luni, ianuarie 18, 2021

.Net si RedHat. Deschiderea Microsoft

Ca o continuare a unei strategii Microsoft care pare că se confirmă, RedHat a anunţat disponibilitatea platformei .net Core 2.0 pe serverele sale ( vezi anunţul ).

Chiar dacă mutarea părea de neconceput acum 10 ani, în contextul de azi, aşa cum am mai scris şi în alte articole, ea pare logică şi se înscrie într-o linie pragmatică pe care gigantul software a adoptat-o de la venirea lui Satya Nadella la conducerea Microsoft.

Dacă în lumea desktop-urilor supremaţia Microsoft este deocamdată incontestabilă ( în ciuda avântului dispozitivelor portabile, smartphone sau tablete, desktop-ul tradiţional şi laptopul nu au de gând să dispară, din motive destul de întemeiate) pe piaţa serverelor lucrurile sunt destul de diferite. Compania bine structurată organizaţional, corporaţia de tip clasic se bazează pe Active Directory şi probabil că va rămâne ataşată multă vreme modelului dezvoltat de Microsoft . Dar în afară de autentificare şi managementul utilizatorilor, orice corporaţie rulează multe alte servicii, iar în această zonă există şi alte oferte, pe alte platforme care au avantajele lor competitive. Pe de altă parte, modelul de companie clasică, deşi probabil nu va dispărea niciodată, este pus şi el în discuţie de companii care lucrează pe alte baze, cu o structură mai eterogenă , la care modelul strict ierarhic nu se prea pretează. În sfârşit, isteria „cloud” a generat la rândul ei o cerere puternică de servicii „on demand”, cu precădere web, pentru care Microsoft nu au fost pregătiţi în primul moment .

Promovarea .Net prin anii 2000 ca platformă principală de dezvoltare de aplicaţii, cu precădere web,  a fost în primul rând o mânuşă aruncată către Java ca platformă principală de dezvoltare web, dar nu  doar atât. Microsoft a încercat ( şi a reuşit) să pună la dispoziţia dezvoltatorilor de pe propria platformă instrumentele pentru a produce aplicaţii într-o zonă deficitară până atunci.

Nu voi discuta acum superioritatea ( sau nu) a platformei faţă de Java. Din punctul meu de vedere, deşi a venit cu lucruri mai moderne, ceea ce e normal pentru o platformă inventată la mulţi ani distanţă, o problemă comună este incompatibilitatea între versiuni. Aplicaţiile vechi nu merg cu bibliotecile noi şi invers; acesta este însă un amănunt. Ceea ce a asigurat popularitatea platformei în principal este integrarea acesteia în mediul de dezvoltare VisualStudio produs de companie: el a oferit o interfaţă familiară şi bine pusă la punct în care dezvoltatorii s-au simţit ca peştele în apă.

Dar Java avea în continuare un avantaj competitiv: funcţiona practic pe orice platformă cunoscută, de la serverele ieftine cu Linux până la Sparc-urile SUN, pentru care Microsoft nici măcar nu avea sistem de operare. Iar lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult când Oracle a cumpărat SUN: deodată, principalul competitor în domeniul bazelor de date ( şi nimic nu e mai important în ziua de azi pentru o companie ca baza de date) deţinea cele mai puternice servere comerciale din lume, platforma de dezvoltare Java şi o destul de lungă colaborare cu RedHat pentru integrarea serverului de baze de date pe platforme Linux.  Avea deci un ecosistem complet independent de Microsoft, dar care putea rula şi pe serverele lor.

Sigur că au existat şi discuţii despre situaţia Java, a cărei dezvoltare e în mâinile unei companii destul de cunoscută pentru agresivitate în relaţiile comerciale, dar pare evident că fanii nu o vor părăsi cu una cu două.

Ori, în această situaţie Microsoft avea o platformă destul de bine integrată, dar limitată la sistemul lor de operare.

Nu m-aş fi aşteptat cu nici un chip ca o deschidere adevărată spre celelalte platforme să apară în vremea lui Steve Ballmer. Acesta era prea ataşat de modelul clasic al Microsoft, crucişătorul care distruge tot în cale. Mandatul lui a fost însă pe ansamblu mai degrabă un eşec; crucişătorul nu prea mai era singur pe ocean şi nu mai era la curent cu toate noile tehnologii, submarinele dădeau târcoale…

Deschiderea către celelalte platforme era însă singura cale logică de urmat, şi cum noul conducător al companiei nu are motive să fie nostalgic, nu are nici motive să se opună.

Din multe puncte de vedere, supremaţia în domeniul tehnologiei de programare e mai importantă decât profiturile din licenţierea sistemului de operare; chiar dacă nu sunt de neglijat, pierderile pe această linie sunt doar colaterale în raport cu această bătălie mai mare la care, iată, suntem martori.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. .NET exista pe Linux de ceva vreme (ani de zile). Stirea cea mare e ca Microsoft a convins un distribuitor major de Linux sa il includa si sa ofere suport.

    • Articolele dlui Bădici au idei bine definite, formulate clar, alert și concis. Când e cazul, ironia este fină, fără agresivități inutile. Sper să continue.

      • mulţumesc amândurora. Domnule doctor :) sunt bine, dacă e să-mi vină ceva de hac sigur va fi vreun server, nu articolul de sâmbăta. Sufăr şi eu, ca orice IT-st ( îmi place să cred că un pic mai puţin) de lipsa de calibrare a conţinutului la aşteptările destinatarului. De data asta şi subiectul a fost un pic mai informativ şi mai puţin distractiv, dar n-am vrut să îl las nepunctat, pentru că e important şi arată o tendinţă a pieţei. Încerc să scriu lămurit, uneori iese mai bine, alteori… :)

    • Da, oarecum aşa e, dar bineînţeles că n-au făcut-o chiar de bunăvoie, ci oarecum motivaţi de ceea ce văd prin ograda celui de-al treilea baci, de teamă să nu îi ajungă din urmă :)

  2. Fraza de mai jos nu este intrutotul corecta:
    „Promovarea .Net prin anii 2000 ca platformă principală de dezvoltare de aplicaţii, cu precădere web, a fost în primul rând o mânuşă aruncată către Java ca platformă principală de dezvoltare web, dar nu doar atât. Microsoft a încercat ( şi a reuşit) să pună la dispoziţia dezvoltatorilor de pe propria platformă instrumentele pentru a produce aplicaţii într-o zonă deficitară până atunci.”

    Java nu este o platforma de dezvoltare web, doar daca va referiti la acele apleturi chinuite care au disparut chiar inaintea flash-ului. Dar intr-adevar este crossplatform conform devizei „write once, run everywhere”. Iar pe .NET este doar ASP.NET pentru web, o imbunatatire a ASP-ului clasic.

    Microsoft n-a facut decat sa cloneze Java si sa o numeasca C# ca o ambitie dupa procesul pierdut cu Sun pentru nerespectarea conditiilor de utilizare Java in Visual J++.

    Limbaje pentru web sunt PHP, Perl, Phyton, Ruby pe baza carora este contruit azi internetul.

      • Nu, cred că eu am construit fraza un pic confuz, reiese că Java ar fi un limbaj de programare web, când de fapt intenţia era să arăt că in domeniul web ( care era/este cel mai cerut domeniu de programare) Java era/tindea să devină platforma principală de programare. Se poate citi în ambele moduri, îmi asum vina, nu mi-am dat seama. Da, php, python, ruby, dar nu ştiu nici un proiect major scris în aşa ceva…

  3. WordPress? Dacă vă referiţi la CMS-ul pe care se bazează şi Contributors, arhiva are 7.8 Mb.
    Un proiect puţin mai complex, ca Openfire (jabber server), scris in Java, are 23M. Sigur, Java e mai pletoric, dar totuşi… Dacă stau bine să mă gândesc, Facebook nu e deloc mai complex decât WP din punct de vedere al prezentării, aş zice că dimpotrivă. Partea complexă la acest proiect constă în scalare; cred că poţi reproduce toate functionalităţile Fb într-un site wordpress destul de uşor. Problema e cum faci să ai nu 20 de utilizatori, ci 20 sau 200 de milioane.. Dar asta cred că se rezolvă la cu totul alt nivel. Jocurile? Jocurile nu au treabă cu php.
    Când spun de proiecte complexe, mă refer la operaţii, calcule, decizii integrate în program. Gândiţi-vă la spiderii bursieri, la programe de inteligenţă artificială etc…

    • Colaborarea Microsoft cu autorităţile ( de tot felul şi din toate ţările) este notorie şi oarecum normală. Microsoft vrea să facă bani iar statul/statele sunt clienţi ideali, nu cumpără niciodată O licenţă şi uneori nu sunt foarte interesaţi să negocieze un preţ mai mic. Vedeţi la noi.
      Deschiderea de care e vorba în articol se poate citi exact in aceeaşi cheie: e mai avantajos financiar pentru ei să fie deschişi decât închişi. Probabil că e meschin, dar eu zic că aşa e cel mai bine: firmele trebuie să facă bani, oamenii sunt cei care trebuie să aibă scrupule…. Bill Gates ajută ţările africane, o avea şi el ceva păcate de răscumpărat :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.