Ne reîntoarcem la guvernarea prin decrete la fel ca în vremea domniei lui Nicolae Ceaușescu?

În luna martie a anului 2017, la sugestia și la dorința președintelui Senatului României, dl. Călin Popescu- Tăriceanu, Legislativul adopta o declarație solemnă. După cum bine ne-am obișnuit deja, totul în România este solemn, ceea ce nu este solemn nu se pune, însă chiar și așa mai nimic, nici o minune, nu ține mai mult decât trei zile.
Declarația respectivă reafirma onoarea și demnitatea Parlamentului României. Trecem acum peste faptul că nici demnitatea, nici onoarea nu se afirmă, ci se dovedesc prin fapte, trecem și peste realitatea că toate aceste reafirmări ale onoarei, demnității și suveranității au o tentă naționalistă și anti-europeană tot mai pronunțate, ne facem că am fi brusc loviți de amnezie și nu ne amintim detaliul că, fideli principiului “obrazul subțire (și demn) cu cheltuială se ține”, parlamentarii au fost primii pe listă atunci când s-a pus problema măririi indemnizațiilor lunare.
Însă nu putem trece peste un fapt de dată recentă. Și anume peste detaliul că, în luna iunie a anului 2018, dl. Liviu Dragnea, președintele Camerei Inferioare a Parlamentului, președintele PSD și posesorul unei condamnări la 3,6 ani la închisoare, edictează într-o cuvântare delirantă susținută vineri, la încheierea CEX al PSD, că procesul adoptării legilor în Parlament ridică numeroase probleme, că nu mai este nici eficient, nici practic, așa că se va recurge la ordonanțe de urgență. Aceasta pentru a fi trecute fără probleme toate modificările la legile justiției, la Codurile penale, așa încât să scape el și alții de teapa domniei sale de perspectiva închisorii.
Până la data scrierii și publicării acestui comentariu, nu l-am auzit pe dl.Tăriceanu să sară în sus de indignare. Să spună, să protesteze, să argumenteze că eliminarea Parlamentului din procesul legiferării înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât o gravă încălcare a suveranității acestuia, o inimaginabilă ofensă adusă onoarei și demnității Legislativului. Luni s-a mulțumit să afirme că modificările la legile justiției,inclusiv la Coduri vor urma calea parlamentară. Târziu și fără vlagă, domnul Tăriceanu! Chiar dacă în ultimul moment, Dragnea și PSD-ul au fost nevoiți să cedeze. A contat, se pare, și opoziția UDMR care a încasat din plin palma primită odată cu demisia din rândurile sale ale d-lui Peter Eckstein-Kovács.
Ce se întâmplă de fapt? Ce l-a enervat pe dl. Dragnea? Ce îl va face ca și de acum înainte să încerce, pe cât îi va sta în putere, să excludă dezbaterea parlamentară? Faptul că în Legislativ există încă Opoziție. Care introduce amendamente, are obiecții la noianul sfidărilor și încălcărilor procedurilor democratice care sunt a doua natură a majorității parlamentare PSD-ALDE-UDMR.
E drept. Lucrările ședințelor parlamentare sunt atât de măiastru conduse ba de dl. Dragnea, ba de dl. Tăriceanu, ba de aghiotanți și servanți ai ilustrelor lor persoane care fac astfel încât amendamentele și protestele Opoziției să nu fie nici măcar băgate în seamă. Mai există însă soluția sesizării Curții Constuționale care, oricât de supusă majorității parlamentare și oricât de încălecată de aceasta din punct de vedere politic, tot trebuie să mimeze analizarea sesizării. Mai e nevoie pentru legi de semnătura președintelui României care, cel puțin deocamdată, mai deține încă dreptul de a nu iscăli ca primarul.
Până în momentul în care coaliția PSD-UDMR-ALDE va reuși să transforme Parlamentul într-o copie fidelă a Marii Adunări Naționale, locul în care totul era adoptat în unanimitate, până când funcția Președintelui României va fi devidată de orice sens, dl. Dragnea și guvernul condus de magnifica doamnă Viorica Vasilica Dăncilă se gândesc la soluția ordonanțelor de urgentă. Adică guvernarea prin decrete. La fel ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Deocamdată le e teamă să o aplice. Însă e clar că trecem printr-o criză a democrației de mare magnitudine.
La fel de clar este și faptul că, dacă e nevoie să îl salveze de pușcărie pe dl. Liviu Nicolae Dragnea, dar și pe alții de teapa domniei sale, majoritatea parlamentară PSD-UDMR-ALDE, dl. Tăriceanu însuși, își pun în cui și demnitatea, și onoarea. Nu și beneficiile financiare aferente. Ele sunt sfinte!
Deșteaptă-te, Române!