marți, martie 19, 2024

Neînțelegere? Sau intenție complice?

Dl. ministru Cîmpeanu devine tot mai mult parte a problemei din Educație în loc să fie parte a soluționării multiplelor dezacorduri, neconcordanțe, ezitări privind cadrul legislativ al Educației. Propunerile legislative recente privind, între altele, modificarea cadrului și a procedurilor prin care este analizat plagiatul denotă insistența acestui ministru în a fi în afara eticii și integrității. Așa cum a făcut-o și când, de pildă, i-a oferit dlui Ponta ieșirea pe o ușă din dos pentru a se lepăda legal de doctoratul plagiat.Cu greu, – a durat opt ani -, dlui. Ponta i s-a retras titlul de doctor. Își însușise și folosise în teză peste 80 de pagini de la alții pe care nu i-a menționat conform normei de citare academică (prin semnul ” „). Pe care o știa de vreme ce în aceeași teză știa să citeze pe alții sau să facă note de subsol. Și beneficiase de acest titlu obținut fraudulos: a intrat atunci în magistratură. Legea îi permitea.

Acum, d. Cîmpeanu dorește să facă modificări, unele primejdioase, la cadrul normativ privind cum se evaluează, se stabilește și se dă decizia privind plagiatul într-o teză de doctorat. Activitatea este o prerogativă a unui consiliu consultativ al ministerului, CNATDCU. Activitatea aceasta, prevenirea plagierii, cunoașterea modului academic și de cercetare de a da credit autorilor cărora le folosești rodul gândirii materializat în text (articol, capitol, carte etc.) sunt, însă, și normativul școlilor doctorale din universități unde de la conducere, la coordonatori științifici de doctorat și comisii de îndrumare a doctorandului, e de crezut că acești colegi, aceste colege își iau misiunea în serios și chiar îi învață, îi antrenează pe doctoranzi în a fi corecția ști să folosească onest munca altora, în a-și pune în valoare potențialul intelectual, academic și de cercetare. Știu din experiență, ca și alții, ce efort presupune să conduci științific un doctorad, o doctorandă pe acest drum până la momentul final al susținerii publice a tezei. Cât de atent trebui să-i citești textul, să îți dai seama de punctele tari, de cele slabe, de valoarea ideilor, de performanța gândirii transpusă în structura tezei, calitatea argumentelor, modul limbajului științific, infrastructura de cercetare, calitatea surselor folosite, logica discursului care, toate, susțin o teză bine gândită, bine articulată, corectă și dincolo de orice vulnerabilitate etică.De curând, am citit o teză a unui doctorand foarte promițător, sunt membru în comisia lui de îndrumare, și am realizat că mai are de lucru. Am scris, punctual, ce credeam că trebuie îmbunătățit, ce nu era ok științific etc. Nu ne grăbim cu o teză de doctorat. De câte ori, în viață îți dai doctoratul? Odată, de două ori. Pentru doctoranzii serioși, perioada studiilor doctorale este una de viață aparte în care, nu odată, sunt necesare dincolo de înțelegerea celorlalți, sacrificii personale: mai puțină prezență în familie, mai puțin timp pentru relaxare, o concentrare totală pentru atingerea scopului. Împreună cu cei/cele care trebuie să te ajute: școala doctorală, coordonatorul științific, comisia de îndrumare, administrația universitară care…funcționează toate pe un cadru legislativ bun, coerent, corect, logic. Scopul acestei funcționări: o performanță credibilă în producerea cunoașterii, în cercetarea avansată, în mai buna racordare a universității și cercetării la construcția societală.

Dar recentele modificări propuse în documentul intitulat „METODOLOGIE privind soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat –Anexa 3 la  OMEC nr. 5229 din 17 august 2020 pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat” nu încurajează acest lucru. Dimpotrivă, favorizează pe delincvenții cunoașterii, cum îi numește Michelle Bergadaà (1), specialistă europeană în cercetarea fraudei și plagiatului academic.Cum așa?

„Filmul” evenimentelor, derulat rapid: ministrul prezintă într-o discuție publică noile metodologii, între care și cea referitoare la plagiatul în teze de doctorat, vicepreședintele CNATDCU, prof. Mircea Dumitru are o reacție, ministrul îi invită a doua zi pe cei doi vicepreședinți ai CNATDCU (prof. Dumitru și prof. Andruh; nu președintele CNATDCU, prof. Ioan-Aurel Pop care- nu știm de ce – se plânge de munca la…CNATDCU, fiind și preșdintele Academiei Române, dar nu își dă „anunțata” demisie) la o discuție, se ajunge la un „acord”, este anunțat public că „acordul” asupra celor convenite va fi inclus în ordinul de ministru ce urmează a fi dat. Nicio re-punere în discuție publică.

Punctul nevralgic al „acordului”, care deschide larg o poartă lipsită de etică, este cel privind tezele de doctorat care, examinate integral, și cu ajutorul softului „anti-plagiat” al ministerului, și declarate OK, nu mai pot fi re-examinate de către CNATDCU chiar dacă, în timp, apar dovezi de plagiat. Cei care au încheiat acest „acord” par să nu știe că plagiatul nu se prescrie. El trebuie amendat indiferent de timpul în care se produc dovezile. Un „caz” odată închis, poate fi redeschis, chiar și în justiție, dacă apar noi dovezi. Dacă în justiție faptele se pot prescrie și , astfel, cei incriminați/vinovați, sunt bine-mersi, în mediul academic și de cercetare frauda nu se prescrie. Căci efectul ei produce victime, cariază credibilitatea instituției, subminează valoarea diplomei și determină, pe termen lung, o cultură precară etic și acceptată lipsă de integritate. Zicala „hoțul neprins este negustor cinstit” e periculoasă aici.

Apare probabilă ipoteza unei amnistii generale sub egida CNATDCU în ce privește interdicția de a mai examina suspiciuni de plagiat în teze de doctorat care au fost evaluate integral, prin soft și experți, și au primit OK-ul.

Recentele modificări par să nu aibă în vedere o realitate complexă a producției științifice publicate și a validării acesteia. Să explic, pe scurt:

  1. Soft-ul „anti-plagiat” e considerat un instrument util de semnalare a similitudinilor de text. Softul produce un Raport de similitude bazat pe ce este încărcat în baza sa de date. Deci încarci pe soft un text și softul caută texte similare în baza sa de date, care e, fatalmente, limitată și, mai rău, condiționată. Am mai explicat, nu odată, pe site-ul CARFIA, care este valoarea acestui Raport și că trebuie să ai o expertiză în a interpreta Raportul, adică în a vedea dacă similitudinea este: copy-paste, preluare ilicită prin parafrază, traducere din altă limbă, și, mai ales, dacă există intenția dovedită de a plagia. Ceea ce, de regulă, nu e foarte greu deși cere muncă. Concluzia, acceptată, de altfel, și de minister și de conducerea CNATDCU: prioritatea în evaluarea plagiatului o au experții, soft-ul vine după. Problema neluată în calcul: cât de pregătiți sunt experții pentru a face acest lucru? O autoritate în funcționarea soft-urilor „anti-plagiat”, Debra Weber-Wulf, e de părere că acestea sunt și o „cârjă” dar și o problemă. (2) A realiza o expertiză de plagiat cere o Metodologie riguroasă, bazată pe câteva principii clare. E dorit acest lucru acum? Proliferarea cazurilor de fraudă, malpraxis academic și de cercetare, constatată la nivel global, găsește universitățile, de câteva decenii, într-un decalaj care se adâncește: pe măsură ce, în epoca internetului, crește exponențial numărul textelor accesabile online, pe măsură ce universitățile și structurile din cercetare la nivel național se înarmează cu legi, norme, reguli, metodologii, cu atât nivelul eficienței politicilor de prevenție a proastei conduite în producția științifică rămâne tot mai mult în urmă. E limpede că nu trebuie să facem mai mult, ci trebuie să facem altfel. Recentele modificări propuse de ministerul Educației nu par să meargă într-o direcție bună, ci lărgesc „toleranța” față de delincvenții cunoașterii.
  2. Experții sunt, după părerea dlui ministru, cei care au funcții în CNATDCU. Desigur, poate fi așa. Aș fi fost însă surprins (plăcut) dacă ar fi făcut dovada acum. Expertiza în etică, etică academică, etica cercetării științifice presupune un program special de formare. Cei care funcționează în comisiile de etică de la noi, de pildă, au, în mică măsură, această pregătire. Dar când ești în CNATDCU trebuie să te gândești la logica consecințelor (nu atât a cauzelor) deciziilor experte pe care le agreezi și care devin, apoi, acte legislative. „Acte” adică „acțiuni” (rădăcina latină e comună aici): cuvântul devine faptă. Când accepți, în fața dovezilor de acum, că teza, absolvită odinioară de tine, CNATDCU, de imoralitatea plagiatului, nu mai poate fi re-examinată, consecința este: hoțul neprins este negustor cinstit. Negustor de valori morale. Acesta este semnalul dat societății românești? E și acesta un vector al „României educate”?
  3. Amnistia posibililor plagiatori este profund imorală. Ar fi încă un semnal negativ al unei „dezangajări morale” (3) prin care efortul (palid) al universității, în general, al unor profesionști din afara acesteia și din media, al unor colegi care, la nivelul CNE, au încercat realizarea unui Cod național de Etică în acord cu practica academică și de cercetare de acum, s-ar vedea redus sau minimalizat.

Graba cu care ministerul a procedat indică, din păcate, o intenție care merge foarte puțin în intenția unei întăriri a suportului moral în actul de cercetare cât mai ales favorizează complicitățile: tăcerea mediului universitar, a Consiliului Național al Rectorilor (unde sunt puțini cei care mai pot avea curajul să spună „NU”) – regret s-o spun – e semnul unei delăsări complice. Ce spun, ce cred, colegii și colegele din universitate, din cercetare care își construiesc onest cariera în beneficiul studenților lor, al științei din România? Nu știm. Ce auzim este discursul (lemnos, rigid, arhi-birocratic) al ministrului și replica satisfăcută a conducerii CNATDCU care crede că a obținut, cum să spun?, o…victorie de etapă. Etapă a ce? Cred că nu trebuie să ne grăbim cu aceste modificări la Metodologia de evaluare a plagiatului în tezele de doctorat. Cred că ministerul ar putea să lărgească cadrul dezbaterii și nu să emită repede un ordin de ministru care ar putea avea efecte incalculabile. Căci decizia aceasta are nevoie să fie corelată cu alte elemente de sistem: evaluarea școlilor doctorale, programe de formare în etică și integritate academică dincolo de un simplu curs sau de o școală de vară. Partea proastă este că acțiunea ministerului e în acord cu lipsa de apetență a mediului academic pentru instalarea unei autentice culturi a eticii și integrității în chiar inima sa. Integritatea dacă nu e practică cotidiană rămâne un cod, o normă, o metodologie. Ar fi foarte descurajant pentru cei tineri. 


1 BERGADAÀ, Michelle. 2015. Le plagiat académique. Comprendre pour agir. Paris: L’Harmattan

2 WEBER-WULF, Debra, „Plagiarism detectors are a crutch, and a problem”, Nature, March 28, 2019, vol. 567 (https://www.nature.com/articles/d41586-019-00893-5, accesat 23.02.2020)

3 BANDURA, Albert. 2016. Moral Disengagement: How People Do Harm and Live with Themselves. Worth Publishers(„…people behave harmfully and still maintain a positive self-regard and live in peace with themselves. They do so by disengaging moral self-sanctions from their harmful practices.”

Articol aparut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

    • Băi vrăjitor de categoria B,
      O fi având și Germania faliții ei, mama lor de plagiatori… Da, dar are o economie și un nivel de trai inconparabile cu ce este în România. În Germania, 99% sigur că nu vei găsi personale ca General (oficial de MApN) de Brigadă ** (cu două stele) Dr. Ing. (la un moment dat, l-a dat la Bruxelles – nu este sigur că este recunoscut în România) Marius Eugen Opran. Pe când era doar colonel, prin 95-96-97, a fost arestat în sediul Bancorex, pe când fura înscrisuri bancare. Era în conducerea Bancorex. Este legat de falimentarea Bancorex.
      Musiu Durak, așteaptă matali până face Marius Eugen Opran România ca Germania!!!

      • Ce comentariu in stil de cowboy/vacar!
        Germania care o admiri atat a dat lumii pe VDL-incompetenta la orice si pe Schroder-KGB si pe toti KGB-Stasi in prea multe companii germane.
        Cat priveste numarul de plagiatori (ca asta era subiectul articolului) din Germania, puteti face o petitie la guvernul lor sau si mai bine, sa veniti cu cireada langa Bundestag sa protestati. Fara violenta va rog!
        Cat priveste falimente de anvergura si frauda la drumul mare – vedeti scandalul monstru Wirecard.
        Astia sunt „idolii” dumneavoastra???

        • nu e vorba de idoli, nici macar de comparatie mere/pere, ci de procente si in special de corectitudine fata de proprii cetateni pe care un functionar public jura ca ii respecta si serveste in schimbul unei remuneratii, transparenta, si poate un pic de… omenie?!

  1. Un articol util, nu stiu însă dacă va avea efectul dorit. Impresia mea este ca existenta plagiatului este asa de înrădăcinată în mediul universitar românesc încât se incearca închiderea ei pentru ca sunt implicați mult prea multi oameni, de la conducători de doctorat, membri in comisii, rectori, politicieni, etc. Si asta numai pentru doctorate, dacă s-ar analiza și tezele de master…

  2. Diferentele ce apar in exprimarea in scris si care se deosebesc flagrant sau se externalizeaza fata de exprimarea personala a autorului textului impreuna cu neprezentarea sursei unor parti din textul cuprins in teza de doctorat arata cu exactitate plagiatul .Renuntarea la dubla masura ce ne arata controlul textelor din Tezele Doctorat ce nu mai pot fi re-examinate de către CNATDCU pare OK atita timp cit controlul initial este parte a unei proceduri corecte .Asta nu inseamna ca atunci cind cineva are indicii sau dovezi de neconformitate a unor teze de doctorat – nu se poate adresa justitiei asa cum am vazut deja in multe cazuri si unde deciziile au inlaturat plagiatul .Decizia in cauza ar trebuie extinsa si atasata nu numai controlului Tezelor de Doctorat ci ar trebui facut la fel in cazul Masteratelor sau chiar la nivelul obtinerii diplomelor de tot felul ce fac parte din sistemul de educatie romanesc .Efectul brutal al plagiatelor asupra societatii trebuie stopat .
    Fenomenul plagiatelor este de o gravitate fara egal si amprenta pe care acest fenomen il lasa in societate este devastator .

  3. Astfel se „protejeaza” o multime de „doctori’ de prin ministere, inclusiv al invatamantului… Vorba ceea „corb la corb…”

  4. felicitari pentru efortul de a re-aduce integritatea in mediul stiintific/academic in Romania!
    cred ca pentru a raspunde intrebarii din titlu trebuie incluse „datele de pe teren”, ex comentariul semnat Scolasticu
    https://www.contributors.ro/sa-ascultam-institutiile-de-stiinta-din-romania-spunand-ce/#respond
    unde se scrie clar un lucru stiut decateva decenii: in spatele multor „academicieni” (incepand cu prof dr acad ing Elena Ceasca) se ascund unul sau mai multi anonimi (lucratori pe plantatie) care „produc” unele opere mai mult sau mai putin stiintifice; Scolasticu scrie ca un articol azi e pe la 8000 lei.
    Deci daca o teza de doctorat este „analizata” de o comisie cu o baza de date in care nu exista lucrarea produsa pe plantatie (pentru ca nu a fost publicata, ci vanduta direct) atunci teza respectiva e declarata valida pentru vesnicie (nu se accepta re-judecare pe dovezi ulterioare). Asta inseamna ca am avea „actul oficial de nastere” al industriei de doctorate/academicieni fake, fara frica de azi, in vremuri neregulate CNADCTU, ca ulterior unul din acesti „negrisori de pe plantatie”, ajunsi pe alte taramuri, cu alte posibilitati si lipsiti de constrangeri, ar putea da pe goarna astfel de lucruri

  5. Apropo de raportari false din anii 80 este celebra povesye a taranului prins cu o caruta de porumb eident furat de la un CAP, de pr camp. La proces taranul a venit cu articolul din ziarul Scanteia, unde se daclara triumfal, ca se incheiase culesul porumbului din acel judet cu cateva zile inaintede a fi prins cu caruta plina, ceea ce era o minciuna tipic comunista. Instanta nu a avut ce sa faca si l-sa declarat nevinovat pe taran caci nu putea sa contrazica raportarile trumfaliste ajunse la Tovarasul. Si i-a inapoiat si porumbul taranului, caci acesta declarase ca era recolta de pe lorul sau aflat in folosinta.

  6. In 25 de ani s-au adunat mii de plagiate. Multi dintre plagiatori detin functii mari, in mai toate universitatile, Inst.ale Academiei, INCD-uri, Armata si Biserica, Guvern si ministere, etc. Prin urmate, acest ministru nu va face nimic. Ba mai mult are in universitatea de unde provine si cadre didactice cu probleme de fraudare fonduri europene. In alte univ.exista cadre didactice care in trecutul recent au avut condamnari cu suspendare si care predau in continuare.

  7. Punctul de vedere al domnului Marian Popescu este suficient de argumentat , mai ales sub aspectul consecintelor continuarii unor practici anti-academice , dar solutiile eliminarii imposturii stiintifice cuprind o arie de probleme mult mai ampla , atat ca forma cat si continut . In privinta formei exista , in opinia mea , o constructie de norme in excelenta lucrare a lui Serban C. Andronescu -” Tehnica scrierii academice ” care ar trebui adoptata de un forum academic si folosita drept ghid pentru tipurile de abordari care se pretind stiintifice . In ceea ce priveste onestitatea si calitatea cercetarii lucrurile sunt mai complicate si niciun tip de tehnologie nu poate descoperi , in totalitate , daca o lucrare este originala sau plagiata (mai mult sau mai putin ) , iar validarea birocratica a valorii stiintifice poate da , mai devreme sau mai tarziu , gres . Istoria stiintei este plina evenimente de acest fel . Poate doar instrumentele stiintifice ale fiecarui domeniu de cercetare sa limpezeasca ori tulbure originalitatea si valoarea unui teze de doctorat .
    Intr-o imprejurare in care se schimbau carti de vizita o persoana venerabila (doamna ) , obeservand ca aproape toti aveau in fata numelui titlul de „doctor” a facut , malitioasa , urmatoarea remarca : ” pe vremea mea Tezele de doctorat aveau copertile din piele de caine ; acum cand sunt atat de multi doctori cred ca nu mai este posibil „

  8. O dată, de două ori…
    NU
    „Odată, de două ori.”
    Dar să nu intrăm în detalii!
    Hai că-l aveți în CNTADCU pe M. Dumitru, fost rectoraș al UB, cu o operă impresionantă, de academician! Plus prezindent al unei celebre comisii de Etică și Integritate (o glumă proastă, comisia, cu M Dumitru cu tot)!

    • Madam Delia,
      Pe numele lui M. Dumitru nu a apărut, la un moment dat, din vechime, un anumit angajament olograf, al lui, cum că va informa pe tanti secu despre acțiunile con statului român???

  9. Colegii care își contruiesc onest cariera în universități sunt foarte, foarte puțini și se cred tâmpiți, dar nu pot fura! Și preferă să nu fure și să-i suporte pe impostorii găștilor, promovați rapid de acestea (Le știi bine, că ești în UB! Doar n-o fi vreo oază de corectitudine!) cu încălcarea normelor, decât să se facă de rușine printre colegii din străinătate, care i-au recunoscut și publicat.
    Dar nici dumneata, domnule Popescu, nu te-ai omorât cu publicarea de studii în străinătate, ca să fim serioși până la capăt!

  10. In tot scandalul plagiatelor se ignoră alt aspect nu mai puțin scandalos al lumii universitate din România: doctoratele fara copy and paste, dar și fara nici o valoare. Cum sunt apreciate contributiile noilor doctori in domeniul in care isi fac doctoratul? Cat de potriviți sunt indrumatorii și membrii comisiei pentru a evalua gradul de originalitate al tezei? Sunt convins că orice cititor al acestei platforme cunoaște un actual sau fost coleg a cărui contributie la progresul științei este discutabila.
    Degeaba epuram sistemul de plagiator daca nu eliminăm fabrici de diplome de tip Târgoviște, Spiru Haret, sau noul Fane Gheorghiu. Chiar și în universitățile vechi, Iași, Bucuresti sau Cluj cati conducători de doctorat au o minimă recunoaștere internațională?
    Exista o singura solutie pentru a curati sistemul, anularea dreptului de a conferi titlul de doctor pentru 90% din universitățile din România, iar la cele rămase (vreo 6) traducerea lucrărilor in engleza sau franceza si solicitatea unui peer review extern.

    • E adevarat, dar totusi un doctorat fara copy-paste, chiar si fara valoare, este superior unui doctorat copy-paste. Pare putin, dar e semnificativ. E diferenta intre un 5 pe merit si un 5 pe copiate.

      Conducerea de doctorat, in domeniile hard, este destul de restrictionata deja, nu orice nimeni are abilitare. De fapt valoarea doctoratelor in Romania este aliniata valorii generale a universitatilor din Romania, si la beneficiul efectiv adus de un doctorat pe piata muncii in Romania, care toate sunt scazute. Sigur, s-ar putea restrange conducatorii de doctorat la 10%, dar la fel de bine s-ar putea restrange toti studentii la 10%, sau poate chiar intregul sistem de educatie la 10%. Nu ar ajuta cu nimic, pentru ca problema nu este la selectia varfurilor, ci la baza din care ar trebui sa rasara varfurile.

    • Teza sa de doctorat este se pare la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Titlul tezei este secret pentru ca, conform Ministerului Învățământului, acesta nu este o informație de interes public. O fi inventat omul o rasa noua de porcine, cele cu doctorat.
      Arhivele univresităților romanesti sunt astăzi mia bine păzite decat cele ale SRI, in aceste arhive exista material sa faca de rușine toată lumea universitara.

      • Domnule Cinicul,
        Ce aveți cu direcțiile cadre și resurse umane din MApN și MAI, cu mențiunea că este greu de precizat unde sunt birourile de resurse umane de la SRI, SIE, STS și SPP? Zău așa, de ce vreți să le stricați viețile sărmanilor ofițeroi mai mult sau mai puțin conspirați?
        După toate aparențele, Câmpeanu trebuie să fie grad mare, posibil general!

  11. Domnule Cinicul,
    Ce aveți cu direcțiile cadre și resurse umane din MApN și MAI, cu mențiunea că este greu de precizat unde sunt birourile de resurse umane de la SRI, SIE, STS și SPP? Zău așa, de ce vreți să le stricați viețile sărmanilor ofițeroi mai mult sau mai puțin conspirați?
    După toate aparențele, Câmpeanu trebuie să fie grad mare, posibil general!

  12. La pregătirea unei lucrări a trebuit sa folosesc un soft de identificarea plagiatului. N-am fost prea impresionat de performantele acestui program. Toate aceste softuri se bazează pe recunoașterea de similitudini intre documentul inspectat si texte de pe Internet sau baze de date de tip Science Direct, Wiley, etc. Sunt softuri foarte puțin inteligente, clasifica drept plagiat pana si cele mai comune sintagme. Utilizatorul are insa posibilitatea sa folosească sinonime ceea ce reduce scorul final de cuvinte aparent copiate. Ceea ce nici un soft nu este in stare sa faca este sa stabilească daca un doctorand a împrumutat o idee, sau daca teza are vreo contribuție originala. In final singura solutie este seriozitatea îndrumătorului si a comisiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian Popescu
Marian Popescu
Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în etică și integritate academică, comunicare, artele spectacolului și politici culturale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro