joi, martie 28, 2024

Noi împotriva noastră. Trei pericole

Lupta împotriva corupției la nivel înalt e în plin viraj. Mandatele unui președinte se încheie, mandatul altui președinte tocmai începe. Deși oamenii din fruntea instituțiilor sunt cam aceiași, scena politică este în mijlocul unor reașezări semnificative. Contextul regional are și el o influență mai mare decât am putea bănui asupra jocurilor instituționale de pe malurile Dâmboviței. Partenerii României, de când au început tulburările de la Kiev, extinse acum într-un butoi cu pulbere care amenință securitatea Europei, par a nu mai fi dispuși să lase lucrurile la voia întâmplării. Dacă vi s-a părut că există un consens, chiar cu jumătate de gură, la nivelul tuturor liderilor de partide importante, că politicul nu mai poate interveni în justiție, nici prin inițiative riscante cum au fost amnistia și grațierea, nici prin construirea de paveze în parlament pentru politicieni urmăriți penal, atunci nu v-ați înșelat, e chiar o realitate: s-a strâns șurubul de la Washington și Bruxelles.

Odată cu începerea urmăririi penale împotriva Elenei Udrea, omul politic considerat cel mai apropiat de fostul președinte, apar complicații suplimentare. Avem câteva revelații nu tocmai plăcute, care ne indică riscuri majore nu doar pentru democrația din România, dar chiar și pentru lupta împotriva corupției. Declarațiile pe care Udrea le face în faza urmăririi penale nu sunt diferite de ale tuturor celor care, aflați în situații similare, au purces la discreditarea instituțiilor statului, în speță: serviciile și parchetul. Deosebirea este aceea că fostul ministru al turismului le face din poziția unui cunoscător, al unui om care s-a învârtit în cercuri înalte și a avut acces la informații sensibile, ceea ce îi conferă mai multă credibilitate decât celorlalți politicieni și oameni de afaceri care, odată ajunși în fața procurorilor, au acuzat persecuții de tot soiul.

1.Ceea ce am observat, recunosc, cu tristețe, la o bună parte din susținătorii lui Traian Băsescu, a fost o ”răsucire” a discursului față de vremurile când Năstase, Voiculescu, Patriciu, Fenechiu și alții dădeau piept cu justiția. Pe atunci acordau tot creditul instituțiilor, SRI sau DNA, acum încep să se îndoiască. Pe atunci Kovesi sau Coldea (e drept, un personaj mai puțin mediatizat de suspecți) erau buni, acum, când Elena Udrea trebuie să dea socoteală, sunt abuzivi. Pe vremea aceea însă erau ”ceilalți”, susținătorii PSD, PNL sau telespectatorii Antena3, pentru care DNA și SRI erau instrumentele lui Traian Băsescu folosite împotriva adversarilor politici, iar Năstase și Voiculescu erau victimele unui sistem ”dictatorial”.

Ei, bine, genul acesta de piruete ale susținătorilor partizani ne indică un risc major pentru instituțiile implicate în lupta anti-corupție. Ne arată că legitimitatea lor stă pe nisipuri mișcătoare. Ne arată că, în fond, unii nu s-au bucurat că s-a făcut dreptate în cazul lui Năstase, ci că adversarul politic al lui Traian Băsescu a fost pus cu botul pe labe. Și, reciproc, cei care jubilează acum că Elena Udrea merge cu cătușe în arest, sunt prea puțin satisfăcuți de o procedură imparțială a justiției (atenție! mandatul de arestare a fost dat de un judecător), cât de faptul că adversarii PSD sunt umiliți în public. Poate că DNA și SRI vor avea în continuare aceeași cotă de susținere publică, doar că se schimbă radical compoziția susținătorilor.

Pe termen lung, o asemenea semi-legitimitate partizană a justiției va șubrezi serios instituțiile implicate și va submina, de ce nu, chiar întregul demers judiciar. E foarte adevărat că o asemenea situație este mai bună decât aceea în care fanii politicienilor, și de o parte și de alta, ar fi nemulțumiți că sunt ”luați” ai lor, pentru că atunci am avea o coaliție politică legitimă împotriva justiției. Desigur, situația ideală ar fi aceea în care s-ar amesteca mai puțină pasiune politică în acțiunile procurorilor și judecătorilor, dar asta depinde în mare măsură chiar de discursul politicienilor aflați la ananghie. Dacă în continuare aceștia își vor prezenta situația dificilă ca rezultat al unor conspirații oculte, nu putem spera la o legitimitate reală a puterii judiciare.

2. Un al doilea risc semnificativ privește coaliția ”contra-naturii” între instituțiile de forță și societatea civilă. Trebuie să recunoaștem că puterea reală a fost ani de-a rândul în câmpul politic, fie la Parlament, fie la Executiv. Nici ultimii ani nu ne-au scutit de demonstrații de forță ale politicienilor împotriva justiției. Ei au arătat că, pur și simplu, pot. Pot schimba legi de funcționare, pot schimba oameni din funcții, pot să se amnistieze singuri. O asemenea coaliție între voci influente din presă, din organizații neguvernamentale și instituțiile care veghează la respectarea legii a fost cumva singura variantă viabilă de a pune stavilă elanului politicienilor dornici să oprească sau măcar să domolească operațiunile de tip ”mani pulite”.

Pe de altă parte, în democrațiile consolidate, reprezentanții cei mai vocali ai societății civile sunt cei care cenzurează drastic actele instituțiilor de forță. Serviciile secrete, prin natura activității lor, au nevoie de control și permanentă veghe. Tot ce e secret poate ușor deveni abuziv. Procedurile judiciare sau intervențiile forțelor de ordine depășesc în multe cazuri, chiar în țările occidentale, limitele impuse de apărarea libertății și demnității individului. E rolul presei și al organizațiilor civice să semnaleze aceste abuzuri, să protesteze dacă e cazul și să aducă instituțiile în matca respectului față de drepturile fundamentale.

Noi acum suntem însă într-o situație ”total pe dos”. Acumularea uriașă de frustrare colectivă împotriva unei clase politice deprinsă cu relele obiceiuri ale corupției face ca publicul ”să ceară sânge” cu orice preț. Iar presa le dă sânge. Societatea civilă e de partea procurorilor, de multe ori prezumția de nevinovăție e pusă între paranteze.

Aici, iarăși, trebuie să fim corecți. Oamenii politici au fost cei care, pe parcursul urmăririi penale, au folosit orice mijloc pentru a se victimiza public și pentru a-și prezenta faptele în lumina cea mai blândă. Că te aperi în sala de judecată e una, când te aperi în public, dîndu-te victima unor mașinațiuni, e alta. Din acest punct de vedere, războiul mediatic a fost tot timpul disproporționat, mai ales că o bună parte dintre acuzați au avut propriile lor trusturi de presă. Așa se face că informații din dosare ”scapă” către presă, chiar înainte ca dosarul să devină public și să meargă în instanță. Dar dacă procurorii ar fi respectat cuminți ”legea tăcerii”, în vreme ce suspecții puteau să zburde în voie pe posturile de televiziune, atunci justiția ar fi fost decredibilizată înainte să se producă orice condamnare. Căci, trebuie să o spunem deschis, nu avem încă o majoritate matură, care să trateze actul de justiție ca pe un fapt de viață. Avem un public care a trăit multă vreme în telenovele politice, ușor de impresionat, mai ales dacă doar una din versiuni este la îndemână. Iar justiția are nevoie, poate la fel de mult ca și sistemul bancar, de ÎNCREDERE.

Linșajul mediatic, fie că vorbim de ”apărare” sau de ”acuzare”, este nociv pentru democrație și pentru statul de drept.

În orice caz, actuala coaliție între societatea civilă și instituțiile de forță, deși singura în măsură să ne apere de potențialele asalturi ale politicului asupra domniei legii, nu poate supraviețui la nesfârșit. Cineva, în țara asta, și nu doar Curtea Constituțională, trebuie să vegheze și la drepturile omului. Iar acum mă tem că nu prea o face nimeni.

3. În fine, un alt risc major pentru democrație se întrezărește în modificarea percepțiilor publice din această perioadă. O serie de foști demnitari sunt anchetați pentru posibile fapte de corupție din perioada 2010-2011. Unii sunt deja în faze procesuale avansate, alții sunt abia la început de drum. Se vehiculează sume exorbitante, moduri de operare, încrengături dubioase între mediul politic și mediul de afaceri. Cei doi ani sunt semnificativi în istoria recentă a României, atât pentru politicile de austeritate, cât și pentru reformele unor domenii care au presupus sacrificii din parte oamenilor de rând. Stimulați și de discursul politic, cetățenii cad ușor în capcana negării: ”Carevasăzică, noi sufeream tăieri de salarii și ei se îmbuibau din banii publici. Ei au luat de la noi ca să-și dea lor”.

Sigur, e dreptul cetățenilor să se arate revoltați de această discrepanță între discursul unor miniștri care vorbeau de strâns cureaua, în vreme ce ei se pare că o lărgeau pe a lor. Dar asta nu înseamnă că sacrificiile au fost inutile. Ar fi o greșeală profundă să rămânem cu falsa impresie că politicile de austeritate nu-și aveau rostul, din moment ce câțiva politicieni nu și-au putut înfrâna proastele lor porniri. Sunt prea multe exemple la îndemână deja, ca să mai credem că cei doi ani de austeritate au fost inutili. Grecia, Italia, Portugalia sunt țări care, refuzând măsuri drastice la începutul crizei, încă se mai chinuie să-și rezolve gravele probleme macro-economice. Simplul fapt că USL, venit la putere pe fondul unor promisiuni fantasmagorice, n-a făcut decât să continue prudența fiscală, arată că România s-a înscris în acei ani pe o cale durabilă, care s-a dovedit și salvatoare. Să spui: ”dacă nu furau banii ăia, nu vă mai taiau salariile” e o afirmație populistă, nocivă pentru credințele simplului cetățean, care își va pierde încrederea în democrație și care va reacționa similar ori de câte ori elita politică va fi nevoită să ia măsuri nepopulare.

Ca să concluzionăm, sunt trei riscuri majore pentru democrație și statul de drept: susținerea partizană a actului de justiție, alianța între societatea civilă și instituțiile de forță și negarea beneficiilor unor măsuri nepopulare. În bună parte, riscurile pot fi evitate prin responsabilizarea discursului public al politicienilor. Să evite să se mai prezinte public victimele unor conspirații, atunci când sunt chemați în fața procurorilor, să evite să prezinte informații distorsionate din dosar ca să-și susțină teoriile conspiraționiste și să reziste tentației de a capitaliza politic o logică facilă, populistă. În același timp, este responsabilitatea media și a comentatorilor să evite linșajul magistraților, dar și al acuzaților, să trateze echilibrat știrile privitoare la asemenea cazuri și să vegheze la respectarea drepturilor cetățeanului. Pe lângă asta, e clar că toți sperăm ca partidele să se abțină de la orice acțiune, legislativă sau executivă, care să pună în pericol statul drept, deși știm că mai dureză mult până când politicienii vor internaliza aceste bariere.

Știu că e greu, știu că ne aflăm pe o spirală pe care am intrat de ceva vreme și din care e dificil să ieși dintr-odată, dar riscurile de a ne trezi la un moment dat că lupta împotriva corupției a făcut mai mult rău decât bine societății în ansamblu nu sunt de neluat în seamă.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Cred ca ceea ce se intampla acum este rezultatul unei decizii luate la varful DNA care a marit ritmul anchetelor si trimiterilor in judecata ,chiar cu dosare mai subtiri, asumandu-si o eventuala scadere a procentului de condamnari si implicit mai multe viitoare achitari. De ce? Pentru ca rata de succes de pana acum este atat de mare, incat au de unde, si deci isi permit sa o scada. O fi bine? O fi Rau? Nu stiu. Cred ca merita analizat.

    • Nu va lasati pacalit, va rog. De fapt articolul lui Lazaroiu este o simpla acoperire pentru pct. 3 ….apararea lui Traian Basescu. Se vede cu ochiul liber deja : toti cu argumente de doua parale sa-l apere pe „regele gol” !

      • Ba chiar si punctul 2 – semnalul pro – drepturile omului – tot in favoarea gruparii TB este adus in atentie, fiind o reluare light a discursului doamnei Udrea despre concentrarea excesiva de putere necontrolata din zona SRI & DNA. Nu ca n-ar fi o atentionare justificata. Totusi conteaza mai mult lipsa de credibilitate a vocii angajate politic notoriu in favoarea unui grup care acum ocupa scena centrala a suspiciunilor. Din moment ce admitem – eu nu , totusi – ca DNA ul este infailibil, este ilogic sa evocam fie si ipotetic pacatul abuzului.

  2. Domnule Sebastian, politicienii nostri sufera DOAR rigorile justitiei romanesti, valabile pentru toti ceilalti cetateni ai tarii. Suficient de moderna, desi perfectibila, asta e justitia noastra! Si nu putem amina actul justitiei de dragul politicienilor intemnitati. Ar insemna sa aminam justitia pentru TOTI cetatenii tarii. Asa ceva NU SE POATE! Toti trebuie sa schimbam legea. Eventual mai schimbam democratic legislatia. Dar pina una-alta, o respectam TOTI! Asa functioneaza statul de drept. Si nu altfel!

    Pericolele trasate de dumneavoastra sint pur imaginare. Institutiile de forta fac astazi ceea ce trebuiau sa faca mai demult. Traim vremuri revolutionare, in sensul optimist al cuvintului. Iar mafiotilor li se ofera toate oportunitatile de aparare. Atit in justitie, cit si in presa. Mai toti mafiotii ne explica cit de nevinovati sint. Era previzibil ca nu-si vor recunoaste faradelegile. Si e dreptul lor legal si moral sa se apere. Fie deci sa triumfe adevarul si dreptatea!

    Iar daca tot pomeniti de actul de justitie, ce inseamna sustinere partizana??!! Aaaaa …. Daca va temeati de abuzurile justitiei, era altceva. Dar dumneavoastra ati pomenit strict de „sustinerea partizana a actului de justitie”!!!! Pai bineinteles ca sustinem partizan actul de justitie. Doar n-a sa sustinem abuzurile, nu-i asa?!

    Ati gresit-o de data asta. Mai bine reformulati. La fel alianta dintre societatea civila si institutiile de forta. La fel „negarea beneficiilor unor masuri nepopulare”. Categoric astazi nu ati gasit cea mai buna comunicare. Terminologia folosita lasa mult de dorit. Foarte mult.

    O zi buna va doresc!

    • articolul este foarte bun si reliefeaza in esentă o justitie de conjunctură,cind era un alt presedinte cele mai multe dosare erau ale oamenilor psd,acum urmează cei din pmp si tangential psd+pnl.peste citiva ani va venii rindul lor.se compara cineva cu infractorul nastase care a fost judecat in libertate,alt exemplu ar fi voiculescu etc.personal cred că justitia in romania este făcuta de citiva :p onta,ghită,coldea,procurori din dna” prieteni cu ponta” si cei ce văd slăbiciune unui presedinte democrat ,care crede că institutiile statului isi fac treba si uita zicala germana” incredera este buna dar verificatul(controlul)este sfint”.daca am avea un parlament ca cele occidentale ar fi ideal ca institutiile sa fie controlate de el,dar la nioi singura sperantă este presedintele.sa dea dumnezeu sa inteleaga la timp acest lucru.

  3. Eu sper, totusi, sa nu fie „un viraj” al luptei anticoruptie. Iar daca chiar este, sa fie lin si catre o directie chiar mai buna decat cea mentinuta in mandatul lui Traian Basescu.

    Toti politicienii corupti trebuie sa plateasca, daca au comis ilegalitati. Indiferent de culoarea lor politica sau de vechimea in parlament. Orice om de bun simt este de acord cu asta. Aceasta trebuie sa fie normalitatea. Chiar daca unora li se pare ca e prea mult „ziua si dosarul”, Justitia trebuie sa se mentina, consecvent, pe calea pedepsirii derapajelor si a dizolvarii infractionalitatii organizate. Cu o cadenta descurajanta (pentru dalmatieni).

    Parca Traian Basescu spunea, dupa „martea neagra” ca ei (initiatorii „loviturii”) uita ca acum suntem o tara din UE si ca avem un parteneriat strategic cu SUA. Deci nu mai eram „de capul nostru”, ca prin anii 90, cand anumite metode „neortodoxe” puteau functiona. Noroc cu partenerii externi, care ne spun ca trebuie sa ne mai si maturam curtea.

    Cat despre „cine controleaza pe cine”, intre SRI si minunata noastra clasa politica, astazi, daca ma intreaba cineva, aleg SRI. Sunt aproape sigur ca „razboiul” Rusiei cu Occidentul se duce pe multe fronturi si multe sunt invizibile pentru omul de rand. Asa ca prefer profesionisti, nu urechisti smecheri si imorali.

    Cand citesc despre „responsabilitatea media”, imi vine sa rad. Abia atunci cand mass-media va fi privita (de catre majoritatea consumatorilor) ca un posibil instrument politic si va fi tratata ca atare, mass-media va fi nevoita sa se reformeze. Abia atunci cand multi reprezentanti marcanti ai clasei politice invechite (si ma refer la apucaturi, nu la varsta biologica) vor fi prin aresturi, clasa politica va fi nevoita sa se reformeze.

  4. Problemele cruciale pentru evolutia Romaniei
    – CINE ii controleaza pe procurori si mai ales pe sereisti?
    – DECONSPIRAREA si ELIMINAREA ofiterilor acoperiti ai noilor securitati din magistratura, procuratura, mas-media si politica
    Fara asa ceva riscam o dictatura soft posibil agreata de USA daca nu ca in Egipt unde „justitia” condamna la moarte si inchide ochii la asasinatele politice, atunci ca in Maroc, unde comedia democratiei multi-partidiste e credibila pentru multi occidentali.
    DNA-ul trebuie urgent decuplat de SRI prin dotarea sa cu o divizie tehnica de ascultari. Btw, nu vi se pare straniu ca se cere enshpe arestari pentru Udrea dar in niciun dosar nu exista vreo interceptare? Ori e clar ca lumina zilei ca ai lui coldea o urmareau de catziva ani pentru „pac la Razboiu'” la momentul oportun.
    Nu exista nici un parteneriat societatea civila – institutiile de fortza, doar mercenarii si acoperitii noii securitati infiltrati in anumite oengeuri si massmedia au fost activati de catre stapanii lor.
    Romania e la rascruce pandita de o noua ocupatie INTERNA ca pe vremea lui ceausescu.

  5. Ete na!

    1/ Faptul ca Udrea e legata abia acum spune ca justitia e de kko. La fel si serviciile secrete.
    2/ In Romania, daca mai exista fraier sa creada ca fosta Securitate s-a reformat 100%, atunci sa mi-l aratati si mie. SIE si SRI au legal dreptul de a ocoli legea (haha). Nu exista o coalitie, nu in sensul in care o vedeti d-voastra.
    3/ Base si cu Boc puteau evita imbecilitatea pe care au facut-o, sorry. Trebuia ceva responsabilitate insa. V-as ruga sa va uitati cum a explodat nivelul datoriei publice in urma politicilor intelepte ale guvernarii din care a facut parte si „duoamna” Udrea.

    Cu alte cuvinte, foarte frumos ca incercati sa spalati rhtul dar lasati-o ca macane; fraza asta e demna de analele prostiei: „dar riscurile de a ne trezi la un moment dat că lupta împotriva corupției a făcut mai mult rău decât bine societății în ansamblu nu sunt de neluat în seamă”

  6. Confiscarea averilor.
    Cum dovedesti ca o avere e dobindita ilicit ca sa o poti confisca?
    E aproape imposibil.
    Solutia simpla e:
    modificam legea penala, si pe linga inchisoare se adauga oa amenda. Valoarea amenzii sa fie de 10 ori valoarea prejudiciului. Ai luat mita 500.000 Euro? platesti cei 500.000 si inca o amenda de 5.000.000 euro, si tot asa.
    Ai prejudiciat statul cu 100.000 euro, ii dai inapoi si mai paltesti si o amenda de 1.000.000.
    Si pina nu platesti ultimul leu inapoi, nu iesi din puscarie, chiar daca pedeapsa s-a terminat, cu tot cu buna purtare, publicat de carti,etc..

  7. O foarte buna analiza, pertinenta. In masura in care exista si interes din partea celor carora li se adreseaza. Este bine totusi ca o faceti, desi impactul analizelor celor ce vor sa lumineze ceva este minimal. Sa nu uitam totusi ca cel mai mare dusman al intelegerii mecanismelor sociale este rezistenta la schimbarea modului de gandire. Societatea noastra nu poate iesi inca din modul de a gandi scara puterii ca fiind piramidala. Seful statului este seful suprem, care poate conduce si modifica la orice nivel. Este si justificat acest mod de gandire dupa atatia ani de totalitarism, si post comunism, in care respectul de sine creste proportional cu cea mai mare „pila” pe care o ai, indiferent de institutia in care activeaza. Altfel spus, „Spune-mi pe cine ai nas, ca sa-ti spun cine te crezi” In concret, oamenii nu cred in institutii independente! Acesta este adevarul! Se vorbeste mult de institutii si servicii. Cred cu tarie ca atunci cand persoana aude sintagma „institutia X”, primul lucru care ii vine in minte este…cladirea, apoi, eventual, seful institutiei. Separarea puterilor in stat este o chestiune inca neabsorbita in mentalul populatiei, si dovada sta faptul ca nici conducatorii ei, senatori si ministri, nu inteleg atributiile de serviciu si modul de functionare al institutiilor. Sunt in continuare in comitetul central, in CAP, undeva de unde dai un telefon, te prezinti si slugile incep sa lucreze. Institutiile pot fi comparate cu organisme vii, care functioneaza dupa normative, reguli, program. Folosirea anormala a institutiilor si conduita in contra normelor de convietuire sociala au repercusiuni pagubitoare pentru autori. Trebuie sa avem incredere in mecanismele de functionare si control. Justitia functioneaza foarte bine comparativ cu administratia, legislativul, invatamantul sau sanatatea, care ar trebui sa ia exemplu, desi intelegem cu totii ca este un proces de durata.

  8. Ati surprins foarte bine extremele in care echilibrul fragil al democratiei romanesti risca sa cada, chiar daca acum multi nu vad acest pericol sau il considera prea indepartat. Problema e ca ei sunt chiar actori in acest joc. De fapt toti suntem si actori si spectatori, asta insemnand ca nu e nimeni care sa nu aiba o influenta oricat de mica asupra directiei in care mergem, nici chiar oamenii obisnuiti care isi inchipuie ca privesc un spectacol jucat de altii.

    De vina pentru lipsa de previziune asupra balansului democratic sunt experienta recenta scurta cu democratia pe care o avem – doar 25 de ani, precum si educatia democratica insuficienta, care ar putea compensa partial lipsa de experienta. Sistemul politic democratic este unul foarte complex si e incompatibil cu heirup-ismul si naivitatea (ca mosteniri ale comunismului si ale altor experiente istorice proprii) care ne fac sa ne simtim prea siguri pe judecatile superficiale pe care le facem. Unii sunt de parere ca asta se va rezolva odata cu experienta, dar in democratie nu e bine deloc sa ai ca strategie invatatul din greselile proprii, e mai bine din ale altora. S-ar putea ca dupa greselile proprii sa distrugi lucrurile in asa hal incat sa nu mai ai cum sa aplici ce ai invatat. Din pacate avem ceva greseli proprii dureroase in ultimii 100 de ani de istorie, din fericire mai avem sanse sa aplicam ceea ce suntem capabili sa invatam din ele. Ramane deci varianta educatiei.

  9. sa vedem pe rind:

    1. sustinatorii lui Basescu care s-au „rasucit” sint (sau au fost) platiti pentru a se „rasuci” – vezi cum Ridzi, Udrea etc isi faceau publicitate din bani publici.
    2. societatea civila s-a aliat ”contra-naturii” cu institutiile de forta pentru ca s-a prins de mult ca „PDL = PSD = aceiasi mizerie”.
    3. in perioada urmatoare vor aparea si mai multe informatii despre cum politicienii din perioada 2010-2011 „se imbuibau din banii publici” asa ca, din pacate pentru dvs., Basescu nu mai poate fi spalat. Si nici trupa lui.

  10. Iată o privire lucidă asupra societății românești !
    Dacă măcar 10% din politicienii de la vârf de astăzi s-ar converti la principiile enunțate aici de către domnul Sebastian Lăzăroiu atunci ar exista un cap de pod în asaltul pentru asanarea societății.
    Totuși, asaltul propriu-zis nu va fi dat de politicieni ci de cei care au spulberat gogoașa populismului USL-ist în ziua de 16 Noiembrie 2014.
    În acest context, un al patrulea pericol ar putea fi dizolvarea acelui consens care, în acea seară de Noiembrie, a băgat groaza în clanul mafioților usl-iști și i-a obligat să se retragă rapid din prim-plan.
    Acum s-au plasat ”în ilegalitate” și lucrează asiduu la sabotarea societății românești prin alte mijloace. Un exemplu ar fi manevrele oculte pentru un fantasmagoric Cod Electoral prin care nu se urmărește decât amputarea viitorului scrutin.
    Ceea ce a semnalat domnul Lăzăroiu ca fiind pericole există într-adevăr dar ele nu sunt de fapt decât perdeaua de fum creată de Sistem pentru a abate atenția de la măsurile care se iau pentru ca la viitorul scrutin să nu mai încaseze un nou KO.
    În condițiile în care pericolul unui război se apropie de graniță, a permite menținerea la putere a celor care au declarat că nu agreează alianțele și parteneriatele actuale ale României reprezintă cel puțin un act de inconștiență.

  11. Sa nu confundam actorii. Nu „noi impotriva noastra”, stimate d-le Lazaroiu, ci justitia impotriva d-voastra, clasa politica. Nu incercati sa ne speriati cu „riscurile de a ne trezi la un moment dat că lupta împotriva corupției a făcut mai mult rău decât bine societății în ansamblu”. Pana acum nu ati exprimat vreo temere legata de vreun exces al luptei anticoruptie, acum de ce v-a apucat asa deodata ?! Vreo legatura cu faptul ca DNA a ajuns sa o ancheteze pe Elena Udrea, cumva ?

  12. Referitor la punctul 1 si „rasucirea”discursului :Pai trebuie sa recunoasteti ca in cazul doamnei Udrea domnii procurori au cam exagerat : doar nu este Mata Hari.

  13. „Ar fi o greșeală profundă să rămânem cu falsa impresie că politicile de austeritate nu-și aveau rostul, din moment ce câțiva politicieni nu și-au putut înfrâna proastele lor porniri. ”

    … pai nu prea isi aveau rostul daca politicul isi facea treaba. De exemplu daca s-ar fi redus la jumatate frauda din TVA, atunci nu ar mai fi fost nevoie sa se aplice politicile de austeritate.
    D-l Basescu si-a dat seama ca nu are putere sa taie din „beneficiile” politicienilor, asa ca a taiat salariile.

  14. Dle Lazaroiu, printre „noi” exista o multime de „ei”. Interiorizarea asta aduce tare mult cu emoticonul cu un OK inchis. In esenta, eu cred ca 10 ani de actiune nu pot fi contrabalansati de doua-trei luni de vorbe.
    Din perspectiva ultimilor 25 de ani, Ro a suferit doua momente semnificative de U-turn de pe drumul (re)integrarii Ro in civilizatia occidentala: iunie 1990 si iulie 2012. Singura diferenta dintre cele doua momente a fost culoarea gulerelor deturnatorilor. Asta este falia adevarata intre „nou” si „ei”. Eu de aici as porni orice analiza. Istoria se deruleaza cu o viteza inzecita, nu mai trebuie sa asteptam 20 de ani ca sa-i sesizam traiectoria.

  15. Sustinerea actului de justitie trebue sa fie doar neutra cand justtia nu este confiscata adica daca democratia nu se transforma in democrtatura. Si o sa dau un exemplu de cat de greu se inteleg lucrur elementare vorbind despre cazul Vosganian si cazul Udrea:
    Vosganian a emis un ordin de ministru care a incalcat o lege si chiar dacanu se dovedeste ca a facut-o pentru folos(mita) adica fiind in aceiasi situatie cu Babiuc, a incalcat legea. Pubct.
    Daca se dadea o ordonanta de urgenta a Guvernului atunci actiunea buna rea era legala asa buna rea este ilegala si ilegalitatea se sanctioneaza . Deci este o dezinformare ca se sanctioneaza o decizie politica .
    In cazul masurilor de tip arestare preventiva, care exced doar banala cercetare penala , existand(nimeni nu poate contrazice si aceasta posibilitate) riscul unui abuz, cred ca parlamentul la solicitarea parlamentarului care se considera abuzat de procuratura poate decide fie intr-un sens, fie in celalalt. De exemplu, daca procuratura acuza ca inculpatul a incalcat regula de a nu influenta martorii prin niste declaratii anume , trebuie specificate care sunt declaratiile si cum pot ele influenta martorii si in acest caz parlamentul are iarasi cele dupa optiuni deschise, dar daca se constata ca asemenea declaratii au fost date si inaintea instituirii interdictiei acuzatia devine in aceasta situatie de natura unui abuz si asa ceva pot observa si parlamentarii care a dreptul si chiar obligatia sa inlature acest abuz facut fara intentie sau cine stie chiar si cu intentie de procuratura lucru care ar putea constitui motivul unei reclamatii a inculpatului la CSM. Sper sa fi lamurit in putine cuvinte aceasta problema care a starnit kilogrme de vorbe scrise sau emise sonor si inutil :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro