vineri, martie 29, 2024

Netăcerea Patriarhului Daniel

Am tratat moartea lui Corneliu Vadim Tudor cu indiferența cuvenită. După o viață plină de enormități, după excese publice care ne-au rănit sufletul și mintea, mi-am dorit ca măcar moartea lui să nu mă atingă. Mi-am spus că e bun de lăsat în plata Domnului, adică în fața unei Judecăți care depășește infinit discernământul nostru. Doar că nu am avut ocazia.

Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a trimis familiei Tudor un mesaj de condoleanțe. Dacă gestul este discutabil, conținutul textului este stupefiant. Din perspectiva Patriarhului Daniel, Corneliu Vadim Tudor a fost un ”om credincios, erudit, patriot și bun orator, care va rămâne în memoria românilor pentru pasiunea și spiritul său dinamic, dovedite în susținerea propriilor sale convingeri”.

Acest text este scris de Patriarhul Daniel, a cărui legitimitate ierarhică nu o contest. Am pentru el toată prețuirea filială pe care orice credincios ortodox din România ar trebui să o aibă. Această atitudine este justificată de acea conștiința bisericească care te face să înțelegi sensul ierarhiei divine și bisericești – acela de a curăța, a ilumina și de a desăvârși îndumnezeirea omului. În această ierarhie funcția mea nu este aceea de a gesticula în registrul îndrăznelii obraznice. Nu este rolul meu acela de a cere capul vreunui ierarh, nu mi se cade mie să cert prestația unei fețe bisericești. Îmi este permisă, însă, îndrăzneala filială. Din interiorul acesteia îmi pot exprima îngrijorarea față de prestația unui reprezentant al Bisericii. Ea este cea care îmi permite semnalarea unor derapaje publice. Or, în ceea ce privește mesajul de condoleanțe adresat de Patriarhul Daniel familiei lui Corneliu Vadim Tudor, avem de-a face cu o ieșire din decorul firescului.

Orice mesaj adresat de Patriarhul Bisericii are o putere de impact aproape dogmatică. Cuvintele sale nu sunt o joacă. Ceea ce spune are autoritate. Dacă potrivit cuvintelor sale Corneliu Vadim Tudor a fost un om credincios, erudit, patriot și un bun orator”, orice credincios ar trebui să asume aceste spuse. Dacă, tot de la el, aflăm că răposatul ”va rămâne în memoria românilor pentru pasiunea și spiritul său dinamic”, înseamnă că ar cam trebui să avem grijă să nu uităm anvergura dinamismului tudorian.

Or, în această situație, fiu al Bisericii fiind, am de ales între două sminteli. Il pot suspecta pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române că a ironizat prestația publică a lui Corneliu Vadim Tudor chiar la moartea acestuia. Pentru că așa aș putea citi pasajul despre ”memoria pasiunii și a spiritului dinamic”. Dar cum să convertesc delirul, calomniile, insultele și instigările la ură semnate de Corneliu Vadim Tudor într-o candidă pasiune și dinamicitate? Sau poate că nu trebuie să o fac. Poate că Patriarhul Daniel scrie aceste rânduri făcându-ne complice cu ochiul, arătându-ne astfel că amintește voalat de abnormul vieții celui pentru a cărui familie adresează mesajul de condoleanțe. Posibil, dar pentru un Patriarh astfel de prestații nu sunt normale. Mă aștept ca el să vorbească deschis, în lumina Adevărului.

Așa că nu îmi rămâne de ales decât cea de-a doua sminteală. Patriarhul chiar vorbește serios! Vede un patriot într-unul dintre cei care au decredibilizat spațiul politic. Observă un erudit într-o persoană care a măturat pe jos în cel mai josnic mod cu figuri emblematice ale societății civile și ale spațiului cultural. Indică un bun orator în persoana celui care a insultat constant, a mințit monstruos și a terfelit adevărul.

Sunt, cum s-ar spune, ispitit să văd altceva în ceea ce a fost făcut. Cu toată îndrăzneala filială o spun, nu sunt în stare. Orice creștin trebuie să ”țintească adevărul, în iubire, pentru a crește în toate pentru El” (Efeseni 4, 15). Când nu este sigur de adevăr, cel mai bun lucru pe care îl poate face este să tacă și să fie reținut. Iar dacă adevărul îți interzice adresarea laudei, măcar în contexte delicate, precum decesul cuiva, tăcerea este încă o dată soluția. Din păcate, Patriarhul a vorbit când tăcerea lui ar fi fost mai prețioasă.

Distribuie acest articol

76 COMENTARII

  1. Eu optez pentru ” cea de-a doua sminteală” referitor la prea fericitul.
    Pe acelasi calapod cu guvernatorul BNR.
    Cei doi prea inalti ar fi trebuit sa stea pititi cu ocazia asta.

      • S-au alaturat de buna voie si nesiliti de nimeni; macar in panegiricile pentru „inegalabilul pamfletar”, cum zice Mugurel.
        Gretosi.

      • PreaFericitul Daniel, PreaSmintitul Vadim sau PreaNelipsitul Isarescu au ceva care-i leaga, sunt toti trei membri de frunte ai Nomenklaturii, acel trib care detine Romania SRL. cea careia noi ii spunem „acasa”. In calitatea lui de membru important a unui sistem in care Vadim era de asemenea un personaj important si iubit, Daniel Ciubotea nu a gresit cu nimic; ciudat este ca sunt multi care se incapataneaza sa vada in el ceva ce nu este.

  2. Va felicit pentru punctul de vedere. Este, evident, vorba de cea de-a doua „sminteala”. Intr-adevar, interventia Preafericitului Daniel este greu de inteles si trista pentru orice roman crestin. Este cu atat mai greu de explicat cu cat Domnia sa are reputatia unei persoane pragmatice, care percepe destul de bine pulsul acestei lumi. Uneori chiar nu pot sa inteleg acest gen de interventii ale mai-marilor Bisericii, care fac infinit mai mult rau decat o atitudine rezervata. Este o utopie probabil, insa personal mi-as dori o lamurire publica a cuvintelor sale, altfel destul de clare, cel putin aparent.

  3. “Răcirea iubrii”, anunțată de altfel, se vede limpede în imprecațiile rostite, chiar și de creștini, la moartea unui om. Răul real sau imaginar nu se uită, ba chiar se reamintește, se îngroașă, iar apoi se realizează un proces ad-hoc spre o “necesară pace socială” și “o cultivare a valorilor celor care trăiesc”; asta deși pacea nu are cum să vină niciodată din suflete oțețite. Însă Judecata de Apoi are loc aici și acum, după unii creștini.
    Această patimă justițiară e un simptom evident al unei decreștinări accelerate, însă are meritul cumva de a ne arăta retrospectiv revoluția înfăptuită de Hristos. Puse față în față cele două atitudini ne-ar frapa în mod obișnuit, doar că astăzi foarte puțini sunt cei care mai simt că este ceva profund în neregulă cu strigătele de sărbătoare, cu vorbele de duh și cu satisfacția unei presupuse dreptăți. Dușmanul trebuie să primească exact ceea ce merită, adică scuipat pe mormânt, conform calapodului nostru șubred.
    Din nefericire, așa funcționează moralitatea postcreștină. Iubește umanitea, dar nu suportă omul, fiindcă are prea multe păcate. Justiția aritmetică va continua să agite și mai abitir de acum înainte mințile și sufletele oamenilor, iar motive de iertare și milă se vor găsi din ce în ce mai puțin. E dificil să ierți greșelile când orizontul eshatologic se limitează la ziua de mâine. În fond, ceea ce unii numesc dezumanizare nu e altceva decât procesul prin care oamenii se scutură de moștenirea religioasă și se întorc voioși în natură.

    http://karamazov.ro/index.php/religie/454-qvoi-scuipa-pe-mormintele-voastreq.html

    • Nu este vorba despe iertare. De pildă, una este să ierți un hoț, alta este să zici despre el la moartea lui că a fost un model pentru comunitatea sa. Răul nu se uită, nu se ține minte, ci se plânge.

    • Sa nu amestecam lucrurile.. nu traim in lumea ideilor, preceptelor.. nu suntem in rai.. in care drept credinciosi ca Dvs stiu si respecta legea.. suntem in lumea reala.. cu bune si rele.. cu alegeri intre variantele care sunt mai mult sau mai putin benefice si imprevizibile( nu stiii daca ce alegi va fi bine sau rau)..asa ca respectarea unor principii morale este de multe ori dificila.. dar exista un minim..pe care fiecare il situeaza cat de jos isi asuma.
      Noi astia mai batranii stim ca un articol din revista „Saptamana” putea sa distruga un destin.. al tau si al familiei tale.. si s-a intamplat, nu-i asa?
      Sa nu uitam.. si sa iertam cu inima plina de obida.
      Biserica Romana a avut si poate inca mai are o sansa mare… sa coaguleze , sa conduca dorinta noastra de moralitate, de bine, de mila, de iubire a aproapelui . Din pacate este prizoniera oficiantilor ei. Oare nu am urma cu totii un ierarh de talia lui Paul al II-lea daca l-am avea? Imposibil sa nu fie unul mai rasarit printre ei..
      De ce oare nu apare el?
      Din acelasi motiv din care l-am ales pe Iliescu in locul lui…
      Numai ca..uite ,dracul exista
      Astazi toate televiziunile au prezentat diversi parapsihologi .. care au interpretat diverse semne.. manerele care ieseau in afara

      • Buna ziua,
        dumneavoastră spuneți: ”suntem in lumea reala.. cu bune si rele.. cu alegeri intre variantele care sunt mai mult sau mai putin benefice si imprevizibile( nu stiii daca ce alegi va fi bine sau rau)..asa ca respectarea unor principii morale este de multe ori dificila”.
        Înțeleg, însă, în acest caz, chiar că nu pricep care a fost tâlcul acestei decizii politice de a vorbi. De fapt, nu cred că era vreun astfel de avantaj. În fond, Vadim a obținut la ultimele alegeri prezidențiale în jur de vreo 100.000 de voturi. Nu foarte multe. În orice caz, nu suficient de multe încât să justifici o declarație data în registrul rațiunii politice, în detrimentul rațiunii morale.

  4. „Tăcerea își are vremea ei si vorbirea își are vremea ei. ” spune înţeleptul Solomon. E mare păcat când lipseşte înţelepciunea de a discerne între cele două. Iar de la un patriarh te-ai aştepta să ţină cont şi de îndemnul creştinesc de a spune adevărul din inimă.

    E drept că sinceritatea intră în conflict de multe ori cu politeţea, însă în acest caz nimic nu-l obliga pe patriah să fie mai degrabă politicos decât sincer. Sau… poate chiar crede că se poate numi pasiune agresivitatea verbală notorie a lui Corneliu Vadim Tudor?

  5. Ar fi fost interesant sa precizeze Patriarhul ce a facut acest Vadim pentru Romania ca sa il consideram patriot si credincios pentru a intelege si noi aceste notiuni din perspectiva domniei sale. Se referea oare la acele articole execrabile in care timp de peste 20 ani a jignit pe toata lumea (mame, fii etc.) sau la emisiunile tv in care impartasea din vasta lui intelepciunea manelistilor si prostituatelor. Ce i-o fi placut mai mult Preafericitului ma intreb.

  6. Păi, n-a zis Vadim: „Să vină securistii la mine!” – ceea ce, onor Ciobotea ( să trăiti tov. Colonel !) s-a conformat…!

  7. Ei bine, da! Degeaba ne ascundem după degete şi formulări pline de reverenţă. Asta e naţia, ăsta e clerul (într-o mare parte a lui, ca să mă feresc de generalizări primejdioase). Vadim se bucură, la moartea lui, de o popularitate incredibilă şi, mai mult decît atît, trece drept un suflet candid, un om bun, un mare erudit. Nu cumva să îndrăznim, timid, să spunem că vrem măcar să fim lăsaţi să tăcem în faţa obştescului sfîrşit al unui ticălos-panglicar-imund-semidoct-paranoic. Bucurie nu poţi simţi, pentru că e teribil de trist să te gîndeşti cum înfruntă veşnicia un ins care a făcut specia noastră să coboare în apele cele mai mocirloase ale prostiei şi ticăloşiei. Dar ai vrea măcar să poţi tăcea, trăgînd în piept o gură de aer ceva mai curat. Nu, dacă nu îi ridici osanale şi dacă nu îl plîngi, eşti spulberat de mai bine de jumătate de naţiune. Concluzia e una singură: România e o ţară subdezvoltată, în care analfabetismul, sălbăticia, lipsa reperelor, gravele confuzii culturale şi morale au năpădit aproape tot corpul naţiunii. Vai de cei puţini oameni normali care se zbat să arate lumii un alt chip!

  8. Va inselati, Dle Gaitanaru. Daniel nu a vorbit in calitate de patriarch al Bisericii Ortodoxe, ci in cea de membru al Academiei Romane. La fel cum au facut-o Eugen Simion si Mugur Isarescu.

  9. Ei, asta-i. Sunt condoleante, nu un subiect de hagiografie, nu o canonizare ex ante, cu atat mai putin o declaratie ex catedra; chiar, asa ceva nu exista in Rasarit. Si nici in Vest nu se intampla de fiecare data cand apare Papa in presa.
    Imi doresc mult sa te vad revenind la temele tale de odinioara, de ex din Idei in dialog.
    Cele bune

    • mamă, cum ar fi asta… Sf. VC Tudor. Eu zic că e timpul să se pornească o petiție, un marș, un grup de facebook, ceva.

    • Eu nu am citit doar niște condoleanțe, ci un discurs encomiastic. Ferice de tine dacă vezi doar un text formal.

      • Ma intristeaza teribil comentariile pe care le vad aici. Judecand dupa interventiile tale de azi, presupun ca esti satisfacut.
        Sa punem probl si altfel. Ne comportam ca si cum raul poate fi instantiat in oameni, institutii, politici astfel incat il putem delimita asa cum, nu stiu, delimitezi intr-un mar stricat partea stricata de partea buna. Cred ca asta e o capcana pe care probabil ne-o intind cateva resturi de religie ramase in capetele noastre puternic secularizate, conjugate evident cu o agresivitate tot mai mare a politicii. Cred ca trebuie iesit din schema asta.
        Vadim a fost un tip toxic (personal l-am considerat un scelerat in perioada lui de glorie), dar puseurile lui antisemite, iredentiste etc din anii ‘90, care oricum nu sunt comparabile cu ale altora din anii ’30, n-au intalnit un pamant fertil, de ex intre 2003-4 se infiinteaza o comisie de studierea a holocaustului romanesc si se admit o multime de lucruri, pana aici negate, nestiute etc. Daca ne bazam deci pe un astfel de criteriu, fara sa mai detaliam, contextualizam, evaluam etc, ar trebui sa vedem atunci ce putem face, nu stiu, cu nazisti si fascisti implicati si influenti ca Heidegger, Pirandello etc.
        Cred ca in ciuda a tot, si la Vadim poti gasi ceva, de ex ideea Romaniei mari. Nimeni in politica dupa ’90 n-a mai umblat cu ea in frunte cum a umblat el. Nu e a lui Ceausescu -se insista interesat pe asocierea nationalismului lui Vadim cu nationalismul lui Ceausescu-, e cu mult mai veche. Romania asta a fost cantata de nu stiu, un Russo, un Eminescu, un Alecsandri, un Delavrancea, au murit ptr ea un Bologa, un Dumsa, in sfarsit e ceea ce ne-a adus Unirea din 1918 si constituie inca visul multor romani, moldoveni etc. Nationalismul lui Ceausescu dimpotriva a fost o diversiune, o maimutareala folclorica. Asocierea lor e, evident, diversionista, toxica.
        E absolut regretabil ca asemenea lucruri au fost lasate pe mana unui tip ca Vadim. E un esec al politicianului si intelectualului roman post-decembrist, in general de factura mizerabilista, pe care eu unul nu voi inceta sa i-l reprosez probabil niciodata; chiar, cred ca efectele acestui esec incep sa se vada.
        Ce are biserica cu etnicul, nationalul etc? Nu e timpul si locul aici ptr discutia asta, sper sa vin cu un articol pe asta. Dar ceva ceva pot oferi, de ex ultimul cap din Zizioulas, Fiinta eclesiala (1996), despre eclesialitatea si localitatea bisericii; as adauga eventual si Reflectiile finale din cap. 4, Comunitate si catolicitate (p.178-190).
        S-ar putea sa fie nevoie de alte generatii care sa inteleaga lucrurile astea cum trebuie. Noi n-avem idei, si oricum suntem cam obositi
        Cele bune

        • Contantin, dacă tu te simți obosit, înțeleg. Nu este cazul meu, te asigur.
          În comentariul tău începi prin a-mi reproșa comentariile celorlalți. Sunt perfect stupefiat!
          În primul rând, am citit aici și comentarii onorabile. Sigur, nu este vorba despre o dezbatere academică, dar nici nu era contextul.
          În al doilea rând, îmi spui ”Judecând după intervențiile tale de azi, sper că ești satisfăcut”. Serios?! Mă așteptam la un nivel argumentativ ceva mai elaborat din partea ta, la gust pentru nuanțe, la deprinderea pentru discernământ. Nu la ironii aruncate peste gardul înalt al malițiozității.
          În rest, despre modul în care pui ”probl si altfel”, nu pot să îți răspun decât că ”da”. Doar că nu era vorba despre asta în textul meu. Altfel, observația ta este pertinentă.

          Te asigur că așteptăm cu interes articolul tău despre ”biserica, etnicul și naționalul”. Voi încerca să revin asupra acestuia cu observații la obiect, fără ironii didactice.

          Zi faină!

    • Mda, de sa nu o recunoastem, aceasta scuzare a unuia dintre cei mai cinici escroci nationali – ca nu l-a sfintit inca pe Vadim, ci numai l-a elogiat de la inaltimea (si mai ales grosimea!) tronului patriarchal – nu convinge pe nimeni.

      Cebotea este demnul urmas al doi securisti, colaboratori cu ocupatia sovietica si regimul ceausist, iar patriarhul dinainte, care a mai fost si prim-ministru la un moment dat, precum aiatolahul la iranieni, era un cripto-legionar notoriu, de o substanta etica absolut oribila si criminala.

      Nu stiu de ce se mira lumea de uritenia morala a patriarhului actual. Departe de a fi distonanta cu tonul general al istoriei ortodoxiei in Romania, este in armonie deplina cu el.

      Faptul ca Europa este amenintata de duhoarea inca mai sufocanta a islamului nu trebuie sa ne faca sa vedem religia locala drept nemaipomenita. Ciuma e mai rea decit holera, dar asta nu face holera buna.

    • Condoleantele se pot transmite in privat. Facandu-le publice, preafericitul a mai consemnat un episod din ciclul „patrahir cu epoleti”.

      Ridicol!

    • -„CONDOLEÁNȚE s. f. pl. Cuvinte de regret, de compasiune, pentru o persoană căreia i-a murit cineva apropiat.”
      – „PANEGÍRIC ~ce n. Laudă exagerată; elogiu emfatic; ditiramb.
      In care din aceste doua definitii se incadreaza patriarhul si guvernatorul?
      Auzi „inagalabilul pamfletar” :P
      E la fel cum ai pune pe o hazna firma „Parfumerie”.

  10. Desigur, un „om credincios”… partidului. Cel „vrednic” e conducatorul.
    Marturiseste si „inocenta” kati: „Eu nu cred ca ar trebui sa blamam credinta, credinta o avem in sufletele noastre si suntem asa cum am fost crescuti, cum am fost educati. Putem fi credinciosi, putem fi atei, din punctul meu de vedere, credinta nu se blameaza, este in interiorul fiecaruia dintre noi…”

  11. ”…Daniel nu a vorbit în calitate de patriarch(sic!) al Bisericii Ortodoxe, ci în cea de membru al Academiei Române. La fel cum a făcut-o Eugen Simion și Mugur Isărescu.” Ca și Victor Ponta când deputatul Ponta avea o părere contrară prim-ministrului Ponta! Nimic mai firesc: protozoarele, știm cu toții, se înmulțesc prin diviziune, stau la suprafața mlaștinii și se hrănesc pe întuneric! Acum pot spune că am o certitudine!

  12. D-le autor, va apucati sa-l albiti pe Danut Srl dupa ce-a scos pe gura un porumbel care-i cioara vopsita si va faceti probleme? Tare buna-i instanta pe care-o aleseserati :))

  13. Cred că ne putem limita la receptarea cu atenția a opiniilor spirituale ale Preafericitului Daniel și ale oricărei alt membru al Bisericii, fără a lua în considerare alte feluri deopinii mai mult decât pe ale oricărui alt cetățean.

    Puri și simplu cu privire la calitățile unei personae decedate nu e nici o dfirență că s-a exprimat un vecin de bloc, Ion Iliescu, Prefericitul sau oricine altcineva. Asta e opinia dânsului ca cetățean român.

    gânduri bune,

    • Cateva posibilitati:

      – s-a exprimat ca academician, nu ca patriarh (un comentariu anterior)
      – astea sunt simple condoleante, care-i problema (alt comentariu anterior)
      – s-a exprimat ca simplu cetatean, nu ca patriarh (comentariul dvs).

      E propun o a patra:

      – patriarhul a dat cu bata-n balta, dar dvs comentatori ortodocsi va faceti ca ploua.

      Care vi se pare mai plauzibila?

      • Sunt de acord că a făcut ce a făcut lucid, cu deliberare, că astea sunt valorile dânsului. Că a făcut-o ca Patriarh, ignorând opiniile diferite ale credincioșilor în această privință.

        Ce propun este doar să ignorăm aceste manifestări și să ne limităm la receptarea declarațiilor relevante spiritual.

        Bazaconiile emise să nu le amplificăm. Nu ne ajută duhovnicește, așa m-am gândit.

        Când ignori prin tăcere aiurelile cuiva cel care le emite de multe își schimbă politica de comunicare.

        gânduri bune,

        • Nu stiu altii cum sunt dar mie imi este cam greu sa trec peste tamaierea lui CVT si sa raman receptiv la mesajul duhovnicesc. Nu locuiesc in Romania, prin urmare nu am decat cunostinte limitate relativ la acel mesaj. Cand vin in tara, insa, remarc (in familie, printre cunostinte, in media) o forma de religiozitate cam superficiala, mai degraba mondena, „de ochii lumii”. Printre rude am (hélas) si fosti securisti, care acum se bat in piept ce credinciosi sunt si se lauda ca au acces la patriarh… din cauza asta nu-mi inspira nicio incredere acest inalt personaj bisericesc. Putinii credinciosi autentici pe care i-am cunoscut sunt admirabili, dar, in opinia mea, gresesc prin prea multa ascultare, isi stapanesc cuvintele critice care ar putea in timp imbunatati starea de fapt. Nu cred ca trecerea cu vederea a unei erori monumentale precum cea comisa recent de patriarh il va face sa nu repete greseala. Cred ca numai critica masurata, pe limba si intelesul lui (precum articolul d-lui Gaitanaru) ii poate eventual deschide ochii. Daca nu-i poate deschide, atunci „asteptam sa-i inchida Dumnezeu ochii”, vorba cuiva, si speram ca urmatorul sa fie mai lucid…

      • Este adevărat, aveți dreptate, dar pur și simplu putem ignora acest lucru. O fi având niște interese instituționale, nu știu.

        Putem să ne intereseze ce spune doar dă mesaje care au relevanță spirituală. Până la urmă e totuși un om format sub ceaușism în împrejurările pe care le știm, prea multe nu sunt de așteptat din punct de vedere civic și politic.

        • Mda, trebuie sa separam diferitele competente si consecinte. Adolf construia autostrazi traznet, sa fim corecti.

          Asa si cu Ciobotea – sa-i respectam „competentele spirituale”, chiar daca si le aplica in pre-sanctificarea unui criminal securist, un calomniator in serie care a inveninat vietile a sute de oameni pe care i-a improscat cu minciuni…. sa nu mai vorbim de milioanele de adoratori pe care i-a prostit, i-a facut mai mici, mai rai, mai dusmanosi, mai neinformati, mai sterili.

          Acum criminalul a murit – as zice sa-i fie tarina usoara daca ar fi ignorat asa cum merita…. dar nu, mega-soboare de preoti, mesaje de la „prea fericitul”, unsul Zeului Orto pe pamint. (Ortodoxia este cultul zeului Orto [in numele Dolarului, Euroiului si Sfintului Leu Nou], n-are nici o legatura cu saracul Isus pe care nimeni – NIMENI – nu l-a batjocorit precum Biserica Ortodoxa Romana).

          Ce ni se zice astazi? Ignorati, faceti-va ca nu vedeti.

          EXACT reteta Bisericii Securiste Romane in 40+ de ani de comunism. Cu implicarea directa si intensa in miscarea legionara, inainte de acei 40+ de ani.

          Rusine, asta e tot ce pot sa spun, rusine.

        • Dl. Iordache spune cam așa: „să-l iertăm că e de-al nostru”. Ori aici nu-i vorba de iertare (și cu atât mai puțin de Iertare). Aici e vorba de a vedea un gest ridicol și a râde de el. Și râzi la el fiindcă te lasă tâmp, blocat într-un cum: cum să facă așa ceva? Sigur, dacă BOR ar avea un pic de obraz, și dacă cei care sunt interesați de bunăstarea BOR ar fi într-adevăr interesați, dl. Daniel ar trebui să-și dea demisia (? există așa ceva, nu știu cum stă treaba în clicile obscure, dacă au ajuns la acest „concept”). Dar, în țara unui premier după cum îl știm, ce mai e o urare de bine pentru un rasist-xenofob-etc. din partea unui „lider spiritual” (apropo, cum e asta cu „liderul spiritual”?, spiritul nu se ducea unde voia dânsul?, cum poate cineva să-i fie lider?, dar asta e ultima problemă: autonomia individului etc.).

        • Altfel spus, daca esti format in ceausim si esti sef al Bisericii nationale, e de asteptat sa ai convingeri personale dubioase in materie de politica etc. (hence, please ignore), insa nu si in materie spirituala, unde esti bun de luat in seama si in ascultare… Ciudata logica…

          De ce o fi asa de greu de acceptat ca Patriarhul BOR a produs un mesaj deplasat, sfidator fata de victimele (directe si indirecte) ale lui CVT (chit ca omul n-a ucis, pana la urma, pe nimeni), si, probabil, profund ipocrit!?

          Cred ca ar fi mai firesc sa acceptati acest fapt simplu si sa continuati sa traiti in pace (sau in disonanta cognitiva) cu Biserica Ortodoxa Romana si Intai-statatorul ei.

        • Nu, nu putem ignora acest lucru! Daca Daniel Ciubotea a emis o parere personala prin intermediu functiei, a comis un abuz care il descalifica pentru functia respectiva. Si eu am o functie. Cand mi-o exercit, intr-un act oficial, e trecuta functia sub numele meu. Si nu-mi permit sa-mi exprim niciodata parerile personale intr-un act oficial. Cand imi exprim parerile personale public, in scris, nu-mi mentionez niciodata functia. Daca as face-o, as risca sa-mi pierd functia.

  14. A treia sminteala. Sminteala Securitatii. Sminteala tuturor colegilor din UM 0….. . Oi fi eu smintit? Si multi altii? Poate. De 25 de ani nu s-a gasit tratament pentru noi. Dar nici pentru ei.

  15. Lansez si eu o intrebare. Care din urmatoarele doua posibilitati este, oare, mai aproape de adevar:

    1. Patriarhul actual a ajuns sa ocupe aceasta pozitie printr-un fel de accident statistic. Vederile lui nu sunt reprezentative nici pentru preotime, nici pentru cei care i-au acordat in mod direct sustinerea pentru a ajunge in acea pozitie. Din cand in cand se pot intampla si astfel de accidente greu de explicat altfel.
    2. Nu e vorba de un accident statistic ci de un rezultat firesc. Asta e nivelul general al celor care reprezinta institutia. Asa intelg dansii lumea, astea le sunt reperele morale si valorile. Si poate ca tocmai de aceea patriarhul a si primit sustinerea necesara. Conform acestui mod de a intelege lumea, Vadim este un bun crestin, un mare patriot, un erudit, mare poet si om de litere etc.

  16. cred ca dvs domnule autor intelegeti altceva prin patriotism
    si cred ca in caz ca da,sinteti bine in minoritate
    uite,poate ar fi fost mai bine ptr viitorul dvs acolo sa urmati sfaturili celor doi albastri : ceva de genul; lasa ti o mai moale,dora ii numa asa de condoleante si receptati doar frumosul bisericesc
    cita ipocrizie in tara aia!

  17. Eu sînt ateu- dar chiar și în lumea ateilor, există suficiente exemple de ecouri spirituale și umane lăsate de personalități religioase. În curând, instituția Patriarhiei va împlini 100 de ani. Dacă este să fac abstracție de monahi și preoți, din care există totuși un fel de Panteon alcătuit pe liniile rezonanței mai sus amintite, pe care din patriarhi mi l-ați indica în liniile acestui portret robot ?

    • Îmi este teamă că nu am priceperea necesară pentru a vă face astfel de recomandări. Este vorba despre un discernământ pe care nu îl am în această privință.

  18. Într-adevar, rămai bouche bee de ce se intampla. Omul avea totusi calitati incontestabile: iubitor de animale, duios si tandru in familie, nerazbunator, generos cu cei sărmani….etc. La o adica, toți cei care vor sa pastraze o buna amintire despre CVT ar AVEA materie pentru asta. Sunt lucruri bune de „pomenit” despre CVT. Dar e si foarte multă farsa, e falsul patriotism, agresivitatea fara criterii, marlania, falsa „cultura generala”…in fine. Dar toți vorbitorii inclusiv Patriarhul, le prefera pe astea. Traim intr-o lume pe dos, aparențele trec drept adevar. La ce ne mai putem astepta ? Imensa majoritate a romanilor e croita așa. In Ioan, 7.24 se zice „nu judecati dupa aparente, ci dupa adevar”. Romania a basculat de partea nimicului.

    • Mi se pare o observatie foarte buna. Cred, insa, ca explicatia e destul de simpla: in loc sa se margineasca la a aminti virtutile din spatiul privat pe care le citati si sa ignore profundele vicii din sfera publica, personajele amintite au preferat sa le elogieze pe cele din urma, intorcandu-le semnul, ca sa zic asa, fiindca, la urma urmelor, CVT era cunoscut pentru intruchiparea sa publica.
      Cu alte cuvinte, Daniel, Isarescu & co. ar fi putut sa nu fie chiar asa de ipocriti (fiindca, totusi, ramane o ipocrizie sa pomenesti virtutile ‘private’ in pofida marilor ‘vicii’ publice, incomparabil mai vatamatoare) – dar pur si simplu nu le-a dat prin cap!

  19. Patriarhul nu are nicio competenta in afara teologiei si a chivernisirii Bisericii al carei chiriarh este. Ce spune el despre orice alt subiect are aceeasi greutate cu opinia oricarui nespecialist. De indata ce iese din sfera duhovniceasca patriarhul e unul oarecare iar daca spune prostii trebuie pus la punct ca un oarecare.

  20. Sigur, nu e vorba de ironie la preafericit insa ar putea fi la dvs. atunci cand il banuiti de sminteala ca un fel de circumstanta atenuanta. Nu, a fost cat se poate de sincer si de lucid. E vorba pur si simplu de multiplele afinitati dintre ce a reprezentat tribunul si ce reprezinta BOR, centrate pe un nationalism conservatorist natang. Ce e asa de greu?

    • Era o ironie la care renunțam. După cum spuneam, nici nu ar trebui să o folosească. Și mă aștept să nu o facă.

  21. Cum orice preot cu adevarat crestin il iubeste pe Isus ce a zis „Lasati copiii sa vina la mine,” asa si preafericitul nostru isi arata iubirea fata de cel ce-a zis „Lasati securistii sa vina la mine.”

  22. … continuând pe tema netăcerilor personalităților din România… s-a mai spulberat un mit, cel al Guvernatorului Băncii Naționale. Din poziția de organ în pantalonii grupului Bilderberg, Mugur Isărescu a executat un triple-axel năucitor și i-a transmis „intelectualului public” CVT „somn lin”. Cât prost gust, ce insultă la adresa tuturor celor terfeliți de tribun! Te ia cu frisoane când te gândești ce fel de oameni fără discernământ țin hățurile României. Incredibil.

  23. „Amuzante” comentarii. Dovedesc inca o data ca prefericitii credinciosi gasesc mereu o scuza si ca isi pot suspenda judecata critica anytime … cind nu le convine (normal … fac asta si cu textul bibliei, nu?)

    Pai ce le putem cere amaritilor daca persoanele presupus spalate din tara asta reactioneaza asa?

    Dlor Balasoiu, Iordache – mi-ati intors stomacul pe dos.

  24. Biserica si Credinta sunt doua lucruri diferite. Adica putem avea o Biserica plina de cretini, asta nu inseamna ca gresim in Credinta.
    Aparent putem avea un intreg aparat de stat plin de cretini. Oare tot poporul roman este alcatuit din asa ceva?

    • Desigur – intr-un sens. Un sens asemanator (dar nu identic) cu cele in care, de pilda, poti sa traiesti in dictatura dar sa fii liber; sa suferi cumplit dar sa fii linistit interior; sa iubesti si sa urasti in acelasi timp; sa cladesti si sa distrugi simultan; sa joci fotbal si sa marchezi goluri (valide) cu mana.

      Unii prefera sa separe apele; altii, sa exploreze zona gri de umbre, intersectii, tranzactii, compromisuri si cedari.

  25. Cel mai bine cred ca a sintetizat aceste iesiri surprinzatoare Dan Turturica de la Romania libera pe contul sau FB unde spune ca aceasta e dovada ca sangele apa nu se face. In fond Vadim, Isarescu si Daniel sunt din aceeasi mare familie securista care calareste tara de peste 20 de ani si nu se face ca la moartea unuia dintre ei sa nu lasi „micile suparari” la o parte si sa aduci un tribut fratelui. Mai clar de atat cred ca nu se poate.

    • Da, BOR e inca infestat. La fel ca intreaga clasa politica de fapt. Nici nu-i de mirare ca disapora nu are incredere in BOR si prefera Vatra. Acum a fost scaparea asta, anul trecut a fost sustinerea absolut nerusinata pentru Ponta.

    • De acord! Sunt cu totii o mare familie. Se pupa si se scuipa in public dar in final apartin cu totii aceluiasi sistem care a tot macinat Romania de la declararea Republicii Populare si pana in prezent. Schmbarile din ultimii 25 de ani sunt pur de natura cosmetica. In fibra lor, prelatii BOR, isarestii, vadimii, etc. raman cu totii slujbasi loiali fenomenului securist. Niste sicarii ai Romaniei moderne.

  26. Istvan Kovacs, preot la parohia romano-catolică din Hessisch Lichtenau (vestul Germaniei!), explică şi că, „în Germania, problema a apărut atunci când într-un timp foarte scurt au sosit foarte mulţi (migranţi). Ca atare procedurile trebuiau grăbite, dar tocmai acest lucru nu vor să facă autorităţile, pentru că toţi trebuie să fie bine controlaţi. Germania a identificat printre migranţi sute de luptători. Cei care nu corespund, sunt trimişi înapoi. Avantaje de a rămâne au cei care vin din zone de război. De abia în tabăra doi, atunci când trec de primele verificări drastice şi sunt mutaţi aici, au dreptul să ceară statut de refugiat în Germania. Până atunci nu au niciun statutu. Apoi, după ce ajung în faza a treia, primesc dreptul la muncă, la şcoală şi dreptul de a se intergra în societate. Aşadar, procesul de integrare începe mai târziu”. „Pericolul apare când ajung în ghetouri“ Germania era pregătită să primească, până la mijlocului acestui an, 120.000 de migranţi, însă numărul lor a depăşit deja 160.000. Principiul de a distribui migranţii în toate landurile, în cât mai multe oraşe, este unul bine rumegat. „Autorităţile germane doresc să evite enclavizarea musulmanilor şi vor să îi integreze direct în societatea nemţească. Pericolul apare atunci când ei ajung să trăiască în ghetouri. Asta încearcă să evite Germania. Ei sunt răspândiţi peste tot, să fie integraţi şi asimilaţi de societate”, a mai spus Kovacs.

    Citeste mai mult: adev.ro/nuuit7

  27. Dar de ce v-au trebuit, stimate autor, asa niste precautii si asa o lunga introducere ca ca spuneti ca ortodox sau nu, condoleantele patriarhului nu sunt nici sminteala nr. 1, nici sminteala nr. 2, ci sminteala si atat?

  28. A fost doar o dovada de forta si loialitate a fostei securitati ,toti cei citati au fost pe la baneasa , stiu pare socant dar sunt dovezi , prin asta ni s-a transmis noua „pulimii” : bai vedeti ca suntem uniti si in viata ! Din cate stiu vadim nu era ortodox asa ca patriarhul nu avea ce cauta in borsul asta.

  29. Eu nu l-am auzit nici macar o singura data sa-si exprime ingrijorarea pentru fratii crestini aflati in zonele de conflict. Nu l-am auzit sa se ofere sa gazduiasca familii de romani ucrainieni refugiati. Dar poate parohiile de la granita chiar se ocupa de asta si ei nu au PR_ul preasfintitului care alege doar teme de audienta maxima.

    • A făcut acest lucru. Nu am cum să vă trimit referințele online, dar le puteți găsi și dumneavoastră.
      Și mă bucur să pot zice că a facut-o.

      • Vorbele sint ieftine. Prea-monumentalul ar putea rezolva problemele nutritionale ale tuturor refugiatilor ucrainieni, pe tacute, daca si-ar dona „micul” (sic) dejun, ba s-ar mai satura si citiva copilasi sirieni din resturi.

        Daca acest Masiv BUCEgi al ortodoxiei romane (si nu fac aluzie la nimic obscen) ar mai renunta si la prinz, ar putea rezolva retroactiv si Holomodorul din 1932-1933.

  30. B.O.R., fiindca se adreseaza (si) acelor oameni care erau sensibili la mesajul transmis de C.V. Tudor, era obligata, zic eu, sa transmita niste condoleante oficiale, prin conducatorul sau. Altminteri, pupatorii de moaste si taratorii pe coate si genunchi ar fi taxat B.O.R. (la nivel de imagine), pentru tacere. Pana la urma, „tribunul” poza intr-un crestin fervent si, probabil, cand a putut, a ajutat Biserica. Inteleg ca omul ajuta cu bani un camin de batrani. In plus, cred ca nu putem nega ca era erudit, ca avea o memorie buna si ca stia sa se faca auzit… Cred ca B.O.R. este o organizatie bine pusa la punct, ancorata in prezent, cu ofiteri de presa bine pregatiti, organizatie ce comanda, regulat, sondaje de opinie.

    In rest, „despre morti – numai bine”. Dumnezeu sa-l odihneasca.

    Adevarata primenire a mentalitatilor si prejudecatilor nu se poate face, se pare, decat prin disparitia naturala a unor generatii. Revolutiile, oricat de spectaculoase ar fi, nu pot schimba mentalitatile, intr-un mod durabil si generalizat.

    Pana la urma, mi se pare trist ca moartea unui om si inmormantarea sa sa devina „vaca de muls”, zile intregi, pentru mass-media. Trist – pentru mass-media, in primul rand.

  31. Cred ca interpretarea mesajului Patriarhului este mult mai simpla .
    Au fost colegi in nomenclatura comunista , „au jucat in aceasi liga ” inainte de 89 .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Gaitanaru
Andrei Gaitanaru
Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o dizertaţie intitulată De-numirea numelor divine. Statutul numelor divine în cadrul Corpusului Areopagitic. Din 2003 până în prezent: doctorand al programului de studii doctorale al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, înscris cu o teză intitulată „Problema relaţiei dintre rostire alegorică şi discurs filosofic în teologia bizantină”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro