam de 25% din acesta deci astazi la 900 lei pensie de 230 lei ( a trai o luna cu acesti bani este de domeniul miracolului)
    Solutia. Nimic original ! Nu trebuie decat sa vedem de ce un neamt cu salariu de 2000 euro nu iese la pensie cu 500 de euro.
    A spune ca statul nu-si poate permite sa-si plateasca pensionarii este un GENOCID. Nu ar trebui construit nici macar un stadion pana cand ultimul pensionar nu va mai fi in situatia umilitoare de a murii de frig si foame, dar pentru care suntem in stare sa apelam avionul Smurd sa-l internam cand poate era suficient sa-i asiguram medicatia pe care nu si-o permite.

  10. De acord cu articolul si cu mare parte din comentarii. Adevarul e ca singurul venit care-l vom avea la pensie este acela pe care il economisim acum. Parte din el poate sa fie in fonduri mutuale/actiuni (desi riscant, pe termen lung intotdeauna e profitabil, cel putin in afara Romaniei), alta parte in imobiliare/terenuri, poate o parte in aur ca siguranta contra inflatiei etc. Diversitatea este cel mai bun mod de a avea castig stabil pe termen lung.

    Desigur, comentatorul care a zis ca pentru majoritatea din Romania e imposibil sa economiseasca bani are dreptate. Solutia, ca ne place sau nu, e simpla. Plecati din Romania. Mergeti in alta tara unde puteti face suficienti bani cat sa traiti si sa si strangeti. Romania nu are viitor demografic, economic, cultural sau social. Daca esti patriot, get over it, si pleaca. Daca esti tanar, bine pentru tine, pleaca acum si nu vei regreta. Daca esti mai batran, fa-ti niste calcule daca se mai merita sa pleci sau nu. Macar pentru copii se poate merita.

    Unii vor comenta si vor zice ca de ce sa plecam, trebuie sa reparam Romania din interior. Daca nu noi, cine? Raspunsul este nimeni. Din pacate 80% din populatie este prea ignoranta. Asta nu se schimba cu generatiile noi. Cine e destept, sa plece. Restul vor suferi.

  11. Articolul, folosind prtextul discutiei despre pensii, enunța o serie de probleme, sociale, economice, samd. La fel si reactiile, ca si articolul, ating la fel mai multe probleme.
    Ca orice reactie care nu este prima, automat se refera nu numai la articol dar si la comentarii si comentarile comentariilor. Totuși incerc sa mă limitez preponderent la doua aspecte, la productivitatea muncii, si la rolul politicului.
    Productivitatea muncii de multe ori este înțeles în felul în care a fost intepretat pe vremea întrecerii socialiste. Într-o oră nu mai batem 10 cuie, luăm angajamentul că vom bate 15 cuie. Și în acest articol se pomenește că cei care se vor întoarce din străinătate vor fi mai disciplinați, mai bine educați în spiritul întrecerii capitaliste, și, se subânțelege, vor bate 15 cuie. În UE se folosește ca indicator de productivitate valoarea de EUR creată pe o oră de muncă. Datele referitoare la membrii UE sunt accesibile pe site-ul Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tsdec310.
    Extrăgând unele date putem să vedem unde stăm. La noi în țară în 2005 valoarea era 4,6 EUR iar în 2013 5,6 EUR. Corespunzător în alte țări, pentru aceeași perioadă: Polonia 8,4 – 10,6; Ungaria 10,7 – 11,5; Bulgaria 4 – 4,9, Germania 39,9 – 42,8.
    Prezentând aceste cifre e nevoie de anumite explicații. De fapt ce înseamnă aceste cifre, de ce sunt diferențe așa de mari sau așa de mici?
    – Creșterile care au apărut nu înseamnă că s-a lucrat mai disciplinat și mai bine. Desigur și acest lucru are o anumită contribuție dar minimă. În primul rând creșterea este cauzată de modificări structurale. Un exemplu este trecerea de la agricultura de subziztență la agricultura de producție de masă. Vezi diferența enormă de numărul de persoane hrănite de un agricultor din Germania, față de unul din Romania. Apariția investițiilor tehnologice, trecerea de la lohnul de croitorie și producție de pantofi la cea de electronică. La fel un aport important are și producția de IT, servicii, inclusiv bancare. Având aceste cifre putem discuta despre rolul guvernelor.
    Cel mai clar exemplu negativ este dat de Ungaria, care prin guvernarea ultimilor ani a reusit să aibă o scădere a productivității, după care o revenire și o mică creștere. Creșterea Poloniei în acestă perioadă a fost de 26%, România având 21%.
    Cu toți trebuie să o contrazicem pe domnișoara ministru, Guvernul trebuie să creeze locuri de muncă, nu numai în investiții de infrastructură, în învțământ, în sănătate în servicii publice, samd. Dar și aceste locuri trebuie să fie dotate cu o tehnologie superioară, mai productivă. Modul de gândire al guvernului se vede clar în recenta campanie publicitară privind folosirea baniilor europeni prin care s-au creat parcuri, s-au reparat monumente, s-au făcut drumuri către iazuri și hergeli, și în contrapunct s-a facut doar o investiție penru o fabrică de polistiren.
    Mai sus am pomenit ca productivitate mai mare înseamnă tehnologie superioară, care implicit are nevoie de oameni cu pregatire superioară. De forte multe ori am citit pe aceste pagini despre problema învățământului superior. Mai sus și bogdan vorbește despre acest lucru, acuzând slaba pregătire a tinerilor pregătiți în învățmântul superior.. Nu trebuie să ne mirăm de acest lucru. ARACIS (Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior) a acordat în anul 2011 universității Hyperion calificativul Lipsa de incredere, http://proiecte.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Publicatii_Aracis/Brosuri_proiect/Etapa_III/Brosuri_proiect/Aracis_42_interoir_mail.pdf, calificativ reînnoit în 2012 în urma unei contestații, http://proiecte.aracis.ro/uploads/media/Raportul_comisiei_tehnice_de_solutionare_a_contestatiei.pdf. Și din păcate mai pot fi date și alte exemple.
    Guvernul prin crearea locurilor de muncă în lucrările de infrastructura poate să dezvolte un alt element necesar pentru a crea premizele dezvoltării locurilor de muncă de tehnologie înaltă. Un exemplu negativ este fabrica Mercedes, care la urma s-a construit în Ungaria și nu la Timisoara, unul din motive fiind lipsa autostrăzii spre vest.
    Politicul trebuie să demonstreze că are o strategie credibilă în ceea ce privește crearea mediului a premizelor si a condițiilor care vor permite atingerea unor viitoare valori țintă, clar definite, a productivității. Implicit acest aspect economic va avea influențe pozitive, dorite de toate lumea, și în alte domenii economicee și sociale.

    • ” În UE se folosește ca indicator de productivitate valoarea de EUR creată pe o oră de muncă”

      Valoarea in EUR generata de munca este dependenta de pretul de vanzare. Daca o companie produce in Romania produsul A la valoarea de 10 Euro folosind o ora de munca, care este exportat in Luxemburg de unde este revandut de o companie la pretul de 30 Euro folosind 0,1 ore de munca, catre o companie din Romania care il va vinde la 35 Euro folosind o ora de munca productivitatea va arata asa: In Romania 15 Euro la 2 ore de munca, in Luxemburg 200 ((30-10)/0,1=200Eu/ora) de euro la o ora de munca. Consumatorii din Romania vor plati 35 de Euro, din care 20 vor pleca in Luxemburg si 15 vor ramane in tara.
      Productivitatea muncii nu depinde de forta de munca ci de management si de modul de distribuire a valorii adaugate.

      • Nu ma mira ca amintiţi Luxemburgul care este încă un paradis fiscal. Din fericire investiţiile din Luxemburg, conform statisticii Băncii naţionale, http://www.bnr.ro/Investitiile-straine-directe-%28ISD%29-in-Romania-3174.aspx, pe 2013 erau doar de 2,8% din totalul de investiţii străine din România, situând ţara pe locul 9. Ciprul se situează pe un loc mai bun, 6 cu un procent de 4,5%. Datele se refera la 2013.
        Apropo Cipru, nu cunosc care au fost consecinţele dezvăluirilor de la Offshore leaks, referitoare cei implicaţii din România?
        Printre altele este tot de datoria guvernului sa supravegheze aceste activităţi, practic fuga profitului. Una din uneltele este supravegherea posibilităţii de fuga a profitului este urmărirea preturilor de transfer. Pentru înţelegerea noţiunii vezi http://www.transferpricing.ro/articole/d96b5713e921a599c8bdc0871d1423ae.pdf. Aceasta obligaţie revine organelor fiscale, si anume, verificarea preturilor de transfer. Sunt cunoscute eforturile depuse de OECD, a cărui membru nu suntem nici acum, şi planurile întocmite pentru a evita despre ceea ce vorbiţi, mutarea profitului. Presiunile asupra Luxemburgului şi Austriei cresc. Recent a fost finalizata o înţelegere intre EU şi Elveţia în acest sens. http://www.tax-news.com.
        news/Switzerland_EU_Finalize_Agreement_On_Corporate_Tax_Reform____66139.html.
        Si Irlanda a anunţat modificarea legislaţiei, astfel nu va mai permite ca unele companii sa obţină profituri uriaşe mutind veniturile din Irlanda în paradisuri fiscale. Lege cere permitea acest lucru era cunoscuta sub numele de „double Irish”. http://en.wikipedia.org/wiki/Double_Irish_arrangement. Este şi cazul lui Google. Va dura un timp, se va aboli complet până în 2020.
        România este una din tarile avantajoase din punctul de vedere a impozitării firmelor. http://en.wikipedia.org/wiki/Tax_rates_of_Europe. Suplimentar apar înlesniri în privinţa profitului reinvestit. Depinde cine poate sa beneficieze şi în ce condiţii de aceasta înlesnire?
        Cu toate cele spuse de dumneavoastră conform statisticii BNR, citate mai sus în 2013 investiţiile străine: „Veniturile nete obţinute de către investitorii străini direcţi în anul 2013 au fost de 2 839 milioane euro, ceea ce reprezintă o creştere cu 1 572 milioane euro (124 la sută) în raport cu anul precedent.”
        Totodată: „Activitatea întreprinderilor investiţie străină directă, în ansamblul ei, are un impact pozitiv asupra comerţului exterior al României, contribuţia acestora la exporturile de bunuri fiind de 70,9 la sută, în timp ce la importuri este de 64,5 la sută. ”
        Este de remarcat ca pe lângă activitatea directa de producţie se muta în România activităţi administrative, comerciale şi de proiectare. Toate aceste activităţi desigur au o productivitate, în sensul amintit, mai mare. Aceste lucruri pot continua şi pot lua amploare doar în situaţia disponibilităţii resurselor. Ma refer la resurse umane, pregătite corespunzător. Dar şi la infrastructura, locuinţe, şamd, care poate asigura un trai decent pentru aceasta resursa umana. Si poate în aceasta situaţie nici nu vor mai pleca în străinătate.

        • Foarte pertinenta argumentatia. Mie imi este clar ca daca se solutioneaza corespunzator problema preturilor de transfer, productivitatea muncii va creste semnificativ in Romania.
          Din alt punct de vedere, este imperios necesara schimbarea argumentelor care atrag investitorii, si aici trebuie accentuat efortul spre imbunatatirea pozitiei Romaniei in clasamentul „Doing Business”.

  12. Vă rog citiți cu atenție și luați aminte!!!
    (15 – 31.III.2006) FARA DIACRITICE

    Stimati telespectatori, buna seara. Stiati ca exista doua limbi romane, limba romana unu si limba romana doi? Nu stiati? Ei, va spun eu. Exista limba romana scrisa normal, cu diacritice, si limba romana scrisa aiurea, fara diacritice. Asta din urma, fara diacritice, e ca o girafa cu picioare de paduche. Seamana cu un amestec de italiana, esperanto si romana peltica si sasaita. (Observati ca, in ciuda convingerilor mele, vorbesc cu a din a). Din pacate, aceasta limba romana stupida e ingrozitor de raspandita. O intalnim pe Internet in numeroase saituri romanesti si, ceea ce e mai trist, chiar in saituri ale unor ziare si reviste, unde te astepti sa gasesti corectitudine pentru ca ai de-a face cu profesionisti ai scrisului. Si totusi, nu! Saiturile multor publicatii sunt scrise in aceasta pasareasca ridicola. Si mai trist este ca saituri oficiale, ale Statului roman, nesocotesc elementara acuratete si sunt redactate in acest mod neserios, care apare, tot astfel, si pe materiale printate sau tiparite. Aveti pe ecran un fragment din prima pagina a saitului oficial al primei institutii a tarii, Presedintia.
    Iata ce bazaconii citim acolo: „jurAmAntul In faTa camerelor reunite” depus de Traian BAsescu. La rubrica PreSedinte se vorbeste de atribuTii. La rubrica AdministraTia PrezidenTialA e vorba, tot sasait, de preSedinte. La rubrica LegAturi utile avem un link spre camera deputaTilor (cu C mic si D mic!), dar si spre Alte InstituTii (hodoronc tronc, cu I mare) sau spre ziare romAneSti. Mai sus, este un link spre Toate NoutATile (tot cu un bizar N mare). Daca si profesionistii intru informatica ai presedintiei isi bat joc de limba romana, caricaturizand-o astfel, ce ne mai putem astepta de la junele Gigel care scrie si el in acest jargon caraghios pe diverse forumuri?!
    Las pastişa deoparte şi-mi exprim, încă o dată, stupefacţia că, în România s-a ajuns la această situaţie tristă: avînd la dispoziţie un instrument atît de super-ultra-arhi-performant cum e compiuterul, foarte mulţi oameni nu scriu româneşte limba română… Şi acest lucru pare să fie tolerat, „admis”, ca manifestare lehămetită unei mioritice resemnări: las’că merge şi-aşa! Am văzut – şi m-am crucit! – saituri profesioniste redactate în acest surogat de limbă română. În Franţa, în Germania, în Spania, chiar şi în Ungaria aşa ceva e de neimaginat.
    Unii vin cu explicaţia puerilă: “Păi compiuterul meu n-are diacritice!”. Durează 3 minute implementarea progrămaşului pentru diacritice în orice calculator. Aşa că, în epoca în care compiuterul îţi poate spune numărul firelor de nisip de pe Lună şi compoziţia lor chimică, să pretinzi că acest instrument nu e capabil să aştearnă 5 litere în plus (de fapt, 3: ş, ţ şi ă, pentru că â şi î sunt şi în alte limbi) este un lucru scandalos.
    Saituri cu pretenţii „literare”, „culturale”, „oficiale” scriu o limbă cretină, în care „mana cerească” se confundă cu „mâna cerească”, „tara noastră” (adică defectul nostru) cu „ţara noastra”, „rîsul” cu „rasul” (bărbieritul) etc. etc. E o grafie de băşcălie, admisibilă, ca soluţie de forţă majoră, în mesaje strict inter-personale, dar lamentabilă în texte publice, întrucît denotă o desconsiderare a ceva esenţial: limba!, denotă o nesimţire faţă de o componentă a românităţii. Arătaţi-mi un sait francez sau german fără diacritice şi-l înghit. Televiziunile au un rol criminal în acest proces de alterare a limbii, pentru că împrăştie în milioane de case modele negative. De altfel, ele sunt, în această perioadă (ultimii 10 ani), în România, un tsunami al spiritului public, o otravă pentru glagoria românească. Au făcut tot atîta rău în aceşti ani cît marii hoţi şi politicienii necinstiţi: aceştia au jecmănit valori materiale, televiziunile au furat şi distrus inteligenţă românească. Spun, cu tot calmul, că e o barbarie, un cataclism ce face micul ecran din român.
    Revenind la diacritice, închei spunîndu-vă apăsat: sunt sine qua non, e inadmisibil fără ele. Bună seara, cu ă!
    George PRUTEANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro