miercuri, mai 25, 2022

Nobelul pentru literatura. Facem lista cu nedreptatitii

Acordarea Nobelului pentru literatura peruanului Mario Vargas Llosa a fost salutata in lumea intreaga cu un fel de oftat de usurare.  De la retelele de socializare si pana in paginile marilor ziare ale lumii refrenul a fost acelasi: in sfarsit, cineva ale carui merite literare nu pot fi contestate, nu sunt umbrite de diverse consideratii de ordin geopolitic.

(Asculta aici reactia „la cald” a castigatorului)

Deloc strain de politica – a candidat fara succes la presedintia statului Peru si a pierdut in fata unui inginer cu tendinte autoritariste, Mario Vargas Llosa are insa meritul de a nu fi lasat ideile politice sa preia controlul operei.  Un scriitor preocupat de soarta tarii sale si a lumii insa  nu un militant cu talent pentru literatura.   Esecul implicarii nemijlocite a salvat probabil scriitorul  iar dovada finala sunt tocmai o parte din  reactiile de dupa acordarea Nobelului.  E aproape ironic cum tocmai nuanta aceasta este atat de prezenta in comentariile de dupa anuntul academiei suedeze.

In ceea ce priveste reactiile romanesti, interviul cu Gabriel Liiceanu, pe care l-ati putut citi pe Contributors.ro, e cumva graitor.  Editorul roman observa la randul sau calitatea operei autorului peruan  pe care o compara, fara sa dea nume, cu cea a castigatorilor recenti.  ” S-a facut dreptate” , pare sa spuna domnul Liiceanu.

S-a facut probabil dreptate, insa doar pentru Llosa.  Pentru ca, in opinia multora, comitetul Nobel a ramas dator.   Huffington Post a facut o chiar o foarte interesanta lista a scriitorilor importanti ignorati de-a lungul vremii de comitetul Nobel.  Pentru fiecare sunt precizate si posibilele motive pentru neacordarea premiului:

  • Vladimir Nabokov  – a fost nominalizat dar a pierdut in fata a doi fosti membri ai comitetului
  • Phillip Roth – dovada vie ca americanii sunt ignorati  la  Stockholm
  • Marcel Proust –  teme prea controversate, cred unii
  • James Joyce – HuffPost remarca ironic  absenta irlandezului de pe o lista a castigatorilor pe care sunt cel putin alti doi scriitori masiv influentati de el, Samuel Beckett si Saul Bellow
  • Cehov- Anton Pavlovici a fost o victima a tensiunilor politice dintre Rusia si Suedia. Nu e usor sa fii rus
  • Jorge Luis Borges – prea apropiat de dictaturile de dreapta din America de Sud  (principiul „o idee buna aplicata prost” nu functioneaza aici)
  • Lev Tolstoi – excentric religios. La fel ca si Cehov, posibila victima a relatiei tensionate de la acea vreme dintre Suedia si Rusia
  • Ezra Pound – fascist, antisemit
  • Mark Twain – Atentia pe care membrii comitetului Nobel o acordau operelor care tratau cu respect familia, statul si biserica  a facut ca Twain sa nu fie printre favoriti

Lista si explicatiile aferente pot  fi consultate aici.

Comentand interviul acordat de Gabriel Liiceanu, „Ewa” aminteste de Kurt Vonnegut, un nume care nu se regaseste in enumerarea de mai sus. Din randul celor care ar merita sa fie luati in seama si care mai au inca sanse sa primeasca premiul  il mentioneaza  Milan Kundera:

Este foarte adevarat ca premiul Nobel s-a dat in ultimii ani pe criterii stiute doar de Academia Suedeza (…).
Eu inca mai astept ca un american sa ia Nobelul: Vonnegut a ratat ocazia, Roth probabil mai asteapta…
Si Kundera l-ar merita…

„Ion”  are alta propunere:

Ernesto Sabato este inca in viata. Un Nobel pentru literatura neacordat lui Sabato si Borges reprezinta o discreditare a premiului

Va propun sa incercam, aici pe Contributors .ro,  sa ducem mai departe lista. Cine si de ce credeti ca ar fi meritat o mai mare atentie din partea Academiei Suedeze? Intrebarile vizeaza mai ales autorii contemporani, dar nici completarea argumentelor HuffingtonPost  nu este descurajata.

PS Bineinteles, autorii romani nu sunt exclusi.  Gasim mai mult de doi posibili candidati? :)

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Kundera si Roth,parerea mea,merita din plin premiul Nobel pt.literatura.L-as fi adugat si pe Llosa daca comentam acum o saptamina!De Herta Muller nu auzisem inainte de decernarea de anul trecut si acum stiu f.putine despre ea!Sint curioasa daca cei ce-l critica pe Liiceanu de subiectivism sint mai in cunostinta de cauza decit mine!

    • Ai dreptate Tita,dar eu nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a-mi motiva alegerea!Iubesc multi scriitori,pe cei enuntati de mine cel mai mult,citindu-le toata opera.Astfel, prin comparatie cu cei premiati si cititi,in mod subiectiv apreciez ca cei enuntati de mine merita din plin premiul!

  2. e ciudat cum un om, un roman de-al nostru de mare verticalitate in plan moral este „uitat”. evident este vorba de paul goma. cred ca este superior (daca se poate spune asa ceva in mediul cultural scriitoricesc) hertei muller…. si care e problema cu paul goma? pai nu are cine sa-l propuna (nu este cetatean roman, nu din vina lui….) si nu a scris pentru francezi….si cred ca nimanui dintre scriitori romani nu i-ar conveni sa-l vada pe goma cu un astfel de premiu care i-ar legitima spusele despre non-scriitorii romani din timpul regimului comunist…. si sa mai spuna cineva ca politicul nu intra in ecuatia premiului nobel…..

  3. Sunt unele erori in textul de mai sus:
    1. Tolstoi a fost primul scriitor caruia i s-a decernat Premiul Nobel, insa a refuzat sa-l primeasca.
    2. Cehov a murit prea devreme, in 1904, intr/un moment in care opera sa nu era foarte bine cunoscuta in Suedia si nici in Europa. Nu cred ca era tradusa in limbile de circulatie. Asa ca o afirmatie de soiul „nu este usor sa fii rus!” este o prostie monumentala. Cu siguranta, domnul doctor n+ar fi fost ocolit de Academie.
    3. Vladimir Nabokov si-a publicat operele importante prea tarziu, intr-un moment in care influenta politicului a devenise coplesitoare la Stockholm. Scriitorii rusi conformisti au fost preferati, vezi cazul lui Mihail Solohov, despre care s-a spus ca si-ar fi insusit unele texte. Faza cu a pierdut in fata a doi suedezi, este aproape o gluma. Cine nu a pierdut in fata suedezilor? Chiar si cel mai tare dintre ei – August Strindberg.
    4. Marcel Proust a murit in 1925, iar in acel moment opera sa nu se bucura de succesul pe care l-a avut mai tarziu, in anii 30.
    Sunt cateva autori uriasi pe care autorii articolului nu ii pomenesc:
    – Franz Kafka
    – Andre Malraux
    -Henryk Ibsen
    -August Strindberg
    -Graham Greene
    -Margueritte Yourcenar
    -Virginia Woolf
    -Yukio Mishima

    Dintre contemporani, mi-as dori ca Philip Roth, Michel Tournier, Julio Cortazar si Ismail Kadare sa castige acest premiu.

Dă-i un răspuns lui dorinteodor Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro