marți, ianuarie 19, 2021

Noi suntem romani! –Taria noastra e slabiciunea

…este, de buna seama, simplistic si nedrept sa spui ca romanii sunt neseriosi, ca englezii sunt scortosi, nemtii – meticulosi, italienii – soldati de doua parale, ungurii – ocosi, francezii – rafinati, s.a.m.d. Cu totii stim asta. Si totusi, cand vine vorba despre, horribile dictu, judecati de valoare, n-avem nici o problema in a le intrebuinta cu folos. Judecatile de valoare ne oripileaza in teorie, dar ne incanta in practica. Ne alegem meseria pe baza unor stereotipuri. (Credeti-ma, un medic stagiar nu castiga nici macar cat un instalator!) Ne alegem partenerul de viata, de multe ori, pe baza acelorasi stereotipuri (ingaduiti-mi ca aici sa nu mai intru in exemplificari, in afara precizarii ca prostia nu e apanajul blondelor si nici infierbantarea nu-i data, de la natura, brunetelor cu ochi verzi). Mergem sa vizitam sau emigram intr-o tara sau alta pe baza unor stereotipuri. Daca ni se strica instalatia de la baie, chemam un meserias ungur, chiar daca citim Romania Mare. Sa va mai spun ca negrii sunt buni la baschet iar asiaticii la carte, chiar daca n-au imaginatie? Ca oltenii sunt smecheri da’ hoti, cata vreme ardelenii sunt mai inceti dar seriosi? Nu va mai spun, c-o stiti deja, fie c-o recunoasteti, fie ca nu.

Stereotipuri – stim asta. Simplistice si nedrepte – stim asta. Si, totusi, pana acum vreo cincizeci de ani, nume mari ale culturii universale – de la Aristotel la Machiavelli, de la Montesqieu la Vulcanescu si de la Tocqueville la Madariaga – nu aveau nici un complex in a-si cladi opera pe seama acestor stereotptipuri “nationale”. Pana acum vreo cinci minute, nici noi nu aveam. Si noi, si ei stiam foarte bine ca nu toti nemtii, bunaoara, sunt priceputi la masini. Simteam, insa, cumva, ca, la scara numerelor mari, observatia este corecta. (Explicatiile, desigur, sunt argumentabile – ca o “middle developer” ce se afla, va fi fost Germania obsedata de tehnologie si industrializare ca o modalitate de a prinde din urma “early developers”, precum Marea Britanie sau Franta? Se prea poate. Alte argumente, insa, raman la fel de valabile.)

Dar, cu toate acestea, obsedati (pe buna dreptate) sa nu nedreptatim pe nimeni (care roman nu s-a simtit “stereotipizat” fiind asimilat a priori cu un neam de hoti?) am aruncat, vorba ceea, copilul dimpreuna cu apa din copae. Am renuntat la potentialul explicativ al “caracteruluui national” pe motiv ca nu poate fi definit exact: e vorba de conditionari istorice, geografice, etc? Curios, insa, nu am renuntat, bunaoara, la psihologie, desi – stiinific vorbind – nu exista un acord asupra obiectului de studiu – psyche. Exista sau nu?

Criza mondiala ne obliga, insa, sa revenim la oile noastre – oile de care, de drept si de fapt, nu ne-am despartit niciodata. Faceti-va privirea roata si vedeti cum reactioneaza diferitele guverne in fata unor provocari asemanatoare! Vei constata cu surprindere, cum a constatat-o de altfel recent si Anne Applebaum in Washington Post, ca aceste stereotipuri par sa se confirme! Applebaum observa, cu o oarescare surprindere, ca britanicii si francezii par sa confirme pe de-a-ntregul stereotipurile nationale: daca francezii au paralizat, de cateva saptamani, tara, doar pentru a protesta impotriva cresterii varstei de pensionare de la 60 la 62 de ani (si au facut asta inclusiv elevii de liceu!), cu sustinerea a 80% din populatie, englezii au primit vestea disponibilizarii a jumatate de million (!) de englezi si a reducerii cheltuielilor publice la nivelul celui de-al Doilea Razboi Mondial radicand din sprancene (cum au facut-o si in anii ’40). De-abia daca in fata lui Down Street nr. 10 s-au adunat cateva zeci de amarati de socialisti de care nu auzisera nici macar socialistii.

[Nota: Applebaum uita sa sublinieze, insa, un paradox: daca americanii ies nervosi in strada (Tea Party) protestand impotriva execesului de cheltuieli din banul public, in Europa se iese in strada din motive diametral opuse: se taie cheltuielile. Un schimb de experinta intre proestatari n-ar strica.]

Applebaum gaseste explicatii istorice relativ credibile. Francezilor, de la Revolutia (sic!) Franceza incoace (ba inca de la Fronda, as zice eu), trecand prin anul ’68, astfel de proteste de strada, oricat de stupide, s-au soldat cu rezultate pozitive. Englezilor, pe de cealalalta parte (si aici folosesc o sintagma anglo-centrista, cum ar zice scotienii, irlandezii sau welshii), pare-se ca li s-ar fi “rentat” resemnarea. Stransul din dinti. “Li s-a rentat” in 1688, “li s-a rentat” sub Churchill care le promitea doar sange, sudoare si lacrimi si “li s-a rentat” sub Margaret Thatcher. Asa este – dar asta nu explica defel evolutia total diferita. Asta de-abia daca zgarie suprafata explicatiei. (Dar asupra acestui subiect promit sa revin – e prea important si prea neglijat pentru a fi trecut atat de usor cu vederea).

Pentru moment, insa, sa ne uitam la noi, la romani. Nu suntem francezi, dar nici englezi nu suntem. Noi suntem romani! Adicatelea nici cal, nici magar. Cand iesim in strada (pluralul e aici o figura de stil, nadajduiesc ca ati inteles), iesim fara tragere de inima. Nu stam, dar nici nu intram. Iesim nici cal nici cal, nici magar. Iesim cateva zeci sau cateva mii, intram numarati pe degete. Stam vreo jumatate de ora si mergem la o bere, avand constiinta sindicalista satisfacuta. Nu sunem nici in stare nici sa protestam, ca francezii, nici sa induram, ca englezii. Poate – doar poate – tocmai in asta consta, paradoxal, taria noastra, ca neam care l-a exasperat pe Cioran (si el pe mine, in treacat fie vorba): in moliciune. In incapacitatea, pare-se nascuta iar nu facuta, de a nu putea fi nici cal, nici magar. Nici englezi, dar nici francezi.

Noi suntem romani!

Oricine poate face din bici, cacat. Ceva mai putini pot face din cacat, bici. Noi, ca romani, n-avem stiinta nici de una, nici de alta. Taria noastra – pentru ca avem una – tocmai in asta consta: in slabiciune.

La scara istoriei, pare sa se adevereasca.

Un stereoptip.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. stereotipurile sunt amuzante, uneori instructive – atunci când din multitudinea factuală selectăm ceea ce ne susține ipoteza inițială – dar, cu toate acestea, nu pot fi tratate decât cu indulgență de către orice persoană inteligentă. mai ales când de la un stereotip generalist/național ajungem tindem să ajungem la indivizi. o bună cunoaștere a istoriei este, însă, esențială în înțelegerea fenomenelor lumii actuale, de la protestele franceze până la „resemnarea” britanică.

  2. E numai o problema temporara la noi. Peste 20-30 de ani lucrurile vor sta altfel. 50 de ani nu este mult daca ne raportam la timpul istoric. Ca ne doare pe noi acuma, da, e adevarat.

  3. Doar o mica erata la articolul tau: Vorba populara este ‘nu poti face din RAHAT bici si sa si pocneasca’. E vorba de acea substanta dulce (un fel de prajitura, de proveniienta turceasca), nu de ce ai scris tu! Deci, conform unei alte vorbe populare, ‘te-ai inecat ca tiganul la mal’ – no offense intended to gypsies!

  4. Azi am aflat despre cuvantul „simplistic” cu pluralul sau feminin „simplistice”, adica „un simplistic” doua simplistice”.
    Vreau sa-mi aduc si eu contributia la imbogatirea limbii romane propunand cuvantul „simplastic” cu plural feminin „simplastice”.
    Despre articol numai de bine, sper ca nu am scris degeaba si trece de moderare.

  5. Articolul da seama de stereotipul romanesc: ciorba lunga in speranta ca te saturi (adica, impresionezi pe fraierii care te citesc).
    Pai, daca am fi englezi ori, puschea pe limba! francezi, cine ar mai fi romani? sau ar trebui sa dispara?
    Si daca spui ca „noi” nu sintem nici cal nici magar, dvoastra ce sinteti? si in numele cui vorbiti?
    E greu a-l imita pe Cioran.

  6. Ceea ce remarcati dumneavoastra, foarte simpatic dealtfel, s-ar putea traduce printr-un asa-zis concept, il voi numi ‘gandire sablonat-asociativa’ sau sterotipat-asociativa daca doriti. Acest tip de gandire apare ca o alternativa mai facila la tipul logic-asociativ, deoarece, cred eu, acest tip de gandire, gandirea logic-asociativa, se bazeaza pe un simt al observatiei antrenat completat de un studiu atent al situatiei, in consecinta munca, munca destul de obositoare si, mai ales, consumatoare de timp. Si atunci omul ‘modern’ apeleaza la bagatelizarea, stereotiparea, la sablonarea situatiilor, pentru ca si Matematica pare mai, si este mai facila, decat Logica. Totusi, eu cred ca acesti factori nemetabolici nu ar putea determina singuri inclinatia unui om catre bagatelizare, catre indoctrinare sa zicem, cred ca exista un factor intern, un dezechilibru chimic, ceva care deregleaza cat se poate de subtil metabolismul uman, determinandu-i acea inclinare. Mai departe studiul ma depaseste, imi pare rau!

  7. Putem a ne da peste cap de trei ori si francezi, englezi sau nemti n-om fi niciodata… De ce-am fi? Tebuie doar sa fim ca noi si sa ne adaptam otara mai repede modernitatii, in flelul nostru. Nu poti cere unui caine sa fie pisica… Afara de slabiciune, mai avem si o mostenire spirituala extraordinara (martor mi-e M. Eliade care cam asa graia), totul e sa n-o pierdem pe asta…

    • nu ar fi greu sa -i luam de model si daca ne adunam toate puterile intelectuale , cred ca am putea sa ne comportam ca anglosaxonii , sa muncim ca ei , la modul cel mai serios , fara sa ne injuram unii pe altii pt ca e rau la noi , oare noi , fiecare individ in parte , am facut tot ce-a trebuit pentru tara , pantru comunitatea in care traim ???multe intrebari si ar fi si mai multe raspunsuri …creativitatea se realizeaza , in primul rand , gasind mai multe solutii de rezolvare la o problema ….sper …ca ne vom regasi puterea de a face totul pentru progresul nostru ..

  8. Stereotipurile au valoarea lor. Intr-o lume atat de agitata si complexa, nu avem timp sa judecam fiecare om, fiecare situatie in mod aprofundat – ne-ar consuma prea multe resurse. Si cu toate astea, trebuie sa luam decizii. Atunci apelam la stereotipuri. Daca nu ne sunt date de societate, le construim noi insine, inconstient, pe baza experientei anterioare.

    Parerea mea personala este ca toate stereotipurile au un sambure de adevar, asa ca nu le tratez cu indulgenta. Incerc sa dau o sansa fiecarei persoane cu care intru in contact, dar iau in calcul si posibilitatea ca stereotipul sa se aplice.

    Si asta o facem toti, inconstient, chiar si cei care se proclama inteligenti si open-minded.

    @camil: daca iti bate la usa un tigan si zice ca e de la Radet si trebuie sa intre in casa sa verifice caloriferele, il primesti fara nici o strangere de inima ? Dar daca e o domnisoara alba, blonda ?

    • @ phane
      ce legătură are exemplul tău cu ceea ce spuneam eu? parcă era vorba de stereotipuri naționale, nu etnice sau de gen. n-aș primi cu inima largă în casă niciun bărbat necunoscut, fie el țigan neaoș român, țigan sârb, neamț, turc germanizat, francez, magrebian francizat și lista poate continua. ai prins ideea. cu o femeie aș fi mai puțin circumspect, din rațiuni evidente, ce țin de capacitățile fizice mai reduse.

  9. Un alt stereotip este ca brazilienii sunt cei mai buni la fotbal. Asta nu i-a impiedicat sa piarda campionatul mondial de mult mai multe ori decat l-au castigat.
    Europa se credea buricul pamantului, cam „stereosimplistic” as zice. Generatia noastra are prilejul sa constate ca lucrurile nu sunt chiar asa.

  10. Ar trebui sa ne iasa din cap ideea ca am fi inferiori daca suntem romani. Suntem o natiune (NU popor) si o tara tanara si avem obligatia/sansa sa facem lucrurile bine inca de la inceput. E adevarat ca pana acum am cam dat-o in bara cu totii, dar istoria ne-a invatat sa ne adaptam repede. Si o vom face! Subscriu comentariului dat mai sus de ion.: 50 de ani inseamna o perioada scurta la nivelul istoriei, dar in cazul in care nu se va mai intampla ceva major (gen Al 2-lea Razboi Mondial), avem sansa sa ne revenim.

  11. @ all – cu scuzele de rigoare pentru intarzierea nepermisa. Din motive care imi scapa, n-am reusit sa accesez pagina asta de pe laptopul pe care lucrez deobicei (si-acum o fac de pe un alt computer). Mi se mai intampla la unele articole din RL – ma poate lamuri cineva mai priceput la IT de ce? Multumesc anticipat.
    @ Bucur – s-a notat, cu scuzele de rigoare.
    @ Gino – niciodata nu-i prea tarziu :)
    @ marius – pe mine, marturisesc spasit, m-a depasit usurel comentariul! :)
    @ Clovis – asa ceva incerca sa spun si eu…

  12. @ all – si-am uitat sa-mi cer (si alte) scuze. Mi-au mai scapat greseli – bunaoara Down, in loc de Downing… Mea culpa.

  13. si eu sunt roman dar o spun cu durere, imi pare rau ca sunt si ca m-am nascut si am crescut in romania. cind mai ales citesc unele cum ar fi cele de mai sus, dupa 20 de ani de la asa zisa
    revolutie, imi pare rau domnilor ca unii oameni mai pot sa gindeasca astfel.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Democrația americană sub aspectul setei de putere

"I’m not concerned. The American people are going to stand up, stand up now. Enough is enough, is enough!"

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.