joi, martie 28, 2024

Nicolicea și conferința de presă permanentă

Refuzul presei acreditate la Camera Deputaților de a-l înregistra pe Eugen Nicolicea e o zvâcnire de demnitate a unor oameni care s-au săturat să fie reporteri-stativ la dispoziția politicienilor. Cu atât mai remarcabilă cu cât e rară. Și întrerupe un fel de conferință de presă permanentă, în care Nicolicea și alții ca el se află de vreo 10 ani.

Să începem cu episodul de pe 2 iulie. S-a întâmplat ce se vede mai jos:

Camera Deputaților, 2 iulie. Înregistrare de Cristi Citre

Atâta cât se poate auzi, discuția poate fi rezumată așa:

Eugen Nicolicea: [Dacă tot] sunteți aici vreau să vă fac o corecție la…
Jurnalistă: …Nu faceți o declarație fără să vă [fie cerută].
Jurnalist: [Nu îl preluăm] pentru că vorbește urât. Nu. Nu.

Completările din parantezele drepte îmi aparțin.

Presa a pus în legătură incidentul cu un conflict al lui Nicolicea cu Cătălin Predoiu, în care Nicolicea folosise expresia “la budă”, dar mai ales cu faptul că zilele trecute jurnaliștilor de la Camera Deputaților le-au fost impuse restricții de acces, după ce Nicolicea îi admonestase: “Stați tolăniți aici ca la autogară”, adică în holul din fața Comisiei pentru legile justiției.

Cum spuneam, presa s-a supărat pe limbajul lui Nicolicea și nu vrea să se implice într-un scandal de doi lei, în care Nicolicea e agresorul. Dar mai mult de atât.

Amintiri de la proteste

Prin februarie 2017, mă plimbam de la proteste la DNA și de la DNA la Parlament cu Marco Kauffman Bossart de la Neue Zürcher Zeitung, un cotidian quality elvețian gen Frankfurter Allgemeine Zeitung. Pe lângă relatarea propriu-zisă a protestelor, ne trebuiau bineînțeles interviuri de la actorii politici și instituționali implicați. Cu PSD-ul a fost însă foarte greu.

După o serie întreagă de tentative de a îl obține pe Liviu Dragnea și, mai apoi, pe Lia Olguța Vasilescu, de la biroul de presă ni s-a întors o contrapropunere, formulată oarecum evaziv: Dacă ne interesează Eugen Nicolicea…

Da, ne interesează, am răspuns. Normal e să ai și poziția PSD. Deși alte dăți mă mai chinuisem să obțin PSD pentru presa străină, iar PSD nu prea voia.

În ziua respectivă, am ajuns la Parlament, unde ne-a luat de la poartă chiar Eugen Nicolicea. Dar, în birou, Nicolicea ne-a așezat la o coadă. Probabil, fusese desemnat – sau se ceruse – vector de comunicare al partidului în acele zile. Înaintea noastră, era o jurnalistă de radio suedeză. Dacă aveți legătură cu presa, știți că genul de interviu pe care-l voiam noi e de regulă scurt. Timpul trecea însă și recunosc că am început să glumim pe seama suedezei: Vrea să știe tot sau ce naiba face acolo cu Nicolicea?

După vreo trei sferturi de oră, iese suedeza și intrăm noi. Marco pune o întrebare, nu mai știu care. Nicolicea spune că vrea să înceapă cu niște explicații. Și începe, iar după ce începe nu se mai termină. Vreo oră. Deja vu total din zilele anterioare, toate spin-urile aruncate în piață de PSD despre partide perdante care nu se pot consola cu rezultatul alegerilor și destabilizează țara și așa mai departe.

Schimbăm o privire complice: uite, asta făcuse suedeza cu Nicolicea.

Politicos în persoană și al naibii în scris, Marco reușește cumva să asculte toate elucubrațiile repetitive ale lui Nicolicea. Mai are vlagă să pună și niște întrebări, la sfârșit. Întrebările primesc niște răspunsuri sumare și neconcludente.

De ce se comportă PSD așa cu presa?

Nu e o decizie care a fost luată în secret la o anumită dată, dar e clar: prin presă, PSD înțelege yesmanii de la posturile TV prietene. Se duce la emisiunile de la Antena 3 sau România TV ca să se bălăcească-n propriul noroi catodic, cu beneficii de orgoliu. Atunci când un politician are nevoie de notorietate, se expune și în alte contexte, așa cum a făcut Nicolicea.

Nenorocirea e alta: PSD nu e singurul partid care face asta. Iar România TV și Antena 3 nu sunt singurele posturi care se comportă cum se comportă. Nicolicea a făcut în iulie 2018 ceea ce a făcut și în februarie 2017. Presa s-a comportat altfel doar în iulie 2018, altfel e de multă vreme dispusă să înghită cam orice poziție exprimată de un politician, indiferent de relevanța ei.

Din fericire, nu absolut orice poziție, așa cum s-a văzut zilele trecute. Acum un an și jumătate, după ce i-a făcut capul cât o baniță lui Marco, Nicolicea a obținut doar vreo trei citate în Neue Zürcher Zeitung. În mediile românești, el și alții ca el obțin cam ce vor. Tradițional, cu presa nu vorbești neîntrebat. Sau convoci o conferință de presă. Dar, în realitate, pe teren, lucrurile funcționează și altfel. Cel puțin la noi.

Momentul de demnitate al jurnaliștilor de politic de la Parlament e cu atât mai remarcabil cu cât s-a raliat și reporterul Antena 3, al cărui microfon se îndepărtează de Nicolicea în imaginile de mai sus. De ani de zile, televiziunile de (fake) news din România sunt o conferință de presă permanentă, în care politicienii își debitează minciunile și atacurile oricând vor. Iar întrebările rămân fără răspuns.

Articol aparut pe blogul personal

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Ce mai poate face presa, oare mai este
    în prezentul românesc a patra putere în stat? O vom vedea in acțiune la haosul fiscal care va urma sau la alte nedrrptăți ce sunt in pregătire. Va avea ecou in mediile unde este citită,încă? Va trezi lumea amorțită de nepăsare?

  2. Domnule Comanescu,

    Habar nu aveti ce vorbiti.

    Se vede ca nu le aveti cu terenul. Sefia de presa nu se numeste jurnalism ci vatafie.

    Orice asertiune pe seama profesiei de jurnalist fara ca aceasta sa fie sustinuta de experienta de teren nu face doua parale.

  3. Bravo,Bravo,Bravo, jurnalistilor ,care s-au solidarizat impotriva unui politician insuportabil , care face
    atata rau justitiei si tarii.

  4. In toate e si rau dar e si bine, aceasta dualitate a lumii nu ne paraseste niciodata.
    E bun banul, ca asta e societatea in care traim, cu bani cumperi orice, adica cumperi si presa.
    De asta nu mai exista decat putini jurnalisti, restul sunt baieti si fete care spun ceea ce li se spune
    ca trebuie sa spuna. Cei care s-au opus astazi, cu o trezire de orgoliu, vor pleca fruntea
    maine, atunci cand li se va aminti de unde vine banu’.

  5. Eugen Nicolicea a afirmat că abuzul în serviciu nu ar fi incriminat în Germania. Nicolicea minte fără ruşine! Vă rog să citiţi în Codul Penal german, sub titlul „Fapte penale în funcţie publică”, capitolul 30, articolele 331 – 358:

    (limba germană)
    https://www.gesetze-im-internet.de/stgb/index.html

    (limba engleză)
    https://www.gesetze-im-internet.de/englisch_stgb/index.html

    Pe lângă Codul Penal mai există „Bundesbeamtengesetz” (Legea Funcţionarilor Federali)

    https://www.gesetze-im-internet.de/bbg_2009/index.html#BJNR016010009BJNE006400000

    şi, la nivelul landurilor federale, legi pentru funcţionarii de land.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iulian Comanescu
Iulian Comanescuhttp://www.comanescu.ro
Iulian Comanescu este consultant de comunicare, stabilit la Bruxelles. Lucrează pentru oameni politici și instituții de acolo

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro