luni, ianuarie 25, 2021

Nicolae Bacalbașa și complicii săi din PSD

Dl. Nicolae Bacalbașa a devenit persoană publică încă din vremea în care era purtător de cuvânt al Spitalului județean Galați. Trecut demult de prima tinerețe, recomandându-se deopotrivă medic și om de condei, insul cu pricina se dădea de ceasul morții să apară pe sticlă, să aibă ceva de comunicat, să facă pe spiritualul, cu predilecție la televiziunile famigliei Voiculescu.
Cum condiția de medic anestezist nu mai putea să îl mai încapă, dl. Nicolae Bacalbașa s-a dat de ceasul morții și a făcut rapid o carieră universitară. La Facultatea de Medicină din Galați, apărută și ea, precum ciupercile după ploaie, ca și altele de aceeași anvergură, îndată după 1989. A parcurs rapid treptele ierarhiei universitare, a devenit în regim de maximă urgență prof.univ. dr. Sper că la 74 de anișori cât are astăzi insul cu pricina nu mai calcă nici prin vreun spital, nici prin vreo sală de curs. Spre binele gălățenilor domniei-sale.
Dl. Bacalbașa s-a gândit că nu este însă suficient. Că ar putea mai mult. Și a putut. S-a înscris în PSD, a dat vârtos din coate, a devenit președinte al Consiliului județean, iar în 2016 a fost ales în Parlamentul României. Loc unde aflu că face figură aparte. Pare descins dintr-un spectacol prost, dintr-o punere în scenă ratată a unor piese precum Angajare de clovn sau Circul Matteo. Face ce face și se dă consecvent în spectacol, jignește reprezentanții opoziției, utilizează invective, pozează în mahalagiu notoriu.
Duminica trecută insul cu pricina, care trebuia demult să fie lăsat la vatră, să stea acasă, să își aștepte pensia și, cel mult, să fie președinte de vreo minusculă asociație de locatari, nu ales în forul legislativ al țării, a oferit un spectacol grotesc la o televiziune locală. La așa-numita Tv Galați, despre care aflu că ar fi proprietatea altei mândrii a PSD, fostul ministru al Comunicațiior, dl. Dan Nica. Acolo, în prezența unei moderatoare tâmpe, neam de neamul acelei ființe neavând nimic în comun cu meseria de jurnalist pe care o face de rușine, deputatul Bacalbașa, la cei 74 de anișori cât are, a debitat prostii cât pentru o viață. Lucruri care, de altfel, au intrat în arsenalul vorbeților din PSD. L-a făcut cum i-a venit la gură, într-un limbaj de țață, neromân, antiromân, nazist pe președintele Klaus Iohannis (oare cei de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ce așteaptă spre a se sesiza din oficiu și a-l chema la explicații pe deputatul Bacalbașa? ), a spus că germanii ar fi fost pro-Hitler până prin anii 70, a numit-o pe frau Merkel noul Führer al Germaniei. A mai scos pe gură și alte năzbâtii pe care eu nu le pot reproduce. Nu le suportă tastatura.
Pradă unei crize clare de demență, numitul Bacalbașa Nicolae a uitat că este persoană publică, demnitar al României și că vorbele sale vor ajunge ca vântul și ca gândul nu doar în capitala Germaniei, ci și în toate capitalalele celorlaltor țări ale Uniunii Europene. Mai grav este că nimeni, nici măcar un pretins social-democrat român nu s-a dezis de nemerniciile scoase pe gură de sărmanul Bacalbașa. Devenind astfel complici cu ticăloșiile acestuia. Condiție în care pare-se că se simt cum nu se poate mai bine.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

    • As sugera chiar un consult psihiatric asociat unuia psihologic. Nu de alta, dar dementa senila are forme diverse, nu se intstaleaza brusc si nici la o varsta anumita. :)

      • Dragilor, tampenia si varsta nu sunt neaparat interdependente. Poti sa fii tampit si relativ tanar. Poti sa fii batran si cu creierul la tine. Cu riscul sa ma repet, contraexemplu: Sora. Bineinteles ca sunt subiectiv, fiind batran. Alzie banuiesc ca bate la usa. Despre ce vorbeam, copii :)

  1. Da da okay, am prins idea si intelegem, dar domnule Mircea, luati-o mai incet cu astia mai copti, hehe, ca poate dati peste unul ca mine sixfootfour si stie si oleaca de bataie. Nu, vorbind serios, varsta nu ar trebui sa fie un argument, Sora refers.

  2. …a numit-o pe Frau Merkel, nu pe frau Merkel…
    In rest, un articol mai scurt dar la fel de interesant.
    Multumesc, d-le Mircea Morariu

  3. blablabasa (i-am gresit cumva numele?) asta, se tot lauda cu stramosul sau, dar am citit pe undeva ca nici ala n-a fost cine stie ce caracter cu care romania sa se mindreasca. bag seama ca-i o chestie genetica caracterul de doi bani acum, sau de doua parale pe timpul stramosului.

  4. Sintem in permanenta preocupati de imaginea noastra, de ce-or zice „partenerii”…

    Ei bine, nu cred ca ne mai baga careva in seama.

    Intr-o tara in care la 30 de ani de la caderea comunismului, lumea inca voteaza masiv cu fostii comunisti, actualii banditi, in asemenea tara nu mai pot aparea lucruri care sa-i mai mire pe „aliati”.

    Ne-am facut si ne facem de ris si mila cu indirjire.

    Atita vreme cita nu vor fi 1 000 000 de oameni in strada in fiecare seara, nu meritam nimic.

    Nici o grija, nu mai existam.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.