vineri, martie 29, 2024

Neinlocuibilul Vadim

Cred ca este pentru prima oara ca ma aflu in deplin acord cu Corneliu Vadim Tudor. Pentru PRM, el este de neinlocuit. Dar si pentru memoria noastra care ii comaseaza inevitabil intr-o entitate unica deopotriva grotesca si terifianta. Vadim este PRM, PRM este Vadim.

Un PRM fara Vadim in fruntea sa este precum Frontul National din Franta fara dinastia Le Pen la varf. Ori ca pseudo-partidul din Rusia ce-si zice “liberal democrat” fara Jirinovski la carma. Ori ca PC din Cuba fara Fidel si Raul. Ori ca “Flacara lui Paunescu” fara Paunescu.

PRM este expresia temperamentului hiper-narcisist, a febrelor, nalucirilor, puseurilor si nevrozelor megalomane ale lui Vadim, a nostalgiilor sale securist-comuniste, a nationalismului exacerbat, a sovinismului patogen, a maghiarofobiei maniacale si a antisemitismului furibund. Fara Vadim, PRM este un carnivor fara dinti. Spre a relua o faimoasa formulare a lui Cioran referitoare la tirani, viata politica romaneasca fara Vadim ar fi precum o gradina zoologica fara hiene…

Scandalagiu incurabil, palavragiu iremediabil si grafoman incontinent, Vadim Tudor a fost arhitectul, inspiratorul si organizatorul tuturor campaniiilor peremiste. Pamfletele semnate Alcibiade vor ramane in istoria universala a abjectiei. Populismul post-comunist si-a gasit in el o intruchipare paradigmatica. Ca si despre peronism, despre peremism putem spune, citandu-l pe Borges: “Nu e nici de dreapta, nici de stanga, este incorigibil”.

Vadimita, acea maladie diagnosticata de Monica Lovinescu, a facut si face inca ravagii. Nu este oare anti-occidentalismul visceral al lui Crin Antonescu expresia vadimizarii PNL? Mai devreme, fusese unul dintre cei inversunati sicofanti ai cuplului Ceausescu. Scria ode si imnuri in serie, rivaliza cu Paunescu pentru cele mai servile versificatii. A imbratisat cu entuziasm toate miturile stalinismului national. Este ideologul urii devenita program politic. Cornel Nistorescu, Petru Romosan, Mircea Badea, Ion Spanu, Mihai Gadea, Sorin Rosca-Stanescu si altii ca ei sunt bieti epigoni. Mai sunt si altii, competitia vadimizarii e in plina desfasurare.

“Idealurile” peremiste au fost formulate, inca din anii 70, in acel editorial de pomina din “Saptamana” lui Eugen Barbu intitulat “Idealuri”. Un text lacrimogenetic, spre a relua excelenta formula a scriitorului Florin Toma, care continea toate obsesiile securismului agresiv si care incerca sa remorcheze, cu frauduloasa nerusinare, memoria unor martiri ai prigoanei comuniste pentru a justifica linia politica a lui Ceausescu. Nu a spus Vadim intr-un moment de neuitabila sinceritate: “Lasati securistii sa vina la mine”?

Marca PRM este inregistrata cu numele lui Corneliu Vadim Tudor nu doar la OSIM, ci si in istoria contemporana a Romaniei. Ca un simbol a tot ceea ce inseamna intoleranta, exclusivism, anti-europenism, anti-liberalism si anti-intelectualism.

“Ce au facut ei acolo e nestatutar, e total ilegal, (…) pretind ca sunt sefi de filiale, nu sunt asa ceva (…). Pe mine nu ma poate inlocui nimeni din aceasta functie, chiar si numai pentru simplul motiv ca sunt presedintele fondator al partidului si marca PRM e inregistrata la OSIM pe numele meu”, a spus Corneliu Vadim Tudor.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Din cate tin minte , editorialul „Idealuri” a aparut in ’80 , pe la inceputul lui septembrie , si nu in anii ’70 . A iesit scandal , e drept, dar din cauza unor accente vadit antisemite , si nu din cauza pledarii publicarii operelor complete ale lui Maniu, Bratianu, etc. Adica , ceea ce s-a si facut , de fapt, dupa ’89 .

    • Eram inca in tara cand a aparut, tin minte scandalul, inclusiv articolul de „delimitare” semnat de Ion Lotreanu, redactorul-sef adjunct al fituicii. Sigur, antisemitismul lui Vadim Tudor era visceral si lesne detectabil in acel editorial (se vorbea despre „pleava vanturata”, fara radacini, cu „tartane urat mirositoare”). In anii 80, Vadim a publicat „Saturnalii”, un volum de poezii intre care figura si una direct anti-semita, in care „Rosen” rima cu „echimoze-n”. Exista un excelent studiu publicat de dr Michel Shafir in acei ani (nu-l am la indemana ptr citare exacta), despre „Anti-Semitic Formations among Romania’s Communist Intellectuals”.

      In alta ordine de idei, cred ca va interesa versiunea actualizata a unui articol aparut aici acum cateva zile. E vorba de biografiile lui Mihail si Nelly Florescu. Am primit intre timp unele informatii menite sa corecteze ce stiam eu despre Nelly.

      http://www.contributors.ro/politica-doctrine/13-15-iunie-1990-omagiu-golaniei-si-un-cri-de-coeur/

      • Domnule profesor, nu am precizat data exacta numai pt. a proba o „gaselnitza” in textul dvs. Am spus data exacta (cred ca era vineri 5.9) pt. ca trebuie considerat contextul in care acel editorial a aparut.

        Romania a investit enorm in platforma Midia si se baza pe petrolul iranian pt. prelucrare .Evenimentele cu Sahinsahul din ’79 au afectat grav piata petrolului si implicit esalonarea Ro , atat pt. import cit si pentru rambursarea datoriilor care veneau la scadenta . Plus ca a venit si criza economica (unul din valuri). De aceea, imediat (in ianuarie ’81) au inceput si masurile de austeritate (cartele, etc.)Era greu de imprumutat pe piata , si trebuiau gasite repede alternative la grupuri private, care sa ceara dobinzi mici . Si sigur ca anumite grupuri din acestea erau de culoare etnica particulara. Cum sa le captezi bunavointa ? Creezi un „eveniment” cu iz antisemit si imediat te arati ferm in a-l combate. Asta a revenit pt. Secu , care trebuia sa scoata valuta si din piatra seaca ( si asta a continuat pina in ’90 , cind au inceput sa o „recupereze :lol: ) . Sigur ca vadim gindea cum gindea, dar daca era pe bune, putea scrie chestia de demult . Dar prin Barbu s-a dirijat toata treaba , si Vadim a cazut de fazan (ca doar stiti ca avusese aprobare sa scrie asta). Si asa Ceausescu a avut ocazia „sa se arate ferm” , si Secu a raspindit vestea, si asa s-au cistigat inimile unor investment funds pt. dobinzi mici.

        La fel a fost si cu „Saturnalii ” in 1984 (o mica corectie –termenul era „eschimoze-s ” ) . aceeasi lucratura secu, cu acelasi scop –reactie a lui Ceausescu si batut toba in exterior. La fel a fost si cu povestea vol. X a operelor complete Eminescu (textele poitice) . Acolo a fost mai greu , ca Rosen se lasa mai greu convins sa faca galagie, si atunci Secu a dirijat pe linga el niscaiva intelectuali (imi amintesc de Zigu Orenstein, alt botosenean–doamne, toti sint de acolo :lol: ) care sa-l convinga sa protesteze , sa obtina si apoi sa bata toba in exterior anuntand „politica umanitara” a lui NC. Adica a fost o cacialma PR . Nu stiu ce scrie in studiul de care pomeniti (Shafir) ca nu citesc de astea ….

        De asta am insistat pt. data (1980) la „Idealuri” –pentru a aminti conjunctura . Ca doar nu credeti ca aparea asa ceva fara voie de la Secu ?! Doar stiti , cred, ca Saptamana era trompeta Secu . Ce, Barbu a gasit „jurnalul” lui Caraion la crisma ? :wink: Totul era organizat cu voie de sus ….

        • Mda, iar „cartelarea” ceausista (au mai existat si altele) a inceput, de fapt, in vara lui 1979, cu zaharul si cu uleiul: in prima faza, se „dadeau” maximum 4 kile din fiecare, de persoana, daca „se baga”, fireste :) . Deocamdata nu era „pe buletin”, nu era nimic oficial, inca, dar asa a inceput. In vara lui 1980, pentru cele doua produse sus-zise, chestiunea devenise „oficiala”, desi niciodata publicata, nicaieri (o stia toata lumea, nu mai era nevoie, nu?). Apoi a inceput campania de presa cu „harciogii” care cumparau ca dementii toata marfa (ma, rog, „bunurile”) fara sa aiba nevoie d-adevaratelea de mancare etc: s-a trecut la „rationalizare”. De undeva (eh, de unde?!) s-a iscat si s-a dezvoltat-formalizat si conceptul de alimentatie stiintifica (paine cu apa, sanatate curata, cu conditia sa nu faci abuz de paine si, in niciun caz, de apa). Si uite asa (nu mai continuu cu detalii), din aproape-n aproape, pana-n in ’84-’85, mai ramasesera „la liber” doar (nu „decat”, nu?) crevetii vietnamezi si salata de toamna la conserve de tabla.
          PS: poate am eu o metoda de calcul defecta, dar, oricat as socoti si oricum le-as potrivi, mie imi da ca factorul „Pacepa” a avut pondere mai mare decat „Reza”.

  2. Nu am sa-l pot ierta niciodata pe acest individ, si indirect pe Iliescu pentru ca el este responsabil pentru promovarea pe care a avut-o PRM-ul in anii ’90, pentru modul in care si-a adjudecat fara drept idei care tin de patriotism si i-a sufocat acestuia autenticitatea. Discutam deunazi despre faptul ca romanii nu ies in strada, Vadim este inca o parte din galeria de caricaturi responsabile pentru aceasta stare de fapt. Sunt din Ardeal, insa nu am invatat ce inseamna cu adevarat patriotismul fara spoiala specifica si pumni nejustificati in piept pana ce nu am trecut oceanul. A fost unul dintre primele lucruri pe care l-am admirat la americani – firescul patriotismului lor care nu avea nimic din ceea ce indeobste vedeam la insi ca Vadim.

    Si la fel o sa-mi aduc aminte de prima data cand ar fi trebuit sa merg la vot, tocmai implinisem 18 ani, si nu am putut fiindca nu am dorit sa aleg intre Vadim si Iliescu.

    Sper ca Vadim, impreuna cu infecta sa marca sa inregistrata, sa dispara impreuna pentru totdeauna.

    • Stimata doamna , nu doresc sa apar sau scuz ceea ce acuzati dvs. Dar Vadim si PRM au fost necesari , la inceputul anilor ’90 , in conjunctura de atunci. Nu uitati, erau o gramada de fosti Secu , dar nu prea tineri ca sa ramana in structuri dar nici prea batrani ca sa se dea la fund. Si era nevoie de o „umbrela” politica pentru ei. La fel , fosti in militie, procuratura , etc. Si , sigur, cei care fusesera vehementi inainte , cu protocronismul, nationalismul, etc. Doar stiti cum e: daca nu e marketul, nu apare nici produsul. Se stia ca economia se va prabusi , incet-incet, cu privatizari , abuzuri, etc. iar asta insemna pierderea locurilor de munca pentru multi –iar acesti multi aveau nevoie sa li se plinga de mila , sa fie bagati in seama, etc. (scuzati expresiile, e doar un comentariu–mie imi pare sincer rau de ce s-a intamplat in RO). Iar refularile se materializau prin voturi pt. PRM. De aia, intre anii 96-2004 , cind aceste fenomene erau f. vizibile , PRM a fost pe val. De aici si caracterul populist al PRM , care a incercat sa copie metoda Le Pen , sa se afilieze la PPE , etc. Adica PRM a fost un rau, evident, dar un rau necesar , izvorat din realitatea momentana. La fel ca si miscarea Jirinovsky si altele. Iar liderii au facut si ei un ban , vanzind locuri in Parlament , la d’alde Nati Meir, Dolanescu, sau recent Becali.

      Deci nu puneti la suflet si nu va enervati – vorba poetului : „Trebuiau sa poarte un nume”. Daca nu era Vadim era altul , daca nu era PRM era altceva , dar trebuia sa fie, fiindca e vorba de o necesitate istorica de moment. Toate trec, precum vedeti…..

      • Probabil ca, intuind aceste lucruri, premierul din epoca, Petre Roman, „osul de ardelean” :), a semnat aprobarea pentru aparitia „Romaniei Mari”… Era, daca nu ma insel, exact in martie 1990, deci imediat dupa incidentele de la Targu-Mures si infiintarea SRI (adica revenirea oficiala a Securitatii). Au trecut multi ani de-atunci, dar nu cred ca ma inseala memoria: pe 21 decembrie 1989, Vadim trimitea in strainatate, inclusiv la „Vocea Americii”, un text interminabil in care se despartea, pasamite, de Ceausescu. Era aceeasi gargara cu semn opus: o diatriba ingretosatoare, in locul osanalelor dezgustatoare din anii precedenti. Macar „patronul” (Eugen Barbu) nu a facut asemenea gesturi scabroase. A fost ceausist, a murit ceausist. Am pe undeva pamfletul lui Vadim, daca il regasesc voi publica fragmente. Scrisoarea catre Roman este si ea un document revelator. Patronul si sluga sa il asigurau pe „liderul national” de fidelitatea lor indefectibila si ii cereau sa le dea dreptul sa scoata o revista unde sa-i desfiinteze pe inamicii FSN. Prea putin sofisticatul Roman a semnat rapid aprobarea. Detin aceasta informatie dintr-o sursa de prima mana, mi-a fost confirmata de doua alte surse independente.

      • Va multumesc pentru precizari. Desi nu am toate datele uneori – eram foarte tanara pe vremea aceea – le pot intui. Aveti dreptate, si amaraciunea mea consta in faptul ca nu toate tarile foste comuniste au avut parte de „partide” si „miscari” la fel de violente ca limbaj si actiune ca PRM& al sau V.C. Tudor. Posibil pentru ca nu aveau nevoie de asemenea „reasezari” sau ele erau marginalizate de un electorat mai educat civic. In orice caz, imi dau seama din comentariul dvs. de faptul ca suntem de acord ma opresc aici. O seara placuta! :)

      • de acord cu ce spuneti. in general exageram contributia personala a principalilor actori politici la mersul evenimentelor, probabil si datorita faptului ca doar pe ei ii cunoastem. ce se pentrece in spatele lor e mai greu de vazut. oamenii politici raman in functie doar atata timp cat deciziile lor nu deranjeaza prea tare (valabil in orice structura de grup), motiv pentru care puterea lor decizionala este cu mult mai mica decat ne imaginam (asta in general, probabil ca exista diferente de la caz la caz – unii contribuie cu ceva la decizie, altii sunt doar oameni trompeta). spunem ca vadim a creat prm, iliescu a chemat minerii, ponta si antonescu au incercat sa dea o lovitura de stat etc. de parca aceste lucruri ar fi fost numai creatia lor, iar fara ei nimic nu s-ar fi intamplat. deciziile au fost luate cu largul concurs al sustinatorilor sau chiar la presiunea lor. marea majoritate a populatiei fost de acord si cu mineriada, si cu declansarea crizei constitutionale, si cu discursul anti-occidental al lui antonescu, iar sustinatorii din cadrul usl cu atat mai mult. revenind la prm, si eu cred ca ar fi existat si fara vadim. poate ar fi fost mai putin „colorat” si mai putin vizibil in media, dar poate si ceva mai putin penibil. nevoia de a fi reprezentat printr-un astfel de partid exista deja inainte sa fi auzit majoritatea votantilor prm de mai tarziu de vadim.

  3. PRM este expresia temperamentului hiper-narcisist, a febrelor, nalucirilor, puseurilor si nevrozelor megalomane ale lui Vadim, a nostalgiilor sale securist-comuniste, a nationalismului exacerbat, a sovinismului patogen, a maghiarofobiei maniacale si a antisemitismului furibund.

    Intr-adevar, de neinlocuit. Daca imi aduc bine aminte la sfasitul lui 2003 s-a declarat „filosemit”, fara nici cea mai mica urma de ironie. Comportament tipic unui caracter bipolar. A gasit chiar si o asemanare intre PRM si statul Israel: „primul s-a nascut dintr-o revista, al doilea s-a nascut dintr-o carte, Biblia”. Go figure!

  4. Poate aveti dreptate sau poate nu. Dar cred ca in continuare lumea este facuta din spectatori si oameni care fac ceva. In afara de a va da cu parerea mai mult sau mai putin interesat ati mai facut ceva pentru semenii dv ? Care este diferenta intre cei care stau la o bere si fac si desfac guverne si echipe de fotbal si dv. Poate un pic de limbaj si un anumit scop. Daca va inchipuiti ca sunteti ,,formator de opinie” din pacate pentru dv. va inselati. Prea semanati numai vint dar din pacate nu veti culege nimic. Nici macar furtuna.

  5. Citesc de multa vreme si cu maxim interes toate comentariile semnate Hannibal Lecter. In opinia mea apartin cuiva extrem de informat, de precis, de rational. Din pacate au aparut si „victime” cum este cazul Doinei Jela care a cam disparut din peisaj. Pun o intrebare, sa-i zicem retorica : Hannibal Lecter este o persoana sau o institutie ? Pseudonimul stiu cui ii apartine.

  6. Stim cu totii acea scrisoare din ’90 semnata de tovarasul Barbu si de C.V.T. adresata premierului Roman si lui Ion Iliescu. Le cereau acordul pt infiintarea imundei lor reviste. Daca nu ma insel, primul „demascat” a fost Mircea Dinescu. Pt ca autorul „Gropii” fusese dat afara din Uniunea Scriitorilor, la sefia careia se afla atunci poetul N-am inteleles niciodata de ce era nevoie de acceptul formal al celor doi lideri FSN. Era vorba doar de obedienta sistemica din partea celor doi? Poate aveti Dvs o explicatie.
    In al doilea rand, am o nedumerire – de ce toate persoanele publice calomniate sau insultate de acest monstru fetid nu au dus pana la capat procesele intentate? Eu stiu numai de o doamna ziarista care a finalizat acest demers. Aceasta pasivitate cred eu ca este vinovata. Si-o spun foarte apasat. I-au oferit lui CVT iluzia ca poate face orice fara a suporta nicio consecinta. Chiar daca omul se ascundea in spatele pseudonimelor ori nu semna articolele, putea fi data in judecata fituica. Credeti-ma, am avut posibilitatea sa-l cunosc putin – e un zgarcit teribil dublat de un fricos patologic [ apropos-in timpul evenimentelor din decembrie ’89 imi pare ca a cerut sprijinul ambasadei SUA, prelevandu-se de faptul ca e baptist. Parintii sai ar fi aderat la acest cult in tinerete ] Fatalismul sau oroarea nu pot fi scuze acceptabile, iar vaicarelile neputincioase nici atat! Scria domnul Cornea recent despre o „Romanie schizofrenica” neaderenta la ideea de justitie. Perfect de acord, dar ce reactie pot avea oamenii de rand atunci cand vad lipsa de nerv a celor spurcati de tribun ani de zile? Nu vreau sa ma gandesc la varianta santajului, n-am dovezi. Dar spiritul comun n-are nevoie de ele. Asa se surpa increderea in elite, iar „opinia luminata”, de care amintea tot domnia sa, nu se mai bucura de ecoul asteptat.
    Si inca ceva. La inceputul anilor ’90, in alta fituica, la fel de imunda, „Azi” [ sa-mi fie iertata alta nedumerire, dar aici am vazut pentru prima data dupa ’89, intr-un cotidian, si semnatura domnului Plesu! ], publica pe prima pagina, sub psedonimul Xantipa, tovarasa Felicia Antip. Isi merita cu prisosinta identitatea de imprumut – in acele editoriale vituperante de pe prima pagina jos se vorbea de apartenenta la legionarism a manifestantilor din Piata Universitatii, de complicitatea diabolica a doamnei Cornea cu dl Ratiu in scopul vanzarii Ardealului, etc. Dansa nu era cu nimic mai prejos intru spirit imund decat CVT. Dupa ani de zile, aceeasi tovarasa disimulata in doamna aparea pe la tv in calitate de aparatoarea a Bucurestiului vechi – propunea ca pe locurile cladirilor de patrimoniu demolate sa fie marcate de niste machete de cupru luminate intens! Sotul dansei, generalul Arhip,- arma pe care o reprezinta dansul e la fel de onorabila precum apartenenta la SS-, pe site-ul „inliniedreapta.ro” ne da lectii de antifascism si democratie. Despre ei am uitat. De ce sa nu-i amintim? Altfel, umbland cu doua masuri, nu ne mai crede nimeni, iar „schizofrenia” ne poate bantui multa vreme. Va multumesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro