joi, mai 19, 2022

.Net si RedHat. Deschiderea Microsoft

Ca o continuare a unei strategii Microsoft care pare că se confirmă, RedHat a anunţat disponibilitatea platformei .net Core 2.0 pe serverele sale ( vezi anunţul ).

Chiar dacă mutarea părea de neconceput acum 10 ani, în contextul de azi, aşa cum am mai scris şi în alte articole, ea pare logică şi se înscrie într-o linie pragmatică pe care gigantul software a adoptat-o de la venirea lui Satya Nadella la conducerea Microsoft.

Dacă în lumea desktop-urilor supremaţia Microsoft este deocamdată incontestabilă ( în ciuda avântului dispozitivelor portabile, smartphone sau tablete, desktop-ul tradiţional şi laptopul nu au de gând să dispară, din motive destul de întemeiate) pe piaţa serverelor lucrurile sunt destul de diferite. Compania bine structurată organizaţional, corporaţia de tip clasic se bazează pe Active Directory şi probabil că va rămâne ataşată multă vreme modelului dezvoltat de Microsoft . Dar în afară de autentificare şi managementul utilizatorilor, orice corporaţie rulează multe alte servicii, iar în această zonă există şi alte oferte, pe alte platforme care au avantajele lor competitive. Pe de altă parte, modelul de companie clasică, deşi probabil nu va dispărea niciodată, este pus şi el în discuţie de companii care lucrează pe alte baze, cu o structură mai eterogenă , la care modelul strict ierarhic nu se prea pretează. În sfârşit, isteria „cloud” a generat la rândul ei o cerere puternică de servicii „on demand”, cu precădere web, pentru care Microsoft nu au fost pregătiţi în primul moment .

Promovarea .Net prin anii 2000 ca platformă principală de dezvoltare de aplicaţii, cu precădere web,  a fost în primul rând o mânuşă aruncată către Java ca platformă principală de dezvoltare web, dar nu  doar atât. Microsoft a încercat ( şi a reuşit) să pună la dispoziţia dezvoltatorilor de pe propria platformă instrumentele pentru a produce aplicaţii într-o zonă deficitară până atunci.

Nu voi discuta acum superioritatea ( sau nu) a platformei faţă de Java. Din punctul meu de vedere, deşi a venit cu lucruri mai moderne, ceea ce e normal pentru o platformă inventată la mulţi ani distanţă, o problemă comună este incompatibilitatea între versiuni. Aplicaţiile vechi nu merg cu bibliotecile noi şi invers; acesta este însă un amănunt. Ceea ce a asigurat popularitatea platformei în principal este integrarea acesteia în mediul de dezvoltare VisualStudio produs de companie: el a oferit o interfaţă familiară şi bine pusă la punct în care dezvoltatorii s-au simţit ca peştele în apă.

Dar Java avea în continuare un avantaj competitiv: funcţiona practic pe orice platformă cunoscută, de la serverele ieftine cu Linux până la Sparc-urile SUN, pentru care Microsoft nici măcar nu avea sistem de operare. Iar lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult când Oracle a cumpărat SUN: deodată, principalul competitor în domeniul bazelor de date ( şi nimic nu e mai important în ziua de azi pentru o companie ca baza de date) deţinea cele mai puternice servere comerciale din lume, platforma de dezvoltare Java şi o destul de lungă colaborare cu RedHat pentru integrarea serverului de baze de date pe platforme Linux.  Avea deci un ecosistem complet independent de Microsoft, dar care putea rula şi pe serverele lor.

Sigur că au existat şi discuţii despre situaţia Java, a cărei dezvoltare e în mâinile unei companii destul de cunoscută pentru agresivitate în relaţiile comerciale, dar pare evident că fanii nu o vor părăsi cu una cu două.

Ori, în această situaţie Microsoft avea o platformă destul de bine integrată, dar limitată la sistemul lor de operare.

Nu m-aş fi aşteptat cu nici un chip ca o deschidere adevărată spre celelalte platforme să apară în vremea lui Steve Ballmer. Acesta era prea ataşat de modelul clasic al Microsoft, crucişătorul care distruge tot în cale. Mandatul lui a fost însă pe ansamblu mai degrabă un eşec; crucişătorul nu prea mai era singur pe ocean şi nu mai era la curent cu toate noile tehnologii, submarinele dădeau târcoale…

Deschiderea către celelalte platforme era însă singura cale logică de urmat, şi cum noul conducător al companiei nu are motive să fie nostalgic, nu are nici motive să se opună.

Din multe puncte de vedere, supremaţia în domeniul tehnologiei de programare e mai importantă decât profiturile din licenţierea sistemului de operare; chiar dacă nu sunt de neglijat, pierderile pe această linie sunt doar colaterale în raport cu această bătălie mai mare la care, iată, suntem martori.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. .NET exista pe Linux de ceva vreme (ani de zile). Stirea cea mare e ca Microsoft a convins un distribuitor major de Linux sa il includa si sa ofere suport.

    • Articolele dlui Bădici au idei bine definite, formulate clar, alert și concis. Când e cazul, ironia este fină, fără agresivități inutile. Sper să continue.

      • mulţumesc amândurora. Domnule doctor :) sunt bine, dacă e să-mi vină ceva de hac sigur va fi vreun server, nu articolul de sâmbăta. Sufăr şi eu, ca orice IT-st ( îmi place să cred că un pic mai puţin) de lipsa de calibrare a conţinutului la aşteptările destinatarului. De data asta şi subiectul a fost un pic mai informativ şi mai puţin distractiv, dar n-am vrut să îl las nepunctat, pentru că e important şi arată o tendinţă a pieţei. Încerc să scriu lămurit, uneori iese mai bine, alteori… :)

    • Da, oarecum aşa e, dar bineînţeles că n-au făcut-o chiar de bunăvoie, ci oarecum motivaţi de ceea ce văd prin ograda celui de-al treilea baci, de teamă să nu îi ajungă din urmă :)

  2. Fraza de mai jos nu este intrutotul corecta:
    „Promovarea .Net prin anii 2000 ca platformă principală de dezvoltare de aplicaţii, cu precădere web, a fost în primul rând o mânuşă aruncată către Java ca platformă principală de dezvoltare web, dar nu doar atât. Microsoft a încercat ( şi a reuşit) să pună la dispoziţia dezvoltatorilor de pe propria platformă instrumentele pentru a produce aplicaţii într-o zonă deficitară până atunci.”

    Java nu este o platforma de dezvoltare web, doar daca va referiti la acele apleturi chinuite care au disparut chiar inaintea flash-ului. Dar intr-adevar este crossplatform conform devizei „write once, run everywhere”. Iar pe .NET este doar ASP.NET pentru web, o imbunatatire a ASP-ului clasic.

    Microsoft n-a facut decat sa cloneze Java si sa o numeasca C# ca o ambitie dupa procesul pierdut cu Sun pentru nerespectarea conditiilor de utilizare Java in Visual J++.

    Limbaje pentru web sunt PHP, Perl, Phyton, Ruby pe baza carora este contruit azi internetul.

      • Nu, cred că eu am construit fraza un pic confuz, reiese că Java ar fi un limbaj de programare web, când de fapt intenţia era să arăt că in domeniul web ( care era/este cel mai cerut domeniu de programare) Java era/tindea să devină platforma principală de programare. Se poate citi în ambele moduri, îmi asum vina, nu mi-am dat seama. Da, php, python, ruby, dar nu ştiu nici un proiect major scris în aşa ceva…

  3. WordPress? Dacă vă referiţi la CMS-ul pe care se bazează şi Contributors, arhiva are 7.8 Mb.
    Un proiect puţin mai complex, ca Openfire (jabber server), scris in Java, are 23M. Sigur, Java e mai pletoric, dar totuşi… Dacă stau bine să mă gândesc, Facebook nu e deloc mai complex decât WP din punct de vedere al prezentării, aş zice că dimpotrivă. Partea complexă la acest proiect constă în scalare; cred că poţi reproduce toate functionalităţile Fb într-un site wordpress destul de uşor. Problema e cum faci să ai nu 20 de utilizatori, ci 20 sau 200 de milioane.. Dar asta cred că se rezolvă la cu totul alt nivel. Jocurile? Jocurile nu au treabă cu php.
    Când spun de proiecte complexe, mă refer la operaţii, calcule, decizii integrate în program. Gândiţi-vă la spiderii bursieri, la programe de inteligenţă artificială etc…

    • Colaborarea Microsoft cu autorităţile ( de tot felul şi din toate ţările) este notorie şi oarecum normală. Microsoft vrea să facă bani iar statul/statele sunt clienţi ideali, nu cumpără niciodată O licenţă şi uneori nu sunt foarte interesaţi să negocieze un preţ mai mic. Vedeţi la noi.
      Deschiderea de care e vorba în articol se poate citi exact in aceeaşi cheie: e mai avantajos financiar pentru ei să fie deschişi decât închişi. Probabil că e meschin, dar eu zic că aşa e cel mai bine: firmele trebuie să facă bani, oamenii sunt cei care trebuie să aibă scrupule…. Bill Gates ajută ţările africane, o avea şi el ceva păcate de răscumpărat :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro