În noiembrie 2014, ura se reîntoarce, triumfal şi ameninţător, în spaţiul public românesc. În noiembrie 2014, televiziunile de propagandă repetă gestul fondator al televiziunii române libere din debutul de an 1990, ignorând tot ceea ce contrazice interesele partidului- stat. În noiembrie 2014, propaganda reînvie imaginea, teribilă şi dezgustătoare,a unei Românii ameninţate de duşmanii interni şi externi . În noiembrie 2014, etnia şi confesiunea religioasă a lui Klaus Iohannis sunt invocate ca fapte infamante. În noiembrie 2014, senatoriii pot sugera retragerea dreptului de vot cetăţenilor români din diaspora. În noiembrie 2014, Dan Diaconescu şi Vadim Tudor sunt reperele morale în jurul cărora se organizează o nouă majoritate prezidenţială. În noiembrie 2014, mineriadele mediatice sunt linşajul ce populează cotidianul românilor. În noiembrie 2014, suntem, mai aproape ca niciodată, de un asalt frontal împotriva libertăţilor noastre.
Preşedintele care uneşte, etern-zâmbitorul Victor Ponta, este preotul acestei noi religii a resentimentului şi dezbinării. Sub flamura PSD se adună o coaliţie eterogenă ce recuperează ura de clasă şi antipatiile regionale. Ca şi în urmă cu două decenii,se invocă votul de peste Carpaţi spre a se agita spectrul separatismului. Nimic nu pare să poată opri această ofensivă ce recurge la insinuare,la calomnie, la trucaj mediatic şi la discriminare făţişă. Adaptabil şi proteic, fesenismul absoarbe toate energiile care îi pot alimenta victoria. Transformarea Bisericii Ortodoxe Române în agent electoral, propovăduind puritatea strămoşească, evocă radicalismul mesianic legionar. Populismul fesenist este, acum, unul colorat etnocratic. În bătălia politică, PSD vorbeşte în nunele adevăraţilor români- ideea de cetăţenie este abandonată în favoarea tribalismului naţionalist.
Ca şi în Ungaria lui Viktor Orban, demagogia este pregătită să exploateze şansele ei istorice. Agresivitatea este parte din această reţetă de intimidare. Dincolo de nivelul delirului naţional, se află realitatea ostilităţii faţă de domnia legii. Scopul lichidării statului de drept nu mai este evocat în treacăt, ci apare ca o temă vehiculată fără inhibiţii. O Românie a Românilor, în care impunitatea să fie deplină, iar atotputernicia statului necontestată şi eternă, iată proiectul politic al lui Victor Ponta. Restul sunt detalii de regie, minuţios pregătite.
Este vremea să marcăm semnificaţia alegerilor de duminică. O victorie a PSD şi a lui Victor Ponta ar însemna victoria, deplină şi totală, a acestei religii politice a urii. O victorie ce ar putea însemna,pe termen mediu şi lung,debutul unei involuţii democratice de adâncime. Contururile acestui viitor pot fi anticipate fără dificultate- un stat controlat de partid şi un stat care va controla spaţiul public, epurat de opoziţie şi de critici. Subdezvoltarea instituţională şi economică va fi temelia unei patrii docile şi domesticite. Ziua de duminică poate fi ziua în care acest viitor să fie oprit din a deveni viitorul României. Între sclavie şi demnitate, avem datoria de a alege, până la capăt, demnitatea.
D-le Stanomir,
Va multumesc, cu amaraciune, ca descrieti sintetic impasul afectiv prin care trec cei din generatia mea, oameni pe care dec ’89 i-a prins adulti tineri si i-a impins sa-si riste viata, la propriu, in jurul Intercontinentalului.
Si care acum se pregatesc sa aniverseze (?!) cei 25 ani…Duminica seara, la Universitate, strigand „jos comunistii!”, mi-am dat seama de absurdul, de grotescul (de tragicul?!) situatiei in care ne aflam: adica dupa 25 ani de cand s-a murit strigand asta, de cand s-a murit si pt alegeri libere si corecte, noi, oameni deja albiti si cu copiii nostri deja adulti (responsabili), strigam IN ACELASI LOC, ACELEASI LOZINCI SAU DE ACEEASI ESENTA?!?! Continuam sa ne temem de acelasi Rau?!
Ce tara e asta?! Ce cronologie bezmetica o bantuie?!
Nu, nu cred ca duminica asta vom putea defecta ceasornicul perversei cronologii, presimt cum va arata aniversarea din decembrie…
Mangaiere slaba, DAR mangaiere, e sentimentul apartenentei la minoritatea informata si responsabila, de-aia va multumesc iar.
In rest, negura. Cu consecinte pt inca o generatie. Incredibil!
Dar si cum se apara tintele de aceata ura este ceva de doi bani . :)
De ex:
In interesectia de la APACA se afla un afis electoral denigrator unde este si chipul lui Johannis alaturi de Tokes, Basescu etc. Cred ca utilizarea fara aprobare a fotografiei unei persoane este caz penal?
Românii care voteaza PSD sunt aceiasi care-si exprima, sincer (!) nostalgia fata de epoca Ceausescu!
Intamplare?
Politicienii de varf ai PSD sunt aceiasi (sau fiii acelorasi) care aveau functii inalte in PCR si principalul sau organ represiv : Securitatea!
Coincidenta?
Astazi, in 2014, cel mai puternic partid politic roman este PSD, iar perspectiva de a deveni SINGURUL partid politic care CONTEAZA, este imensa!
Logic!
Iar, cum spunea Arsenie Boca, „cand răutatea va fi desăvarşit coaptă”… GAME OVER.
Stimate domnule Stanomir,
Rezonând întrutotul cu dv.,îngăduiţi-mi să-mi exprim şi eu părerea, ca om onest şi neînregimentat politic.
Peste câteva luni voi împlini vârsta rotundă de 80 de ani. Deci sunt pe deplin edificat asupra sistemului criminal comunist.
PSD-ul, continuator de nădejde al vechiului sistem, cu toţi securiştii, şarlatanii şi învârtiţii care-l compun, consider că e bântuit de o spaimă de moarte, numai la gândul că ar putea pierde. Deţinând puterea, deţine totul, până la dreptul de viaţă şi de moarte al amărăştenilor. Or, acum, în acest ceas crucial al alegerilor, când n-ar fi exclus ca mankurţii şi orbii să dea semne de viaţă, acest monstru cu o mie de capete, se află într-o situaţie limită şi e în stare de absolut orice mârşăvie. Priviţi la păpuşa mecanică Ponta, şi vă veţi lămuri pe loc.
Dacă lucrurile nu se vor schimba nici acum, România nu va mai avea niciun viitor. se poate ajunge chiar şi la destrămarea ei de către prietenii care ne iubesc atât de mult.
Aşa că,fraţi români,vă invit la vot şi puneţi ştampila pe cine trebuie ,pentru viitorul copiilor voştri ! aşa să ne ajute Dumnezeu 1
intre arhetipurile mitice ale eroizarii, personaje antitetice: Legiuitorul (cel care respecta Dike si Nomosul) versus Tiranul, un antierou.
Primul era un om liber. Liberal!