Televiziunile consacrate turmentării populației s-au întrecut duminică în a transmite din toate pozițiile (de la sol, din aer, din apa piscinei) țipătoarea nuntă a lui Borcea, ins pe care gospodinele nepasionate de fotbal nici nu l-ar cunoaște dacă n-ar fi subiect de bârfă, divorț și romance de mahala. Iar dacă tăvălela e mare, în capul mesei s-a pus Nașul, Becali Gigi, alături de alți ”nași” ai mafiei fotbalistice. Dar asta doar din auzite, fiindcă am făcut ce era sănătos de făcut: am folosit telecomanda pentru a sări peste imaginile pestrițe și totodată sfidătoare ale non-evenimentului. Se poate deduce că și acum, ca și în alte numeroase ocazii, jurnaliștii au evitat să stabilească agenda mediatică după criteriile profesiei, lăsând ca ea să fie stabilită din exterior de cei care vor să fie primadone, să fie văzuți și admirați de prostime pentru opulență, putere etc. și obțin publicitate prin strategii primitive bazate pe senzaționalul facil, pe spectaculosul ieftin (sau, în acest caz, exorbitant), pe finanțări netransparente (o șpagă mică, o sticlă de ceva, o felie de tort), toate în ridiculizarea meseriei de ziarist declarată importantă și demnă. Codul Deontologic Unic al Presei din România spune la art.4.2: ” Jurnalistul nu va accepta invitaţii care nu îi sunt necesare în activitatea jurnalistică”.
Oricât ar părea de didactic și de antipatic, profesia de jurnalist nu poate fi apărată perfect nici de legislația internă, nici de cea europeană sau internațională, cât se poate apăra singură prin respectarea normelor și demnității profesionale. Chiar în condițiile în care Internetul, YouTube, interactivitatea au lărgit accesul publicului prin mijloace tehnice la îndemână, așa încât se poate face fotografie, radio, televiziune, transmisie de date cu un simplu telefon mobil, totuși jurnalistul ar trebui să se deosebească de actorii aleatori. Cel puțin atât cât se deosebește tâmplarul meseriaș de omul care bate din când în când un cui prin casă. Dar numai în condițiile în care abilitățile și codurile profesiei sunt respectate.
Unele reguli se găsesc la frontiera bunului-simț. Un exemplu: într-o emisiune la Realitatea TV despre nepăsarea autorităților, este invitat un pensionar lovit cu mașina de fata comisarului șef de la Garda Financiară din Constanța. Omul și-a pierdut un picior în accident și se târăște de peste un an în justiție. Moderatoarea și reporterul de teren relatează povestea folosind insistent termenul ”bătrânul”. Solicitat în direct să-și spună păsul, omul precizează și repetă că el nu se consideră ”bătrân”. La fel, în Jurnalul TVR de duminică: o știre prezintă isprăvile unui ”bătrân”. De data aceasta, omul nu este în direct să se poată disculpa pentru vârstă. Prima TV la rândul ei abundă în relatări despre ”țigani” sau ”infractori”. Dacă nu se spune despre personajele știrilor că sunt ”bătrâni”, ”babe”, ”șchiopi” sau ”chiori”, se spune adesea că sunt ”țigani” sau ”unguri”. Nu este vorba despre cuvinte tabu, ci despre folosirea adecvată a termenilor în funcție de relevanță. Același Cod Unic precizează: ”Se vor menţiona rasa, naţionalitatea sau apartenenţa la o anumită comunitate (religioasă, etnică, lingvistică, sexuală, etc) numai în cazurile în care informaţia este relevantă în cadrul subiectului tratat”. La fel și vârsta. Instrucțiuni detaliate se gasesc și în Ghidul de bune practici în relatarea despre minorități. Asta în cazul că interesează pe cineva din breaslă care sunt regulile ei.
P.S. O nouă mostră de neprofesionalism (fiindcă e și televiziunea, totuși, o meserie), care face din om normal telespectator turmentat: 15 minute din emisiunea Actual B1 TV din 24 august, s-au văzut pe două treimi din ecran imagini de arhivă cu funcție de ilustrare dintr-o secție oarecare de vot, iar pe celalată treime câte o ureche, un nas tăiat sau o ceafă vorbitoare aparținând celor trei invitați de nerecunoscut din studio. Cel mult putea fi recunoscută moderatoarea Sorina Matei (pentru cei care au trecut vreodată cu telecomanda pe acolo) după stridența vocii și tentația de a răspunde singură la întrebările puse. Peste toate o burtieră lată, bună să acopere puținul rămas al figurilor, cu următorul mesaj:”Să cuplăm alegerile-Noua ide”. Clar, nu ?
Articol apărut și în revista”22”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
credeam ca la A3 si la iRTV abjectia e rezervata doar pt. a-i ataca pe politicienii penru care au primit ordin. M-am linistit: sunt abjecti tot timpul!
Borcizarea Romaniei ,un proces lent dar sigur ! nasul Oaie , mireasa lui Smetana, circoteca umflatilor loviturii de stat ,putzea a grade la umbra ,a turnatori si a tunari ,care mai de care rupt complet de realitatea din tara!
Va sunt recunoscator Doamna pentru actiunea de deratizare pe care o duceti pe HN si va sustin 100%!
O mare parte a jurnalistilor romani au probleme cu utilizarea limbii romane, pana la insusirea corecta a unor norme deontologice se pare ca au de trecut o prapastie care se largeste.
Este incredibil cum s-a decredibilizat presa in Romania, in special televiziunile. Si asta….datorita incompetentei, prostiei si unei schizofrenii sociale care s-a intins ca placinta peste societatea romaneasca.
Privind in urma cu aproape 22 de ani, adica la momentul Dec 1989, e de-a dreptul halucinant ce s-a intamplat. Atunci, in 1989, presa libera era pe buzele tuturor. Setea de ziare, de televiziuni, de stiri, de dezbateri era atat de mare….incat nimic nu parea sa o stinga.
Iata ca in doar 22 de ani….acest vis a devenit un cosmar. Presa s-a transformat, in buna parte, din a 4-a putere in stat….in a 4-a minciuna in stat!
Pana la urma…trebuie sa acceptam ca acest derapaj incredibil se datoreaza anomiei generale in care balteste Romania si care pare ca nu are leac.
Debusolarea totala a societatii romanesti e tratata, absolut inexplicabil, cu un cric care depaseste orice forma de grotesc…
Ma felicit ca am reusit sa emigrez…Efectiv ma felicit! Nu imi e deloc moale in tara de adoptie, insa nu se compara cu viata pe care am dus-o in Romania. Atmosfera este infinit mai respirabila…Desi si aici traiesc oameni, nu extraterestri, uneori am impresia ca cele 2 tari fac parte din 2 lumi care nu au nici cea mai mica legatura una cu cealalta…
Traiesc modest, dar NORMAL intr- o tara cat de cat functionala….venind dintr-una in deriva totala cum e Romania…
In limita timpului disponibil, urmaresc aproape terifiat involutiile presei si societatii romanesti in general….si nu-mi vine sa cred! Ma intreb….pana unde va merge acest delir?
Totusi, pana unde?
Am convingerea ca televiziunile, mai ales cele de stiri, sunt, intr-o mare masura, vinovate de peisajul junglistic din Romania, si nu ma refer peisaj propriu-zis….
Despre presa scrisa, nu stiu sa mai existe ziare de investigatie….era inainte Catavencu, poate Kamikaze acum, in rest……toate ziarele, televiziunile, invitatii televiziunilor nu fac altceva decat sa-si puna amprenta proprie pe subiectele zilei(luate de pe net, agentii de presa)…si o pun fara niciun argument si cu o inversunare…..De fapt, fiecare spune ce-i trece prin cap, improscand in stanga si-n dreapta….(de multe ori e balci cu prof. academicieni, cu lideri de sindicat agramati….. cu cine vrea sa injure puterea pana la urma)
Ca a aparut, mai rau ca niciodata, ura de clasa in Romania, nu intereseaza pe nimeni din „breasla”
Poate si criza sau politicul ne-au mai mutilat nervii, ne-au amplificat violenta verbala, rautatea, insa televiziunile sunt de departe izvorul acestor apucaturi.
Toata stima Doamna,
Din pacate aveti foarte mare dreptate. Cea ce lipseste total presei romane este un mecanism de imunitate a corpului profesional care sa elimine acele corpuri straine care nu au nimic de a face cu breasla. Imi pare rau sa constat ca de ceva vreme jurnalismul in romania nu mai exista, a colapsat. Din pacate ziaristi ca dumneavoastra sunt o raritate in marea de toape, analfabeti, grobieni si slugi care se preting jurnalisti. Profesia de jurnalist in romania a ajuns sa fie o rusine. Majoritatea unoscutilor mei care lucrau in presa locala sau centrala, cuniscuti care intradevar faceau jurnalism, au parasit profesia sau s-au mutat integral pe net in ceva foem independente (bloguri, grupuri online etc.)
Sunt un consumator de TV, dar de multi ani ma departez de canalele romanesti pentru ca nu au ce sa imi arate. Recunosc ca in numele unei dorinte de informatie ma uit la TVRuri pentru ca au o modalitate mai putin violenta de a prezenta faptele. Exceptie o fac la TVR ( si asa v-a ramane mereu) cei care tin cu puterea zilei – indiferent de domeniul de activitate: teatru, sport, documentar, stiri, muzica, divertisment etc.
Ceea ce face dna. Brandusa Armanca este sa dea dreptate celor care spun ca anumite „fetze de sticla” nu sunt deloc modele de ascultat, de urmat si mai ales de …. invidiat.
Nu spun ca posturile straine nu abunda in personaje de carton, dar aia nu au pretentii de guru, de zei, isi fac treaba ca sa atraga audienta si pleaca acasa dupa ce au pacalit mase de oameni (sic).
Dar ceea ce au strainii, si ma bucur, sunt posturile tematice: Discovery&Comp, Muzica, TCM etc si poti evita din plin batranii, sarmanii, saracutii, maltratatii, bogatii, manelistii, lorzii, mafiotii, golanii, hotii, sutzii, sportivii, duduienii, ghenosii si politicienii.
Jurnalistii prezinta aceasta fauna perpetua SI AJUTA CONSTANT LA DEZVOLTAREA EI!
Gigi se vedea pe el ca vrea ca toti sa vada cine e el si ce are! O gramada v-a dori sa faca ca el daca ar avea fondurile necesare – aici ii dau dreptate lui Cristian Tudor Popescu!