Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de dezvoltarea economică a României cu membrii unei delegaţii conduse de Gheorghe Gheorghiu-Dej – Nikita Hruşciov a afirmat, printre altele, că „în România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă (subl.n.)”.
Nu ştim dacă expresia folosită de liderul politic sovietic va stârni o discuţie în contradictoriu cu cei care preamăresc industria românească din perioada Războiului Rece şi care regretă faptul că Nicolae Ceauşescu a fost înlăturat de la conducerea ţării la 22 decembrie 1989 (după ce a fugit cu elicopterul de la postul său de comandă existent în sediul Comitetului Central al P.C.R.) şi s-a renunţat treptat la utopia comunistă. Din punct de vedere uman, înţelegem faptul că există o nostalgie faţă de „vârsta de aur” pe care fiecare dintre noi o poate avea la un moment dat, o nostalgie faţă de perioada în care, tineri fiind, se trece mai uşor peste greutăţile inerente care apar în viaţă.
De asemenea, pot exista regrete privind perioada în care nostalgicii comunismului îl felicitau pe Nicolae Ceauşescu pentru faptul că, la 11 iulie 1985, acesta a fost ales membru titular şi preşedinte de onoare al Academiei Republicii Socialiste România. Impostura ridicată la rang de virtute este o caracteristică a tuturor regimurilor comuniste şi liderul suprem al unicului partid existent la acea vreme în România a încurajat-o împreună cu soţia sa şi membrii anturajului lor. Mai mult decât atât, impostura a fost însoţită de un ritual de proslăvire a cuplului prezidenţial impus de nomenclaturiştii P.C.R. pentru întreaga societate românească.
Printre exemplele de proslăvire a lui Nicolae Ceauşescu se află cinci articole, publicate în ziarul „Scînteia” la 13 iulie 1985 de prof.univ. Traian Sălăgean, membru corespondent al Academiei R.S.R. („Militant neobosit pentru afirmarea multilaterală a ştiinţei româneşti”) şi pictorul Corneliu Baba („Ctitorul marilor transformări constructive, înnoitoare”), în ziua următoare de către prof.univ.dr. docent N. N. Constantinescu, membru corespondent al Academiei R.S.R. şi inginerul Aristide Predoi, directorul Institutului de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru automatizări şi telecomunicaţii (articolele „Gânditor profund, original asupra dezvoltării şi modernizării economiei” şi „Permanenţa orientărilor spre cerinţele majore ale progresului”), iar la 18 iulie 1985 de către dr. inginer Florin Teodor Tănăsescu, vicepreşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (articolul „Înaltă consacrare a unei vaste opere ştiinţifice, a unei strălucite activităţi social-politice”).
Impostura lui Nicolae Ceauşescu şi ipocrizia lăudătorilor săi (unii dintre aceştia făcând apologia regimului comunist şi după 1989) ne-au adus aminte de bancul în care Nikita Hruşciov se laudă la un congres cu aşa-zisele succese obţinute de economia sovietică. Aflat pe primul rând de scaune din sală, Ivan Ivanovici spune: „Tovarăşe prim-secretar, aveţi dreptate. Dar pâinea noastră unde este?”. La congresul următor, Nikita Hruşciov se laudă din nou pe tema economiei, iar Ivan Ivanovici întreabă despre pâine din ultimul rând de scaune din sală. A urmat o conferinţă în care liderul comunist s-a referit la economie, iar Konstantin Efremovici a întreabat din primul rând de scaune: „Dar Ivan Ivanovici unde este?”.
La sovietici era vorba despre pâine, în timp ce românii care trăiau în anul 1953 se gândeau în primul rând la mămăligă. Personajul politic este acelaşi: Nikita Hruşciov. Alături de acesta a apărut în scena politică de la Moscova din 8 iulie 1953 Gheorghi Malenkov, care i-a criticat pe comuniştii de la Bucureşti pentru faptul că „mai mult de jumătate din rezerva de aur a ţării a fost cheltuită. […] România este o ţară agricolă, dar cu toate acestea nu are rezerve de produse agricole. Producţia agricolă este mai mică decât în România burghezo-moşierească. Deşi RPR este o ţară producătoare de petrol, la sate nu se găseşte petrol de vânzare. […] Politica economică a RPR este greşită, agramată şi chiar periculoasă. […] Situaţia în agricultură şi alimentaţie este catastrofală (subliniere în textul original – nota P. Opriş)”.
Atât autorităţile comuniste de la Moscova, cât şi cele obediente de la Bucureşti erau conştiente de faptul că mulţi ţărani români care aveau o stare materială bună îşi părăseau gospodăriile, migrând spre oraşele unde existau locuri de muncă stabile şi care nu le puneau în pericol libertatea personală. Presiunile din ce în ce mai mari ale propagandiştilor partidului comunist, ale ţăranilor leneşi şi ale săracilor din sate – exercitate în scopul acaparării pământurilor gospodarilor care obţineau recolte bune şi pentru colectivizarea forţată a acestora – au generat situaţia descrisă de Gheorghi Malenkov la 8 iulie 1953. Totodată, producţia agricolă a României a fost afectată de arestările abuzive săvârşite de către reprezentanţii autorităţilor comuniste de la Bucureşti în perioada 1948-1953.
Situaţia statistică pe care generalul-maior Pavel Ştefan a semnat-o la 6 iulie 1953, cu două zile înainte de discuţia de la Moscova pe care am menţionat-o, este ilustrativă şi extrem de tristă în acelaşi timp: 15.472 de „condamnaţi contrarevoluţionari” (6947 se aflau în lagăre şi în colonii de muncă la 1 iulie 1953), 11.865 cetăţeni internaţi de Ministerul Securităţii Statului şi 15.540 persoane eliberate până la 1 mai 1953 din penitenciare, lagăre şi colonii de muncă (după emiterea la 4 aprilie 1953 a Decretului nr. 155 – în care s-a prevăzut, printre altele, graţierea cetăţenilor care s-au sustras de la plata impozitului agricol, nu au respectat contractele agricole încheiate sau au înstrăinat pământul deţinut fără aprobarea autorităţilor comuniste de la Bucureşti).
Deloc surprinzător pentru lumea politică de la Bucureşti (de atunci şi de astăzi), prin Decretul nr. 155/1953 a fost amnistiată şi Ana Pauker, deşi aceasta fusese desemnată responsabilă din partea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (de la 29 martie 1949) pentru comisia care s-a ocupat de gospodăriile agricole din ţară şi de cooperativizarea forţată, inclusiv prin deposedarea abuzivă a ţăranilor de terenurile deţinute şi de mutare a lor în zone cu pământ slab productiv – aşa cum a declarat aceasta la reuniunea din 16 februarie 1949 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. O zi mai târziu, Ana Pauker a insistat pentru ca ţăranii să achite doar cu produse agro-alimentare cheltuielile efectuate de staţiunile de mecanizare şi tractoare pentru toate lucrările agricole realizate pe baza contractelor încheiate cu ţăranii. Produsele erau cedate cu preţuri foarte mici unităţilor economice ale statului deoarece autorităţile comuniste de la Bucureşti încercau să falimenteze gospodăriile individuale şi să-i forţeze astfel pe ţărani să se înscrie în cooperativele agricole de producţie.
Contextul în care a avut loc elaborarea şi emiterea acelui decret este simplu. După decesul lui Iosif Stalin (5 martie 1953), autorităţile de la Moscova au amnistiat câteva categorii de deţinuţi aflaţi în închisorile şi coloniile de muncă din Uniunea Sovietică (27 martie 1953). La rândul lor, autorităţile comuniste de la Bucureşti au emis Decretul nr. 155/1953 şi, pe baza acestuia, Ana Pauker a fost eliberată la 20 aprilie 1953 din locul în care era deţinută de la 20 februarie 1953. Deloc întâmplător pentru un regim politic de represiune, călăul şi victimele sale s-au aflat împreună în decretul de graţiere deoarece Ana Pauker avea în continuare susţinători foarte influenţi la Moscova.
Situaţia statistică asumată de Pavel Ştefan, sub semnătură, la 6 iulie 1953 nu ne oferă şi motivul pentru care ministrul Afacerilor Interne avea nevoie de aceasta. Oare era vorba despre o activitate regulată de ţinere a evidenţei deţinuţilor? Oare autorităţile de la Bucureşti au fost influenţate de revolta din iunie 1953 a muncitorilor est-germani din Berlin şi/sau de arestarea la Moscova a lui Lavrenti Beria (26 iunie 1953) şi au dorit să cunoască numărul de deţinuţi români înainte de a încerca să detensioneze situaţia socială din ţară, pentru a nu se confrunta cu proteste spontane ale cetăţenilor, pe scară largă? Oare Gheorghe Gheorghiu-Dej a ştiut despre conţinutul documentului semnat de Pavel Ştefan înainte de plecarea sa la Moscova împreună cu Chivu Stoica şi Miron Constantinescu şi a dorit să cunoască exact situaţia, pentru o eventuală discuţie pe acea temă cu liderii politici sovietici? Din păcate, la nici o întrebare pe care am formulat-o nu am găsit încă răspunsuri bazate pe documente din arhive şi pe declaraţiile unor martori oculari.
Cert este faptul că membrii Partidului Comunist al U.R.S.S. au fost informaţi la 7 iulie 1953, printr-o scrisoare aşa-zis confidenţială, despre arestarea lui Lavrenti Beria şi motivele care au determinat acea decizie, iar în ziua următoare Nikita Hruşciov i-a primit la Moscova pe câţiva politicieni comunişti est-europeni şi le-a spus astfel: „Beria s-a pronunţat pentru renunţare la construcţia socialismului în RDG, ceia (sic!) ce ar însemna să aruncăm duşmanului 18 milioane de oameni. Beria a propus ca Germania să devină o republică burgheză neutră, iar URSS să fie legată de această republică «neutră» prin tratat. Or nu tratatele contează, ci raportul real de forţe”.
În aceeaşi zi de 8 iulie 1953 a avut loc întâlnirea dintre membrii delegaţiei conduse de Gheorghe Gheorghiu-Dej şi cinci lideri sovietici: Nikita Hruşciov, Gheorghi Malenkov, Veaceslav Molotov, Anastas Mikoian, Mihail Pervuhin şi Anatoli Iosifovici Lavrentiev (ambasadorul U.R.S.S. în România). Atunci, Mihail Perhuvin (ministru al industriei electrice) i-a ironizat pe Gheorghiu-Dej, Miron Constantinescu şi Chivu Stoica, spunând că „ei sunt industrialişti”. Veaceslav Molotov a preluat pe loc acea ironie şi a accentuat-o: „chiar superindustrialişti”. Umilit, Gheorghiu-Dej i-a rugat pe liderii sovietici să îl ajute la elaborarea unui plan de dezvoltare a economiei româneşti în următorii ani.
O nouă discuţie pe tema respectivă a avut loc la Moscova la 13 iulie 1953 şi Gheorghi Malenkov a insistat atunci pentru ca românii să ţină cont de discuţiile dintre sovietici şi est-germani privind reducerea numărului de întreprinderi din industria grea (din celebrul sectorul A al economiei) şi dezvoltarea mai mare a industriei bunurilor de larg consum şi a agriculturii. Prim-ministrul sovietic a amintit şi unul dintre principiile de bază ale comunismului, pe care atât Gheorghe Gheorghiu-Dej, cât şi Nicolae Ceauşescu l-au urmat necondiţionat: „În nici un caz nu trebuie să existe şomaj. În procesul reorganizării, dacă se lucrează neabil, poate să apară şomaj. Aceasta nu este admisibil. Toţi muncitorii trebuie să aibă de lucru, toţi trebuie să aibe salariu (subl.n.)”. Acel principiu s-a reflectat în calitatea scăzută a majorităţii produselor realizate în ţările comuniste şi atât în România, cât şi în Polonia a devenit celebră fraza: „Noi ne facem că muncim, iar ei se fac că ne plătesc”.
În planul final cu care a plecat de la Moscova la Bucureşti în iulie 1953, Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut prevăzute reducerea în mod drastic a investiţiilor planificate pentru industria grea, transporturi şi apărarea naţională în perioada 1953-1955 şi o creştere uşoară a investiţiilor în agricultură, industria alimentară şi cea uşoară. Totodată, deşi s-a comentat negativ iniţiativa lui Chivu Stoica de construire în România a unei fabrici de autocamioane sovietice, Nikita Hruşciov a acceptat acea propunere deoarece autorităţile comuniste de la Bucureşti se confruntau cu o penurie de autocamioane, care nu putea să fie acoperită doar prin importuri din Uniunea Sovietică şi Cehoslovacia.
Apologeţii regimului comunist din România neglijează – fie din necunoaştere, fie din ignoranţă – măsurile de represiune dictate împotriva ţăranilor de liderii comunişti de la Bucureşti şi importanţa hotărârilor care au fost adoptate la Moscova în luna iulie 1953, referitoare la dezvoltarea economiei româneşti în următorii ani. Admiratorii regimului comunist au insistat permanent pe ideea făuririi unei industrii naţionale, fără să îşi dea seama şi să recunoască faptul că au trecut extrem de uşor limita dintre mândrie şi fudulie. Iar de la fudulie până la cultul personalităţii mai era doar un pas – care a fost făcut atât în cazul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cât şi în aşa-zisa „Epocă de Aur” a lui Nicolae Ceauşescu.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un articol bun, cu o nota de umor.
Malenkov avea dreptate, dar el vorbea de funie in casa spânzuratului. URSS n-a reușit sa asigure niciodată hrana cetățenilor din producție interna. Brejnev a primit pe la începutul anilor 80 un raport despre importul de cereale (din CAER, din lumea a treia, dar si din Canada, USA, etc) care arata ca importul creste continuu in ciuda masurilor luate de sovietici. Brejnev l-a citit si a scris pe el o rezoluție scurta: Arhiva. In mod normal el trimitea toate rapoartele despre economie la ceilalți membri al Biroului Politic. Raportul de fata era însă prea demoralizator.
O gluma despre Hrușciov si dispariția lui Ivan Ivanovici. Se spune ca după anunțarea dezghețului si denunțarea crimelor stalinismului un membru a Congresului a întrebat din sala: dar dvs tovarășe Hrușciov unde erați când se făceau aceste crime?. Hrușciov replicat: cine a pus întrebarea asta? Nimeni n- avut curajul sa se ridice in picioare. Atunci Hrușciov ar fi spus: De asta.
Într-adevăr, sovieticii aveau probleme cu propria recoltă agricolă.
Există mai multe rapoarte americane privind importurile sovietice de cereale, iar Alexandru Bârlădeanu povesteşte în decembrie 1962 şi despre importurile poloneze de ceereale americane. Ceea ce îi deranja pe politicienii comunişti din România era faptul că importurile respective erau oferite la pachet cu filme americane în valoare de 1 milion de dolari.
este interesant că în zilele noastre Rusia (fără Ucraina, care era mare producător) a ajuns exportator de cereale. Cu alte cuvinte oamenii ăia au fost înfometați aproape 100 de ani pentru o iluzie, o doctrină fantezistă. Autoritățile de acum nu au făcut de fapt nimic pentru agricultură, ceea ce dovedește că de cele mai multe ori să nu faci nimic și să lași oamenii care se ocupă cu asta să își vadă de treabă e cea mai bună politică…
De acord. Vă mulţşumesc pentru comentariu.
E si normal, comunismul autocentric presupune ca o singura persoana este mai inteligenta decat piata. Ori asta este complet aiuristic, si ei stiau asta, iar unii dintre cei luminati si animati de bune intentii, foarte rari de altfel, chiar credeau asta, deoarece O MINCIUNA SPUSA DE MILIARDE DE ORI DEVINE ADEVAR CARE NICI MACAR NU ESTE TRIMIS PENTRU FILTRARE SPRE CREIER.
Se producea in stilul keynesian, adica se faceau gropi si se acopereau si iar se faceau ciclic, pentru totdeauna. Oamenii erau doar niste sclavi de care monarhia comunista se folosea in mod absolutist, ba chiar mai putin decat sclavi, deoarece sclavii nu puteau fi omorati si trebuiau ingrijiti, pe cand pe sclavii din blocul rosu ii puteai omora la liber si chiar era recomandat sa o faci pentru a tine sub control adversarii si populatia.
Dramatic sa ai atata pamant la o populatie mica raportat la teritoriu si sa fii sarac.
Valoarea exportului rusesc de produse agricole s-a ridicat anul trecut la 20 miliarde de dolari.
Exportul de armament s-a ridicat la 15 miliarde de dolari.
Astea sunt cifre concrete. Faceti o comparatie !
“ceea ce dovedește că de cele mai multe ori să nu faci nimic și să lași oamenii care se ocupă cu asta să își vadă de treabă e cea mai bună politică…”
Politica asta s-ar potrivi de minune si pe-ale noastre meleaguri, dar din pacate e putin probabil.
Apreciez efortul dv.de a ne oferi crampeie din istoria adevarata a tarii, departe de ce ne au oferit manualele de istorie. Comunismul la noi retezat inceputurile dezvoltarii economice adevarate. Dar a fost cu mult mai prost pentru ca in 45 de ani de comunism eram in urma Poloniei, Cehiei, RDGermane, Iugoslaviei. De aceea eliminarea acestor urmari este dificila si nici in 30 de ani, guvernarile succedate nu au reusit sa faca reformele de care avem nevoie. Tot ceea ce sa facut este prea putin, o dovada fiind si migratia masiva dupa 1990 pentru munca si o calitate a vietii mai decenta.
Dacă s-ar fi permis plecarea în străinătate, probabil că ţăranii români ar fi urmat exemplul iugoslavilor din anii ’60. Atunci nu s-a putut, după anul 2000 s-a migrat masiv, după cum bine ştiţi, iar cauza principală este proasta guvernare. La fel s-a întâmplat în Polonia. Nu ştiu ce anume se mai poate face pentru a schimba trendul acesta. Personal, nu am încredere absolut deloc în politicienii actuali. Uniunea Europeană este o ficţiune politică şi o realitate economică. Mai devreme sau mai târziu, edificiul se va prăbuşi din cauza politicienilor inepţi. Sper din tot sufletul să nu am dreptate.
Dacă-mi permiteți, UE este o necesitate politică mai mult decât o ficțiune. Dacă este realitate economică nu prea are cum să fie ficțiune în partea cealaltă. Eternă n-o fi. Dar nici România nu e veșnică. Nici Polonia…
M-am gândit de două ori înainte de a scrie chestia de mai sus şi, chiar dacă schimb ordinea de montare a pieselor de bicicletă, tot o mitralieră îmi iese.
Uniunea Europeană actuală este mai curând ceea ce au reuşit să realizeze politicienii din vestul Europei în anii ’60: Piaţa Comună. O suprafaţă foarte mare de teren pe care se aplică reguli economice aproape unitare. Proiectul politic nu s-a mişcat însă din acest punct. Se poate aprecia libertatea de mişcare a persoanelor, însă eu o asociez cu cea a capitalului – exact cum doresc ţările anglo-saxone.
Gandesc pe aceiasi lungime de unda cu dv. Si eu sunt de parere ca UE este o constructie utopica si sincronizarea economica si fiscala intre cele 27 de tari membre are obstacole greu de invins.Multumesc de raspuns si va doresc sanatate si putere sa va realizati proiectele in lucru.
Așa cum este bine sa învățam istoria adevărata a perioadei comuniste tot la fel este bine sa demitizam si istoria perioadei interbelice. Există studii statistice care arata ca rămânerea in urma a României s-a realizat in special in perioada interbelică. O carte care arunca lumina asupra problemei este cea a lui Bogdan Murgescu: România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010).
Româna era in 1938 sute de km in urma Cehiei, Germaniei de Est si i chiar a Poloniei si Ungariei, iar la anumite capitole si in urma Bulgariei. Singura tara din Europa de Est care era in urma României era Albania.
Liberalii au încercat sa construiască o economie romanescă, încurajând acumularea de capital autohton, dar a venit criza din 1929-1933 si țărăniștii au introdus laissez faire-ul si împrumuturi masive pe piața externa, ceea ce a încetinit construcția unei economii romanești. Puținele elemente de industrie adevărata care au apărut (fabricile lui Malaxa si Auschnit) erau abonate la comenzile de stat. Constantin Radulescu-Motru scria pe la 1930 in Psihologia Poporului Roman ca antreprenorul roman este veșnic in căutare de afaceri cu statul si uraște munca asidua si competiția reala. Nu s-a schimbat nimic de atunci.
Ca o completare, din cate imi aduc aminte dl Murgescu a criticat si (mai ales) politica liberala din anii 1920-1927 a lui Vintila Bratianu. Liberalii au impus o politica de austeritate, franand refacerea economiei dupa razboi, cand s-ar fi impus mai degraba acceptarea de deficite mai mari pentru a stimula investitiile in refacerea economiei.
Asa este, dl Murgescu critica ambele guvernări, cu deosebirea ca sub marea guvernare liberala economia României a crescut iar sub cea țărănista a scazut. Este drept ca țărăniștii au avut nenorocul sa vina la putere in timpul crizei economice.
Liberalii aveau însa departe, România avea si are nevoie de capital autohton, de exemplu criza SE Asiei din 1999 a arătat cat de vulnerabile sunt țările care se bazează exclusiv pe capital venit de aiurea.
Văd că nu aveți nicio altă idee mai răsărită decât refrenul preferat al bolșevimii de la Gheorghiu-Dej la Ciolacu: „Greaua moștenire tovarăși!”. Singurul mod de a justifica distrugerea sistematică a unei țări prospere… Atâta doar că povestea „grelei moșteniri” e falsă din cap până în pcioare.
1. În România anului 1938 trăiau aproape 900000 de germani, mare majoritate țărani și meseriași mărunți. Hitler încerca să-i momească în Germania, dar ei nu se duceau în principal pentru că viața omului simplu era mult mai grea la Dortmund ca la Sibiu. Azi, după comunism ei practic au dispărut, plecați în masă în Germania după o existență neîntreruptă de peste 700 de ani în Transilvania. Puținii rămași au ajuns ba primar, ba președinte :)
2. În 1878 primii 1000 de evrei devin cetățeni români după ce luptaseră ca voluntari în armata română în războiul de independență. Ei devin cetățeni în mod excepțional, printr-o lege specială căci cetățenia română se acorda în epocă foarte greu și doar creștinilor. Pe la 1900 erau deja în jur de 200000. În 1938 ajunseseră între 750000 și 1 milion. Azi după comunism au dispărut și ei cu totul. Una din sursele importante de venit ale României comuniste a fost tocmai vânzarea de evrei către Israel și nemți către Germania.
3. Emigrația din România în perioada interbelică era practic inexistentă, cu toate că oricine putea obține un pașaport fără probleme. Cea mai ușor de urmărit e cea spre America unde există date statistice destul de precise – Arhivele de la Ellis island. Emigrația românilor destul de seminficativă înainte de 1914 dar ajunge la sub 100 de persoane pe an în perioada interbelică. La muzeul imigrației de la Ellis Island, NY, e o poză imensă a unui cioban român venit în America pe la 1890. Deci emigrau în America români foarte săraci. Cam toate pozele românilor de acolo de acolo sunt dea altfel ale unor oameni foarte săraci de la țară.
https://www.history.com/.image/c_limit%2Ccs_srgb%2Cfl_progressive%2Ch_2000%2Cq_auto:good%2Cw_2000/MTU5NDk2NDg0MTM4NTI2Mjk2/romanian-ellis-island-immigrants-nypl-510d47da-dcb1-a3d9-e040-e00a18064a99001g.jpg
E aproape identic cu tatăl soției mele. Când l-am văzut prima oară am râs amândoi cu lacrimi și a trebuit să-i fac o fotografie în fața fața pozei ciobanului. Tatăl ei a fost convins că era ceva scamatorie cu Photoshop până ce a văzut-o el însuși… A fost un moment copios a la Badea Cârțan: El se uita paralizat cu capul pe spate la la poză (tabloul are vreo 2 metri) făcând ca peștele, iar oamenii din jur care realizaseră asemănarea neobișnuită fotografiau scena într-o veselie :)
Spre comparație, Ungaria sau Austria, țări cu mai puțin de jumătate din populația României aveau în epocă de peste 100 de ori mai mulți emigranți anual spre America.
Bunica mea maternă era austriacă născută la Viena. Fiica unui ofițer de pompieri, (deci să zicem „mid-class”) își amintea cu oroare de sărăcia și mizeria Austeriei intebelice comparativ cu prosperitatea României unde s-a mutat cu bunicul meu după ce acesta și-a încheiat studiile la Munchen și Viena. Bunicul, om relativ sărac, a obțiunut o bursă de merit din partea fundațiilor regale. A plecat la Munchen la studii universitare nu din cauza fuduliei, ci pentru că bursa lui valora acolo mult mai mult ca la București. Iar el făcuse oricum școala elementară în limba germană înainte de 1918, deci limba nu era un obstacol.
4. Aici e e o reproducere a unui articol din ziarul Universul din 1932:
https://jurnalulph.ro/style/19913-imigrantii-italieni-navalesc-in-romania.html
Pe atunci italienii imigrau în România și ”erau de condiţiune modestă, dar înzestraţi cu hărnicie şi pricepere pentru varii profesiuni. Zidari, pietrari, faianţari, agricultori, sau … de ascuţitori de umbrele.”. Articolul se încheie cu: „Cum şi românii noştri, câti ies la plimbare prin lume, nu merg în Italia decât ca turişti. Păi cine a auzit să plece cineva la lucru, din România în Italia?”
Păi dacă era așa de nasol cum guiță propanganda bolșevică la ce veneau ăia la muncă în România?! Cine își poate iamgina azi după comunism că ar veni vreo-un italian să o facă pe muncitorul în cariera de piatră, fainațarul sau zidarul în România? Grație unor creaturi ca dumneavoastră, balanța s-a răsturnat…
5. Fostul general de securitate Pacepa era fiul unui emigrant din Cehoslovacia venit să o facă pe mecanicul auto la București. Ion Gheorghe Maurer, prim ministru al României comuniste, era fiul unui neamț și al unei franțuzoiace, amîndoi de condiție modestă, veniți și ei să câștige o pâine în România. Ce naiba căutau toți ăștia acolo dacă țara ar fi fost așa cum vă aberați dumneavoastră, cea mai săracă din Europa afară de Albania?!
Unde dai si unde crapa!. Teribila argumente si demonstrație, in România veneau câțiva nemți, slovaci sau italieni pentru ca aici nu era nici o concurentă reala, nu aveam meseriași si nici antreprenori reali. Cam asta se întâmpla si acum sunt si azi belgieni, francezi si italieni (si chiar americani) care se muta in România in poziții de comanda.
Poate veniți cu ceva date statistice care sa arate ca România nu era in 1938 codașa Europei.
Hai să începem cu ceva simplu. În România anului 1938 trăiau 860000 de germani conform Enciclopediei României. Ăștia nu erau pe „poziții de conandă!” Majoritatea erau țăranii și mici meseriași,
De ce nu plecau ei atunci în Germania, unde-i momea Hitler de ani de zile? De ce au plecat în cele câteva decenii de după instaurarea comunismului, după peste 700 de existență neîntreruptă în Transilvania, de au rămas în 2011 vreo 36000?
Tot nu înțeleg logica argumentației dvs, sau mai bine lipsa ei. N-am spus ca in România comunista lucrurile stăteau bine, ba dimpotrivă. Am spus ca din păcate cultivam încă iluzia unei perioade strălucite a României înainte de 1938 când in fapt au fost irosite oportunități reale de dezvoltare.
Sașii si șvabii din Ardeal n-au plecat in Alemania lui tata Adolf pentru ca erau născuți aici si trăiau mai bine decât restul romanilor. Sa pleci într-o tara alat in război cu restul lumii nu era chiar o emigrație pentru oameni cu scaunul la cap. Au fost însa destui tâmpiți care s-au înscris in SS si chiar in Wehrmacht, deși Antonescu a interzis asta. Unii au ajuns chiar la gradul de colonel.
@ Cinicul
Nu-i nicio iluzie. e un fapt. România dinainte de 1938 era o țară de imigrație. După comunism a devenit o țară de emigrație. Sigur că pentru dumneavoastră și toți ceilalașți ce v-ați ratat și risipit viețile distrugând-vă patria e important să găsiți o scuză cât mai bună. Iar legenda înpoierii României precomuniste servește perfect acesti scop.
In rest, ne demonstrați că sunteți blocat în clișeele mentale ale comunismului – în speță cel a caprei vecinului. :)
Omul normal nu pleacă sau rămâne pentru că o duce mai bine sau mai rău ca venicul său. Pleacă și lasă totul în urmă DOAR ca să o ducă mai bine.
Germanii au venit în Transilvania acum mai bine de 700de ani pentru că aveau șansa la o viață mai bună ca-n Saxonia natală. Au stat timp de secole într-o țară unde au fost mereu străini (păstrându-și limba și identitatea națională) atâta timp cât au avut o viață mai bună ca-n Germania natală. S-au întors în Germania imediat ce situația în România s-a degradat. Iar asta s-a întâmplat după venirea comunismului. E foarte simplu. Dacă în 1938 ar fi avut șansa să trăiască în Germania măcar la fel de bine ca-n România ar fi plecat. Știm asta din simplul fapt că zeci de mii de germani români au servit în Whermacht sau SS. Deci se simțeau foarte atașați de Germania. Cu toate astea nu au emigrat acolo pîână ce standardul lor de viață din România nu a scăzut sub nivelul celui din Germania. Iar asta s-a întâmplat abia după venirea comunismului…
lucrurile sunt mai complexe.
Nostalgicii ceausisti sunt tot mai putini. Marxismul este viguros la generatii noi de intelectuali si artisti, in mediul universitar. Un marxism care considera ca regimul dinainte de 89 a fost capitalism de stat.
Legat de industria comunista… exista o nostalgie a ei bazata nu pe politica, in mod cert pe ideea nationala si, de asemenea, pe ideea ca industria este cea care asigura un nivel de trai ridicat. Industria cere un nivel de scolarizare mai ridicat, cere profesionalizare. Produsele industriale se vand mai scump.
De ce s-a blocat industria romaneasca, asta e alta discutie. Ca a fost gestionata prost, lucru firesc intr-un regim totalitar, e un aspect. Ca a cautat sa produca totul, e alt aspect. E complicat de stabilit ce se poate produce local si ce nu. Maurer venise cu ideea flexibilitatii industriale, asa cum vazuse in America. Dar e o discutie lunga.
Romania a avut productie si de tehnologie inalta, a avut si productie de otel, ceea ce nu e deloc de blamat.
Aici nu este vorba despre blamare, ci despre sumele de bani aruncate pe apa Sâmbetei. Poate că se va învăţa din greşeli. Este o speranţă foarte mică şi de aceea scriu mereu despre problemele economice. Nu îmi face plăcere să descopăr mereu în documente şi să afirm apoi că s-a greşit foarte grav în perioada Războiului Rece.
Deoarece politica românească din prezent nu îmi oferă nici o speranţă, trebuie să merg mai departe pe drumul meu. Cine doreşte să înţeleagă ceea ce fac, va înţelege.
Felicitari autorului pentru informatiile si documentele prezentate acum si anterior! adevarate fragmente de istorie. dar, interpretarea lor din pacate coboara un pic la nivel de zeflemea, perceptii subiective si, tot din pacate, la nivelul unor teorii aiuritoare cu varsta de aur pentru asa – zisi nostalgici. adica inainte totul a fost o utopie deci per a contrario sa intelegem ca acum totul este o lumina.
atunci nu aveai voie sa vb impotriva comunistilor, azi ai voie sa vb, dar imediat esti blamat, acuzat, ca esti trumpist, suveranist, iliberal, comunist etc. ieri era utopic ca isi propuneau comunistii sa nu fie somaj, azi e normal sa ignori complet niste realitati legate de disparitia platformelor industriale si sa treci populatia intr-o zona de consum net din import eliminand proprii producatori inclusiv agricoli.
deci, e mai bine sa vii cu teorii privind nostalgici comunisti decat sa privesti la adevaruri crunte privind dezindustrializarea romaniei si chiar dezagricolizarea ei avand in vedere ca incet incet micii producatori au devenit autoconsumatori fiind scosi de pe piata. aia din polonia sunt tot capitalisti? ca acolo producatorii agricoli vand in toata europa si ajung cu produsele pana in china si vietnam. suntem tara cu cel mai mare exod de populatie in capitalism catre piete straine pt ca acest capitalism romanesc nu poate construi nimic durabil, domnule Opris!
ceausescu a fost evident un idiot cu al sau sistem de irigatii comunist, zici ca l-a facut el cu mainile lui, iar azi constructia unui nou sistem e mai scump decat o autostrada, suntem azi la un nivel dc nu ma insel de sub 20% suprafete irigate. orasele au devenit din producatori industriali agregatoare de mall-uri, educatia a scazut ca nivel in loc sa creasca, despre ce vorbim aici oare? in spitale, azi fara spagi se moare din lucruri din ce in ce mai banale.
intre bucuresti si cluj pe de o parte si saracia din Moldova este o distanta care se tot mareste de la un la altul, un decalaj atat de mare si de nefiresc pt un stat din UE.
e bine sa stie cei tineri ce dezastru au facut comunistii, ce crime au facut, cat de prost se traia atunci, dar nu toate fabricile au fost o aberatie, sistemele de irigatii nu erau comuniste, nu tot ce era atunci trebuia distrus pe urma.
comunismul a fost o invazie produsa de rusi asa ca nimeni nu cred ca plange in mod real comunismul. dar sa spui ca inainte era o utopie de la un cap la altul si acum sa intelegem ca e o splendoare cand nu contam niciunde, mi-e greu sa inteleg aceasta pledoarie anticomunism dupa 30 de ani de la disparitia lui, ne temem de comunism sau de esecurile propriului capitalism mioritic?!
azi platim pretul acelor prostii, altii au invatat sa isi foloseasca trecutul mai inteligent exemple slovenia, cehia, polonia, ungaria, slovacia. dar am uitat, noi suntem mai destepti decat ei, decat englezii, decat americanii samd.
Hai să simplificăm un pic treaba: În comunism frontierele patriei erau păzite de vreo 100000 de grăniceri, marinari, milițieni, securiști și ciochiști în civil ca nu cumva cineva să scape din paradisul comunist. Chiar și așa sute de mii de români au părăsit minunăția proletară lăsând totul în urmă și de multe ori riscându-și pieile sau trecând peste obstacole inimaginabilecnumai ca să scape. Până la venirea comunismului România nu era deloc o țară de emigrație ci una de imigrație unde veniseră aproximativ un milionde alogeni între 19120 și 19938.
Azi nimeni nu vă oprește să plecați să trăiți o viață fericită unde vă dorește suflețelul. Inclusiv în paradoisurile comuniste de prin Bielorusia, Transnistria, China, Coreea de Nord, Cuba sau chiar R.D. Congo. În mod straniu toți nostalgicii ce se tânguiesc cu lacrimi amare de prăpădul capitalismului stau lipiți ca mucegaiul de pensiile capitaliste și nici nu le trece prin țestele goale să-și găsească feiricirea în lumea comunistă. Interesant era faptul că și-n vremea URSS era exact la fel. Nu vedea nimeni picior de șomer din capitalism care să-și caute fericirea în comunism, cu toate că nu-l oprea nimeni și nimic… De ce oare?
pur si simplu aberati sau nu ati inteles nimic din ce am spus. partea previzibila e ca vedeti comunisti, nostalgici orice va imaginati ca va tulbura propriul paradis. nu pot sa va urez decat multa sanatate!
Ce mi-a scăpat? Ce anume ar fi trebuit să înțeleg?
O cunostinta de-a mea inalt,blond si cu ochi albastrii ( dar probabil ca pe invers ) daca citeste un text sau participa la o discutie in care se spune ceva despre unele realizari din trecut si se fac,in acelasi timp, referiri comparative cu ceea ce se intampla azi in Romania ,dupa 31 de ani de capitalism original si victorios,incepe sa-si piarda uzul ratiunii si sa spumege impotriva „nostalgicilor” bestelindu-i ,improscandu-i cu invective uneori deviind de la subiect,introducand argumente ” ciudate ” pentru a-si justifica afirmatiile.
I-am zis o data ca trebuie sa fi suferit mult in vremea ailalta dar n-am auzit de el ca fiind un dizident vocal .
Nu mi-a raspuns dar probabil ca daca ar fi raspuns ,raspunsul ar fi fost cel dat de N.S.Hrusciov din bancul de mai sus.
Oricum asta este frumusetea democratiei pana la urma. Sa-ti poti exprima parerile chiar daca unii te vor interpreta in fel si chip.
Partea urata este atunci cad unii incearca sa te faca sa crezi ca adevarul lor este mai bun decat adevarul tau.
Ia te uită! Și așa după mintea dumneavoastră cam ce „realizări” a avut socialismul în România? Afară de transformarea unei țări prospere într-o țară săracă, ce altceva ar mai fi de reținut?
Cea mai importantă formă de protest împotriva comunismului e faptul că nu decartez NIMIC la pomana dumneavoastră de stat. E de altfel și cea mai reconfortantă :)
Am inteles ca sunteti un anticomunist convins. Nu ma deranjeaza.
N-as fi raspuns la intrebare din considerentul ca avand un dialog cu cineva care are asemenea convingeri acel cineva sau poate altcineva ar putea crede ca eu sunt un comunist convins
.Ceea ce nu a fost niciodata cazul si nu e nici in prezent !
Totusi spre deosebire de unii care se lasa orbiti de ura eu mai gandesc si rational.
Asadar,trecand la subiect,am sa enumar CATEVA din lucrurile bune facute pe vremea cealalta de care ne folosim si acum .
-Electrificarea tarii prin constructia de Hidrocentrale,Termocentrale,Centrale Nucleare si o retea de distributie nationala
-Constructia de cai ferate,de echipamente rulante,trenuri vagoane de marfa si de calatori,trenuri electrice si diesel
-Santiere navale
-Spitale si policlinici
-Fabrici de medicamente
-Milioane de apartament care asigurau la vremea aceea dar si acum un comfort relativ bun, in comparatie cu ce avusese marea majoritate a populatiei inainte
-Metrou in Bucuresti
-Echipamente de foraj si extractie
-Rafinarii
-Industrie petrochimica care folosea resurse naturale romanesti
-Fabrici de autoturisme
-Scoli si licee,dezvoltari ale unor centre universitare vechi ( vezi Politehnica Noua bucuresteana dar si altele )
-Multi dintre cei care au absolvit scoli si universitati in Romania lucreaza azi prin Occident cu destul succes.
Apropo unde ziceti ca ati facut scoala ?
In ceea ce priveste ” transformarea unei țări prospere într-o țară săracă, ce altceva ar mai fi de reținut?” am sa va spun urmatorul lucru.
Tatal meu a fost contabil si aveam acasa un anuar statistic din 1938 .
Imi aduc aminte foarte bine ca in acel an Romania era pe locul 6 din coada Europei. Dupa noi erau Portugalia ,Grecia,Austria Bulgaria,Albania nu mai stiu daca neaparat in aceasta ordine.
Asadar unde era acea tara bogata ?
Astazi dupa 31 de ani de capitalism victorios nu am fost in stare sa construim autostrazi care sa taie tara de la est la vest si de la nord la sud desi pe vremea ailalta am construit singuri Transfagarasanul si Transalpina,nu am construit niciunul din spitalele regionale pe care ni le-au tot vanturat politicienii pe la nas,etc.
Au reusit unii ,probabil in virtutea propriei dvs afirmatii ca nimic nu a fost bun in Romania,sa distruga sistemele de irigatii din tara ,industria usoara care exporta confectii si in Occident si altele.
Suntem azi pe locul 2 in coada Europei avand Bulgaria dupa noi.
Desigur perioada socialisto-comunista nu a performat datorita prostului management si de asemenea datorita „tratamentului uman” aplicat si celor care se faceau ca munceau.In aprecierea mea intre 15 si 25% din cei angajati nu faceau decat sa semneze o condica de prezenta.
Daca tot nu decartati nimic la pomana de stat nu inteleg de ce atata parapon totusi ?
Desigur că s-au făcut lucruri bune în comunism. S-a făcut electrificarea ( oare țările capitalise nu s-au electrificat?) Cu autostrăzile cumva vă autodistrugeți argumentul, pentru că în toată perioada comunistă ( care, după părerea mea a durat până în 1996) s-au construit 120km pe când azi, cu toate nerealizările, ne apropiem de 1000 :) . Este foarte complicat să compari dar e clar că dacă ziceți că în 1938 eram pe locul șase din coadă nici în 1989 nu stăteam mai bine, e adevărat că în blocul comunist erau mai multe țări dar tot blocul stătea tot pe pozițiile din coadă. Însă cred că noi greșim fundamental când învinovățim furtul pentru dispariția unor întreprinderi: furtul, deși important, e totuși periferic, principala problemă, pentru că am trăit epoca, am absolvit în ’91, a fost încercarea ridicolă a partidului lui Iliescu de a resuscita socialismul, în vreme ce toate celelalte țări ale „lagărului” au schimbat direcția. Ori lucrurile s-au petrecut cu mare repeziciune, dispariția pieței de desfacere a CAER a fost epocală și practic a pus la pământ majoritatea întreprinderilor, complet nepregătite pentru piața liberă ( țin minte că nici nu aveau departament de vânzări la IEMI, ei așteptau comenzile de la stat… ) Evident, în vremea aia, când unul ca mine câștiga vreo 160 de dolari salariu s-ar fi putut face ceva pe modelul „chinezesc” până și-ar fi lansat noi produse și ar fi recăpătat un pic de piață, doar că nu am vrut să ne vindem țara ( pe vremea când Viktor Orban o „vindea”). Sincer, nu e în principal vina hoților, ei au furat niște ruine care oricum nu mai foloseau nimănui :) Pe vremea când turcii aduceau biscuiți la butic, fabricile noastre de biscuiți stăteau și așteptau să vină Alimentara să le ia marfa, deși biscuiții lor erau de cele mai multe ori mai buni, dar buticarul nu putea să cumpere un TIR cum visau ei…
Realizări?! Păi dacă e așa hai să ne amintim că strămoșii noștrii dacii mergeu cu căruța. Așa după mintea dumneavoastră să înțeleg cumva că fără Dej & Ceaușescu românii ar fi rămas la căruță?
„Marile realizări” cu care vă aberați au fost fie naturale fie de-a dreptul distructive. Hai să comparăm toatea astea cu țări ce erau înainte de comunism mult mai sărace și înapoiate ca România precum Italia sau Grecia:
1. Cunoașteți localități neelectrificate în Grecia sau Italia? Că eu am văzut o destule în munții Apuseni și în Călimani…
2. În pofida marilor construcții de centrale electrice de toate felurile, în România ultimei decade a comunismului se tăia curentul electric câteva ore pe zi aproape peste tot. Iluminatul public practic dispăruse. Trenurile circulau în beznă și iarna înghețate. Toate astea erau de neimaginat în Italia sau Grecia aceleiași perioade. Deci care era folosul?
3. Șantiere navale avea și mai au atât italienii cât și grecii.Spre desosebire de cele românești ce lucrau exclusiv în pierdere, alea itlaiene și grecești lucrau și lucrează pe profit oferind lefuri de peste 5-10 ori mai mari ca cele românești.
4. În pofida marilor fabrici românești de medicamente, era penurie de medicamente din cauză că nu se importa mai nimic. Industria română oricum nu le putea fabrica pe toate cele necesare. Cine nu avea pile, rude în străinătate care să-i trimită medicamente sau sume colosale ca să le cumpere la negru, CRĂPA. Încă odată asta era ceva de neimaginat în Italia sau Grecia acelor vremuri.
5. Spitale și policlinicile românești erau în condiții medievale. Nu curgea apă caldă și adesea lipsea și cea rece. Era mizerie, gândaci și igraise. Se lua curentul aleator și mureau oamenii pe mesele de operații pentru că nu existau generatoare electrice. Iarna în saloanele spitalelor comuniste românești era gheață. Medicii operau cu paltoanele pe ei. Pacienții mureau de foame dacă nu avea pe cineva ca să le aducă ceva de mâncare. Așa ceva era de neimaginat în Grecia sau Italia. Lipseau bandajele, dezinfectanții și chiar seringile. Cine nu și le aducea de acasă era vai de pielea lui. Nu existu tranchilizante, bolnavii de cancer sau alte boli incurabile erau lăsați să se chinuie cum nu lași un animal pentru că pur și simplu nu exista medicația care să-i aline… Nu existau posibilități de sterilizare a instrumentarului (seringile de unică folosință erau inexistente) și se răspândeau în spitale boli ca SIDA sau hepatita din cauza asta… Era ceva poate doar pri străfundurile Africii se mai întâmple. Ăsta era unul din motivele pentru care România comunistă era numită „Etiopia Europei”
6. Atât grecul cât și italianul de rând trăiesc în condiții mult mai confortabile decât românul de rând. România avea la sfârșitul comunismului mai bine de jumătate din locuințe fără apă curentă și canalizare. Așa ceva nu era de neimaginat în Grecia și Italia. Roma anului 1928 n-avea canalizare și depindea de alimentarea cu apă cu apeductul împăratului Claudius vechi de aproape 1900 de ani :) Bunicii mei au fost în Italia în călătoria de nuntă și își aminteau cum în timpul unei plimbări romantice seara târziu prin Roma au prins momentul neferict când localnicii își goleau oalele de noapte în stradă de la etaj… :) Primul apeduct moden al Romei a fost realizat abia în 1956…
7. Metroul. Italienii și grecii l-au avut cu peste 20 de ani înainte României. și asta fără să facă foamea și să aibă pâinea, carnea, ouăle, uleiul, untul și zahărul raționalizate…
8. Echipamantele de foraj și rafinăriile și rafinăriile românești erau minunate astfel încât în ultima decadă a comunismului benzina era raționalizată la 30 de litri pe lună :). Fabricile de automobile erau și ele spendinde: Românul stătea la coadă cu anii pentru o mașină amărâtă care se defecta mereu. Grecul sau italianul puteau oricând să-și ia o mașină românească fabricată la un nivel de calitate la care românul nici nu purtea visa. Culmea prosperității comuniste era să cumperi pe pile o mașină refuzată la export :)
9. Școlile, licee și facultăți au șli ei. Iar ei lucrau cu toții în coccident :). De la noi doar vârfurile (eu am fost șef de promoție, par egzamplu), am ajuns să lucrăm îm occident :)
Unde erau în 1938 românii care să plece cu milioanele la cele mai umile munci în toată Europa?! Pe atunci grecii, ungurii și italienii veneau la muncă în România. Asta e marea diferență și asta arată dezastrul produs de comunism. Nu aveți nicio scuză. Ați pus umărul la distrugerea unei țări prospere și transformarea ei într-o ghenă de disperare și sărăcie. Nu doar că nu vă asumați culpabilitatea, dar mai aveți și nesimțirea de a găsi justificări pentru urâciunea pustiirii. După cum spuneam, e un motiv de satisfacție să nu plătisc nicio centimă pentru pomana dumneavoastră.
Dupa cum vedeti exista si oameni care cred ca evolutia se petrece de la sine, adica doar pt motivul ca in acelasi timp sunt altii alaturi care se incalzesc la foc, trebuie doar sa astepti si focul se va aprinde singur in fata ta. Nu vedeti ca tara se electrifica si singura?! la fel si cu celelalte exemple de bun simt pe care le-ati dat. Degeaba incercati sa explicati lucruri simple sau sa aduceti argumente, cred ca trebuie sa acceptam ca analiza pe de o parte si propaganda, cliseele sau frustrarile pe de alta parte sunt limbi diferite. nu vedeti ca desi nu am fost comunisti (eu cel putin pe atunci eram inca un copil) dupa mintea unora am ajuns comunisti acum dupa 30 de ani de capitalism :)
@ Biz
Tehnic vorbind electrificarea și toate celelalte componente ale progresului se produc mai bine de la sine decât prin grija statului comunist. Nu există țară europeană care să nu fie electrificată complet sau care să n-aibă canalizare și apă curentă. România, după marile opinteli & planuri mărețe ale comunismilui e rămasă în urma celorlalți toate aceste capitole :)
Nu nunteți comunist. Comunistul n-are țară. Dacă erați comunism ați fi plecat să-l zidiți prin Belarus sau Coreea de Nord. Sunteți doar un pomanagiu frustrat care își duce zilele din mila capitalismul în timp ce-l înjură cu foc…
@M. Badici
Probabil v-a luat valul polemic si ati scapat din vedere logica verbului “autodistruge”. Nimeni nu poate reusi performanta de a autodistruge un argument, nici macar cel care l-a propus si chiar daca argumentul e inconsistent. Dupa cum nimeni nu poate sa autodeclanseze un aparat, sa automultiplice un patogen, sa autoeduce o odrasla ori sa autoacuze un prieten. Dar cineva sau ceva, de la caz la caz, se poate autodistruge, autodeclansa, automultiplica, autoacuza ori autoeduca.
@Josef Svejk: „Nu vedea nimeni picior de șomer din capitalism care să-și caute fericirea în comunism, cu toate că nu-l oprea nimeni și nimic…”
Josef Svejk, mai informati-va: zeci de mii de someri din capitalism si-au cautat fericirea in comunism, in special americani: „In March 1932, The New York Times reported that immigration to the Soviet Union was 1000 a week, but increasing. [Walter Duranty, The New York Times, March 14, 1932.]
https://www.jstor.org/stable/27671737
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Forsaken:_An_American_Tragedy_in_Stalin%27s_Russia
Și câți dintre cei care au plecat au și rămas după ce au văzut ce era pe acolo?! :)
Din America pleci făpră să te întrebe nimeni de sănătate. La plecare statul nu-ți cere nici pașaport și nimic altceva indiferent că pleci cu avionul, mașina, trenul sau vaportul. Nu există control al actelor așa cum e de exemple peste tot în Europa. Controlul american e doar la intrare.
Măreața Uniune Sovietică a avut din prima ei zi de existență și până în ultima un imens aparat de pază a frontierei a cărui principală sarcină era să se asigure că nimeni nu poate săpa din paradis comunist.
Toate țările comuniste au imitat sistemul. Chiar și cele ce au supăraviețiuit până acum (China, Cuba, Coreea de Nord, Birlorusia) au condiții draconice de părăsire a țării. De ce oare?
Singura țară comunisrtă ce a încercat păstrarea unei bucăți de forntieră deschisă cu restul lumii, Germania comunistă, a fost forțată să-și închidă frontiera după 12 ani de „exepriment” când a realizat că toți oamenii care se pricep la ceva părăsesc țara…
https://youtu.be/5UqmnP57IGQ
@Josef Svejk, staruiti mai mult in a va informa cu privire la controlul pasaportului la iesirea din US: „New Executive Order Demands Immigration Checks When You Leave the US, Not Just When You Arrive” https://viewfromthewing.com/new-executive-order-demands-immigration-checks-leave-us-not-just-arrive/
O exceptie care confirma regula ; am avut un coleg emigrat din Minsk care, cand era mic traia pe acelasi etaj cu Lee Harvey Oswald – asasinul lui Kennedy.
A fost un comentariu asemănător săptămâna trecută, parcă pe FB şi eu am răspuns cam aşa: Arătaţi-mi, vă rog unde am afirmat ceva despre „trumpist, suveranist, iliberal”. Unde am scris despre sistemul de irigaţii? Apropo, chiar vreau să scriu despre acesta, însă nu este o prioritate deoarece alte subiecte sunt deja stabilite de mine şi am documentele necesare pentru a descrie problemele de atunci. Cercetarea mea se opreşte la anul 1991 deoarece atunci s-a terminat Războiul Rece. Nu sunt politician, analist al politicilor actuale din România sau cine ştie ce gânditor politic. Pentru a înţelege situaţiile din trecut apelez şi la evenimentele din prezent pentru a fi înţelese mai uşor de cititorii tineri, care nu au trăit pe pielea lor ororile comunismului.
Am rugămintea să citiţi şi comentariile mele de mai sus. Nu am un război cu cititorii români sau împotriva României.
va multumesc pentru comentariu, am citit si celelalte comentarii. doar ca sa fiu mai bine inteles, ce am vrut sa spun mai sus si inteleg din comentarii ca sunteti de acord cu o astfel de idee ca au fost facute multe greseli si dupa 1990 care au afectat evolutia nivelului de trai. ce am incercat sa sugerez si aici si la alte analize pe subiect este ca fiecare epoca ar trebui analizata la rece prin prisma efectelor asupra nivelului de trai, a tipului de dezvoltare economica. si azi,uitati-va in.acele statistici cu cea mai mare rata de crestere economica din ue. ce inseamna ea oare? cum crestem? prin export de tehnologie si de valoare adaugata. comentariul meu s-a raportat inclusiv la context cand spuneam de modul cum se discuta in spatiul public, unde cu greu gasesti analize de calitate, in rest, orice dezbatere e sufocata de comentarii militantiste, activiste, superficiale cu acuze si etichetari ai spus asta esti iliberal, ai spus cealalta esti trumpist, uitati-va ce se scrie doar pr acest forum. putini sunt interesati de a analiza la rece,de a lasa obiceiul cine nu e cu noi e impotriva noastra, de a cauta o dezvoltare eficace cu resursele proprii. spuneam despre exodul de populatie, poate cand va va permite timpul o tema interesanta ar fi si pe tema tipurilor de imigratie. noi exportam neintrerupt creiere si importam vietnamezi in constructii si filipineze. forta noastra de munca activa si inalt calificata este greu de pastrat in tara nu doar pt ca nu au unde sa fie angajati, ci pt ca este o lipsa completa de perspectiva ceea ce afecteaza tipul nostru de dezvoltare economica si implicit calitatea vietii. in final, va apreciez mult calitatea documentarii si a textelor, si departe de mine gandul ca ati fi in razboi cu cititorii sau impotriva Romaniei. dimpotriva chiar! multa sanatate si succes in ceea ce faceti!
V mulţumesc pentru urări.
Despre problemele migraţiei se discută la fel şi în Polonia. Partidul de guvernământ din Polonia a încercat să tempereze elanul nemţilor de a arunca la gunoi pe cetăţenii „importaţi” în 2015 care nu corespund standardelor germane, lada de gunoi fiind ţările din Europa de est. Soluţia găsită de polonezi a fost deschiderea pieţei muncii din Polonia pentru ucrainieni. Discuţia este lungă pe această temă şi ar merita studiată, însă timpul meu de cercetare este limitat.
Multă sănătate vă doresc!
Comunismul nu a fost „o invazie produsa de rusi”.
A fost „povestea” care a permis unor infractori de drept comun sa fure o tara intreaga, cu legea de partea lor. Un fel de pretext (toti vom fi egali, dupa fapta si rasplata, bla, bla).
Tot ce au „ctitorit” comunistii (fabrici, uzine, spitale, etc), au fost bunuri ale „intregului popor”, adica ale nimanui concret. (in matematica, „limita cand n tinde la infinit din 1/n =0”!). Acest lucru a permis „clasei conducatoare comuniste” sa se foloseasca de acele bunuri in calitate de „reprezentanti” ai oamenilor muncii de la orase si sate iar mai apoi sa-si insuseasca bunurile respective, in calitate de capitalisti verosi, proaspat transformati in „revolutionari” in 89.
vreti sa spuneti ca in fapt comunistii ar fi putut prelua puterea in Romania fara ajutorul Uniunii sovietice si a prezentei armatei sovietice in tara? ca eu nu cred ca vreodata comunistii ar fi putut fi votati intr-un regim monarhic. la asta m-am referit cand am spus ca acest comunism a fost o invazie de la rusi. nu romanii l-au creat si nu romanii l-au impus aici ca asa a vrut poporul dupa razboi.
intr-adevar in perioda comunista s-au facut si lucruri bune,
totusi e greu sa pui in balanta ce s-a facut bine cu opresiunile si lipsurile din perioada comunista,
proslavirea nulitatilor,
paradoxal astea cu nulitatile nu sunt doar din comunism ci vin istorioa noastra anterioara,
in spatele lucrurilor bune dinm comunism, al industrializarii erau mari institute de cercetare, oameni care faceau calcule, studii,
oameni de meserie,
nu infractori sau ultimii oameni ajunsi peste noapte fruntasi comunisti,
astea nu s-au facut din pixu lui Ceasescu, ale lui Dej, Chivu Stoica, etc.
in spatele lucrurilor bune au stat oameni care au muncit,
si inante de perioada comunista se muncea,
cu paranteza ca dupa ”abdicarea lui Cuza” taranimea de la noi a avut conditi sub cele ale taranimii rusesti,
nu intamplator a aparut 1907 – un fel de revolutie din 89 cu mult mai multi morti dar fara vinovati sau vinovati au fost doar taranii morti,
inca nici azi nu avem vinovatii,
o fi de la scoalele mari de drept de la Sorbona si din restu Evropei, absolventi magna cum laude ajunsi consilieri ai fostei Inalte Curti de Casatie,
astia toti inteligenti cumn ua ajuns in functie au uitaty tot ce au incata in scoala, de aia tara mergea asa de bine inainte de 45,
astazi tara e de vanzare,
mare parte din ea a fost vanduta,
ungurii mult mai prosti ca noi nu au vandut pamantul,
o fi de la religia diferita,
n-are cum sa fie de la cei care au negociat tratatu de aderare cu UE,
stim ca avem cei mai capabili conducatori din Evropa si din lume care chiar daca comit infractiuni au drepturi nelimitate,
ca si intre cele doua razboiae mondiale si atunci aveam cei mai capabili conducatori, scrie la cartile de istorie si vezi numele lor la bulevardele si strazile capitalei si ale oraselor patriei,
n-are cum sa fi fost rau, era mult mai bine,
adevaru ar trebui sa ne elibereze de povara trercutului,
dar cand ne mintim zilnic atat cu trecutu apropiat cat si cel indepartat nu putem sa vedem de unde venim si incotro ne indreptam,
iar multa din istoria noastra este minciuna
ca multi faimosi istorici ca si ziaristi de azi și de ieri se vindeau si se vand ieftin,
@Capatu Satului
Sunt indignat sa vad cum cred unii ca “s-au facut si lucruri bune” in perioada comunista. Ca si cum Genghis Han ar fi avut “meritul” de a construi cel mai mare imperiu din istorie, chiar daca a ucis mai multi oameni decat Hitler si Stalin la un loc. Cei 50 ani de comunism au insemnat regres, inapoiere, distrugerea valorilor, impostura, minciuna, frica, hotie, etc. Un fel de dark age post-modernist. Nu mai scapam nici in urmatorii 100 de ani de impostorii care au condus Romania inainte de 89 precum si de urmasii lor post-comunisti, care au inceput sa-si construiasca feude personale la stat, beneficiind fie de salarii uriase nemeritate fie de pensii speciale stabilite in virtutea unor legi nedrepte, fie de posturi de demnitari fara demnitate, fie toate 3 la un loc.
Ne miram ca nu ne mai respectam intre noi, acasa, pe strada sau in trafic? Ca nu mai tinem cont de lege, de autoritati, de drepturile celorlalti semeni ai nostri? Ca mancam plastic? Ca producem analfabeti functionali pe banda rulanta? Ca nu mai exista nimic din ce s-a construit inainte de ’89? Ca toata lumea rade de noi in afara? E normal sa fie asa!
Comunismul este cel vinovat de toate astea. Comunismul a inlocuit violent o structura sociala bazata pe valori autentice cu alta structura sociala bazata pe frauda si incompetenta. Asta e rezultatul!
Comunistii rusi au fost cei care au adus „povestea” ….comunismului, in Romania. De acea „poveste” s-au folosit unii, pentru a-i exploata pe ceilalti.
Reforma agrara din 23 martie 1045 a fost doar inceputul confiscarii paminturilor de la propietarii de drept impreuna cu mijloacele de productie si ce a urmat a tinut de obligativitatea inscrierii taranilor in cooperativele de productie .Putine locuri din tara au scapat de ceea ce regimul comunist (doar partidul era compus dim membrii comunisti )numea colectivizarea . Tractoarele, batozele, locomobilele, secerătoarele şi combinele de pe bunurile agricole trec asupra Statului, care va crea centre judeţene de închiriat maşini agricole la dispoziţia agricultorilor. Celelalte unelte agricole şi animale de tracţiune trec asupra Statului,Toate bunurile agricole arătate în art. 3 şi 6 trec imediat, fără nici o despăgubire, pe deplin, în proprietatea Statului : citate din legea nr 187 din 23 martie 1945 .Initial ,regimurile comuniste instaurate cu forta in urma intelegerilor inchiate la sfirsitul celui de al doilea Razboi Mondial au avut un numar mare de sustinatori din rindul asa numitelor elite .Foarte multi cetateni se ofereau voluntari spre a munci pe santierele patriei .Ideea in sine , teoria filozofica este generoasa – dar asa cum spunea cineva : sa va feriti de burghezia comunista – Teoria pusa in practica s-a transformat rapid in dictatura ba mai mult a capatat si tenta feudala de succesiune a membrilor unei familii la conducerea natiunilor . Hrusciov a avansat ideea ce continea transformarea Romaniei intr-o insula agrara , dar Dej si mai apoi Ceausescu si-au dorit o Romanie puternic industrializata ce ar fi permis un contol politic pentru un timp indelungat .Sistemul comunist s-a prabusit in momentul in care costurile de productie depaseau cu mult pretul de vinzare al produselor si moment in care diferenta nu a mai putut fi compensata de agricultura socialista .Intreaga natiune fura ,de la locul unde lucra, parte din productia zilnica si o revindea sau o schimba pe alte produse furate si ele de catre altii .Lipsa de tehnologie , lipsa materiilor prime si aducerea acestora cu mari cheltuiei , pretul foarte mare al energiei electrice si a altor forme de energie , incapacitatea de adaptare permanenta a industriilor la noul tehnologic , formula politica ce preaslavea mincinos familia devenita singura conducatoare a natiunii , dezvoltarea fara precedent a tehnologiilor occidentale ce miscorau pretul marfii la raft , lipsa programelor la TV ,lipsa curentul electric ,lipsa de alimente si produse de tot felul de la haine la masini , conditionalitatile ce nu permiteau a avea doua case , doua masini si restrictiile determinate de cartelarea produselor de baza si a benzinei au dus ca un intreg la prabusirea societatii multilateral dezvoltate .
Nichita Hrusciov a fost cel care a retras din Romania trupele sovietice, in urma unui chef dat la terminarea unei actiuni de vanatoare in tara. Numai pentru asta trebuie respectat de romani.
Ii multumim. Altceva ?
Există ceva dovezi ale chefului sau a unei decizii intempestive de retragere a trupelor sovietice din România?!
Plecarea trupelor sovietice din România s-a produs pe fondul masivelor reduceri de efective ale armatei roșii din anii 1955-1962. Hrușciov a redus în acea epocă efectivele armatei roșii cu o treime. A abandonat ideea construirii unei mari marine sovietice comparabile cu cea americană, lansată de Stalin. A abadonat deasemenea construirea unei masive forțe de bombardament strategic, orientându-se spre dezvoltatea rachetelor nucleare – o soluție mult mai ieftină ca marile armate convenționale. Toate astea în speranța că reducerea poverii militare va permite o redresare economică a URSS și a blocului comunist. Ruțoii au impus aceleași reduceri de heltuieli militare și țărilor satelite.
În acel context retrageea trupelor sovietice în 1958 din România era logică: Regimul de la București era complet depdendent de URSS. Asta a spus-o chiar Dej cu gurița lui într-o ședință a biroului politic: „Fără partid nici două kopepici nu facem”. Regimul de la București era fidel și nu ieșea din cuvântul tovarășilor sovietici și avea încrederea lor. Imre Nagy, șeful guvernului revoluționar maghiar, din 1956 a fost deținut după evenimente în România – semn de mare încredere al rușilor. Apoi România a avea frontiere doar cu țările comuniste. După împăcarea lui Hrușciov cu Tito orice îngrijorări față de un posibil conflict cu Yugolsavia dispăruseră. Mai mult, yugoslavii se feriseră să dea orice ajutor revoluției maghiare din 1956 convingându-l pe Imre Nagy și pe oamenii săi să se refugieze în ambasada română de la Budapesta de unde au ajuns în detenție în România și apoi direct în mâinile rușilor.
@ svejk nu esti vreun anticomunist daca te tavalesti pe forum si latri la oricine fara directie. ai multe lipsuri, unele din necunoastere, altele din lipsa de preocupari mai serioase,nu sunt medic sa iti spun cu ce sa te tratezi. pe aici multi iti spun sa mergi la culcare. lasa lumea sa isi spuna parerea chiar daca crezi ca esti singur in lume, tu ramai acolo in pestera, pardon in paradisul propriu, unde nu te tulbura nici capitalistii, nici trumpistii, nici suveranistii, nimeni.
Dacă vă închipuiţi că pe Hruşciov l-a interesat în primul rând soarta românilor, s-ar putea să vă înşelaţi.
Si l-au adus si pe Mircea Crisan la chef? Nu glumesc, ca stia romana, idish, rusa, germana, franceza si un pic engleza.
Si era absolut senzational! se mai gasesc videoclipuri cu el pe Youtube.
Interesante cele 2 argumente pentru schimbarea perspectivei asupra cauzelor „obsedantului deceniu” stalinisto-comunist românesc: „în România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă” (Hrușciov) și „Politica economică a RPR este greşită, agramată şi chiar periculoasă (Malenkov).
Concluzia: se pare că „Lumina (chiar) a venit de la Răsărit”, dar „industrialiștii” și „superindustrialișii” români au tratat-o doar în termeni de putere și de închinare formală.
Exact. Vă mulţumesc pentru comentariu. Politicienii români de atunci au dorit puterea totală, au fost atraşi de mirajul ei şi le-a plăcut enorm. De aici, dezastrul care a urmat.
Vă felicit pentru dușul rece servit celor înfierbântați care consideră că istoria se culege de pe o pajiște înflorită, nu din arhive cu documente și stenograme necruțătoare. Cum bine știți din experiență personală, istoria reală este întâmpinată cu indignare și patriotism simandicos. Un chimist sau un inginer n-are a se teme că tema pe care o susține se va lovi de opoziția ignorantului, pe câtă vreme un istoric își la lecții de la orice neavenit. Dacă spunem ce nu place publicului, ne-am ars.
Vă mulţumesc.
Zvonistica la nivelul anilor 1961 / 1962 era ca prin Universitati se deplasau tovarasii lui Dej pentru a explica re-orientarea dinspre URSS spre China . Copil fiind am fost impresionat de
o poveste eroica conform careia un astfel de vorbitor a arata audientei o carte / monografie publicata la Moscova si dedicata Romaniei. Se zicea ca pe prima coperta era poza unui știulete mare de porumb, iar pe ultima era tiparita rețeta de preparare a mămăligii.
Discursul era in sensul…uite , tovarasii, cum ne minimalizeaza sovieticii …dar lasa ca vom avea in continuare si porumb mult , dar si masini mai bune decat ale lor.
Articolul pare a confirma verosimilitatea acelei povesti.
PS. Acum cateva saptamani intr-un magazin din afara Romaniei am
vazut ca vindeau ”polenta” ambalata intr-un burduf de plastic cam cum se vinde parizerul la noi.
Normal ca am cumparat una . Nu avea nici un gust. Ar trebui ca domnul Ghinea sa aloce
un miliard din alea multele pentru ONG urile si star-up urile dispuse sa duca in lume brendul ADEVARATEI MAMALIGI (poate o retea de fast food ”Mămă & Covalact de țară” ….?)
Și sa exportam masiv catre Nikita Sergheievici Putin.
Voi reveni pe tema agriculturii şi poveştile despre tractoarele româneşti. Am scris bine poveşti, vor fi mai multe.
Sper să nu uit de camioane şi de „Dacia”.
Interesant articolul.
Apropos de bancuri. Cică Nicu Ceaușeșscu primește aproapbare să-și viziteze părinții în iad. Acolo îi vede într-un bazin pe Marx și Engles scufundați în rahat până la brâu. Ceva mai încolo e un alt bazin în care Lenin e scufundat în rahat până la gât. Lângă el e bazinul în care Stalin e scufundat în rahat până la mustață și se chinue să țină nasul la suprafață. În final dă de si de bazinul în care e scufundat Pingelică în rahat doar până deasupra genunchilor. Nicu îi strigă fericit: „Tată, ce ieftin ai scăpat! Te-au afundat doar până la genunchi.” și-i spune cum i-a văzut pe toți ceilalți. Taică-su îi răspunde furios: „Taci boule că stau cocoțat pe umerii lui mă-ta și în curând trebuie să schimbăm…”
Cred sincer ca pe Lenuta o sustin la randul lor altii. Ii stim.
Deci planul lui Beria ca Germania „să devină o republică burgheză neutră, iar URSS să fie legată de această republică «neutră» prin tratat.” este inca visul guvernelor germane de orice coloratura.
La fel si Finlanda care nu este membru din NATO.
Continuitatea politicilor de stat ale Rusiei/URSS si Germaniei dupa WWII , indiferent de forma de guvernamant este remarcabila.
QED
In anii ’50, toate elementele active de la tara erau sicanate sau chiar inchise; cum sa produca? ceilalti… se faceau ca muncesc. Cand 80% din populatie traia la tara si minca mamaliga, ce altceva se putea spune? Doar ca sistemul comunist era impotriva taranilor.
(Se spune ca Ceausescu importa cereale de la americani si le exporta rusilor. Uneori chiar trageau nava americana linga nava rusa si transbordau direct. Multe au fost pe la Constanta. Asa o fi?)
Dar despre planul Valev nu aveti nimic? Nu credeti ca reactia Romaniei (industrializarea fortata) a venit si datorita provocarilor -prostesti- din afara? Si a fost sustinuta de Occident? Intreb si eu…
(Un raspuns la un comentator.) In ce priveste teza socialismului prezentat ca un capitalism de stat, cred ca au dreptate. Pentru simplu motiv ca socialismul, comunismul, nu pot crea un sistem economic independent, viabil. Dvs. stiti un astfel de sistem? Poate fi interpretat ca o incercare de prelungire a marxismului peste experienta istorica esuata, dar (treza asta) este si expresia neputintei marxismului de a crea un sistem economic nou. Depinde de unde privesti lucrurile. Poate ca ar fi ma bine sa lasam disputa pe tema, decat s-o blocam pentru motive ideologice. Construim democratia cu cenzura?
Ajung din nou şi la poveştile de la începutul anilor ’60. Acum lucrez la materialul despre locomotive şi încerc să prezint atât eforturile făcute de oameni capabili (ingineri, în cazul meu), cât şi limitele politicienilor şi greşelile de planificare din România.
erata
prin export de tehnologie si de valoare adaugata?
@ Josef Svejk: Nu uitati ca actul lui Hrusciov, de a scoate armata rusa din Romania, a venit dupa evenimentele din Ungaria si contributia deosebita a Bucurestiului la pacificarea Budapestei. Hrusciov lauda comunistii romani si avea incredere totala in ei, dupa acest eveniment. Nu a fost doar detinerea liderului maghiar „vinovat”. Era incredere totala in comunistii de la Bucuresti.
Atitudine schimbata dupa cativa ani. (Pozitia nostra in legatura cu China si diferendele sovieto-chineze. Apoi fronda lui Ceausescu.)
Oricum, e de felicitat autorul si documentarea articolului.
Vă mulţumesc.
Gheorghiu-Dej şi cominterniştii au înţeles că tăişul represiv va fi nu numai anti-elite ci şi anti-ţărănesc. De aceea, au camuflat PCR ca Partid Muncitoresc Român, pe când alţii în Est se gândeau totuşi la alianţa dintre muncitorime şi ţărănime. Ceauşescu n-a dus altă politică, pornind sistematizarea satelor. Iar după 1989, ţărănimea e exportată ca atare.
Din pacate m am nascut in timpul regimului comunist in care mi am si trait primii 35 de ani de viata.Regimul comunist nu avea cum sa nu esueze atata timp cat se baza pe o economie pur etatista,centralizata si controlata de partidul unic atotstiutor si care nu greseste niciodata.Dogmatismul economic cel mai rigid posibil nu putea sa duca decat intr o fundatira.Legile economice sunt aceleasi si sunt obiective si asta indiferent de forma de proprietate.Asta nu intelegeau sau nu voiau sa inteleaga comunistii romani si nu numai ei.E adevarat ca e mult mai greu sa obtii rezultate macar multumitoare intr o economie total etatista in primul rand fiindca lipseste motivarea muncii oar planificarea si centralizarea excesivve sunt clar contraproductive .Nu are rost sa ne pierdem in detalii cu care anume fabrici,ferme sau alte tipuri de unitati economice au functionat mai bine dausi prost in RSR cand de fapt ansamblul dadea tonul si acesta era intotdeauna negativ fiindca modelul economic socialist din start,din conceptie era gresit,defect,nefunctional.Nu conteaza prra milt ca cutare fabrica avea la un moment fat un director bun care se straduia da o mentins pe linia de plutire.O picatura intr un ocean ,Cea mai mica dereglare a pietii europene sau globale putea da si dadea peste cap fragila si subreda economie socialista (aia cu legile economiei socialiste,legi inventate si prezentate pe larg in manualele de economie politica)Ceausescu avea o gandire economica rigida,dogmatica,nerealista si in cele din urma ,dupa ce se terminau banii imprumutati si investiti aiurea ,fara cap,rezultatele nu puteau fi altele decat cele care s au vazut.Nu zicea el pana in ultima clipa ca Romania avea nevoie de mai mult socialism si nu de mai putin?Ce industrie socialista dezvoltata este aceea care isi plateste materiile prime si energia nu cu productia proprie ci prin exportul nelimitat de produse agricole,alimente si combustibil?Ce agricutura socialista avansata e aceea care isi culege recoltele timp de zeci de ani cu elevi,studenti,muncitori si militari neatiti?Mai sunt multe altele Problemele noastre din prezent nu se pot rezolva cu solutii din perioada interbelica sau cea comunista pentru ca timpurile sunt altele si contextul economic e altul .Economia interbelica a avut problemele ei insa nu nu trebuie nici idealizata si nici blamata in urma unei analize economice superficiale si neglijente.Romania nu era atunci la coada clasamentului asa cum o prezinta multi azi scotand economia romaneasca din contextul epocii si facand comparatii cel putin nepotrivite si nerealiste La probleme din prezent trebuie hasite solutii din prezent si nu luate din trecut.Ideea ca istoria se repeta este valabila intr o mica masura.
E posibil ca zisa lui Hrușciov să fie un pic mai profundă decât pare la prima vedere („gura păcătosului adevăr grăiește”). Articolele scrise de dl. Opriș, de multe ori cu ironie și umor (amar), arată faptul că istoricul este om iar Istoria nu este doar o înșiruire seacă de date și evenimente (ca un raport militar). :)
Vă mulţumesc. :) Poate că ar fi interesant să scriu o carte despre cimiliturile liderilor comunişti şi glumele aferente de la Radio Erevan.
Când am timp, caut pe internet glumele spuse de marii actori români: Mircea Crişan, Toma Caragiu, Radu Zaharescu, Dem Rădulescu şi mulţi alţii.
@BIZ. Se pare ca nu l-ati citit pe Eduardo Galeano (Venele deschise ale Americii Latine). Exportul tarilor sarace, a fost export de forta de munca ieftina, inglobata in produse industriale. Sau agricole. Pe baza exportului produsului finit, s-a creat legenda unei Romanii avansate stiintific si tehnologic. Acum exportam forta de munca direct. (Nici nu mai putem practica dumping-ul, pentru a ne promova produsele si aduce valuta in tara… Fiecare patron isi face propria politica de preturi.)
De ce? Pentru ca nu avem capital responsabil suficient de puternic pentru a demara fabrici de inalta tehnologie. Capitalistii nostri (care au ceva capital adunat in 30 de ani), se ocupa de fleacuri. Turism, servicii, loterii, vinzarea produselor de import si alte chestii aducatoare de bani rapid si fara concurenta.
Nu e vorba de politica, e vorba de lichelele pe care le-am imbogatit intentionat dupa 89. Ca oamenii cinstiti nu puteau sa urce in top.
Oare cine tria cadrele? Si inca le mai triaza?
@Mongolul aveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti. este legat de modul cum sunt construite afacerile de top din romania, daca ne uitam la ele niciuna nu cred ca este in zona economiei durabile sau a celei cu valoare adaugata. stim cine tria cadrele, stim ca sunt aceleasi cadre sau urmasii lor la butoane. Dar, polonia si cehia au tinut cu dintii de tesutul industrial propriu din economie, ungurii se recomanda ca un pol de tehnologie si cercetare – dezvoltare in CEE, romania a ajuns dupa 30 de ani de drum propriu in capitalism ca in bancul acela exportam busteni si lemne furate din padure si cumparam apoi mobila. lipsa productiei locale in domenii – cheie sau control in domenii strategice – banci, energie, petrol etc duce la o lipsa de competitivitate si pe termen lung la crearea exclusiv a unei piete de consum pt oricare altii – ca sunt chinezi, ca sunt germani, ca sunt polonezi, etc cum s-ar spune isi cam fac treaba cu noi aproape toti. la noi perspectiva e cu atat cu mai infricosatoare cu cat urmeaza bomba demografica – cand numarul pensionarilor va depasi cu mult numarul salariatilor, mai ales pe o tendinta sustinuta de imbatranire a populatiei. tinerii din romania vor creste pib-urile altor tari cum o fac deja in proportie mare.
Dincolo de faptul că ultima decadă a comunismului în Europa a fost mult mai distructivă pentru România decât pentru oricare altă țară comunistă, România a mai pierdut și startul în anii 90. Nația îndobitocită a a votat cretinii ce-i promiteau că se va trăi ca-n cpitalism dar se va munci ca-n comunism. Privatizările către mai compnaii vstice au fost complet ratate în primii 6-7 ani după 1990. România pompa sume colosale împrumutatela dobânzi onerose pentru păstrarea în viață a vechilor intreprinderi comuniste falite din care furau pe rupte cu toții de la necalificați la directori. Toate astea au avut un preț cumplit…
P.S. Își mai amintește cineva circurile din anii 90? La Autocamioane și Tractorul Brașov orice privatizări au fost în primul rând blocate de angajați. Au fost chiar câteva oferte foarte promițătoare. La Tractorul s-a ajuns aproape la vânzarea către sud-coreeni, care promiteau să păstreze o bună parte din angajați. Sindicatele au mobilizat proletarii spunânsu-șle că dacă vin coreenii s-a terminat cu techergheala și vor fi puși la muncă. Când colo cât sunt intreprindere de stat ies în stradă și guvernul le plătește după aia salariile că n-are de ales… Azi n-a mai rămas NIMIC din Tractorul. Vechea
pltformă a fost demolată.
ARO a trecut printr-o poveste similară. Toate ofertele cât de cât serioase (Jeep, și apoi Daimler Chrysler, coreenii, etc.) au fost blocate în pirmul rând de conducere și apoi de sindicate. Aro era încăî o mașină ce mergea pe piața internă. Nimani nu se gândea că încet încet românii vor deveni mai prosperi și vor vrea mașini mai aproape de timpurile noastre… În final când s-au trezit că produc o mașină veche de 30 de ani și mult prea scumpă, pe care n-o mai voia nimeni au făcut presiuni pe lângă guvernul lui Adrian Năstase să o vândă la ceva găinar din America care nu produsese în viața lui nici măcar o șaibă. Ăla a vândut totul în regim de fier vechi făcând un profit frumușel și dus a fost…
La Semănătoarea București s-a reușit în 1996 vânzarea în mod miraculos spre New Holland. Sindicatul a scos muncitorii pe stradă. Au năvălit în studioul TVR explicând febril că vor italienii să ia pe nimic nu știu ce proiect secret & miraculos de combină românească fără pereche pe cale de lansare în fabricație că de aia vor fabrica. Că dacă rămân ei intreprindere de stat o să facă un miliard de combine, o să umple lumea cu ele și o să ajungă România o țară ca soarele de pe cer numai din vânzarea combinelor. :)
Guvenrul FDSN (PSD actual) înainte de alegeri a anulat vânzarea, a plătit daune italienilor. Combina miracol nu s-a fabricat niciodată pentru că era un proiect de tot rahatul, scumpă da’ proastă, ca toate cele dinainte de altfel. Intreprindera a dat faliment, devenind depozit. Apoi a fost vândută pe mai nimic unui mafiot local, mână-n labă cu sindicatul, care a transformat totul în tun imobiliar….
Exportam griu si porumb si importam faina si malai sau aluat congelat.
Capitalistii nostri sunt doar compradori, exportatori de lemn/cereale sau fac contracte frauduloase cu statul. Inselindu-l cat pot, pentru ca nu sunt pedepsiti. Si cand unu face un autobuz… nu poate sa-l vinda (cumparam de Belarus sau turci -?!!!) si e bagat la puscarie.
Problema ramine aceeasi : „cadrele”. Si imixtiunea lor in piata zisa libera. Statul nu va mai investi in economie si masurile protectioniste nu sunt acceptate. Oricum, de ele profita doar oameii … cu ochi albastri (de ambe sexe).
Toata speranta e in capitalul romanesc curat, daca si cand se va aduna. Doar el sa inceapa reindustrializarea Romaniei, desi UE este in epoca post-industriala.(?!!!) Plus capitalul strain. Daca vrea……
In ce priveste „serviciile” si politicul ne-au dovedit ca nu sunt capabile sau nu vor relansarea industriei romanesti. Dar trebuie sa fiti atenti ce industrii sa fie relansate, sa nu ajungem iar in situatia de dinainte: export de forta de munca ieftina, inglobata in produse finite. Oricum, avem nevoie de tehnologii.
Eu mai am nitel si ies la pensie. Sau ma rog, ating varsta. Nu mai e treaba mea. Vreau, nu vreau… trag pe dreapta. Ramine sa ganditi ce e de facut. Dar nu mai apelati la stat sau servicii! (Vedeti ARO, ALRO, petrolul, Galati etc….)
Si totusi, exista o problema: Romania a fost distrusa sistematica dupa ’89, in timp ce Polonia si Ungaria au crescut(dupa cum spuneti). Haideti sa mergem mai departe cu analiza: Azi, Polonia si Ungaria sunt principalele tari care conduc fronda in UE. Oare n-o fi nici o semnificatie in povestile astea? Nici o legatura? O scenarita posibila?
Înţeleg faptul că aveţi nişte frustrări, însă nu este cazul să vi le expuneţi aici.
Vā urmāresc de ceva vreme si ma intreb dacā nu ar fi interesant sā vā publicati munca intr-o culegere de texte.
Câstigul ar fi dublu, atât al dumneavoastrā, material cât si din punct de vedere arhivistic. Nu cred cā existā altcineva in România care sā fi fācut o cercetare similarā cu a domniei voastre.
Vă mulțumesc pentru idee. Ultimele două cărți pe care le-am publicat conțin texte și documente apărute în perioada 2014-2018 pe Contributors.ro. Acum recitesc manuscrisul primit de la editură despre armată, spionaj și economie. Din cauza pandemiei nu am putut să îl public anul trecut. Dacă totul merge așa cum doresc, noua carte va apărea în septembrie.
@homo universalis: se prea poate să aveți dreptate, formal vorbind e cum ziceți dvs. Eu m-am gândit că argumentul fiind emis de către vorbitor, îi aparține acestuia, dar probabil că e doar tolerabilă ( putem spune s-a automutilat, dar putem spune și-a automutilat un picior, pentru că piciorul nu se poate mutila singur, ca o sinecdocă, să zicem? ) în fine, accept că am greșit, dar pe fond…. comparația cu Transfăgărășanul chiar e o glumă proastă. Chiar discutam acum câteva luni cu cineva, în ultimii 10-15 ani numai peste Mureș s-au construit vreo zece poduri, majoritatea de autostradă ( A1 și A10 traversează de mai multe ori acest râu). Chiar în acest moment se construiesc simultan podul de la Brăila peste Dunăre, care cred că va fi cel mai mare și unul din cele mai mari din Europa, și un pod spectaculos peste Olt, lângă Slatina, tot așa, cel mai lung sau al doilea din podurile de pe râurile interioare…. Aș fi foarte curios dacă a calculat cineva cam câte apartamente se construiesc acum anual, deși populația țării e în scădere, pentru că sunt destul de convins că și la „macarale” regimul actual e net superior…