duminică, aprilie 18, 2021

Nenorocirea de a fi fiica lui Stalin: A incetat din viata Svetlana Allilueva (Lana Peters)

Nu a avut parte de noroc. O mama nevrotica, chinuita, care s-a sinucis cand Svetlana avea doar sase ani, in noiembrie 1932. Un tata despre care avea sa scrie peste ani ca a fost un monstru (care insa a iubit-o in felul sau posesiv, brutal si tiranic), un frate alcoolic si depravat. O familie devastata de efectele catastrofice ale Marii Terori. Casatorii condamnate de parintele sau. In familia lui Djugasvili nu era loc pentru evrei. Cosmosul inaltei aristocratii comuniste era unul tenebros, apasator si irespirabil. „As fi preferat sa fiu baiatul unui inginer oarecare”, a declarat la un moment dat, dupa 1990, Nicu Ceausescu. „Preferam sa fiu fiica unui tamplar”, spunea Svetlana si poate ca acelasi lucru l-au simtit Zoia Ceausescu ori Liudmila Jivkova.

A crescut intr-un univers dominat de tacere, neliniste si spaima. Voia sa studieze literatura, Stalin a obligat-o sa urmeze cursuri la Facultatea de Istorie. Multi dintre cei mai buni prieteni au fost deportati, unii au disparut in Gulag. Doi unchi ucisi: Stanislav Redens si Aliosa Svanidze. In copilarie, era atasata de Nikolai Buharin, era ca o sora cu fiica acestuia, numita tot Svetlana. Buharin a fost executat in martie 1938, Stalin a tinut pana la moarte in sertarul biroului sau scrisorile celui numit de Lenin „copilul preferat al Partidului”. Din casatoria efemera (a doua) cu Iuri Jdanov, fiul despotului ideologic, s-a nascut o fiica. Iubea poezia rusa, a fost o imensa ironie sa devina nora (chiar postuma) a celui care a atacat-o infam, in 1946,pe Anna Ahmatova. Ekaterina Jdanova traieste, se pare, in peninsula Kamceatka. Doctorul Iosif Morozov, fiul din casatoria cu Grigori Morozov, a murit acum cativa ani.

In exceptionala sa biografie a lui Stalin, aparuta la Harvard University Press in 2004, istoricul britanic Robert Service il descrie pe Stalin ca pe un personaj grobian, violent si in fond misogin. Intrebat de Svetlana cum era mama ei, Stalin n-a gasit nimic mai potrivit sa-i spuna decat ca avea meritul ca l-a iubit pe el. Cat priveste infatisarea fizica a Nadejdei, Djugasvili i-a spus fiicei socate ca „avea dinti ca de cal” si ca el ar fi putut sa se casatoreasca cu oricare din femeile neamului Alliluev. Ceea ce nu anuleaza faptul ca dictatorul a suferit cand Nadejda si-a pus capat zilelor. Asa intelegea „plaiesul urcat in Kremlin” (vorba lui Mandelstam) sa iubeasca…

Dupa moartea tiranului, a devenit persona non grata, doar Anastas Mikoian si Nikita Hrusciov isi mai aminteau ca exista. Avea amici in intelighentia rusa, intre cei numiti de istoricul Vladislav Zubok „Copiii lui Jivago”. Printre acestia, disidentul Andrei Siniavski. A fugit in Vest in 1967, a publicat „Douazeci de scrisori catre un prieten”. Era prin 1980, la Bucuresti, in apartamentul Titei Chiper de pe strada Pictor Iscovescu, cand am stat de vorba, ore indelungate, cu ziaristul David Binder de la „New York Times”. Ne-a povestit cum, in 1967, a asteptat-o pe Svetlana la Zurich cu cecul de un milion de dolari pentru manuscrisul memoriilor sale. In Statele Unite, Svetlana s-a casatorit cu asistentul celebrului arhitect Frank Lloyd Wright, au avut o fiica, a divortat. Banii s-au dus pe apa sambetei. S-a intors in URSS, a denuntat Vestul dupe ce stigmatizase coruptia si crimele comuniste. Copiii pentru care se intorsese au tratat-o glacial.

A revenit in Statele Unite, se spune ca nu rezista sa stea locului mai mult decat doi ani. A trecut prin crize religioase, a ajuns in final in statul Wisconsin, traind in solitudine ultimii ani. „Voi ramane pe veci prizoniera politica a numelui tatalui meu” (я всегда буду политическим заключенным имени моего отца), declara Svetlana. A murit uitata de lume si de istorie, s-a stins asemeni frunzelor vestede de toamna de la Cimitirul Novodevicie unde este inmormantata mama sa.

http://www.thevillager.com/villager_103/documentaryonbrutalized.html

Stalin si sotia sa Nadejda Allilueva

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. „In familia lui Djugasvili nu era loc pentru evrei” – ieftina pledoarie „pro-domo”. Roza Kaganovici i-a fost lui Koba practic sotzie timp de decenii, din sentiment nu la ordin. Primul iubit al Svetlanei era intamplator evreu, in separarea lor au contat marile diferentze dintre ei – de varsta, de educatzie plus suspiciunea tatalui ca un artist va fi neserios in casnicie, dictatorul preferand, ca orice parinte despotic cu mentalitate tzaraneasca, un ginere „serios”, din lumea pe care o cunostea.

    • Ar fi bine sa nu cadem in capcana fictiunilor. Nu exista absolut nicio proba ca ar fi existat o Roza (Rosa) Kaganovici, cu atat mai putin ca ar fi fost sotia lui Stalin vreme de decenii. Poate oferiti informatii din vreuna din biografiile acceptate de comunitatea stiintifica (Ulam, Tucker, Service, Volkogonov, Sebag Montefiore). Nu faceti decat sa reluati zvonuri cel putin dubioase. Iata ce scrie istoricul britanic Robert Service:”Rumours had other candidates as his lovers in the late 1930s; it was even said that he secretly married again. The person said to have been his wife was named as Rosa Kaganovich. This allegation was peddled by the German Nazi media. Supposedly Rosa was Lazar Kaganovich’s beautiful sister. It was a pack of lies. Lazar Kaganovich had only one sister, Rakhil, who died in the mid 1920s”. (Robert Service, „Stalin: A Biography”, Harvard University Press, 2004, p. 436).

      Legatura Svetlanei cu Alexei Kapler a fost interzisa de Stalin. Nu contest ca putea sa existe si motivatia pe care o evocati, pe langa cea despre care vorbesc eu. Cele doua nu se exclud. Primul sot, Grigori Morozov, a fost tatal nepotului lui Stalin, Iosif. Antisemitismul lui Koba, atent camuflat in anii 30, exacerbat dupa 1945, era notoriu si exista o intreaga literatura pe subiect. Svetlana insasi a povestit despre modul cum a aflat de asasinarea marelui actor Solomon Mikhoels, ordonata de tatal ei.

      • Lucrurile sunt mult mai complexe. Stalin l-a lichidat pe Mihoels mai ales pentru ca il suspiciona de a fi devenit agent USA (vezi vizita din timpul WW2), iar pe Polina Perlmutter-Molotov a trimis-o in gulag pentru legaturile sale (probabil initzial la ordin) cu unii dintre devenitzii conducatori ai statului Israel (inclusiv Golda Meir mi se pare). Acelasi Stalin a binecuvantat – vorba vine! – agentura din USA – vezi celebrul colonel Abel (nici azi nu se stie care ii era adevaratul nume) si pe organizatorul asasinarii lui Trotzki – Leonid Nahum Eitington. Nici pana azi nu sunt publice multe documente Venona, ba se spune ca descifrarea lor s-a oprit la ordin. Sigur, a existat un Mandelstam,dar a existat si un Ehrenburg. Stalin antisemitul e un cliseu destin de ieftin, paranoia fiindu-i adevarata cheie psihologica. Chair ultima sa represiune – complotul medicilor – a fost 90% paranoia si doar cam 10% antisemitism. „Dvesti let vmeste” a calcat pe multzi pe bataturi pentru ca a spus multe adevaruri incomode, iar dupa Soljenitzin NIMENI nu a mai avut acces la documentele ultra-secrete de la Lubianka si sediul GRU. Oare cine are, de exemplu, interesul sa nu se afle componentza agenturilor NKVD-GRU din tzarile Europei estice si centrale inainte de 1941? Ce surprize poate ascunde lista agenturii din Romania Mare?

        • Nu m-as grabi sa aplic formule gen „cliseu ieftin”. Antisemitismul lui Stalin (si al formatiunilor politice staliniste, nu doar din URSS) este subiectul unor lucrari remarcabile ce nu pot fi atat de usor minimalizate ori ignorate. Sa amintesc aici volumul „Stalin’s Last Crimes: The Plot against the Jewish Doctors, 1948-1953” de Jonathan Brent si Vladimir Naumov, Harper Collins, 2003. Ori capitolul 11, „Stalinist Antisemitism” din cartea lui Timothy Snyder, „Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin”, aparuta la Basic Books in 2010 (o carte despre care am scris chiar aici, pe „Contributors” si care va fi publicata in 2012 in traducere romaneasca la Humanitas, in colectia „Istorie Contemporana”). Evident, subiectul este complex, dar nu mai putin legitim ca tema de cercetare. Xenofobia, rasismul si antisemitismul sunt adeseori componente ale sindromului paranoic.

          • Aveti dreptate cand spuneti ca „xenofobia, rasismul si antisemitismul sunt adeseori componente ale sindromului paranoic”, dar nu „adeseori”, ci intotdeauna cand ceea ce as numi „xenocratia” se suprapune unei rase sau religii. Exercitiul „xenocratiei” dezvolta inevitabil sindroame paranoice.

  2. Ciudata instabilitate si amare preturi trebuie sa fi platit (sau sa i se fi platit?) pentru fiecare dezicere: „A fugit in Vest in 1967 (…). S-a intors in URSS, a denuntat Vestul dupe ce stigmatizase coruptia si crimele comuniste. A revenit in Statele Unite (…).” A murit la o varsta venerabila (85 de ani), dar ce e trist cu adevarat e ca locul ei de veci ar fi trebuit sa fie in „Cimitirul Novodevicie, unde este inmormantata mama sa.” Odihneasca-se in pace!

  3. A murit uitata de lume si de istorie ca si tine… Ca si mine… Ca si noi… Cei mai multi… Ca noi toti… Ca pana la urma nu mai ramane nici istoria. Daca vrei mai vorbim… Peste o suta, doua de ani, peste o mie… Nici viermii nu-si vor aminti ca ai fost, ca am fost. Nici urme de la tine, de la noi, nu vor mai fi… Hai sa ne jucam de-a istoria, de-a shoriceii. Vladimire, mai suntem inca, dar nu prea mult. Te astept sa ne impartasim vesti din viitor.
    Dumnezeu sa o ierte pentru tot ce a facut tatal ei…
    All the best
    Puiu

    • „Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami, orice-ai spune/Peste toate o lopata de tarana se depune” (Eminescu, „Scrisoarea I”) , intr-adevar. Ori, daca vreti, ceva mai reconfortant, „Din Alexandru azi dispare chipul/Ramane neatins in urma-i arhetipul” (Alexandru Philippide, „Monolog in Babilon”). Dar nu istorie ca zadarnicie, ca un cimitir al vanitatilor era tema articolului. Un subiect altminteri cat se poate de interesant. Ganduri bune.

  4. la vremea respectiva si dupa se stia ca avea probleme cu vodka , traditionale la rusi!
    faptul ca era anturata de evrei,este tipic incercariilor de a fi controlata pentru ca daca stia prea multe de la tatal sau despre asa zisa revolutie bolshevika ,si vorbea sau scrie , putea sa dauneze diverselor imagini si simboluri aruncate pe piata de comunism!

  5. Am vazut acum cativa ani un documentar TV (impresionant) despre o serie de intalniri organizate intre copii ai inaltilor demnitari nazisti si copii de supravietuitori ai Shoah-ului, toti la varsta senectutii. Am avut insa o senzatie suprarealista: nemtii pareau a cere iertare pentru ceva ce nu facusera, iar evreii incercau sa ierte ceva ce nu ei, ci parintii lor, aveau dreptul sa faca daca ar fi fost in viata si ar fi vrut. Nu neg virtutile terapeutice ale unor astfel de intalniri, dar pana la urma impactul e strict individual. Mi-a ramas in minte figura unui neamt care se calugarise, poate pentru a rascumpara crimele parintelui sau.

    Una peste alta, solutia adoptata de fiica lui Hrusciov sau de dvs. mi se pare una dintre cele mai bune. Daca parintele a fost cine a fost, a face o cariera academica din prezentarea adevarata a comunismului si a contribui consecvent la cinstirea memoriei victimelor comunismului e un raspuns elegant si eficient.

  6. NU SINT DE ACORD !
    Imi pare rau dar genul defetist de abordare a istoriei asa cum incearca Dl. Puiu prea seamana cu resemnata retragere in preistorie a romanilor (precum se extazia Blaga). Pina si Babilonul a fost dezgropat din muntii de lut in care se scufundase re-inviind dupa mii de ani. Trebuie sa aruncam si sarcina asta in spinarea generatiilor viitoare ? Eu spun ca NU AVEM VOIE !

    Dumnezeu ne-a dat o fărîmă din inteligenţa lui; în schimbul acestui dar avem datoria să-l folosim. Dacă ne complacem într-o ignoranţă de purcei, jignim divinitatea. Unii îşi exersează muşchii cu frenezie ridicolă, fiindcă niciodată nu vor atinge forţa gorilei sau supleţea leopardului. În schimb marea majoritate a oamenilor îşi lasă mintea să doarmă, adică exact acea parte din noi care ne ridică deasupra animalelor.

    Iar Dl. Tismaneanu EXACT ASTA FACE.

  7. Legat de tema articolului, la nivel de pure observatii se pot constata cel putin doua lucruri. Primul, ca prin viata indelungata si moartea naturala Svetlana Aliluieva Stalina a avut o gena buna, in ciuda scurtimii vietilor si mortilor accidentale ale parintilor ei. Stingerea atat de tarzie a celei al carei nume vine de la Lumina pare sa fie ca un recviem tot atat de lung pentru disparitia prematura a celor care i-au aprins flacara vietii…

    Al doilea, ca anturarea de care aminteste Eneas si asaltul asupra puterii, indiferent de culoarea regimului politic si inclusiv pe filiera erotica si sexuala, nu au fost fapte izolate la un anumit spatiu geopolitic. A se vedea, in Romania, de exemplu, cine au trecut prin paturile regelui Carol al II-lea, maresalului Ion Antonescu (si chiar al tatalui sau, lucruri tinute departe de opinia publica, de dragul mitului “antisemitismului”) sau, mai aproape de noi, al fiului Valentin al ex-dictatorului comunist Nicolae Ceausescu… Nu fac alte comentarii, probabil ca istoricii si politologii au date mai multe si explicatii mai bune, dar nu voi respinge nicio opinie si niciun raspuns…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Dexit și Frexit priveau criza cum crește și puneau țara la cale (dramatizare)

Vin și eu, vin și eu!, a strigat Dexit bucuros, fluturând programul electoral tocmai adoptat de partid. Uite, am pus aici de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro