Noi minciuni ale lui Larry Watts în ziarul Adevărul

Pe saitul ziarului Adevărul a apărut în 20 februarie 2016 articolul lui Larry Watts „Zorii Revoluţiei Române. Ultimul episod. Gorbaciov, în decembrie 1989: Sunteţi mulţumit, tovarăşe Ceauşescu?“. În articol Larry Watts susţine că Ceauşescu l-ar fi înfruntat pe Gorbaciov în decembrie 1989, în problema invaziei sovietice din 1968 din Cehoslovacia.

Realitatea este că între Gorbaciov şi Ceauşescu nu a existat nici un dezacord în problema invaziei Cehoslovaciei. Din contră, Gorbaciov a acceptat poziţia lui Ceauşescu din 1968, şi în decembrie 1989, la iniţiativa chiar a lui Gorbaciov (proaspăt întors de la Malta unde se întîlnise cu George Bush), toate ţările care participaseră la invazia Cehoslovaciei au dat un comunicat oficial prin care au recunoscut că respectiva invazie fusese o greşeală: „Introducerea trupelor statelor lor în R.S. Cehoslovacă, întreprinsă în 1968, a constituit un amestec în treburile interne ale Cehoslovaciei suverane şi trebuie să fie condamnată (…) Istoria a confirmat cît de important este, chiar şi în cea mai complexă situaţie internaţională (…) să fie respectate cu stricteţe principiile suveranităţii şi independenţei în relaţiile dintre state”. Respectivul comunicat a fost publicat şi în presa românească, de pildă, în „Scînteia” din 5 decembrie 1989. România nu a semnat comunicatul fiindcă nu participase la invazia din 1968, deci nu avea motive să semneze.

„După întîlnirile de la Moscova, în perioada 3-4 decembrie 1989, aparatul de măsuri active al blocului sovietic a continuat să disemineze rapoarte despre dialogul lui Ceauşescu cu Gorbaciov, în care liderul român refuzase să accepte orice culpabilitate a României pentru invazia din Cehoslovacia, în 1968, ca o renunţare la politica de peste 20 de ani de condamnare a doctrinei Brejnev şi a practicii intervenţiilor militare străine”, scrie Larry Watts, fără să dea însă nici un exemplu de asemenea raport. În fapt nici nu s-a pus problema ca România să accepte vreo culpabilitate pentru invazia din Cehoslovacia.

„Raportul acestei întîlniri, inclus în buletinul CIA, „National Intelligence Daily“, nu indică poziţia României. Dar informaţiile privind „sincerul schimb de opinii“ între liderul român şi cel sovietic a fost interpretat ca fiind datorat opoziţiei manifestate de Ceauşescu faţă de reformă – o explicaţie plauzibilă, date fiind diferendele intens popularizate pe această temă între Moscova şi Bucureşti. Autorităţile sovietice şi cele ale Pactului au „întors“ cu un succes deosebit evidentul dezacord de la întrunirea din decembrie 1989, ca fiind cauzat de pretinsa susţinere acordată de liderul român invaziei în Cehoslovacia din 1968″, mai adaugă domnul Watts. Aşadar, faptul că raportul despre întîlnire nu indică poziţia României e dovadă că această poziţie a fost interpretată ca o susţinere de către Ceauşescu a invaziei din 1968.

„Presa franceză, spre exemplu, relata că în vreme ce URSS, Bulgaria, Polonia, RDG şi Ungaria îşi ceruseră toate „scuze pentru acţiunea lor“ de invadare a Cehoslovaciei în 1968, „Ceauşescu, ale cărui trupe nu au luat parte la intervenţie, nu a condamnat-o“, sugerînd astfel că regimul din România considera acum invadarea Cehoslovaciei justificată. Analiştii americani au căzut în aceeaşi capcană, remarcînd doar ironia faptului că Ceauşescu – singurul care a denunţat invazia atunci cînd aceasta s-a produs – acum „nu a fost de acord cu declaraţia despre acţiunea din Cehoslovacia, din 1968“. (…) toţi analiştii americani au crezut că România renunţase la politica ei veche de un sfert de secol şi că relaţia ostilă sovieto-română se păstra intactă doar cînd cele două părţi îşi asumau roluri diametral opuse. Unii analişti occidentali care s-au bazat pe aceleaşi surse au ajuns la concluzii similare, la fel de eronate. Spre exemplu, un analist susţinea că Ceauşescu refuzase să semneze rezoluţia care condamna invazia şi să respingă doctrina Brejnev, sugerînd că liderul român prefera acum utilizarea intervenţiei militare”, mai explică domnul Watts.

Cam neserios pentru un istoric să vorbească despre „presa franceză” ori „analişti americani” fără să dea exact sursa (care ziar francez, care analist american?). Apoi face speculaţii proprii despre ce ar fi „sugerat” presa franceză şi au „crezut” „toţi analiştii americani”, deşi din citatele reproduse (nu se ştie de unde; probabil printre miile de ziare franceze şi de analişti americani o fi vreunul care a enunţat propoziţiile citate) nu rezultă concluzia la care ajunge domnul Watts. Dacă un ziar a remarcat faptul deplin adevărat că Ceauşescu n-a semnat declaraţia celorlalte ţări socialiste, asta nu înseamnă că s-a „sugerat” că Ceauşescu ar fi aprobat invazia din 1968. De fapt n-a sugerat nimeni nimic, toată lumea a înţeles clar că Gorbaciov a renunţat la doctrina Brejnev de intervenţie militară în alte ţări socialiste, adică practic a confirmat poziţia lui Ceauşescu din 1968.

Dar fiindcă domnul Watts a invocat „toţi analiştii americani”, hai să vedem ce scriau ziarele americane ale vremii. N-am făcut o cercetare exhaustivă, nu ştiu ce au scris echivalentele americane ale ziarelor „Click” sau „Can Can”, dar iată ce scriau unele ziare importante care şi-au pus pe internet arhiva articolelor din 1989:

New York Times din 5 decembrie 1989, articolul lui Bill Keller „Zarvă în Europa. Tratatul de la Varşovia condamnă invadarea Pragăi din 1968” (linc):

Zdrobirea Primăverii de la Praga a fost deja condamnată de cei doi membri ai alianţei [Tratatul de la Varşovia] care n-au participat la ea, România, care refuzase să se alăture forţelor invadatoare şi însăşi Cehoslovacia. După cum se spune acestea au susţinut declaraţia de azi a invadatorilor.

Los Angeles Times din 5 decembrie 1989, articolul lui Michael Parks „Tratatul de la Varşovia condamnă invazia sa din 1968 de la Praga. Acţiunea iniţiată de sovietici înlătură o importantă barieră psihologică şi politică din calea reformei” (linc):

România, alt membru al Tratatului de la Varşovia, condamnase invazia de la bun început şi refuzase să trimită trupe. Un purtător de cuvînt al delegaţiei române a spus că aceasta a acceptat dar n-a semnat declaraţia.

În mod ironic, preşedintele român Nicolae Ceauşescu este acum cel mai dur conducător din estul Europei şi critică sever reformele din Uniunea Sovietică şi alte ţări ale blocului estic.

Duminică guvernul cehoslovac a cerut celor 5 ţări care trimiseseră trupe să-şi renege acţiunea ca „o încălcare a relaţiilor normale dintre ţări suverane”.

Luni Uniunea Sovietică a deschis negocieri, la cererea Cehoslovaciei, cu privire la retragerea celor 75000 de ostaşi sovietici încă staţionaţi în ţară.

Aşadar, ziarele importante din Apus au relatat corect poziţia României, subliniind că aceasta s-a opus invadării Cehoslovaciei în 1968, şi susţine şi declaraţia de acum dar nu o semnează tocmai fiindcă nu participase la invazie. Victimizarea lui Ceauşescu care chipurile ar fi fost ponegrit, spunîndu-se despre el că şi-ar fi schimbat poziţia şi ar fi fost împotriva declaraţiei ţărilor Tratatului de la Varşovia este doar o născocire propagandistică actuală a domnului Watts. Domnia sa foloseşte cuvinte imprecise precum „sugerează” şi trimiteri vagi neverificabile la „presa franceză” ori „analişti americani”, pentru a putea adăuga interpretări de tipul „Ceauşescu, singur împotriva tuturor” cu privire la un aspect în care de fapt toată lumea ajunsese să fie de acord cu Ceauşescu, fapt subliniat de marile ziare internaţionale.

„Aşa cum raportează şi generalul Olteanu, după ce Gorbaciov a propus ca toţi „să semneze declaraţia de condamnare a intervenţiei din Cehoslovacia“, Ceauşescu a spus că „numai cei care au intervenit ar trebui să semneze“, subliniind că „noi nu am intervenit, nu avem nimic de semnat“. Gorbaciov s-a arătat de acord, „vizibil iritat“, dar nu a apucat să înainteze prea mult în expunerea sa, cînd Ceauşescu l-a întrerupt iar, recomandînd ca „trupele sovietice să fie retrase din Cehoslovacia“, fapt care a stîrnit murmure şi proteste în sală (…) Comportamentul lui Ceauşescu a stîrnit admiraţia celorlalţi membri ai delegaţiei române, încă o dată luîndu-i pe interlocutorii sovietici prin surprindere şi lăsîndu-i deopotrivă uimiţi şi frustraţi. Liderul român, relatează Olteanu, a abordat intenţionat această „chestiune extraordinar de periculoasă“, solicitînd retragerea completă a forţelor militare sovietice din Europa Centrală, „singur împotriva tuturor“”, relatează Watts. Iată cum meritul retragerii trupelor sovietice din ţările est-europene e transferat propagandistic de la Gorbaciov la Ceauşescu cel „singur împotriva tuturor”. Parcă Gorbaciov de frica lui Ceauşescu a retras trupele sovietice din alte ţări. Aşteptăm concluzia că iar a fost furat un premiu Nobel care se cuvenea României, că l-a primit pe nedrept Gorbaciov cînd adevăratul om de stat care a pricinuit retragerea sovietică a fost Ceauşescu!

Faptelor de felul „Gorbaciov s-a arătat de acord”, li se opun speculaţiile acoliţilor lui Ceauşescu prezenţi alături de el în delegaţie şi care erau plini de admiraţie faţă de şeful lor, că Gorbaciov era „iritat” şi că poziţia lui Ceauşescu (cu care Gorbaciov era de acord) era „extraordinar de periculoasă”.

Iniţiativa discutării invaziei din 1968 la întrunirea Tratatului de la Varşovia i-a aparţinut totuşi lui Gorbaciov, aflăm chiar din articolul lui Watts: Gorbaciov se lansase într-o prezentare foarte generală – şi în general nesatisfăcătoare – a întîlnirilor sale cu preşedintele Bush în Malta, cînd brusc a abordat problema „revizuirii şi reevaluării ocupaţiei militare a Cehoslovaciei de trupele Tratatului de la Varşovia în 1968“. Iar retragerea trupelor sovietice din ţările socialiste începuse înainte de discuţiile prezentate de Watts, cu Afganistanul, şi a continuat şi după moartea lui Ceauşescu.

În concluzie, avem de a face cu un nou articol de propagandă ceauşistă, de felul celor cu care ziarul „Adevărul” şi Larry Watts ne-au obişnuit deja. Chiar şi în situaţii în care toată lumea era de acord cu Ceauşescu, propaganda ceauşistă ni-l înfăţişează pe Ceauşescu „singur împotriva tuturor”, victimă a ponegririlor pe plan internaţional.

Mai citeşte:
– Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts
– Teoria invaziei sovietice în 1989: un munte de documente lipsă
– Larry Watts îl ponegreşte pe Nicolae Ceauşescu
– Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
– Cu întîrziere, ziarul “Adevărul” recunoaşte că a minţit despre tancul sovietic care, în decembrie 1989, s-ar fi pregătit să treacă graniţa la Galaţi
– Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul “Adevărul”
– Generalul Constantin Olteanu despre turiştii sovietici din decembrie 1989
– Propaganda ceauşistă deplînge “propaganda neagră” împotriva lui Ceauşescu din 1989
– Propagandă în ziarul “Adevărul”: eroul Ceauşescu a împiedicat alipirea Deltei la URSS
– Nou episod de propagandă ceauşistă în “Adevărul”
– Nouă aberaţie în cadrul campaniei de reabilitare a lui Ceauşescu: Acesta ar fi vrut să ridice o statuie mareşalului Antonescu
– “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, sau noi minciuni în ziarul Adevărul