Am ezitat să scriu aceste rânduri. Mi-a fost teamă că, în situația actuală, un text despre cercetarea din România riscă să treacă dincolo de limitele decenței. Cu atât mai mult cu cât cercetarea la care urmează să mă refer nu ține de medicină sau economie. Nu, este vorba de filosofie. Este domeniul de care mă ocup eu. Ca să fiu onestă și, poate, cu totul inadecvată, e vorba despre istoria filosofiei. Însă nu istoria filosofiei morale sau a celei politice, mai apropiate de problemele societății, ci istoria metafizicii și a teoriei cunoașterii, așa cum au fost dezvoltate în secolul XIII latin. Mai crede cineva astăzi că filosofia medievală în genere și cercetarea cu privire la ea merită vreun pic de atenție? A scrie acum despre așa ceva nu frizează, într-adevăr, limitele decenței? Poate că da, în măsura în care așteptăm de la cercetarea filosofiei medievale rezolvarea problemelor noastre, grave, cotidiene. Cu siguranță nu, în măsura în care reflecția asupra cercetării filosofiei medievale ne oferă încă o lentila prin care putem observa starea jalnică în care ne aflam ca țară.
Acest text, născut din dezamăgire, este despre nesimțire și incompetență în viața academică românească. Înainte însă, pentru a câștiga în concretețe, permiteți-mi să spun câteva cuvinte despre mine. După ce mi-am obținut doctoratul în filosofie la Universitatea Al. I. Cuza, finalizat cu o carte publicată de Humanitas, am beneficiat de mai multe stagii de cercetare, la Universitatea Humboldt din Berlin, Universitatea din Cambridge sau Universitatea din Groningen. Am predat, am organizat și am participat la conferințe, iar anul trecut am editat un volum publicat de Brill despre teoria percepției în Evul Mediu. De mai bine de cinci ani nu mai trăiesc în România. Nu mai am un contact solid cu lumea academică românească. De aceea, anul trecut, când UEFISCDI a lansat programul destinat ‘stimulării tinerelor echipe independente’ (TE), am decis să particip. Am sperat că mă pot întoarce în țară, cu un contract de muncă pe doi ani. Marți, pe 28 aprilie, am primit rezultatele evaluării. După deschiderea fișierului s-a instaurat dezamăgirea. Am stat față în față cu nesimțirea și incompetenta din lumea academică românească. Spun asta nu pentru că punctajele obținute de la cei trei evaluatori sunt mici – 83,6; 76,4; respectiv 85,2 din 100. Am mai primit punctaje mici. Nu cred și nu am crezut nicicând că sunt un far al istoriei filosofiei medievale. Nu, dezamăgirea mea a fost declanșată de nesimțirea și incompetența prezente în justificarea punctajelor. Permiteți-mi să ofer câteva exemple:
- Incompetență și nesimțire. Mă refer aici la Evaluatorul 2, ‘expert’ validat de UEFISCDI, care îmi scrie direct că ideea proiectului meu este genială (a stroke of genius). Și, ca orice idee genială, primește 3,9 din 5 puncte. Mă întreb cum ar fi fost calificată o idee de 4 puncte. Dar una de 5? Același evaluator îmi oferă punctaje similare, fără a reproșa nimic proiectului, ba chiar aducându-i laude care mi-au redat roșeața în obraji.
- Asumarea nesimțirii și incompetenței. Există, în cazul Evaluatorului 2, o asumare deplină a nesimțirii și a incompetenței. Altfel nu îmi explic cum ar putea să compună un raport lipsit de orice substanță. Bunul simț îți cere să parcurgi proiectul primit spre evaluare. Competența nu îți permite să punctezi un proiect despre care nu știi decât că aparține domeniului istoriei filosofiei medievale și că este depus de un candidat cu nume propriu. Căci acestea sunt singurele elemente personalizate din tot raportul. Raport pentru care evaluatorul a fost remunerat.
- Mimarea competenței. Evaluatorul 1 îmi reproșează că nu am suficientă experiență în atragerea de fonduri pentru cercetare, nefiind capabil să înțeleagă că stagiile de cercetare în străinătate au fost toate finanțate de anumite fundații sau de universități. Spre exemplu, finanțarea pe care am obținut-o de la fundația Alexander von Humboldt s-a ridicat foarte aproape de finanțarea maximă pe care UEFISCDI o poate oferi unui proiect TE, în care sunt prinși trei cercetători. Evaluatorul 3 proclama ritos: cercetarea propusă nu avansează cunoașterea. Nici un argument, nici un cuvânt despre secțiunea din proiect în care sunt subliniate elementele de inovație și originalitate ale cercetării propuse.
- Persistența în nesimțire și incompetență. La competiția TE anterioara au fost semnalate aceleași probleme: nesimțirea și incompetența anumitor evaluatori. S-a dovedit că unii dintre ei au folosit o aceeași evaluare pentru mai multe proiecte sau că alții nu erau în stare să respecte în rapoartele lor principii elementare ale unei gândiri corecte. Din păcate, între timp, nu s-a schimbat nimic. Participarea la o asemenea competiție, organizată de UEFISCDI, rămâne o loterie. Dai peste un evaluator cu bun simț, ți se citește proiectul. Dacă evaluatorul mai este și competent, ți se citește bine proiectul. Dacă nu ai noroc de asemenea evaluatori, mai poți încerca data viitoare.
Acestea sunt motivele dezamăgirii mele și datele evaluării proiectul meu, care, alături de alte proiecte aflate într-o situație similară, nu va primi finanțare. Însă aici nu este vorba doar despre un proiect sau despre o dezamăgire personală. Aici este vorba despre un fenomen mai larg. Este vorba despre simptomele unei societăți. În cercetare, e drept, nu moare nimeni. Situația mea și a altor candidați este astfel una relativ fericita. Noi ne confruntăm doar cu manifestările relativ inofensive ale unei stări de fapt mult mai extinse și mai agresive. Cercetarea și învățământul superior sunt doar un domeniu dintre cele afectate de nesimțire și de incompetență. Se scrie, și se poate scrie mai mult, despre sistemul de sănătate, despre administrația locală sau despre viața politică în genere. Acolo, ca și în domeniul cercetării, dăm peste aceleași probleme: experți incompetenți, lipsiți de bun simț, pentru care nesimțirea în care trăiesc a devenit un loc comun. Știu și ei de altfel cum sunt. Știu și ei că ar putea fi mai onești, dar le-ar fi mai greu, iar România nu pare a fi țara în care să avem timp de restructurări personale. Prin puterea nesimțirii și incompetenței acestor oameni, întărită de tăcerea și frica celorlalți, au fost posibile drame precum cea recentă de la spitalul din Suceava, evenimentele din 10 august, asaltul PSD-ului asupra justiției, cu Tudorel Toader vârf de lance, incendiul de la Colectiv sau alte și alte asemenea nenorociri.
Am scris acest text pentru că am convingerea că dacă persistăm în a sta cu mâinile în sân, a ne îmbufna și a fi critici doar în privat, vom deveni o gloată de revoltați undercover, de revoluționari de bucătărie. Riscăm să ne pierdem, noi înșine, bunul simț și competențele pe care le deținem. Situațiile de criză sunt lupe ale prezentului. Ne fac evidente probleme care, altfel, ar părea mai puțin presante, aproape normale. Criza declanșată de COVID-19 ne-a arătat că, de fapt, știm clar cât de stricat este sistemul de sănătate din România. Dacă autoritățile nu ar fi știut despre starea spitalelor, cu siguranță nu ar fi luat aceleași măsuri drastice. Dacă noi nu am fi fost conștienți de aceeași stare, nu am fi fost atât de cuminți și nu am fi respectat măsurile luate de autorități. E bine că reușim, cel puțin uneori, să ne asumăm starea jalnică în care ne aflăm. Bine ar fi însă să facem și ceva pentru a o ameliora. Chiar mai bine ar fi dacă ne-am asuma că gheața de sub picioarele noastre e subțire nu doar în anumite locuri, ci aproape peste tot.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Felicitari pentru curajul de va exprima opiniile si propria experienta. Foarte putini o fac in Ro. Dupa 40 ani de cercetare si de invatamant pornind de la cel gimnazial la cel universitar de stat si privat, va dau dreptate. Am depus in mai multe randuri proiecte in Ro, pe diferite scheme si nu am castigat, nu pentru ca nu stiam sa le fac, ci pentru ca la noi nu castiga cine merita ci cine trebuie. Apoi si asa zisi experti straini sunt toti romani care activeaza in alte tari si carora li se fac apropouri subtile la evaluare. Nu in ultimul rand si la mine dar si la dv. diferenta de punctaje intre evaluatori nu trebuie sa fie mai mare de 10 puncte. Ori dupa cum ati fost evaluata s-a mers la fix in jurul acestei limite, dovada ca s-a vrut depunctarea dv si evaluatorii au vorbit intre ei. Prin urmare, cercetarea din univ. este politizata si apartine unor clanuri bine consolidate care isi impart normele si proiectele. Daca ai curajul sa spui ceva esti marginalizat, izolat, iar institutia unde activezi pusa la colt si nu mai obtine decat ceva firmituri. De aceea nici nu folosesc numele real. Personal am lucrat in proiecte straine si colegii de acolo m-au apreciat cu adevarat. La fel pentru articolele publicate. Sa cititi articole despre starea cercetarii pe blogul doi mici si un anc.
Participarea la concurs pentru o întoarcere în țară e o faptă mareață.
Curaj, „nu cedăm” scrie Radu Vanca la Sibiu.
Starea societății românești și relația administrației instituților publice cu științele umaniste sunt un semnal de alarmă. Prea mulți au fost expulzați în ultimii 30 de ani, în ultimii 80 de ani, 1939-1989-2019, din țară din motive politice, motive meschine, din motive de incompetență și cumetrie.
Ce se întâmplă cu o țară ca România care își expulzează tinerii timp de decenii? Ce se întâmplă în universități și în centrele de cercetare din România de azi, în special în științele umanistice, în domeniul filozofiei?
Biologul Edgar O. Wilson, fost profesor american la Harvard, avertizează în cartea sa „Consilience. The Unity of the Knowledge”, NY 1998, față de starea în administrația universităților americane și în instituțile publice americane unde se pierde legătura între științele umaniste (filozofia, economia, istoria, literatura, arta, etc) și științele naturii (fizica, chimia, biologia, etc). Savanții americani, cercetătorii cei mai de seamă, specialiștii în domeniul lor nu mai comunică cu alții din alte domenii. Vede un pericol în această stare pentru SUA, pentru societatea civică americană.
Care preț are azi un post la București, un post de cercetare în țară?
Mentalitatea de jecmănitori ale budgetarilor în Instituțile publice, în Parlament și în guvern e un factor major pentru „decalajul” istoric atât de mult deplâns.
Curat mudar
I.L Caragiale azi
Cine traieste in vest ar trebui sa stie ca exista un limbaj oarecum secret cind e vorba de caracterizari, dar si de evaluari. In vest nu-ti spune nimeni ca esti timpit, ai putea sa-l dai in judecata. Iti spune insa ca ideea ta e deosebit de valoroasa, insa in momentul actual vede greutati in aplicarea ei, sau ceva asemanator.
Formal se prezinta totul ca si cum ar fi deosebit, de altfel nu sunt permise formulari negative, dar cind citesti printre rinduri observi ca autorul de fapt zice altceva. Exista si un fel de dictionare de tradus, iata unul in germana: https://arbeits-abc.de/formulierungen-im-arbeitszeugnis-und-ihre-bedeutung/
Este ceea ce numesc eu ”jignire cu fundă”.
Confirmare:
Prof. Dr. Habil. Costel Sârbu
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică
Departamentul Chimie
Str. Arany Janos nr. 11
RO-400028 Cluj-Napoca
D-lui Adrian Curaj, Director General UEFISCDI, membru al Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale
În atenția COMISIEI DE ANALIZĂ A CONTESTAȚIILOR
Contestație a Evaluării propunerii noastre de Proiect, având codul de înregistrare PN-III-P4-ID-PCE-2016-0044, Competiția de Granturi naționale PCE 2016, în urma căreia proiectul a primit 51 de puncte (clasat pe ultimul loc la domeniul chimie!)
Motivele care stau la baza contestației sunt urmatoarele:
În procesul de evaluare s-au comis grave vicii de procedură (“nerespectarea normelor și regulilor de desfășurare ale unui proces judiciar, competiție, concurs, examen, licitație etc”), întrucât evaluatorii folosiți în Etapa II nu au respectat regulamentul și criteriile de evaluare, formulate foarte clar și precis în Pachetul de informații și în Fișa de evaluare, precum și prevederile cuprinse în Contractul și Fișa Codului Etic, asumate de evaluatori prin semnătură (nerespectarea acestora implicând răspunderea penala!).
Majoritatea observațiilor evaluatorilor implicați în Etapa II sunt subiective, iar în unele cazuri false (spre exmplu: “the PL shows average track record, which is not focused of the current proposal and, more important, based on achievements in the chemometrics made far before 2006”!?), după cum am demonstrat, pe scurt (din cauza restricțiilor de spațiu impuse), în răspunsurile către evaluatori, iar punctajele foarte mici NU sunt argumentate, așa cum, imperativ, este cerut în Fișa de evaluare de către Organizatorul competiției (“punctajele mici trebuie justificate riguros prin argumente detaliate și cu referire directă la propunerea de proiect”). Observațiile sunt și incoerente, și contradictorii, iar uneori sunt și infantile (nici măcar să citească și să numere nu știu!?) (“The PL is the main author of three research articles, on journals which are classified in the first quartile (Q1), and two research articles in the second quartile (Q2) of its category (based on impact factor). Also, the PL is the first author of five research articles in the Q1”).
Mai mult, diferența uriașă între aprecierile experților evaluatori străini, implicați în Etapa I, și evaluatorii români folosiți în Etapa II, demonstrează fără drept de apel că, în fapt, este vorba de o acțiune organizată de eliminare din competiție a proiectului nostru, pusă la cale de persoane iresponsabile, incompetente, făra onoare și făra demnitate, în cârdășie cu responsabilii UEFISCDI, cu consecințe extrem de grave. Prejudiciul enorm care ni s-a adus este intolerabil!
Comisia are obligația legală și, nu în ultimul rând, datoria socială, morală și patriotică să analizeze cu responsabilitate contestația noastră, să compare punct cu punct cele două evaluări, precum și răspunsurile noastre și, in consecință, să decidă în cunoștință de cauză și să dispună toate măsurile ce se impun, pentru că cele întâmplate în cazul nostru (nu este unul singular) sunt, până la urmă, nu numai grave vicii de procedură, ci, mult mai mult, abuzuri grosolane și falsuri în acte publice!?
De asemenea, vă solicităm să trimiteți raportul întocmit în conformitate cu Legea și semnat de toți membrii comisiei, la adresa subsemnatului, menționată mai sus, în care să se precizeze urmatoarele:
1. În ce măsură au fost respectate Regulamentul de organizare, Codul Etic și, mai ales, criteriile impuse de Organizatorul Competiției, în cele două etape ale procesului de evaluare.
2. Diferența uriașă între aprecieriile experților evaluatori străini, implicați în Etapa I, și cele ale evaluatorilor români, folosiți în Etapa II, a fost determinată, oare, de incompetență, superficialitate, rea-credință, disprețul față de Lege și față de performanțele noastre științifice remarcate și apreciate, onest, de experții evaluatori implicați în Etapa I, cât și de Academia Româna care ne-a acordat Premiul pentru Chemometrie, și nu pentru Cromatografie, cum, eronat, menționeză evaluatorul (evaluatorii) folosiți în Etapa II!?
3. Motivul pentru care experții evaluatori, selectați pentru Etapa I, au fost, toți, înlocuiți cu alți evaluatori, folosiți în Etapa II. Cine și în ce scop a dispus această înlocuire?
4. Modul cum au fost selectați evaluatorii, precum și listele cu evaluatorii implicați în cele două etape ale evaluării propunerii noastre de proiect.
5. Evaluarile individuale ale celor trei evaluatori implicați în Etapa II (care, pâna în prezent, nu ne-au fost comunicate!?) și ce s-a decis, în panel, referitor la cazul nostru.
Cluj-Napoca
23.03.2017
Profesor Emerit Dr. Costel Sârbu
N.B.1. Mi-am permis sa scriu, printre altele, in mai multe locuri, urmatoarele: „UEFISCDI este o anexa a serviciilor secrete”!? Sa fi fost o razbunare/compromitere?
N.B.2. Cum a fost posibil ca, de ani de zile, miile de cercetatori sa accepte aceasta aberatie/abuz/smecherie/nerozie: „nu se pot contesta decat viciile de procedura”!?
Ceea ce ati scris este adevarat si m-am confruntat cu asemenea practici. Lipsa de transparenta si coruptie cat cuprinde. Se vede ca nu ati fost in barca castigatoare, daca aveati un rector, prorector, decan si cu ceva functii ori relatii solide in minister altul era finalul. Mereu mi -am pus intrebarea cum cei din Politehnica Bucuresti, Univ. Stefan cel Mare Suceava, univ.Ovidiu Constanta, etc. castiga proiecte, cu teme discutabile, cu impact redus asupra realitatii, dar care se lauda ca fac cercetare.Apoi am vazut proiecte in care titlurile suna pompos dar continutul este mediocru ca abordare si ilustrare concreta a titlului.
„…Dacă nu ai noroc de asemenea evaluatori, mai poți încerca data viitoare.”
Unde data viitoare inseamna peste 2 – 4 ani. Cu limita de varsta la 40 de ani si max 8 ani de la obtinerea doctoratului, desigur.
„Motorul” cercetării și învățământului superior este carierismul. Apartenența la o clică este un atu mare. Dacă v-ați îndepărtat de anturajul românesc, ați fost uitată, acesta este rezultatul. Oricum, aveți avantajul că evaluatorii v-au dat punctaje aproximativ egale. Acum vreo zece ani am primit și eu un astfel de raport în care doi evaluatori se contraziceau ei înșiși (fiecare pe sine) în paragrafe de pe aceeași pagină. Am vrut să contest, însă datorită calendarului (mereu presant, cu amânări an de an, dac-ați observat!), am constatat că nu mai exista perioadă de contestații. Nici nu se mai primeau contestații. I-am scris totuși prezidentului și l-am întrebat despre uluitoarele potriviri de nume de familie ale multor decani, prorectori și rectori din țară cu numele de familie ale tinerilor câștigători de competiție în cercetare. La care nu am primit vreun răspuns nici până azi.
Contractele de cercetare au devenit foarte prețuite fiindcă agățarea lor aduce puncte pentru avansare. Te fac director de proiect și poți să-ți subordonezi o echipă. Devii coordonator de lucrări de impact. Demonstrezi abilități de manager al cercetării fără să fi urmat vreodată un curs de management al cercetării. Cineva va constata că deții competențele necesare pentru că, iată, ai deja experiență. Cu cât mai mare contractul în bani, cu atât mai mari și mai evidente competențele de manager.
Cred că nu mai e mult și inclusiv UE va deschide linii de finanțare a cercetării sub o deviză împrumutată de pe diplomele de la Paris din a doua jumătate a sec. al XIX-lea: Valabil numai în Levant. Sau pentru Levant.
De la nesimțiți (în toate sensurile, incluzând grobianismul și nerespectarea adevărului, inclusiv științific) nu așteptați respect și recunoaștere.
Che sembianze! Che vestiti!
Che figure! Che mustacchi!
Io non so se son Valacchi
O se Turchi son costor.
Felicitari pentru articol! Inteleg perfect ceea ce simti si ai mare dreptate!
In aceeasi competitie proiectul depus de mine a primit punctaje ceva mai „halucinante” decat cele obtinute de tine: 73, 93 si 67. Nu ca m-ar deranja punctajele mici (ca si tine, am mai avut punctaje mici), ci diferenta enorma dintre evaluari.
Nu este posibil ca la o competitie de TINERE ECHIPE sa spui ca directorul de proiect are „o vizibilitate BUNA, are CATEVA PUBLICATII ca prim-autor (mai exact 12 lucrari in domeniul proiectului), mai mult de 200 CITARI (excluse autocitarile), dar impactul lucrarilor este MEDIU (nu are lucrari in jurnale cu FI>3)”.
Vreau si eu CV-ul expertului!
Daca la tinere echipe vrea FI>3, la proiectele complexe sau alte tipuri de proiecte dedicate cercetatorilor cu experienta ar trebui sa ceara articole in NATURE?
Mai mult, unul dintre evaluatori era TOTAL pe langa domeniul proiectului si nu a citit proiectul (fapt demonstrat de justificarea – care parea facuta pentru un alt proiect!).
Asteptam cu mare interes punctajele finale!
Stiu ca au fost si sunt mari probleme cu evaluarea proiectelor de cercetare in Romania, indiferent de domeniu. Am citit si auzit despre multe proiecte acordate pe criterii extrem de opace, conflicte de interese la tot pasul, subiecte aiuristice etc
Pe de alta parte, cine a evaluat un proiect sau un dosar de candidatura stie ca intotdeauna exista si o doza inerenta de subiectivitate, ca anumite criterii sunt greu de inteles pentru cei in cauza ( candidatii). De exemplu, se ia in cont situatia profesionala a candidatului ( in cazul de fata nu este deloc clar care este situatia academica a autoarei articolului), ce aduce nou proiectul si care sunt avantajele pentru echipa /departametul/universitatea/institului care gazduieste acest proiect ( autoarea spune ca nu locuieste in Romania si nici nu are contacte stranse cu cercetarea romaneasca) . Pentru echipele tinere, conteaza daca ai terminat doctoratul acum 4 ani sau acum 10 ani (de exemplu pentru ERC-Starting Grant nicinu poti depune un proeict daca ai mai mult dei 7 ani de la terminarea doctoratului, pe urma treci la categoria Advanced). Nu mai vorbesc de publicatii, unde un singur articol de foarte buna calitate poate sa insemne mai mult decat 5 articole medii sau 10 slabe. Si ca un raport pozitiv nu inseamna neaparat un succces garantat: trebuie comparat cu rapoartele celorlalte proiecte si facuta diferenta intre ele ( cel putin asa ar trebui sa fie procedura)
Bref, sunt detalii greu de remarcat atata timp cat nu ai o viziune de ansamblu asupra tututor proiectelor propuse.
Bineinteles, repet daca mai este nevoie, UEFISCDI -ul are multe tinichele de coada si este bine ca persoanele care se simt nedreptatite intr-o asemenea competitie sa faca publice cazurile respective si sa aduca toate argumentele necesare.
Referitor la competitia TE, pot sa spun ce mi s-a intamplat mie. Am primit cu o saptamna mai devreme punctajele si comentariile celor 3 recenzori din greseala. Erau superscrise pe o alta propunere. Aveam un punctaj bun, de 91 de puncte. Ca un om cinstit le-am scris celor de UEFISCDI. Au retras imedia comentariile, si peste o saptamana am primit un alt set de 3 comentarii si un punctaj mai mic – 86 de puncte. Cu 86 de puncte evident nu exista nici o sansa de finantare. Dupa care mi-au dat si un e-mail scurt, sec „Problema a fost rezolvata”.
Ce sa inteleg din asta? Ca s-au prins repede ca „n-am basca”?
PS Din primul set de comentarii reiesea clar ca se refera la propunerea TE.
Practica curenta este ca dupa o prima evaluare a proiectelor, la noi, la final se trec in revista proiectele evaluate, si la indicatiile de sus, se mai modifica evaluarile insa fel incat unele sa castige si alte sa piarda, dar nu pe merit si corectitudine 100%. O nota de subiectivitate exista dar trebuie sa fie minimala. Am cunoscut evaluator care si-a dat demisia pentru ca i s-a dat indicatia sa scada punctajul la un proiect, ii stiu si numele. Aceasta practica este una din cele mai grele tinichele ale UEFISCD.Am aflat de acest lucru la o contestatie si mers in audienta personal si dupa o disputa in toata regula, in care trebuie sa te tina bine nervii. De aceea in ultimii ani nici nu am mai depus proiecte, pentru ca mi am dat seama ca conteaza nu ce poti sa faci ci de fapt al cui esti. Acum lucrat pe alte categorii de studii si nu neaparat oe cercetare.
Filozofarea nu e o indeletnicire lucrativa.
Daca iti place sa citesti si sa scrii texte filosofice, trebuie sa ai o sursa de finantare pentru toata viata.
In antichitate, filosofii aveau sclavi. Multi filosofi, dintre cei mai cititi, au mostenit averi care i-au scutit de grija zilei de miine. Altii au fost finantati constant de prieteni bogati.
In zilele noastre, in lipsa de sclavi, de mosteniri consistente, de prieteni generosi sau de sponsorizari interesate ideologic, pasionatul de filosofie are nevoie de o meserie, de o indeletnicire lucrativa care sa-i puna o piine pe masa si un acoperis deasupra capului pentru ca, in timpul liber (seara, noaptea, in weekend), sa citeasca si sa scrie eseuri filosofice. Cum nu sint destule posturi de profesori de filosofie pentru toti absolventii facultatilor de filosofie (mult prea multe), cei mai multi dintre ei au nevoie de un job oarecare. Problema e ca, la romani, orgoliul de a fi un absolvent de filosofie e atit de mare incit orice alta munca li s-ar sugera, pentru a deveni financiar independenti, e considerata sub demnitatea lor si o jignire.
Si atunci, uimiti ca le-au fost respinse cererile de finantare, ajung sa se lamenteze de coruptia (ce surpriza!) celor care distribuie banii publici. Dupa care, lasa bratele in jos si se dau batuti. Pina la urmatoarea „licitatie” cu bani publici.
Nici prin cap nu le trece sa isi faca SINGURI banii de care au nevoie pentru traiul zilnic.
O abordare simplista. Multe domenii de cercetare ar trebui sa dispara mai ales pe domenii socio-umaniste.Probabil ca activati in domeniul ingineriei, si aici in aceasta breasla se considera ca trebuie sa se orienteze toata cercetarea. Cei din mediul universitar predau la studenti si prin urmare au un venit anume. Coborati domeniul cercetarii cu doua secole in urma. Poate resursele alocate cercetarii fundamentale si aplicate sa fie impartite mai strict pe domenii- economic, ingineresc, umanist, medicina, cultura si arta in asa fel incat sa nu aruncam cu piatra unii in altii. In rest sunteti de acord cu mecanismele de evaluare existente.
@Aristotel Una din probleme o constituie faptul ca oricine a obtinut o diploma de doctorat crede ca trebuie sa continue cu o cariera universitara, sau numai de cercetare.
Adevarul este ca sunt mult mai putine posturi permanente in universitati si Institute decat diplome de doctorat. Daca ar fi o selectie riguroasa si la inscrierea in doctorat, si la sustinerea doctoratului si la concursurile pentru un post permanent atunci s-ar face curatenie.
Este adevarat ca Romania ( ca si alte tari) a avut o politica speciala in acest sens: ramanea un absolvent sa predea in facultate ca preparator sau era angajat la un institut de cercetare imediat dupa studiile universitare, atunci era subinteles ca va face o cariera universitara, ceea ce genera situatii absurde. Acum lucrurilre sa-u mai schimbat dar cred ca exista inca aceasta mentalitate .
In cele mai multe tari , nu ai un post definitiv decat dupa ce ai sustinut doctoratul si dupa un concurs dificil. Multi se opresc dupa cateva concursuri nereusite si fac altceva, nu este nici o rusine.
De asta spuneam intr-un comentariu la scrisoarea celor 6 tineri nemultumiti de rezultatele evaluarii: nu este suficient ca fiecare sa reactioneze doar cand este direct interesat, pentru ca problema este mult mai complexa decat acest concurs si rezultatele sale.