duminică, aprilie 18, 2021

Nemulțumiții și președintele Iohannis

E tot mai evidentă creșterea stării de nemulțumire a electoratului de dreapta, îndeosebi a intelectualilor publici, față de conduita socotită drept dezamăgitoare d-lui Klaus Iohannis.
De la finele lui ianuarie 2018, președintelui i se reproșează tot mai apăsat, și nu fără argumente, indecizia, imprevizibilitatea, comoditatea. O anume împăcare și acceptare fără luptă, și încă și mai grav, fără minime explicații a ceea ce îi oferă pe tavă, ca meniu obligatoriu, majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Un sondaj de opinie dat publicității apreciază că 60% dintre cetățenii României ar fi nemulțumiți de dl. Iohannis.
Tot ceea ce s-a întâmplat la Palatul Cotroceni de la începutul anului încoace este pus în antiteză cu modul mult mai reactiv în care s-a manifestat în spațiul public președinția în perioada similară a anului 2017.
Dacă în 2017 dl. Iohannis a respins scurt și curajos desemnarea doamnei Sevil Shhaideh pentru funcția de prim-ministru, la 12 luni după aceea a acceptat-o ca pe o fatalitate pe d-na Viorica Vasilica Dăncilă exact în aceeași demnitate. Dacă în ianuarie 2017 dl. Iohannis a descins pe neașteptate în plină ședință a guvernului Grindeanu, amânând, fie și numai pentru câteva zile, emiterea viitoarei Ordonanțe 13, fapt resimțit de electorat ca un semnal în urma căruia s-a constituit mișcarea # rezist, în iulie 2018, dl. Iohannis s-a mulțumit cu o filipică teatrală și ușor vetustă la adresa nemerniciilor în cascadă comise de alianța PSD-ALDE, pentru ca, îndată după, să anunțe că asta e, nu are ce face, Constituția îl obligă să promulge ticăloasa Lege 304. S-a vorbit aproape instantaneu fie de blat cu PSD, fie de capitulare definitivă în lupta cu acesta, cei mai îngăduitori critici spunând că ar fi vorba despre o redeschidere mult prea rapidă a rănii reprezentate de revocarea fără vorbe, fără explicații, a d-nei Laura Codruța Kὄvesi din funcția de procuror șef al DNA.
Unii dintre criticii d-lui Iohannis spun că la mijloc ar fi educația sa de factură germană, disciplina aferentă care însă, în spațiul mioritic, iată, îi cam joacă feste. Alții, mult mai radicali, vorbesc despre faptul că neamțul nu ar mai fi chiar neamț, că s-a cam contaminat cu miticismul, cu spiritul dâmbovițean, cu acel merge și așa care ar putea să fie vehiculul și condiția încheierii fără probleme a primului mandat și o șansă rezonabilă pentru un al doilea. Și unii, și alții îi reproșează președintelui Iohannis eliptismul, absența apetitului pentru comunicarea adevărată cu electoratul, vorbele puține sau chiar comunicarea proastă care și-ar afla explicația în selectarea mai mult decât discutabilă a consilierilor domniei-sale. Sfătuitorii d-lui Iohannis sunt persoane terne, cvasi-necunoscute, lipsite și ele, ca și președintele, de viteză de reacție. Împreună reprezintă ceva de genul tusea și junghiul.
În pofida acestor critici, până și contestatarii cei mai radicali, încheie prin a ridica neputincioși din umeri. Asta e, așa e dl. Iohannis, pe dânsul îl avem, cu dânsul defilăm în lipsă de ceva mai bun, firește, Iar acel ceva mai bun, din păcate, nu se prea întrezărește.
Toată această stare de fapt conține în ea un imens pericol. Posibilitatea repetării, cu ocazia alegerilor prezidențiale din ultimele luni ale anului 2019, a situației de la finele anului 2016. Absenteismul la urne al electoratului de dreapta. Favorizant pentru candidatul PSD, indiferent de cine ar fi acesta.
Fie și numai un an în cursul căruia puterea totală, și legislativă, și executivă s-ar afla în mâinile stângii înseamnă o primejdie de moarte pentru viitorul Statului de drept în România. Se pare că însuși președintele Iohannis a conștientizat în săptămânile din urmă această primejdie. De unde atitudinea sa ceva mai fermă, culminând cu prezența la Consiliul Național de ieri al PNL.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Mda, o atitudine fermă care i-a speriat rau pe cei din PSD… Sunt convins ca au prins teama de Iohannis. Ca om de dreapta, întotdeauna o sa-mi fac datoria si o sa votez cu candidatul liberal, care încurajează munca cinstită, lupta anticorupție și calea democratică, insa cand vad ca alesul meu după 7 ore de stat la coada la ambasada, nu are o poziție fermă împotriva coruptilor parcă mi se face lehamite să tot votez. …

  2. Un amic, mai sugubat de felul lui, ma intreaba: oare de care Presedinte i-a placut dlui Mircea Morariu? ca de Basescu piei Satana, si nici Iohannis nu-i cel asteptat.
    NB,
    oooo, ce scuza i se gaseste lui Iohannis: s-a miticizat, s-a contaminat de obiceiuri corupte. Dar intrebarea e alta: cei de la VW s-au miticizat si ei? saracii :P

  3. Domnule Morariu, v-ati oprit in intersectie, in ce directie continuati? Ce e mai bine, votati neamtul razesii mei, bun-rau cum e, Tenerife si paltoane aruncate, taceri in care toti cauta disperati un talc dar nu e, consilieri facuti la apelul bocancilor, doar sa nu iasa ipochimenul PSD (care va fi acela), sau nu votati, ramaneti cu constiinta valorii propriului vot, ca cetateni cu mintea si etica la voi, dar (probabil) va captusiti cu PSD in tot si toate, toti poarta tricoaie iar coafura ‘Pavian’ devine obligatorie pentru femei prin OUG. Imi recunosc primul limitele – n-as sti ce sa zic. Dam’ if you do it, dam’ if you don’t. Ceva cuvinte intelepte? Ca articolul a fost asa, un teaser.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro