joi, martie 28, 2024

Nedemni de un predecesor ilustru

La data de 13 august 2015, puțin după ce Regele Mihai a retras titlul de Altețe Regală nepotului său, Nicolae, am publicat pe adevărul.ro un articol intitulat Casa Regală nu e familia Oanei Zăvoranu. Îmi exprimam atunci nemulțumirea față de felul în care presa scrisă și audio-vizuală specializată pe cancanuri, pe întoarcerea pe toate fețele a ceea ce se întâmpla în familiile Prigoană, Zăvoranu, Slav-Drăgușanu, trata, în termeni absolut suburbani, un incident îngrijorător despre care aveam la ora respectivă extrem de puține date.
Iată, însă, că de câteva zile încoace, la scurtă vreme după anunțul referitor la deteriorarea gravă a stării de sănătate a Suveranului curg vești care mai de care mai oribile referitoare la felul în care membrii de vază ai propriei Sale familii înțeleg să se comporte acum când, monarhiști sau nu, ne aflăm pe punctul de a închide una dintre cele mai consistente și mai pline de demnitate pagini ale istoriei naționale. Pagină cu care, din păcate, moare însăși ideea de regalitate în România.
Sigur, istoria a făcut astfel încât Regele Mihai să fie unul dintre cele mai tragice, mai nedreptățite personaje din istoria României. A fost monarh cu puteri constituționale depline relativ puțină vreme din cauze extrem de diferite. Mai întâi fiindcă așa au vrut-o jocurile politicianiste ale vremii pe care tatăl său, Carol al II lea, a știut să le manipuleze ca nimeni altul, mai apoi deoarece așa au vrut-o bolșevicii. Indiferent că e vorba despre bolșevicii de la Moscova sau despre discipolii lor bucureșteni, indiferent dacă aceștia din urmă s-au manifestat cu duritate la finele anului 1947 ori în primii ani de după Decembrie 1989.
Gonit într-un decembrie de sfârșit de democrație din propria lui țară prin acțiunea înfrățită a lui Gheorghiu-Dej și al lui Petru Groza, Regele României avea să aibă parte de același tratament și din partea urmașilor acestora, Ion Iliescu și Petre Roman, și în decembrie 1990. Atunci când respectivii ne promiteau democrația originală pe care, iată, o făuresc astăzi Dragnea, Tudose, Olguța, Carmen Dan și alți asemenea malformați care ne guvernează grație unui vot insuficient gândit. Unde mai pui că nici noi, cei născuți după anul 1947, formați în vremurile în care despre monarhie nu se vorbea mai deloc, iar dacă totuși se făcea vorbire își făcea loc istoria lăbărțat falsificată de comuniștii care și-au anexat cu nemernicie paternitatea și meritele actului de la 23 august 1944, nu am știut neîngăduit de multă vreme să îi acordăm toate onorurile cuvenite Maiestății Sale.
Nu-i vorbă că și astăzi se aud vocile a tot felul de falsificatori ai istoriei care distorsionează grav ceea ce s-a întâmplat după curajoasa decizie a Regelui de a decide reorientarea țării. Teribil nu e că se aud pe mai departe minciuni din gura unui nelecuit și nelegiuit propagandist comunist, așa cum este Ion Cristoiu, ci că în hora detractorilor a intrat la un moment dat și unul dintre foștii președinți ai României. Care nu și-a cerut niciodată scuze pentru neghiobiile ce i-au ieșit pe gură. Ele fiind probabil unul dintre primele indicii că nu e nici o diferență esențială între persoana lui și, de pildă, aceea a senatorului Șerban Nicolae. Cel care a vorbit ieri la Oradea de parcă ar fi reîncarnarea lui Dej.
Ceea ce se întâmplă însă în aceste zile depășește orice închipuire. Nu am suficiente date și nici calificarea de a spune care sunt resorturile reale ale scandalului ce cutremură acum, când Soarele apune, din temelii familia regală. Nu știu cât e de drept ce li se pune în sarcină prințului Radu, principesei Margareta, câtă dreptate au cei ce îl acuză ori îl apără pe principele Nicolae. Clar îmi este doar un singur lucru. În primul rând mulți dintre urmașii de sânge ai Regelui Mihai se dovedesc nedemni de ilustrul lor predecesor.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. 1. In tradiția creștină universala (asta ca sa nu ne împiedicam in detalii doctrinale) si ca un minimum de civilizație, atunci când un venerabil bunic își așteaptă sfârșitul si este împărtășit se cheamă ca trebuie sa se fi împăcat/ reconciliat cu lumea pe care o părăsește. Nicolae, fost principe al Casei de Romania, a făcut pasul spre patul de moarte al bunicului sau, dar câțiva membri ai familiei, din numai ei stiu ce pricina, au împiedicat necreștinește reconcilierea cu venerabilul ce căuta să-și înceapă călătoria. Noi, muritori de rand ne exprimam uimirea, surprinderea neplăcută si regretul. Dar Dumnezeu va judeca.
    2. In cele pământești treburile sunt mai simple si îmi permit chiar sa emit premise ale unei judecăți mundane. Orice negocieri vor fi făcut Margareta si consortul Duda, in spatele cortinei, cu guvernul, îmi ridica o mare suspiciune când pe o inițiativă legislativa in sprijinul UNOR urmași ai regelui apar semnăturile lui Dragnea si Tariceanu. Făcând o paralela cu modul in care cei doi se străduiesc de un an sa încalece Romania, nu pot decât sa concluzionez ca, mizând pe lăcomia cuplului Duda si Margareta, cei doi pregătesc subordonarea Casei Regale propriilor scopuri politice. Deci, stimate Nicolae, bucurate ca nu faci parte dintr-un asemenea montaj, care in timp va arunca o pata asupra Casei Regale.

  2. Nici urma de educatie aristocrata in comportamentul afisat de, ceea ce a mai ramas, din familia regala a Romaniei!
    Never explain, never complain?
    A fost o data, acum e exact invers…ceea ce mi se pare surprinzator, as spune chiar neverosimil!
    Desigur, nimeni nu este responsabil de urmasii sai, exista insa acei 7 ani de acasa care imprima, pe viata, valorile oricarui om. Asta face ca, la acelasi tip de probleme, oamenii sa reactioneze diferit, in functie de educatia pe care o au…
    Aristocratilor li se insufla, de mici, respectul neconditionat fata de oameni, valoarea muncii, simtul responsabilitatii personale si al datoriei, discretia si modestia, trasaturi care marcheaza pe viata destinele acestor oameni, indiferent de vicisitudinile destinelor lor…
    Putem critica multe multor monarhi si descendentilot lor, dar nu ca au un comportament rustru, de veritabili mitocani!
    Altfel spus, nu se cearta ca la usa cortului, nu isi spala rufele murdare in public!
    Faptul ca fix asta vedem ca se petrece in familia regala a Romaniei are, pentru mine, o singura explicatie : deciziile sunt luate astazi, de persoane straine aristocratiei, un fel de abili manuitori de marionete…

  3. Carol II nu și-a dorit tronul. Regina Maria a impus acea situație. La urma urmei, chiar de 11 noiemvrie am putea să ne întrebăm dacă nesocotirea voinței lui Carol I a dus până la urmă la acea situație

    • Vointa lui Ferdinand, nu Carol I.

      M-am gandit si eu ce s-ar fi intamplat, dar in conditiile lipsei de lideri autentici in anii ’30, un rege minor sub o regenta stearsa n-ar fi fost mai bun decat Carol II, cred.

      Apropo, unul din autorii loviturii de stat care a fost aducerea lui Carol II, nesocotind vointa ultimului Rege, a fost Iuliu Maniu. Aspect pe care multi il trec sub tacere cand e vorba de acesta.

  4. Imi pare tare rau de murdaria la care asistam, , desi am renuntat de mult sa mai sprijin monarhia in Romania . Nu atit din cauza nevolniciei ultimului rege ( care era un copil de 23 de ani in momentul actului dela 23 august si datele lui de inteligenta erau departe de cele ale unui copil / tinar minune ), cit din cauza mizerabilului comportament al ” regalistilor ” romani ( condusi de o ceata de securisti infitrati in PNTCD ) si al membrilor familiei regale. Infiltrarea si apoi promovarea lui Duda, culminind cu transformarea mumiei umblatoare a fostului rege Mihai si a fetei lui celei mari in propagandisti , a fost o operatie model a sectiel romane a KGB sau cum i-o mai zice acum. I-au cazut victima pina si oameni pe deplin admirabili ca Dl. Dacian Ciolos care , daca nu ma insel, a participat si el la un dineu la Peles oferit de cuplul uzurpator Margareta – Duda.
    Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau, dar singura expresie care imi vine in minte acum a fost una folosita de nu mai stiu ce mizerabil propagandist comunist in urma cu multi ani: ‘ FOSTUL REGE MIHAI SI ” IEPELE ” SALE..Din pacate asa este, poate si mai rau.
    Ce se initmpla acum in sinul familei fostului rege , miroase , nici macar a grajd de cai de curse, ci a COCINA ! Nimic nu a mai ramas aristocrat in comportamentul jalnicilor urmasi ai Hohenzollernilor de Romania . Il adaug aici si pe jalnicul Paul Lambrino, escroc de drept comun !
    ” Daca te bagi in cocina, te maninca porcii ! „

  5. Articolul mi-a readus în atenţie o problemă asupra căreia nu se discută aşa cum ar merita: ABUZUL faţă de persoanele în vârstă.

    Un psiholog poate spune că faţă de persoanele în vârstă există
    – abuz fizic (prin acte de violenţă ca bruscare, pălmuire, bătăi);
    – abuz verbal (jigniri, înjurături);
    – neglijarea (malnutriţie, probleme de igienă, administrarea incorectă a medicamentelor);
    – folosirea neadecvată sau ilegală a bunurilor persoanei vârstnice (proprietăţi, bani) prin păcălirea ei să semneze documente prin care transferă bunuri ale sale altor persoane;
    – abuz emoţional sau psihologic, care are ca efect apariţia bruscă a unor modificări în comportamentul persoanei abuzate.

    NOTĂ: Abuzul este însoţit şi de IZOLAREA victimei, pentru a evita dezvăluirea abuzului către alte persoane. Dacă pentru o persoană care nu se poate deplasa rămânerea la domiciliu este justificată, împiedicarea altei persoane de a-l vizita pe cel abuzat este ea însăşi un abuz..

    Pe scurt:
    * Maltratorul M abuzează victima V şi izolează victima V.
    * Victima V nu ia legătura cu nimeni, nu este vizitată.

    Cred că în cazul de faţă este vorba de un abuz asupra unei persoane în vârstă:
    Mihai a fost abuzat de fiica sa Margareta.
    Margareta şi-a izolat tatăl (Mihai), a împiedicat să fie vizitat.

    Culmea nesimţirii, se încearcă acoperirea abuzului cu acuzarea celui care a încercat să viziteze posibila victimă (nepotul Nicolae), pentru o vină care nu are legătură cu abuzul.

    Tratarea cu respect a celorlalţi (copii, adulţi, bătrâni) este o problemă numai şi numai de educaţie. Eşti educat sau nu să fii civilizat.
    Nu contează vârsta, sexul, meseria, funcţia, “aristocraţia”, lecturile, gusturile culinare ale abuzatorului.

    • Cred ca explicitarile foarte la obiect facute de Cornelia Neagu nu pot fi escamotate nicidecum din aceasta…discutie. Din pacate, ABUZUL…se pare că, ”psihologic vorbind”, se practică și la vârste mai tinere.Majestatea sa Regele MIHAI s-a cam ”bucurat” de un astfel de tratament chiar din partea unor case …mai mari.Ce vreau sa spun ,intre altele ?: ”o izolare” de un anumit gen,(tacită?) altfel decat familial, s-a produs si in cazul COMISIEI ALIATE DE CONTROL stabilită după celebra conferinta de la IALTA. Aceasta a acceptat (din eroare? din nesocotinta? din interese strict politice?… ) ca GUVERNUL PETRU GROZA sa existe înainte de reprezentativitate, adică înainte să fi avut loc alegeri parlamentare libere. ”Criza guvernului Sanatescu” si tot ce a urmat după, mi se pare întrutotul ilustrativ in privinta ”abuzatorilor” (”Nu contează vârsta, sexul, meseria, funcţia, “aristocraţia”, lecturile, gusturile culinare ale …)

  6. În orice caz, datorită vârstei înaintate, fostul rege Mihai va muri. A fost o persoană importantă pentru noi, românii, deși regimul comunist a căutat prin orice mijloace să-l blameze și, chiar și acuma, sunt o mulțime de personaje care caută să-l discrediteze și să-i reducă importanța sa în istoria României.
    După moartea sa probabil va urma o serie de declarații ale multora dar ideea de monarhism va păli încetul cu încetul. Urmașii săi se vor zbate poate să mențină ideea de monarhie dar toate actele lor vor avea o notă de teatralism și nesinceritate și ei, precum prințul Paul Lambrino vor ieși pe ușa din dos a istoriei noastre.
    Trebuie să-i mulțumim domnului Ion Iliescu pentru întârzierea cu care a fost lăsat să-și vadă țara, întârziere care a anulat orice reastaurare a monarhiei.
    Un naiv bătrân

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro