joi, martie 4, 2021

Neconstituționalitatea politicii lingvistice prevăzută prin Legea privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat (actualizată în 17.03.2020), conform Constituției Ucrainei

Neconstituționalitatea politicii lingvistice prevăzută prin Legea privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat (actualizată în 17.03.2020), conform Constituției Ucrainei

Introducere

Legea privind funcționarea limbii ucrainene, ca limbă oficială,[1] a fost adoptată în 25 aprilie 2019, având drept scop asigurarea dezvoltării și aplicabilității limbii ucrainene, în toate sferele vieții sociale, pe întreg teritoriul Ucrainei. Actele fundamentale în baza cărora a fost adoptată legea sunt Declarația privind suveranitatea de stat a Ucrainei (1990),[2] Declarația de independență (1991),[3] Constituția Ucrainei[4] care stabilește limba ucraineană ca limbă de stat oficială și obligația statului de a asigura dezvoltarea sa în societate, Decizia Curții Constituționale a Ucrainei din 14 decembrie 1999 (№ 10-рп/99)[5] prin care a fost confirmată obligativitatea și condițiile utilizării limbii ucrainene în societate, ca modalitate principală de comunicare pe întreg teritoriul Ucrainei, în relația cu autoritățile, dar și în anumite sfere ale vieții publice, stabilite în conformitate cu legea, și Strategia privind politică lingvistică a statului (2010) emisă prin Ordinul Președintelui Ucrainei.[6]

În esență, scopul acestei legi este de întări funcțiile de construire a statului la toate nivelurile sociale și de stat, prin utilizarea exclusivă a limbii ucrainene în societate, în vederea realizării unei coeziuni sociale naționale. Nu rezultă totuși, nici din preambulul legii, dar nici din textul său, modul în care noile prevederi legale instituite prin această lege, vor contribui la realizarea coeziunii sociale naționale urmărite și întărirea autorității statului în relația cu proprii cetățeni, dar și pe scena internațională. Nu există un raport privind nevoia pe care încearcă să o adreseze noua lege sau măcar o înțelegere a ceea ce presupune însăși ființa națională a statului și factorii săi constitutivi (teritoriu, populație, autoritate) și corelarea prevederilor cu acești factori esențiali. Cu toate acestea, deși situația politică este un element esențial în adoptarea acestei legi, aceasta nu o să facă obiectului prezentei analize, care se va axa strict pe analiza noii legi și conformitatea anumitor prevederi din această lege cu Constituția Ucrainei.

Prevederile neconstituționale din Legea privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat (actualizată în 17.03.2020), în domeniul educației naționale

Din analiza textului legal se pare că singurul element călăuzitor pentru legiuitorul ucrainean în adoptarea Legii privind funcționarea limbii ucrainene, ca limbă de stat, a fost premisa conform căreia limba ucraineană nu este suficient de bine consacrată prin legea fundamentală și utilizată pe teritoriul Ucrainei, conform Constituției existente, fiind necesară o lege care să detalieze prin deviere de la Constituție, aplicabilitatea și procedura de utilizare a limbii de stat în societate.

Consecința principală este instaurarea obligativității utilizării limbii ucrainene, în toate sferele vieții publice sociale, cu excepția convorbirilor private și a slujbelor religioase, indiferent de destinatari și statutul lor (funcționari publici, autorități, cetățeni, persoane aparținând minorităților naționale sau popoarelor autohtone). Deși Constituția consacră deja rolul neechivoc de limbă de stat limbii ucrainene, precum și modalitatea de utilizare a acesteia la nivelul întregii țări, noua lege intervine nu doar pe lângă clarificarea anumitor aspecte privind utilizarea limbii de stat în administrația publică, ci și în întreaga sferă publică, precum și în cea privată care este indisolubil legată de viața în societate a individului.

Cu alte cuvinte, legiuitorul consideră dreptul la limba maternă, cultură și identitate etnică națională, protejate prin Constituția Ucrainei (art. 10, art. 11, art. 21-24), ca fiind inferioare dreptului la religie (consacrat prin art. 35) sau libertății de expresie și gândire (art. 34), deși inclusiv acest din urmă drept este afectat prin realizarea unei imixtiuni nejustificate privind modalitatea de manifestare exterioară a gândirii, respectiv obligativitatea realizării expresiei publice exclusiv în limba ucraineană.

De altfel, Legea privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat, realizează o imixtiune constituțională și prin reinterpretarea Deciziei Curții Constituționale a Ucrainei din 14 decembrie 1999 (№ 10-рп/99) prin care a fost confirmată obligativitatea utilizării limbii ucrainene în societate, dar și utilizarea limbilor persoanelor aparținând minorităților naționale.[7] Această decizie de interpretare a primei părți a articolului 10 din Constituția Ucrainei, potrivit căreia „limba de stat din Ucraina este limba ucraineană”, ar trebui înțeleasă, în sensul conform căruia limba ucraineană, ca limbă de stat este un mijloc obligatoriu de comunicare pe întreg teritoriul Ucrainei în exercitarea competențelor autorităților publice centrale și locale (limba în documentele oficiale, desfășurarea muncii, documentații, etc.), precum și în alte sfere publice ale vieții publice, stabilite de lege (partea a cincea a articolului 10 din Constituția Ucrainei).

Decizia menționează faptul că pot fi utilizate în exercitarea competențelor autorităților publice locale (autoritățile Republicii Autonome Crimeea și organismele locale de auto-guvernare) alături de limba de stat, limba rusă, precum și alte limbi ale minorităților naționale, în limitele și în modul determinat de legile Ucrainei. În continuare, decizia clarifică norma constituțională, precizând faptul că este  garantată utilizarea altor limbi decât cea ucraineană în Ucraina, inclusiv în procesul de învățământ, unde limba de predare în instituțiile de învățământ preșcolar, secundar general, vocațional, municipal și superior de stat din Ucraina, poate fi și limba unei minorități naționale, împreună cu limba de stat, în conformitate cu prevederile Constituției Ucrainei, în special partea a cincea a articolului 53, și legile Ucrainei.

Articolul 53[8] garantează în mod expres dreptul cetățenilor care aparțin unei minorități naționale de a învăța în limba maternă sau de a studia limba maternă în instituțiile de învățământ municipale și de stat din Ucraina sau prin intermediul societăților culturale naționale.

Dreptul de a studia în limba maternă sau dreptul de a studia limba maternă are o valoare constituțională superioară oricărei alte prevederi normative organice sau ordinare și nu presupune posibilitatea de a elimina vreun drept din beneficiul textului constituțional recunoscut cetățenilor, astfel după cum identificăm prin noua lege care nu mai permite aplicabilitatea normei constituționale de a studia în limba maternă, ci doar pe cea de a studia limba maternă, în mod limitativ strict controlat. 

Având în vedere faptul că învățământul general complet, este obligatoriu și gratuit, conform articolului 53 (para. 2, 3, 4), Constituția Ucrainei, iar paragraful 5 garantează după cum precizăm mai sus, dreptul cetățenilor care aparțin unei minorități naționale de a învăța sau de a studia în limba maternă, în instituțiile de învățământ municipale și de stat din Ucraina sau prin intermediul societăților culturale naționale, și obligația corelativă a statului de a asigura exercitarea acestui drept, prevederile articolului 21 din Legea privind funcționarea limbii ucrainene, de eliminare a dreptului de a învăța în limba maternă, consacrând doar permisiunea limitativă de a studia limba maternă în anumite condiții prevăzute de noua lege, încalcă litera și spiritul normei constituționale ucrainene menționate, eliminând efectiv dreptul de a învăța sau de a studia în limba maternă pe parcursul tuturor etapelor de învățământ, și în special accesul la învățământul general complet, care este obligatoriu și gratuit, în limba maternă, alături de limba oficială a statului.

Noua lege[9] nu ține cont de celelalte legi aplicabile domeniului și modifică inclusiv Constituția prin înlăturarea dreptului la învățământul general complet, în limba maternă, garantat de Constituție, limitându-l doar la studiul limbii materne în etapele preșcolare, primare și secundare prin crearea de clase speciale unde se va studia limba maternă, fără să fie afectată educația în limba ucraineană. În acest fel, persoanele aparținând unei minorități naționale vor fi obligate de la o vârstă extrem de fragedă de învăța și utiliza o limbă străină în școală și implicit în societate, în detrimentul celei materne. Lipsa educației utilizând limba maternă, precum și dreptul de a parcurge toate etapele de învățământ general în limba maternă, va produce pe termen mediu și lung, o asimilare continuă consacrată și promovată în mod neconstituțional și în contradicție cu obligațiile internaționale asumate de către stat.

În acest fel, anumiți cetățeni ucraineni care aparțin unei minorități naționale (române, maghiare, poloneze, ruse, etc.) sunt discriminați printr-o lege care încalcă prevederile constituționale din domeniul educației deoarece le este interzisă continuarea învățământului general complet, dar și superior, în limba maternă, alături de cea ucraineană, fiind încălcat și articolul 24 din Constituție[10] care prevede expres egalitatea cetățenilor în fața legii, aceleași drepturi și libertăți, dar și interdicția de a consacra orice fel de limite asupra drepturilor și libertăților cetățenești în baza provenienței etnice sau lingvistice.

Statul ucrainean are obligația constituțională de a proteja toți cetățenii săi, indiferent de etnie și de a nu discrimina ori promova politici de asimilare, în contradicție cu propria lege fundamentală, dar și celelalte legi aplicabile,[11] inclusiv obligațiile internaționale asumate care prevalează în fața normelor interne, în domeniul protecției persoanelor aparținând minorităților naționale.

Prevederile neconstituționale din Legea privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat (actualizată în 17.03.2020), în celelalte domenii ale vieții sociale

Neconstituționalitatea unor texte identificăm și în celelalte prevederi ale legii, respectiv articolul 22 – limba de stat în domeniul culturii (contravine articolului 11 din Constituția Ucrainei),[12] limba de stat în presă (contravine articolului 34 din Constituția Ucrainei[13] care permite doar anumite restricții specifice strict în cazuri determinate[14] și articolul 54[15] unde este garantată libertatea de creație intelectuală fără să se precizeze pe undeva vreo obligație de a crea exclusiv în limba ucraineană), limba de stat în crearea interfețelor programelor de calculator și site-urilor web (unde există o excepție pentru limbajele de programare utilizate și programele software străine unde poate fi folosită limba engleză de exemplu de către autorități la instalarea și pregătirea programului pentru funcționare în ucraineană, obligația legală fiind totuși, ca toate programele utilizate să fie în limba ucraineană, inclusiv în procedurile de achiziții publice, condiția esențială fiind ca programele software respective să utilizeze limba de stat – nu intrăm în detalii privind posibilitatea implementării practice a acestor dispoziții sau auto-sabotarea realizată prin respingerea tehnologiilor care nu încorporează limba de stat), informații generale publicate de autorități, evenimentelor publice, domeniul serviciilor pentru clienți, denumirilor geografice, etc..

De exemplu nu se mai permite utilizarea denumirii unei localități și prin utilizarea denumirii în limba minorității naționale din respectiva localitate, toate denumirile geografice, numele piețelor, bulevardelor, străzilor, aleilor, piețelor și ale altor obiecte de toponimie ale așezărilor se vor efectua în limba de stat așa cum se pronunță în ucraineană.[16]

Asemenea dispoziții reprezintă o încălcare flagrantă a Constituției Ucrainei și altor legi interne,[17] unde obligația statului de a contribui la dezvoltarea limbii materne, culturii și tradițiilor persoanelor aparținând minorităților naționale este expres prevăzută. Obligația de a utiliza limba de stat sau de a promova utilizarea acesteia într-o anumită sferă a vieții publice nu ar trebui interpretată ca negând sau diminuând dreptul de a utiliza limbi regionale sau minoritare în domeniul relevant și pe teritoriile de distribuție. Constituția este foarte clară atunci când precizează că limba de stat este cea ucraineană, fără să stabilească vreo obligație care să intre în conflict cu alte prevederi constituționale, principiile statului de drept sau ale drepturilor individuale ale omului, respectiv una prin care toți cetățenii indiferent de etnie, limbă sau cultură să fie obligați să utilizeze limba ucraineană în fiecare sferă a vieții lor publice.

Excepția conform căreia noua lege privind funcționarea limbii de stat nu se aplică convorbirilor private și procedurilor religioase este inutilă și ineficientă, atâta timp cât prin restul prevederilor legale, se realizează o imixtiune fără precedent în libertatea de exprimare, gândire, educație și dezvoltare în societate.

Constituția Ucrainei a fost adoptată și este manifestarea de voință a întregii populații din Ucraina, iar adoptarea unor legi prin care părți specifice din populație sunt discriminate, nu intră în mandatul parlamentului ucrainean. Voința juridică a întregii națiuni care a dus la crearea statului de drept ucrainean în 1991, nu poate fi amendată fără să existe un mandat popular similar din partea întregii națiuni cu privire la modificări care înlătură caracterul de stat de drept al Ucrainei. În special atunci când modificările propuse afectează viața comunităților care împreună cu majoritatea etnică ucraineană, constituie națiunea ucraineană.

În caz contrar o să asistăm la un abuz al reprezentanților majorității etnic naționale și asimilarea minorităților etnice, o situație interzisă expres de către Constituția Ucraine, legile care reglementează drepturile minorităților naționale și actele internaționale la care este parte Ucraina și care sunt prioritare în domeniul protecției drepturilor minorităților naționale.[18]

Un exemplu extrem de important de obligație internațională asumată și de aplicabilitate directă în ordinea juridică internă ucraineană este Convenția-cadru privind minoritățile naționale ratificată de Ucraina în 09.12.1997. Ucraina s-a obligat prin acest document nu doar să asigure protecția drepturilor și libertăților fundamentale specifice persoanelor aparținând minorităților naționale, dar și să se abțină de la orice acte de asimilare a minorităților etnice naționale.[19]

Superioritatea juridică a normelor constituționale în fața legilor subsecvente

Este important de precizat faptul că legile subsecvente au o forță juridică inferioară Constituției și nu pot devia în mod material de la norma constituțională imperativă. Conform articolului 8 din Constituție, Ucraina este un stat de drept, în care legea fundamentală are cea mai mare putere juridică, iar legile și toate celelalte acte normative trebuie emise în baza și în conformitate cu Constituția care are aplicabilitate directă. Astfel, actele normative subsecvente nu pot limita sau restrânge drepturile și libertățile deja existente garantate și consacrate prin Constituție. De asemenea, fiind de aplicabilitate directă, legiuitorul nu poate adopta legi care ar avea drept efect eliminarea sau să modificare materială a unor norme constituționale, astfel după cum identificăm în noua lege privind asigurarea funcționării limbii de stat unde regăsim în art. 1 alin. 4, faptul că statutul limbii ucrainene ca limbă de stat este determinat exclusiv de Constituția Ucrainei, iar procedura pentru funcționarea și utilizarea limbii de stat este determinată exclusiv de lege. Trebuie să precizăm aici faptul că textul constituțional stabilind conținutul dreptului material circumscrie aria de reglementare a textului normativ subsecvent doar la stabilirea conținutului procedural de punere în aplicare a conținutului material constituțional, fără să permită transformarea  efectivă a conținutului dreptului material într-o normă, având o altă funcție, separată ca și conținut material decât cea consacrată.

Altfel spus, esența materială de conținut a unei norme constituționale nu poate fi transformată într-o altă normă materială constituțională prin adăugarea elementelor necesare procedurale implementării practice eficiente a normei constituționale. Norma constituțională care consacră limba oficială de stat limba ucraineană (articolul 10 alin. 1, din Constituția Ucrainei) și obligația statului de a se sigura că aceasta este implementată (alin. 2), precum și garantarea dezvoltării limbii materne, inclusiv a dreptului de a folosi și proteja limba maternă a minorităților naționale (alin. 3), având aceeași valoare juridică constituțională, nu pot fi evaluate diferit de către legiuitor la momentul adoptării unui act normativ care urmărește să transpună în viața socială pașii efectivi de punere în aplicare a fiecărei norme constituționale în parte. Acestea sunt general obligatorii și de directă aplicabilitate în ordinea juridică internă, iar legiuitorul nu poate discrimina între aceste norme reglementând aplicabilitatea unei norme în detrimentul unei sau unor alte norme constituționale. Normele constituționale fiind egale ca putere juridică se aplică direct și nu pot suferi o limitare prin adoptarea unor norme subsecvente neconstituționale. 

Același principiu îl regăsim expres consacrat și în domeniul drepturilor cetățeanului unde conform articolului 22 din Constituția Ucrainei, drepturile și libertățile constituționale, sunt garantate și nu pot fi revocate, acestea nefiind exhaustive, iar atunci când se modifică sau adoptă legi noi, nu este permisă restrângerea conținutului și sferei drepturilor și libertăților existente.[20]

Încălcarea procedurii constituționale de modificare a Constituției Ucrainei

Noua Lege privind funcționarea limbii de stat încalcă de asemenea și procedura instituită constituțional prin care poate fi modificată Constituția. Aceasta stabilește în mod imperativ faptul că nu pot fi efectuate modificări constituționale care restrâng sau limitează drepturile și libertățile existente ale cetățenilor Ucrainei.

De asemenea, Constituția nu poate fi modificată în stare de război sau de urgență. Având în vedere războiul de facto din estul țării care întrunește ambele situații prevăzute de legiuitorul constituțional, această situație se califică conform oricăror criterii rezonabile ce ar putea fi utilizate pentru a determina o situație război sau de urgență, ca fiind o situație de excepție în care se află un stat, respectiv o stare de conflict armat continuu care întrunește criteriile prevăzute de Constituție privind restricția oricărei modificări a acesteia pe durata situației excepționale. Scopul acestor limitări este de a preîntâmpina apariția unor situații similare în care legiuitorul adoptă legi în mod subiectiv sub imperiul unei presiuni belicoase fără să fie întrunite toate elementele necesare unei modificări constituționale valide sau înțelegerea impactului pe care acest tip de legiferare îl poate avea pentru țară și pentru toți cetățenii săi.

Astfel, adoptarea unor modificări constituționale nu este posibilă cu adevărat nici în aceste situații prevăzute de legea fundamentală.

Concluzii

Articolele constituționale menționate aici, precum celelalte acte normative, dar și considerentele juridice invocate de către legiuitor prin noua lege clarifică deja faptul că aplicabilitatea și rolul oficial de limbă de stat a limbii ucrainene este de netăgăduit. Acest lucru reiese în mod neechivoc din analiza acestor acte normative, iar noua lege privind funcționarea limbii de stat, deși aduce anumite elemente noi practice care pot duce la o mai bună studiere și răspândire a utilizării limbii ucrainene în societate și administrație, realizând un rol unificator de comunicare pentru cetățenii Ucrainei, nu îndeplinește totuși cerințele de conținut și formă juridică prevăzute de legea fundamentală pentru adoptarea unor prevederi valide prin această lege. Aceste prevederi analizate aici și care au ca efect restrângerea și limitarea unor drepturi vitale pentru identitatea etnică și culturală a unei minorități naționale, nu pot fi adoptate printr-o lege care modifică textul superior juridic de la care nu poate devia ca și conținut și formă – Constituția. Accessorium sequitur principale, adică accesoriul urmează principalul, ca sa utilizăm un adagiu latin. Toate legile care se adoptă trebuie să respecte litera și spiritul Constituției – legea fundamentală.

Astfel, Curtea Constituțională a Ucrainei o sa fie nevoită să declare neconstituționale prevederile Legii privind funcționarea limbii de stat care au drept scop restrângerea și eliminarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Prezumția irefragabilă a  existenței unui stat de drept în Ucraina, ne conduce înspre această concluzie, în urma analizării textelor aplicabile.

Cu toate acestea, având în vedere această situație fără precedent cu care se confruntă persoanele aparținând minorităților naționale din Ucraina este foarte important de menționat și obligația constituțională a statului român față de românii din străinătate, indiferent de statutul lor juridic, cetățeni români sau nu, în cazul de față, etnicii români din Ucraina. Deși sperăm ca prezumția noastră privind statul de drept din Ucraina să nu fie răsturnată, legea să fie declarată neconstituțională și să nu fie aplicată, iar statul ucrainean să revină la respectarea obligațiilor sale față de cetățenii ucraineni etnici români nu putem să nu subliniem și nerespectarea articolului 7 din Constituția României de către statul român. Această obligație este foarte clară: „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.”[21]

După cum putem observa textul constituțional stabilește o obligație activă de implicare în viața comunităților de români din străinătate, în conformitate cu legea aplicabilă din respectivul stat. În cazul de față însă nu au fost luate niciun fel de măsuri serioase prin care să se stabilească cu prioritate o comisie mixtă româno-ucraineană de analiză a prevederilor neconstituționale din noua lege privind funcționarea limbii de stat în Ucraina și impactul negativ pe care îl va avea asupra următoarelor generații de cetățeni ucraineni etnici români, astfel după cum prevede Tratatul dintre România și Ucraina. Acesta stabilește prin articolul 13 alin. 5, obligația ambelor state de a se asigura că persoanele aparținând minorității etnice române din Ucraine și ucrainene din România vor avea condiții egale pentru învățarea limbii lor materne, să primească educație în limba maternă în numărul necesar de școli și instituții de învățământ de stat și special situate în conformitate cu așezarea geografică a minorităților respective. De asemenea, ambele minorități au dreptul să își folosească limba maternă în relațiile cu autoritățile publice, în conformitate cu legislația națională și obligațiile internaționale ale părților contractante.[22]

Lipsa reacțiilor de natură să ducă la o mobilizare a autorităților române și ucrainene înspre a rezolva problema și de a reveni la cadrul constituțional, atât ucrainean, cât și român, este evidentă, cu efecte extrem de dăunătoare, atât pentru România (care nu se implică efectiv în protejarea etnicilor români), cât și pentru Ucraina (care a pregătit implementarea unei discriminări a unor cetățeni ucraineni demnă de secolul XIX).

Ambele state nu respectă textul constituțional care li se aplică fiecăruia în parte, în cazul României nerespectarea de către Președinte (cel puțin la nivel formal public prin care să demonstreze faptul că veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice), Guvern prin Ministerul Afacerilor Externe (chemarea Ambasadorului Ucrainei la discuții și începerea procedurilor diplomatice necesare analizării problemei), Parlament (care nu a avut nicio reacție publică sau vreo solicitare din partea Guvernului cu privire la un plan de măsuri care trebuie luate în vederea soluționării situației împreună cu omologii lor ucraineni) a Constituției și a Tratatului cu Ucraina, etnicii români fiind supuși unei politici și scheme de asimilare conform noii legi. În cazul Ucrainei prin nerespectarea de către Rada Supremă a Constituției Ucrainei, Legii privind minoritățile naționale, Convenția-cadru privind minoritățile naționale, dar și a Tratatului cu România, cetățenii ucraineni etnici români fiind discriminați prin interzicerea educației, precum și orice fel de manifestare publică, în limba maternă.

Concluzionând, această situație este extrem de gravă, vorbim aici despre legiferarea unei politici de asimilare națională prin încălcarea propriilor legi și a principiilor de drept internațional. Atitudinea relaxată atât a Ucrainei, cât și a României, denotă o lipsă de înțelegere a consecințelor pe care acest gen de politici îl poate avea.

Astfel, este esențială stabilirea unui plan de măsuri cuantificabil prin care să fie creat un calendar de acțiuni pe care Guvernul României se obligă să le ia în vederea deschiderii dialogului cu omologii ucraineni și asigurarea respectării Constituției celor două state și a Tratatului de cooperare. Acest plan trebuie să aibă un obiectiv foarte clar și să prezinte un raport public recurent cu privire la evoluția îndeplinirii obligațiilor constituționale și legale.

Lipsa de acțiune și pasivitatea vor duce la asimilarea comunităților românești și eliminarea diversității etnice din Ucraina, iar îngrijorările exprimate public fără nicio acțiune reală[23] devenind constatări desuete a unei situații de fapt ireversibile.

NOTE


[1]Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/2704-19/ed20200911#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[2] Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/55-12#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[3]Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/1427-12#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[4]Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[5]Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/v010p710-99#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[6]Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/161/2010#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[7] Decizia Curții Constituționale a Ucrainei din 14 decembrie 1999 (№ 10-рп/99), Textul deciziei și traducerea autorului – 1. „Dispoziția primei părți a articolului 10 din Constituția Ucrainei, potrivit căreia „limba de stat din Ucraina este limba ucraineană”, ar trebui înțeleasă ca fiind un mijloc obligatoriu de comunicare în toată Ucraina în exercitarea activității autorităților de stat centrale și a celor locale (limba oficială a documentelor, a activității derulate, a documentației etc.), precum și în alte sfere publice ale vieții publice, care sunt stabilite de lege (partea a cincea a articolului 10 din Constituția Ucraina).

În vederea îndeplinirii activității autorităților de stat centrale și a celor locale, se poate folosi împreună cu limba de stat, rusa și alte limbi ale minorităților naționale, în limitele și în modul determinat de legile Ucrainei.

2. În baza prevederilor articolului 10 din Constituția Ucrainei și a legilor Ucrainei privind garantarea utilizării limbilor în Ucraina, inclusiv în procesul de învățământ, limba de predare în instituțiile de învățământ preșcolar, secundar general, vocațional și superior de stat și municipal din Ucraina este ucraineană. În instituțiile de învățământ de stat și municipale, împreună cu limba de stat, în conformitate cu prevederile Constituției Ucrainei, în special partea a cincea a articolului 53, și legile Ucrainei, limbile minorităților naționale pot fi utilizate și studiate în procesul educațional.”

Sursa Rada Supremă https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/v010p710-99#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[8] Constituția Ucrainei, Articolul 53, alin. 4, „Cetățenilor aparținând minorităților naționale li se garantează prin lege dreptul de a studia în limba lor maternă sau de a studia limba maternă în instituțiile de învățământ de stat și municipale sau prin intermediul societăților culturale naționale.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[9] Articolul 21, alin. 3, Legea privind funcționarea limbii de stat (actualizată în 2020) “Persoanelor aparținând minorităților naționale din Ucraina li se garantează dreptul de a studia în instituțiile de învățământ comunale pentru învățământul preșcolar și primar, împreună cu limba de stat, limba minorității naționale relevante din Ucraina. Acest drept se exercită prin crearea, în conformitate cu legislația, a unor clase (grupuri) separate cu educație în limba minorității naționale respective a Ucrainei împreună cu limba de stat și nu se aplică claselor (grupurilor) cu educație în limba de stat.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/2704-19/ed20200911#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[10] Constituția Ucrainei, Articolul 24. “Cetățenii au drepturi și libertăți constituționale egale și sunt egali în fața legii. Nu pot exista privilegii sau restricții pe motive de rasă, culoare, credințe politice, religioase sau de altă natură, sex, origine etnică sau socială, statutul proprietății, locul de reședință, limba sau alte caracteristici.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[11] Declarația privind drepturile naționalităților din Ucraina din 1991, Legea privind minoritățile naționale din Ucraina (actualizată în 2012)

[12] Constituția Ucrainei, Articolul 11. “Statul promovează consolidarea și dezvoltarea națiunii ucrainene, conștiința sa istorică, tradițiile și cultura, precum și dezvoltarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a tuturor popoarelor indigene și a minorităților naționale din Ucraina.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[13] Constituția Ucrainei, Articolul 34. (alin. 2) „Orice persoană are dreptul de a colecta, stoca, utiliza și disemina în mod liber informații pe cale orală, în scris sau în alt mod – la discreția lor.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[14] Constituția Ucrainei, Articolul 34. (alin. 3) „Exercitarea acestor drepturi poate fi restricționată de lege în interesul securității naționale, integrității teritoriale sau ordinii publice pentru a preveni revolte sau infracțiuni, pentru a proteja sănătatea publică, pentru a proteja reputația sau drepturile altora, pentru a preveni divulgarea informațiilor confidențiale informații sau pentru a menține autoritatea și imparțialitatea justiției.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[15] Constituția Ucrainei, Articolul 54. „Cetățenilor li se garantează libertatea creativității literare, artistice, științifice și tehnice, protecția proprietății intelectuale, drepturile lor de autor, interesele morale și materiale care apar în legătură cu diferite tipuri de activitate intelectuală.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[16] Legea privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat (actualizată în 17.03.2020), Articolul 41. Utilizarea limbii de stat în denumirile geografice și numele obiectelor toponimiei

1. Denumirile geografice, precum și numele piețelor, bulevardelor, străzilor, aleilor, ascensiunilor, pasajelor, aleilor, piețelor, piețelor, terasamentelor, podurilor și ale altor obiecte de toponimie ale așezărilor se vor efectua în limba de stat.

[17] Legea privind minoritățile naționale (actualizată în 2012), „Articolul 6. Statul garantează tuturor minorităților naționale dreptul la autonomie națională și culturală: utilizarea și studiul în limba maternă sau studiul limbii materne în instituțiile de învățământ de stat sau prin intermediul societăților culturale naționale, dezvoltarea tradițiilor culturale naționale, utilizarea națională simboluri, celebrarea sărbătorilor naționale, religie, satisfacerea nevoilor literaturii, artei, mass-media, crearea instituțiilor culturale și educaționale naționale și orice altă activitate care nu contravine legislației actuale.

Monumentele istoriei și culturii minorităților naționale de pe teritoriul Ucrainei sunt protejate de lege.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/2494-12#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[18] Legea privind minoritățile naționale, Articolul 19. “Dacă un tratat internațional la care Ucraina este parte stabilește alte dispoziții decât cele cuprinse în legislația Ucrainei privind minoritățile naționale, se vor aplica dispozițiile tratatului internațional.” Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/2494-12#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[19] Convenția-cadru privind protecția minorităților naționale, Strasbourg, 1 februarie 1995 (Convenția-cadru a fost ratificată prin legea N 703/97-VR (703/97-VR) din 09.12.97): „1. Părţile se angajează să promoveze condiţiile de natură să permită persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale să-şi menţină şi să-şi dezvolte cultura, precum şi să-şi păstreze elementele esenţiale ale identităţii lor, respectiv religia, limba, tradiţiile şi patrimoniul lor cultural.

2. Fără a se aduce atingere măsurilor luate în cadrul politicii lor generale de integrare, părţile se vor abţine de la orice politică ori practică având drept scop asimilarea persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale împotriva voinţei acestora şi vor proteja aceste persoane împotriva oricărei acţiuni vizând o astfel de asimilare.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/995_055#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[20] Constituția Ucrainei, Articolul 22. „Drepturile și libertățile omului și ale cetățenilor consacrate în această Constituție nu sunt exhaustive. Drepturile și libertățile constituționale sunt garantate și nu pot fi revocate. Atunci când se adoptă noi legi sau se modifică legile existente, nu este permisă restrângerea conținutului și sferei drepturilor și libertăților existente.”

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/254%D0%BA/96-%D0%B2%D1%80#Text (ultima accesare 26.01.2021)

[21] Constituția României, Articolul 7.

Sursa http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba6 (ultima accesare 26.01.2021)

[22] Tratatul cu privire la relațiile de buna vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, (Acordul a fost ratificat prin Legea nr. 474/97-VR din 17 iulie 1997)

Sursa Rada Supremă a Ucrainei https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/642_003#Text (ultima accesare 26.01.2021)

Tratat din 2 februarie 1997 cu privire la relațiile de buna vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, Publicat în  M.O. nr. 157 din 16 iulie 1997

Sursa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/50921 (ultima accesare 26.01.2021)

[23]https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21990798-noua-lege-educatiei-adoptata-ucraina-restrictioneaza-puternic-invatamantul-limbile-minoritatilor-inclusiv-cea-romaneasca-ministerul-roman-externe-declara-ingrijorat.htm (ultima accesare 26.01.2021)

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Iata si cea mai importanta contributie pe acest site in ultimele 12 luni. Felul in care statul roman ii abandoneaza pe etnicii romani din Ucraina este unul din marile esecuri ale mandatelor de presedinte ale lui K. Iohannis (cu comodul si prea relaxatul ministru de externe Aurescu). Nu i-am auzit inca pe acesti doi oameni responsabili cu politica externa a statului roman sa spuna un cuvant despre ce fac ucrainienii, care in multe privinte sunt mai periculosi decat rusii. Asta desi Romania are parghii de actiune la nivelul EU contra statului agresiv ucrainean. Daca un marinar roman pateste ceva pe vreo nava dubioasa, toate ziarele relateaza si ministerul de externe sare sa-si dovedeasca utilitatea aparandu-l. Pentru miile de romani carora li se ia interzice sa vorbeasca in limba lor, nici o actiune. Ce spuneti voi acolo la MAE si la Administratia prezidentiala, e dulce viata de bugetar la cel mai inalt nivel? Iar opinia publica, exprimata de exemplu pe acest site prin contributii si comentarii, este mult prea interesata sa disece diverse orgolii si maruntisuri.

    • Abandonarea minoritatii romane din Ucr a este o performanata a tuturor președințiilor romana de dupa 1989. Ea s-a manifestat cel mai pregnanat in mandatul Constantinescu cand s-a negociat un tratat inutil cu aceasta tara.

  2. Un analiza foarte buna! Felicitari ca atrageti atentia asupra situatiei romanilor din Ucraina!
    Din pacate statul roman a inchis de fiecare data ochii la abuzurile pe care le suporta comunitatea romaneasca din Ucraina. Institutiile statului nu se implica in sprijinirea romanilor de acolo si a tratat intotdeauna aceasta problema cu lejeritate si lipsa de fermitate, inca de la semnarea tratatului din 1997. De asemenea, e dezamagitor ca opinia publica nu urmareste acest subiect cu o atentie mai mare.

  3. Felicitări pentru munca depusă si pentru ndicatul limbaj tehnic folosit in exprimare!
    Ca simplu cetatean, am inteles ca era mai bine ca precizările din această lege sa fie cuprinse in legea educației si in legea minorităților naționale din Ucraina pentru a evita confruntarea atât de frecventa cu Legea fundamentală a Ucrainei.
    După părerea mea Constituția Ucrainei poate fi modificată prin referendum national atât timp cât conflictul din estul țării nu a fost rezultatul declarării stării de război de nici una din partile implicate si nici de comunitatea internationala. Poate ca desi mor oameni, nu se doreste pace pentru ca nu e război, ci doar un conflict de frontieră cum mai are Rusia și in alte parti!
    Revenind la titlul articolului, poate România ar fi de mai mult ajutor Ucrainei și Europei dacă ar renunta la cerinta de respectare a principiilor Uniunii Europene de catre o tara nonUE si ar sprijinio lucrand efectiv, in comisiile bilaterale existente, armonizarea legislativă, atât de dificila si pentru România in etapele de preaderare la NATO si UE.

  4. Salut articolul si analiza!

    Retrospectiv poate servi la intelegerea conflictului intre Rusia si Ucraina din 2014, cand s-a declarat autonomia in Crimea.

    E bine sa avem in vedere si drepturile fundamentale din Constitutiile Statelor UE dar si a altor state privind: Dreptul la Libera Exprimare si Dreptul de asociere in contextul lockdown-urilor, avand in vedere restrangerea unor libertati cetatenesti care e evident ca nu numai ca au incalcat drepturi fundamentale dar au depasit limita de suportabilitatea a unor categorii ale populatiilor din varii tari (Olanda, UK, Germania), a caror expresie in conditiile generate de criza nu numai ca nu a fost inteleasa dar a fost reprimata in forta ridicand intrebarea unde este expertiza psihologica pe termen lung privind impactul unor asemenea masuri asupra populatiei ?

    De asemenea legea din Franta privind „Securitatea Globala” care prevede monitorizarea cu drone a populatiei si restrange dreptul de a filma operatiunile politiei sau armatei trebuie privita cu atentie pentru ca democratiile sa nu degenereze in fascism.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vasile Țiple
Vasile Țiple
Vasile Țiple este absolvent al Facultatii de Drept, Universitatea Bucuresti si doctor in drept. A fost consilier juridic al Transparency International Romania unde a coordonat Centrul de Advocacy si Asistenta Juridica pentru cetateni, fiind implicat ca expert juridic in diferite proiecte derulate de organizatie. Ulterior s-a alaturat echipei juridice a companiei americane Adobe Systems Romania. In prezent lucreaza in cadrul UiPath, cea mai valoroasa companie romaneasca, unde a creat si condus departamentul juridic global in cadrul caruia a implementat primii roboti juridici, dezvoltand totodata si Programul de Automatizare in Domeniul Juridic (Legal Automation Program). A publicat articole si opinii in drept international public, administratie, proprietate intelectuala si inteligenta artificiala.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Societățile și conectorii

Este evident că populația multor țări a devenit din ce în ce mai fragmentată, inclusiv din punct de vedere politic, social și...

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Lumea, America, Waze și BigTech

Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.