luni, octombrie 25, 2021

Ne facem de cap pe Facebook?

Aflaţi printre „prieteni”, aşa cum sună convenţia reţelei, participanţii la socializare se pot simţi liberi de constrângere, se pot prezenta sub propriul nume, cu familie, odrasle, căţei şi pisici, sau își pot ticlui nume, identităţi ascunse, care le dau şi mai mult ghes să se manifeste, să îşi etaleze ideile, concepţiile de viaţă, sau pur şi simplu să reacţioneze la un stimul. Facebook cunoaşte o miraculoasă expansiune, peste aşteptările creatorului ei, atingând în România peste 5,8 milioane de utilizatori în prezent, cf. Facebrands.ro, adică 27% din populaţie, din care tinerii sunt cei mai activi, ei ocupând peste 60% din totalul de utilizatori. În echilibru, adică fifty-fifty, se află procentul de femei şi bărbaţi care se regăsesc pe Facebook.

Sunt ani de când pe glob se pune problema unor reglementări sau autoreglementări etice pentru reţelele de socializare ca FB, MySpace, Twitter sau mai recent, YouTube, toate acestea schimbând fundamental paradigma relaţiilor interpersonale, a socializării şi chiar sensul conceptului de „privacy”, a ideii de intimitate, aşa cum apare el în codurile etice clasice, ca să nu mai vorbim despre resorturile diferite ale valorilor „prieteniei”, într-o versiune globalizată, virtuală şi obeză ca număr. Una dintre problemele pe care teoreticienii şi-o pun este natura publică sau privată a reţelei. Mai mult, se discută tot mai mult despre influenţa psiho-socială şi politică a serviciilor acestor reţele: Este cazul ca intimitatea, identitatea, comunitatea şi prietenia pe reţelele de socializare să devină subiecte de dezbatere etică fiindcă ele au impact asupra discursului civic, asupra libertăţii şi democraţiei în sfera publică, cu extensie asupra implicaţiilor politice ale Internetului”, se sublinia în articolul din Stanford Enciclopedia of  Philosophy. Urban Dictionary dă câteva exemple de încălcare a deontologiei pe FB cum ar fi postarea de fotografii inadecvate, comentarii licenţioase, monopolizarea unui “wall” al altuia, dar şi stimularea unor controverse neprincipiale pe subiecte religioase, sexiste, rasiste sau extremiste.

“Unde să tragem linia?”, se întreabă Sharlyn Lauby într-un studiu postat pe mashable.com. Ea aminteşte de scepticii ideii de etică, în sensul vechi, atunci când vine vorba despre FB, Twitter sau YouTube, dar notează că, paradoxal, fiind atât de accesibile, reţelele de socializare sunt mai expuse criticii şi evaluarilor deschise dacât orice altă formă de relaţionare. Unde tragem linia? La regulile care guvernează Facebook sau alte reţele. Ele trebuie citite. Cine le încalcă, poate fi moderat și chiar exclus. Regula funcționează pe forumuri, unde agresivitatea replicilor, obiceiul de a bate câmpii și agramatismele sunt la ordinea zilei. De astea nici Facebook  nu duce lipsă, fenomen amplificat de facilitatea postării unor imagini foto sau video. YouTube, această nouă și prodigioasă jucărie a lumii noastre cotropite de vizual, este spațiul cacofoniei perfecte, asociind opere de prestigiu cu tembelisme la minut.

Recent, în România s-a tranşat în instanţă o dispută care testează limite și răspunde întrebării ”până unde mergem cu libertatea pe Facebook?”. Mircea Munteanu Nicolae, director de cabinet al prefectului de Mureş, a postat pe FB  propoziţia făcută celebră de nazişti “Arbeit Macht Frei”, pentru care a fost sancţionat de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării care a considerat că “Fapta constituie o propagandă naţionalistă care aduce atingere demnităţii umane si creează o atmosfera degradantă, umilitoare şi ofensatoare îndreptată împotriva grupului de protestatari”. Contestaţia lui Munteanu în instanţă avea ca argument faptul că pagina sa de Facebook este un spaţiu privat, deci nu are de ce să fie amendat. Curtea de Apel Târgu-Mureş i-a respins contestaţia: Rețeaua de socializare Facebook nu poate echivala, sub aspectul controlului mesajelor difuzate, cu o căsuţă poştală electronică. Profilul său personal pe Facebook chiar dacă este accesibil doar prietenilor, adică unui grup restrâns de persoane, tot public este, oricare dintre <<prieteni>> putând distribui informaţiile postate de titularul paginii, aspecte pe care reclamantul le cunoştea”, a motivat instanţa de contencios căreia i se adresase. Dealtfel, simpla citire a instrucţiuilor de folosire a reţelei, ar trebui să stăvilească o prea mare descătuşare: „A-ţi face publice informaţiile înseamnă exact ce pare a însemna: acestea vor fi vizibile pentru oricine, inclusiv pentru persoane care nu se află pe Facebook” , afli la primul contact, înainte de a-ţi decide ID-ul. Puţină prudenţă şi un plus de etică face bine şi în lumea virtuală.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Exista si setari de siguranta pentru a nu face publice (i.e. oricine, chiar daca nu sunt pe FB) toate prostiile.

    Sunt trei premise care duc la situatii penibile:
    (1) Lipsa de neuron inainte de a apasa Send/Publish;
    (2) Inaptitudinea tehnica de a intra in setarile retelei;
    (3) Ignoranta/Lenea de a citi Terms of Reference si Privacy Policy.

    Restul e gargara!

    • Cum se poate face legatura intre contul de pe FB si persoana reala? Oricine ar putea sa creeze un cont, cu orice nume vrea, si sa puna ce poze vrea el acolo.

      Apoi, cred ca sunt o gramada de utilizatori care au parole simple, usor de spart. In cazul asta ce se intimpla? Scrie cineva dintr-un cont pe care l-a spart, si gata, se considera ca proprietarul este vinovat?

      Motivarea ca oricare dintre prieteni poate distribui altor prieteni ceea ce ai scris in contul personal, in zona privata, este iar aiurea. Adica eu in casa mea, la un chef spun ceva, anti (tigani/evrei/americani/comunisti/capitalist/etc), un prieten a doua zi zice altuia, din afara, sau la radio ce am spus, si se considera ca am spus ceea ce am spus in public?

      Cind Basescu a bagat chestia cu „tiganca imputita” in masina lui, iar inregistrarea a fost facuta ulterior publica cum s-a finalizat treaba? Si-a luat pina la urma amenda sau nu? Era masina lui spatiu privat sau nu? Faptul ca a fost inregistrat in spatiul sau privat, fara acord, si apoi facuta publica inregistrarea a contat sau nu? Ca mie mi se pare ca cele 2 cazuri seamana.

  2. M.M.N. a greşit contestănd decizia CNCD pe un motiv aiurea. Trebuia să-i pună să explice în instanţă cum au ajuns ei(CNCD-ul) la concluzia că, în contextul dat, prin abuz de libertate de exprimare, “Arbeit Macht Frei”, se constituie în „… propagandă naţionalistă care aduce atingere demnităţii umane si creează o atmosfera degradantă, umilitoare şi ofensatoare îndreptată împotriva grupului de protestatari”
    Că dacă comparăm cu scandările protestatarilor „de ocazie” de la acea vreme, expresia de mai sus, în sensul ei literar, devine poezie de Eminescu…

  3. Este puerila motivarea cu prietenii care fac share la mesaje. La fel de bine pot sa faca si fwd. la un e-mail primit. Exista mesaje email care se trimit catre mai multi destinatari simultan. Daca fiecare dintre ei trimite mai departe mesajul numai la 2, 3 prieteni efectul este identic cu al unui share pe FB. E privat sau e public? Intotdeauna este o reala placere sa vezi perlele cu care ne delecteaza instantele de judecata…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.