Acordarea Nobelului pentru literatura peruanului Mario Vargas Llosa a fost salutata in lumea intreaga cu un fel de oftat de usurare. De la retelele de socializare si pana in paginile marilor ziare ale lumii refrenul a fost acelasi: in sfarsit, cineva ale carui merite literare nu pot fi contestate, nu sunt umbrite de diverse consideratii de ordin geopolitic.
(Asculta aici reactia „la cald” a castigatorului)
Deloc strain de politica – a candidat fara succes la presedintia statului Peru si a pierdut in fata unui inginer cu tendinte autoritariste, Mario Vargas Llosa are insa meritul de a nu fi lasat ideile politice sa preia controlul operei. Un scriitor preocupat de soarta tarii sale si a lumii insa nu un militant cu talent pentru literatura. Esecul implicarii nemijlocite a salvat probabil scriitorul iar dovada finala sunt tocmai o parte din reactiile de dupa acordarea Nobelului. E aproape ironic cum tocmai nuanta aceasta este atat de prezenta in comentariile de dupa anuntul academiei suedeze.
In ceea ce priveste reactiile romanesti, interviul cu Gabriel Liiceanu, pe care l-ati putut citi pe Contributors.ro, e cumva graitor. Editorul roman observa la randul sau calitatea operei autorului peruan pe care o compara, fara sa dea nume, cu cea a castigatorilor recenti. ” S-a facut dreptate” , pare sa spuna domnul Liiceanu.
S-a facut probabil dreptate, insa doar pentru Llosa. Pentru ca, in opinia multora, comitetul Nobel a ramas dator. Huffington Post a facut o chiar o foarte interesanta lista a scriitorilor importanti ignorati de-a lungul vremii de comitetul Nobel. Pentru fiecare sunt precizate si posibilele motive pentru neacordarea premiului:
- Vladimir Nabokov – a fost nominalizat dar a pierdut in fata a doi fosti membri ai comitetului
- Phillip Roth – dovada vie ca americanii sunt ignorati la Stockholm
- Marcel Proust – teme prea controversate, cred unii
- James Joyce – HuffPost remarca ironic absenta irlandezului de pe o lista a castigatorilor pe care sunt cel putin alti doi scriitori masiv influentati de el, Samuel Beckett si Saul Bellow
- Cehov- Anton Pavlovici a fost o victima a tensiunilor politice dintre Rusia si Suedia. Nu e usor sa fii rus
- Jorge Luis Borges – prea apropiat de dictaturile de dreapta din America de Sud (principiul „o idee buna aplicata prost” nu functioneaza aici)
- Lev Tolstoi – excentric religios. La fel ca si Cehov, posibila victima a relatiei tensionate de la acea vreme dintre Suedia si Rusia
- Ezra Pound – fascist, antisemit
- Mark Twain – Atentia pe care membrii comitetului Nobel o acordau operelor care tratau cu respect familia, statul si biserica a facut ca Twain sa nu fie printre favoriti
Lista si explicatiile aferente pot fi consultate aici.
Comentand interviul acordat de Gabriel Liiceanu, „Ewa” aminteste de Kurt Vonnegut, un nume care nu se regaseste in enumerarea de mai sus. Din randul celor care ar merita sa fie luati in seama si care mai au inca sanse sa primeasca premiul il mentioneaza Milan Kundera:
Este foarte adevarat ca premiul Nobel s-a dat in ultimii ani pe criterii stiute doar de Academia Suedeza (…).
Eu inca mai astept ca un american sa ia Nobelul: Vonnegut a ratat ocazia, Roth probabil mai asteapta…
Si Kundera l-ar merita…
„Ion” are alta propunere:
Ernesto Sabato este inca in viata. Un Nobel pentru literatura neacordat lui Sabato si Borges reprezinta o discreditare a premiului
Va propun sa incercam, aici pe Contributors .ro, sa ducem mai departe lista. Cine si de ce credeti ca ar fi meritat o mai mare atentie din partea Academiei Suedeze? Intrebarile vizeaza mai ales autorii contemporani, dar nici completarea argumentelor HuffingtonPost nu este descurajata.
PS Bineinteles, autorii romani nu sunt exclusi. Gasim mai mult de doi posibili candidati? :)
L.F Celine, Juan Rulfo – de adaugat la lista.
Ismail Kadare
umberto eco
Umberto Eco mai mult decat oricine altcineva
Salman Rushdie este formidabil (facem abstractie de reclama involuntara provocata de „versetele satanice”)
Domnule, ati inteles si tradus gresit scurtul comentariu despre Twain. E exact invers.
Malcolm: aveti dreptate. era o greseala acolo. s-a modificat. multumiri pentru atentionare!
Lucian Blaga, a fost la un pas, daca nu-i refuza sansa, chiar tara sa
Americanii nu sunt ignorati la Stockholm. Un contraexemplu ar fi John Steibeck care a luat Nobelul daca imi amintesc corect.
Kundera si Roth,parerea mea,merita din plin premiul Nobel pt.literatura.L-as fi adugat si pe Llosa daca comentam acum o saptamina!De Herta Muller nu auzisem inainte de decernarea de anul trecut si acum stiu f.putine despre ea!Sint curioasa daca cei ce-l critica pe Liiceanu de subiectivism sint mai in cunostinta de cauza decit mine!
io-l propun la nobel pe irvine welsh ( trtainspotting)
Proust a luat Goncourt si …e suficient! Parerea mea!
O mai adaug si pe SImone De Beauvoir!
Harukli Murakami
Haruki, scuze!
Kundera, cu siguranta.
Dragilor, haideti sa si motivam optiunile. :)
Ai dreptate Tita,dar eu nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a-mi motiva alegerea!Iubesc multi scriitori,pe cei enuntati de mine cel mai mult,citindu-le toata opera.Astfel, prin comparatie cu cei premiati si cititi,in mod subiectiv apreciez ca cei enuntati de mine merita din plin premiul!
@Antigona: nu cred ca poti fi obiectiv cand vine vorba de literatura. Altminteri, o punea Academia la stiinte exacte. :P
e ciudat cum un om, un roman de-al nostru de mare verticalitate in plan moral este „uitat”. evident este vorba de paul goma. cred ca este superior (daca se poate spune asa ceva in mediul cultural scriitoricesc) hertei muller…. si care e problema cu paul goma? pai nu are cine sa-l propuna (nu este cetatean roman, nu din vina lui….) si nu a scris pentru francezi….si cred ca nimanui dintre scriitori romani nu i-ar conveni sa-l vada pe goma cu un astfel de premiu care i-ar legitima spusele despre non-scriitorii romani din timpul regimului comunist…. si sa mai spuna cineva ca politicul nu intra in ecuatia premiului nobel…..
Sunt unele erori in textul de mai sus:
1. Tolstoi a fost primul scriitor caruia i s-a decernat Premiul Nobel, insa a refuzat sa-l primeasca.
2. Cehov a murit prea devreme, in 1904, intr/un moment in care opera sa nu era foarte bine cunoscuta in Suedia si nici in Europa. Nu cred ca era tradusa in limbile de circulatie. Asa ca o afirmatie de soiul „nu este usor sa fii rus!” este o prostie monumentala. Cu siguranta, domnul doctor n+ar fi fost ocolit de Academie.
3. Vladimir Nabokov si-a publicat operele importante prea tarziu, intr-un moment in care influenta politicului a devenise coplesitoare la Stockholm. Scriitorii rusi conformisti au fost preferati, vezi cazul lui Mihail Solohov, despre care s-a spus ca si-ar fi insusit unele texte. Faza cu a pierdut in fata a doi suedezi, este aproape o gluma. Cine nu a pierdut in fata suedezilor? Chiar si cel mai tare dintre ei – August Strindberg.
4. Marcel Proust a murit in 1925, iar in acel moment opera sa nu se bucura de succesul pe care l-a avut mai tarziu, in anii 30.
Sunt cateva autori uriasi pe care autorii articolului nu ii pomenesc:
– Franz Kafka
– Andre Malraux
-Henryk Ibsen
-August Strindberg
-Graham Greene
-Margueritte Yourcenar
-Virginia Woolf
-Yukio Mishima
Dintre contemporani, mi-as dori ca Philip Roth, Michel Tournier, Julio Cortazar si Ismail Kadare sa castige acest premiu.
http://books.google.ro/books?id=xnckeeTICn0C&printsec=frontcover&dq=The+Nobel+prize:+a+history+of+genius,+controversy,+and+prestige&hl=ro&ei=1PW-TKWfJdTR4ga19a12&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCcQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false
O carte interesanta, la adresa http://www.scribd.com/doc/39307506/Tratat-Despre-Corp