luni, octombrie 25, 2021

Nimic despre nunta lui Borcea

Televiziunile consacrate turmentării populației s-au întrecut duminică în a transmite din toate pozițiile (de la sol, din aer, din apa piscinei) țipătoarea nuntă a lui Borcea, ins pe care gospodinele nepasionate de fotbal nici nu l-ar cunoaște dacă n-ar fi subiect de bârfă, divorț și romance de mahala. Iar dacă tăvălela e mare, în capul mesei s-a pus Nașul, Becali Gigi, alături de alți ”nași” ai mafiei fotbalistice. Dar asta doar din auzite, fiindcă am făcut ce era sănătos de făcut: am folosit telecomanda pentru a sări peste imaginile pestrițe și totodată sfidătoare ale non-evenimentului. Se poate deduce că și acum, ca și în alte numeroase ocazii, jurnaliștii au evitat să stabilească agenda mediatică după criteriile profesiei, lăsând ca ea să fie stabilită din exterior de cei care vor să fie primadone, să fie văzuți și admirați de prostime pentru opulență, putere etc. și obțin publicitate prin strategii primitive bazate pe senzaționalul facil, pe spectaculosul ieftin (sau, în acest caz, exorbitant), pe finanțări netransparente (o șpagă mică, o sticlă de ceva, o felie de tort), toate în ridiculizarea meseriei de ziarist declarată importantă și demnă. Codul Deontologic Unic al Presei din România spune la art.4.2: ” Jurnalistul nu va accepta invitaţii care nu îi sunt necesare în activitatea jurnalistică”.

Oricât ar părea de didactic și de antipatic, profesia de jurnalist nu poate fi apărată perfect nici de legislația internă, nici de cea europeană sau internațională, cât se poate apăra singură prin respectarea normelor și demnității profesionale. Chiar în condițiile în care Internetul, YouTube, interactivitatea au lărgit accesul publicului prin mijloace tehnice la îndemână, așa încât se poate face fotografie, radio, televiziune, transmisie de date cu un simplu telefon mobil, totuși  jurnalistul ar trebui să se deosebească de actorii aleatori. Cel puțin atât cât se deosebește tâmplarul meseriaș de omul care bate din când în când un cui prin casă.  Dar numai în condițiile în care abilitățile și codurile profesiei sunt respectate.

Unele reguli se găsesc la frontiera bunului-simț. Un exemplu: într-o emisiune la Realitatea TV despre nepăsarea autorităților, este invitat un pensionar lovit cu mașina de fata comisarului șef de la Garda Financiară din Constanța. Omul și-a pierdut un picior în accident și se târăște de peste un an în justiție. Moderatoarea și reporterul de teren  relatează povestea folosind insistent termenul ”bătrânul”. Solicitat în direct să-și spună păsul, omul precizează și repetă că el nu se consideră ”bătrân”. La fel, în Jurnalul TVR de duminică: o știre prezintă isprăvile unui ”bătrân”. De data aceasta, omul nu este în direct să se poată disculpa pentru vârstă. Prima TV la rândul ei abundă în relatări despre ”țigani” sau ”infractori”. Dacă nu se spune despre personajele știrilor că sunt ”bătrâni”, ”babe”, ”șchiopi” sau ”chiori”, se spune adesea că sunt ”țigani” sau ”unguri”. Nu este vorba despre cuvinte tabu, ci despre folosirea adecvată a termenilor în funcție de relevanță. Același Cod Unic precizează: ”Se vor menţiona rasa, naţionalitatea sau apartenenţa la o anumită comunitate (religioasă, etnică, lingvistică, sexuală, etc) numai în cazurile în care informaţia este relevantă în cadrul subiectului tratat”. La fel și vârsta. Instrucțiuni detaliate se gasesc și în Ghidul de bune practici în relatarea despre minorități. Asta în cazul că interesează pe cineva din breaslă care sunt regulile ei.

P.S.  O nouă mostră de neprofesionalism (fiindcă e și televiziunea, totuși, o meserie), care face din om normal telespectator turmentat: 15 minute din emisiunea Actual B1 TV din 24 august, s-au văzut pe două treimi din ecran imagini de arhivă cu funcție de ilustrare dintr-o secție oarecare de vot, iar pe celalată treime câte o ureche, un nas tăiat sau o ceafă vorbitoare aparținând celor trei invitați de nerecunoscut din studio. Cel mult putea fi recunoscută moderatoarea Sorina Matei (pentru cei care au trecut vreodată cu telecomanda pe acolo) după stridența vocii și tentația de a răspunde singură la întrebările puse. Peste toate o burtieră lată, bună să acopere puținul rămas al figurilor, cu următorul mesaj:”Să cuplăm alegerile-Noua ide”. Clar, nu ?

Articol apărut și în revista”22”

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. credeam ca la A3 si la iRTV abjectia e rezervata doar pt. a-i ataca pe politicienii penru care au primit ordin. M-am linistit: sunt abjecti tot timpul!

  2. Borcizarea Romaniei ,un proces lent dar sigur ! nasul Oaie , mireasa lui Smetana, circoteca umflatilor loviturii de stat ,putzea a grade la umbra ,a turnatori si a tunari ,care mai de care rupt complet de realitatea din tara!
    Va sunt recunoscator Doamna pentru actiunea de deratizare pe care o duceti pe HN si va sustin 100%!

  3. O mare parte a jurnalistilor romani au probleme cu utilizarea limbii romane, pana la insusirea corecta a unor norme deontologice se pare ca au de trecut o prapastie care se largeste.

  4. Este incredibil cum s-a decredibilizat presa in Romania, in special televiziunile. Si asta….datorita incompetentei, prostiei si unei schizofrenii sociale care s-a intins ca placinta peste societatea romaneasca.

    Privind in urma cu aproape 22 de ani, adica la momentul Dec 1989, e de-a dreptul halucinant ce s-a intamplat. Atunci, in 1989, presa libera era pe buzele tuturor. Setea de ziare, de televiziuni, de stiri, de dezbateri era atat de mare….incat nimic nu parea sa o stinga.
    Iata ca in doar 22 de ani….acest vis a devenit un cosmar. Presa s-a transformat, in buna parte, din a 4-a putere in stat….in a 4-a minciuna in stat!

    Pana la urma…trebuie sa acceptam ca acest derapaj incredibil se datoreaza anomiei generale in care balteste Romania si care pare ca nu are leac.
    Debusolarea totala a societatii romanesti e tratata, absolut inexplicabil, cu un cric care depaseste orice forma de grotesc…

    Ma felicit ca am reusit sa emigrez…Efectiv ma felicit! Nu imi e deloc moale in tara de adoptie, insa nu se compara cu viata pe care am dus-o in Romania. Atmosfera este infinit mai respirabila…Desi si aici traiesc oameni, nu extraterestri, uneori am impresia ca cele 2 tari fac parte din 2 lumi care nu au nici cea mai mica legatura una cu cealalta…

    Traiesc modest, dar NORMAL intr- o tara cat de cat functionala….venind dintr-una in deriva totala cum e Romania…
    In limita timpului disponibil, urmaresc aproape terifiat involutiile presei si societatii romanesti in general….si nu-mi vine sa cred! Ma intreb….pana unde va merge acest delir?

    Totusi, pana unde?

  5. Am convingerea ca televiziunile, mai ales cele de stiri, sunt, intr-o mare masura, vinovate de peisajul junglistic din Romania, si nu ma refer peisaj propriu-zis….
    Despre presa scrisa, nu stiu sa mai existe ziare de investigatie….era inainte Catavencu, poate Kamikaze acum, in rest……toate ziarele, televiziunile, invitatii televiziunilor nu fac altceva decat sa-si puna amprenta proprie pe subiectele zilei(luate de pe net, agentii de presa)…si o pun fara niciun argument si cu o inversunare…..De fapt, fiecare spune ce-i trece prin cap, improscand in stanga si-n dreapta….(de multe ori e balci cu prof. academicieni, cu lideri de sindicat agramati….. cu cine vrea sa injure puterea pana la urma)
    Ca a aparut, mai rau ca niciodata, ura de clasa in Romania, nu intereseaza pe nimeni din „breasla”
    Poate si criza sau politicul ne-au mai mutilat nervii, ne-au amplificat violenta verbala, rautatea, insa televiziunile sunt de departe izvorul acestor apucaturi.

    Toata stima Doamna,

  6. Din pacate aveti foarte mare dreptate. Cea ce lipseste total presei romane este un mecanism de imunitate a corpului profesional care sa elimine acele corpuri straine care nu au nimic de a face cu breasla. Imi pare rau sa constat ca de ceva vreme jurnalismul in romania nu mai exista, a colapsat. Din pacate ziaristi ca dumneavoastra sunt o raritate in marea de toape, analfabeti, grobieni si slugi care se preting jurnalisti. Profesia de jurnalist in romania a ajuns sa fie o rusine. Majoritatea unoscutilor mei care lucrau in presa locala sau centrala, cuniscuti care intradevar faceau jurnalism, au parasit profesia sau s-au mutat integral pe net in ceva foem independente (bloguri, grupuri online etc.)

  7. Sunt un consumator de TV, dar de multi ani ma departez de canalele romanesti pentru ca nu au ce sa imi arate. Recunosc ca in numele unei dorinte de informatie ma uit la TVRuri pentru ca au o modalitate mai putin violenta de a prezenta faptele. Exceptie o fac la TVR ( si asa v-a ramane mereu) cei care tin cu puterea zilei – indiferent de domeniul de activitate: teatru, sport, documentar, stiri, muzica, divertisment etc.

    Ceea ce face dna. Brandusa Armanca este sa dea dreptate celor care spun ca anumite „fetze de sticla” nu sunt deloc modele de ascultat, de urmat si mai ales de …. invidiat.

    Nu spun ca posturile straine nu abunda in personaje de carton, dar aia nu au pretentii de guru, de zei, isi fac treaba ca sa atraga audienta si pleaca acasa dupa ce au pacalit mase de oameni (sic).

    Dar ceea ce au strainii, si ma bucur, sunt posturile tematice: Discovery&Comp, Muzica, TCM etc si poti evita din plin batranii, sarmanii, saracutii, maltratatii, bogatii, manelistii, lorzii, mafiotii, golanii, hotii, sutzii, sportivii, duduienii, ghenosii si politicienii.

    Jurnalistii prezinta aceasta fauna perpetua SI AJUTA CONSTANT LA DEZVOLTAREA EI!

    Gigi se vedea pe el ca vrea ca toti sa vada cine e el si ce are! O gramada v-a dori sa faca ca el daca ar avea fondurile necesare – aici ii dau dreptate lui Cristian Tudor Popescu!

Dă-i un răspuns lui cinic Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.