luni, octombrie 25, 2021

Noiembrie 2014- demnitatea unei naţiuni nu se poate negocia

Mândria de a fi român, zâmbetul ubicuu al lui Victor Ponta, turismul electoral ce aduce,din zări îndepărtate, în Teleormanul domnului Dragnea, pe cei dedicaţi crezului democratic, calmul de invidiat al ministrului Corlăţean ce acuză instigatorii externi că ar fi complotat să nască tulburări şi dezordine- iată câteva dintre instantaneele memorabile ale primului tur de scrutin. Un tur de scrutin ce reconfirmă un adevăr elementar: libertatea nu este niciodată un dar, ea este un bun care se păstrează prin luciditate şi curaj.

Noiembrie 2014 este vremea de a medita şi la şansele ratate ale deceniilor din urmă. Europenizarea a fost, pentru mulţi dintre compatrioţii noştri, un fenomen exterior, străin şi irelevant. Populismul fesenist al PSD nu a încetat să fie, pentru un segment influent şi decisiv al electoratului, unicul proiect de viitor. Icoanele cu chipul lui Victor Ponta sunt expresia,grotescă, a unui parteneriat cu o Biserică Ortodoxă ce devine, în schimbul mitei rituale, un agent propagandistic infailibil. Fesenismul este dedicat, acum, ca şi în 1990, prezervării nucleului de subdezvoltare care îi garantează hegemonia. Indepedenţa, spiritul critic îi sunt inamici implacabili.

O naţiune de cetăţeni, iată unicul obstacol pe care îl putem aşeza în calea acestui avans aparent de neoprit al PSD. O naţiune de cetăţeni, capabilă sa se ridice impotriva opresiunii fiscale si dispreţului cu care este tratată de o clică cleptocratică. O naţiune de cetăţeni care să reclame libertăţile uzurpate prin patronaj, clientelism şi corupţie. O naţiune care să înceteze să mai venereze statul- stăpân, înlocuind acest idol grotesc cu imaginea unei guvernări întemeiate pe domnia legii. Iată proiectul căruia suntem chemaţi să ne dedicăm, fără ca resemnarea să ne ispitească, preţ de o clipă.

Şi poate că acest viitor al civismului nu este atât de îndepărtat. Reacţia ultragiată a românilor din diaspora, cărora li s-a refuzat dreptul la vot, la fel cum în anii comunismului li se refuza libertatea celor de dinaintea lor, este semnul că, undeva, acest edificiu al supuşeniei româneşti este pe cale să se fisureze. Sclavia şi umilinţa nu pot defini o condiţie europeană. Iată de ce acest noiembrie 2014 are, în sine,germenii speranţei.

În cele din urmă, înaintea turului secund, avem datoria de a reafirma, răspicat, acest adevăr eliberator. Viitorul lui Victor Ponta şi al fesenismului nu este şi viitorul nostru. Demnitatea nu are un preţ şi nu poate fi cumpărată. Prosperitatea unei naţiuni nu se poate fonda pe instituţionalizarea mitei şi a pomenilor imunde. Noiembrie 2014 este momentul în care ne putem câştiga libertatea. Resemnarea trebuie refuzată. Ca şi cei de dinaintea noastră, înfruntând tirania comunistă, suntem obligaţi să luptăm, să sperăm şi să nu capitulăm. Niciodată.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Germeni, DA, dar cat mai trebuie sa asteptam sa vedem schimbarea AICI?!
    Ca eu si sotul meu suntem la pensie, copiii nostri au deja peste 30 de ani si nu cred ca vor prinde nici ei si nici nepoteii nostri(poate ei, la batranete!!) alte vremuri mai bune…
    Votam de 25 de ani cu speranta ca vom scapa de relicvele astea comuniste, dar cat timp Romania nu va scapa de saracia majoritatii oamenilor eu nu cred ca va aparea schimbarea in tara asta.
    Eu continui sa cred ca saracia majoritatii romanilor determina rezultatele votului iar politicienii au tot interesul sa mentina majoritatea in saracie si educatie proasta.
    Uite aici:
    „Alegerile prezidenţiale de duminică arată şi o altă faţă a profilului alegătorilor, în funcţie de nivelul de trai. De exemplu, Victor Ponta a câştigat în judeţele cu şomaj ridicat, în timp ce Klaus Iohannis are mai mulţi alegători în zonele în care lipsa locurilor de muncă nu este o problemă aşa de mare.”
    https://ro.stiri.yahoo.com/rezultate-alegeri-preziden%C8%9Biale-2014-victor-ponta-c%C3%A2%C8%99tigat-%C3%AEn-071222235.html

  2. Am regasit in articolul d-voastra o idee care ar trebui sa fie urmatorul proiect de tara, cel despre care s-a vorbit atit de mult ca lipseste acum: construirea unei natiuni de cetateni.
    Ar putea fi un proiect care sa adune eforturile politicienilor de buna credinta, ale societatii civile si ale fiecarui om care tine la viitorul tarii lui.
    Ar fi un proiect in cadrul caruia am putea sadi inca de la inceput in generatiile tinere demnitatea si dorinta de libertate, pe linga invatarea elementelor practice ale conditiei de cetanean deplin: responsabilitate, cinste, altruism, comportament civilizat. Propaganda se poate face si in sens pozitiv…

    • E vremea să construim o națiune în momente când cetățeanul de rit vechi e înlocuit cu cetățeanul european? Obstacolul major în cristalizarea cetățeanului european îl constituie națiunea căreia îi aparține. Cred că noi am putea fi în postura fericită a…„berzei …chioare, căreia i-a făcut Dumnezeu cuib”…în Europa. Putem …zbura european…și mulți o fac deja…Problema e cu …orbii din cuibul-națiune, așa dărăpănat cum e descris. Trebuie învățați să zboare european nu să-și rezidească …țarcul-națiune. Aici este rolul corpului profesoral al națiunii. Din păcate …la mulți le-a făcut …Satana, cuib călduț…

  3. omul trecutului stim ce poate. l am vazut in anii 90 si n cei care au urmat. este omul institutiilor. a urcat in grad pina la doctor honoris causa si asteapta ca statul sa l scoata la pensie (una pe masura reputatiei)
    omul prezentului, pe cit de tinar pe atit de periculos (pentru ca lipsa creierului este compensata de tupeu). il vedem agatindu se de politica ca inecatul de funie, vine din promiscuitatea tranzitiei spre nicaieri. daca dormi sub bancile de pe malul senei, puturos si fara nici o competenta, cu siguranta liberalismul o sa ti puta, iar ca sa te afirmi trebuie sa minti si sa intri n partid.
    chiritele intoarse de la bruxelles cu buze botoxate si posete de firma poate ca fac furori pe la televiziuni si prin parlament, dar pentru romania nu produc decit matreata.
    progeniturile imbogatitilor capitalismului de cumetrie vin de la harvard sau oxbridge (diplome nu se vind doar in romania), dar nu toba de carte (cum am fi tentati sa credem) ci doar cu aerele mirlanului care si a uitat limba (la doua cuvinte unul este englezesc) si a expertului (nevoie mare) uns acum cu toate alifiile negustorului si speculatorului wall street ului sau city ului.
    ce nu intelege manelistul dimbovitean este ca inainte de „a fi bogat” occidentalul a muncit pe brinci

  4. PEISAJ ROMANESC POST ELECTORAL
    1: “A fost exact acelasi numar de sectii de vot ca si in 2009. Spre deosebire de 2009, de data asta nu se mai fraudeaza votul. In 2009 s-a furat in diaspora, acuma vedeti, la Paris daca nu se fraudeaza se face coada”, spunea Victor Ponta duminica seara, dupa care o da la intors ca un mitoman demagog ce este dlui;
    2:La Antena 3
    “Iar coada e formată din oameni aduşi cu autobuzele, a declarat premierul la Antena 3. S-au organizat, deja aveau pancartele pregatite de dimineata ca o sa blocheze, au venit seara, au trimis la 7-8 seara autobuze cu oameni, au blocat sectia si v-au trimis poze”.
    3: Romania este o pubela spune un sef de jandarmi excedat ce se intampla la ambasada noastra din Paris
    4: Daca si UDMR va merge pe urma lui Vadim si-si da mana cu acesta care tocmai a anuntat ca-l sprijina pe Ponta, nu stiu cum pot sa-l contrazic pe acel jandarm francez;
    CONCLUZIE: Orice se mai intampla, noi nu trebuie sa jignim electoratul nici al UDMR si nici al lui Vadim caruia trebuie sa-i cerem sa se gandeasca bine si sa voteze pentru Romania cum ii va dicta constiinta si ratiunea. Putem vorbi despre duplicitatea liderilor, dar nici cu o floare sa nu jignim vreun alegator care voteaza cum crede el.

    PS Si oare nu se simte nimeni vinovat pentru ce traim azi?

  5. @”Icoanele cu chipul lui Victor Ponta sunt expresia,grotescă, a unui parteneriat cu o Biserică Ortodoxă ce devine, în schimbul mitei rituale, un agent propagandistic infailibil. Fesenismul este dedicat, acum, ca şi în 1990, prezervării nucleului de subdezvoltare care îi garantează hegemonia. Indepedenţa, spiritul critic îi sunt inamici implacabili.”

    Vedeti ca va cere socoteala Preafericitul. Lui Basescu i-a cerut sa dovedeasca implicarea bisericii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.