sâmbătă, octombrie 16, 2021

Nici în jurnalism nu e îngăduit orice

Presa postdecembristă s-a acoperit pe orice vreme, bună sau rea, cu umbrela libertății de exprimare. Libertatea presei și libertatea de exprimare au ținut loc de lege, fiindcă comunitatea media din România a refuzat – pe bună dreptate – ca politicienii să îi croiască o lege a presei constrângătoare, cum ar fi vrut. Libertatea presei a stat în apărarea jurnaliștilor în procesele de calomnie care, pentru câțiva ani a figurat în Codul Penal, până când ministrul Monica Macovei a reușit transferarea insultei și calomniei în Codul Civil. Cu liberatea presei au defilat jurnaliștii ori de câte ori și-au simțit amenințate drepturile. Nefiind capabili să se organizeze sindical și să aibă o voce comună, jurnaliștii români și-au dat seama devreme că libertatea presei nu ține de cald și nu dă de mâncare, așa că pentru un job numeroși gazetari au renunțat la orice libertate și independență, supunându-se politicii patronale, aflată în relație cu interesele politice ale momentului. Liberatea presei a devenit în România o păcăleală majoră, atât timp cât sub flamura ei funcționează cele mai abjecte oficine de manipulare ca Antena 3 și RTV, iar numele de jurnalist este uzurpat fără rușine de indivizi care nu (mai) au legătură cu profesia ci sunt instrumente într-o bătălie care nu e a presei ca Gâdea, Badea, Adronic, Ciutacu, Cristache, Andreea Crețulescu, Cristoiu, Sorina Matei, Chirieac, Răzvan Savaliuc, Denisa Pascu, Adrian Ursu, Oana Zamfir, Mirel Curea ș.a. „Marea performanță a acestor oameni – spune Horia Roman Patapievici în cartea sa recentăAnii urii a fost să-i convingă pe oamenii simpli că nu sunt ce sunt, adică slugi propagandistice fără nicio independență editorială, ci mari conștiințe răzvrătite ale neamului împotriva unui tiran[…]Ei au inventat un tip de jurnalism care e bazat pe sădirea, stimularea și întărâtarea emoțiilor din zona morală și intelectuală a urii. Au transformat moderatorul în instigator, informația în denunț, reportajul în militatantism și știrile în propagandă”.

Dacă autoreglementarea a eșuat, iar șansele ca însăși comunitatea media să se igienizeze din interior sunt nule, totuși ceva poate fi făcut împotriva acestei haite dezlănțuite care obturează orizontul unei relații normale dintre societate și politică, dintre cetățeni și decidenți, prin intermediul presei. Până la urmă, nici presa nu poate să spună orice, fără să fie sancționată. Cum publicul manipulat, dezinformat sau vrăjit de divertismentul facil nu discerne întodeauna corect, soluția este justiția, fiindcă nu orice este îngăduit sub acoperirea libertății presei.

Laura Codruța Kovesi a câștigat procese împotriva Antenei 3 care o transformase în ținta unei demolări de durată, instigând împotriva DNA. Monica Macovei a demontat minciunile la adresa ei tot apelând la instanță, după ce mult timp a refuzat să se judece cu presa. Recent, filosoful Gabriel Liiceanu a chemat în judecată Evenimentul zilei&Capital pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale ca „onoare, deminitate, reputație și imagine prin acuzațiile minicinoase, denigratoare și defăimătoare” publicate sub semnătura lui Victor Roncea. Sub aparența unei investigații, Roncea îl acuză pe directorul editurii Humanitas de preluare prin abuz a fostei Edituri Politice. Prima reacție a lui Roncea a fost să se autovictimizeze cu majuscule și să se acopere cu „libertatea presei” pe Facebook:„De Ziua Libertății Presei stau și scriu la Întâmpinarea față de o Cerere de trimitere în judecată absurdă, prin care Liiceanu propune îngrădirea Libertății de Exprimare și reintroducerea Cenzurii în România”. Doare tare solicitarea despăgubirilor morale în sumă de 50.000 Euro.

În 13 iunie a fost pronunțată de o instanță din Târgu-Mureș o sentință nedefinitivă împotriva lui Alin Golban, redactorul site-ului www.clujust.ro,obligându-l să șteargă un articol defăimător la adresa unei judecătoare și să publice sentința. Fostul procuror general, Augustin Lazăr, a anunțat că nu va lăsa netaxate afirmațiile murdare la adresa sa făcute în studiourile Antenei 3 și va apela la instanță. La fel, judecătoarea care l-a trimis la pușcărie pe Dan Voiculescu, Camelia Bogdan. Multe din atacurile imunde la adresa unor magistrați fac parte din strategia mai amplă a politicienilor puterii de a supune justiția, iar tactica include instrumentalizarea presei. În apelul la justiție împotriva jurnaliștilor stă ascunsă și o capcană, fiindcă de multe ori cei puternici și potenți financiar se adresează justiției – democrația le dă acest drept – pentru a intimida jurnaliștii de investigație, oamenii care spun adevăruri incomode și care dezvăluie ceea ce ticăloșii vor să țină ascuns. Denigrarea jurnaliștilor care nu acceptă zăbala continuă să fie un fenomen cotidian într-o țară intoxicată de televiziunile oligarhilor, în România „demolării în urale”, cum a formulat Patapievici în volumul amintit.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. cum e turcul si pistolul. citi au transmis live din irak sau afganistan ? citi fac audienta cu toate botoxatele si descentratele ? hai sa ridem cu rromul din las fierbinti. si cu generatia pro a securistilor de ieri si de azi (la umbra ‘divertismentului’ v au facut la buzunare}. prostul gust lansat de bollsevicii transformati in antreprenori si entertaineri a cistigat. sa ridem cu badea si ciutacu cind cei mai capabili au plecat sa nu i mai vada. astia n orice societate asezata ar fi salahori nu prezentatori !

  2. „Nici în jurnalism nu e îngăduit orice”

    Oh, din nefericire, poate! Subiectul a fost discutat îndelung în anii 1990, inclusiv cu participarea CRP.

    Într-o piață concurențială, un produs de presă de calitate proastă ar dispărea odată cu scăderea audienței. Desigur, presa de nișă are un public specializat, restrâns.

    În România guvernarea cleptocrată, care fură de 30 de ani [inclusiv] din puținul meu și al copiilor mei, finanțează instrumentele de manipulare prin mass-media. Criteriul de competitivitate lipsește în acest caz, singura condiție fiind obediența față de oligarhul finanțator. Iar printre pârghiile de comandă asupra jurnaliștilor se află elemente din „servicii” – al căror obiect de lucru este ca și pentru presă, informația – la rândul lor aflate în slujba guvernării cleptocrate.

    În acest context jurnalismul devine instrument de propagandă (varianta „soft”, cu pâine și mult circ mediatic, diferită de cea „hard” din perioada 1947-1989, caracterizată prin stereotipuri și pușcărie), căruia îi este îngăduit orice dacă este atins obiectivul manipulatoriu impus de oligarh.

    Spre elocvent exemplu, pentru slujirea cât mai eficientă a cleptocrației, jurnaliștii au fost propulsați în politică. Șirul a devenit luuung. Dacă prezența d-lui Dan Barna la postul TV A3 a fost sancționată de către publicația Newsweek, considerată onestă, cu boicotul „știrilor pozitive”, se poate oare înțelege că d-na Ramona Ursu va publica doar „știri negative” despre dl Rareș Bogdan sau Carmen Avram, care s-au aliat „spre binele României” și împotriva d-lui K Iohannis, considerat „contra” României de cleptocrație?!

    Da, în jurnalism este îngăduit orice, cum în întreaga viață socială a unui stat captiv, guvernat de cleptocrați, e îngăduit orice este pe placul oligarhilor, așa cum poate fi orice decizie irațională a Curții Constituționale a României! În Republica Moldova „bossul” de la CCR a demisionat după o hotărâre catastrofală.

    În România, mai grav decât în R Moldova, după inepția „completurilor” echivalentă cu o lovitură de stat (specialiștii în drept constituțional au explicat) CCR este mai puternică și mai stabilă ca niciodată. CCR reprezintă nivelul suprem în stat. Prin urmare, la orice nivel inferior este permis orice este în interesul oligarhilor, inclusiv în jurnalism!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

Interviu cu soprana Angela Gheorghiu. „În România am învățat o falsă istorie a muzicii, fabricată și comandată.”

Angela Gheorghiu este acum cel mai cunoscut artist român din lume. Notorietate cuantificabilă, clară, neîndoielnică. Prestigiul ei...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.