marți, iulie 16, 2024

Normalizarea regimului de la Damasc: Între pragmatism economic și luptă pentru influență

Acum că a devenit mai clar ca niciodată că Bashar al-Assad nu pleacă nicăieri și că regimul său se va menține la putere în viitorul apropiat, o serie de state din Orientul Mijlociu își intensifică eforturile de a-l reintegra pe dictatorul sirian în normalitatea regiunii și în structurile sale politico-economice. Liga Arabă s-a întrunit în Cairo duminică, reunind miniștri de externe ai țărilor membre care au votat pentru reprimirea Siriei în cadrul organizației ca membru cu drepturi depline. Liderul sirian a vizitat Emiratele Arabe Unite în luna martie a acestui an, iar ministrul de externe a participat luni la o întâlnire comună alături de omologii săi din Iordania, Egipt, Irak, și Arabia Saudită în capitala Amman. Conform unor informații, neconfirmate până la momentul actual, Riadul s-ar pregăti să primească vizita lui Bashar al-Assad în curând, după ce ministrul de externe saudit Faisal bin Farhan a vizitat Siria în luna aprilie. Astfel de informații există și cu privire la o posibilă întâlnire cu actualul președinte turc Recep Tayyip Erdogan.

Demnă de notat este și vizita de miercuri a președintelui Iranului, Ebrahim Raisi, la Damasc, prima de la izbucnirea războiului civil în 2011 și una descrisă de către liderul iranian drept ”un punct de cotitură” în relațiile dintre cele două state. Vizita lui Raisi vine la doar câteva săptămâni după încheierea unui acord de normalizare a relațiilor dintre Teheran și Riad, înțelegere mediată de Irak și Oman, și semnată la Beijing. Un total de 15 acorduri au fost semnate de către cei doi lideri, documente menite să ”deschidă un nou capitol în domeniul cooperării economice.”  Printre altele, ministrul de externe iranian Hossein Amir-Abdollahian, parte a delegației prezidențiale, s-a întâlnit în Siria și cu lideri în exil ai unor grupări palestiniene. În aceste circumstanțe, regimul de la Damasc are oportunitatea de a redeveni parte a structurilor politico-economice regionale și de a-și recăpăta legitimitatea erodată de sinistrele crime comise de-a lungul războiului civil împotriva populației siriene în general și a opoziției în particular.

Dimensiunea economică a vizitei lui Ebrahim Raisi este deosebit de relevantă pentru a înțelege sursele entuziasmului unor țări din regiune în a normaliza relațiile cu Siria. Distrugerile provocate de războiul care durează de peste un deceniu au generat adevărate dezastre umanitare. Acum, însă, generează oportunități economice uriașe pentru statele dornice să investească în reconstrucția post-conflict a Siriei. Costurile reabilitării orașelor distruse, parțial sau complet, și a infrastructurii de toate felurile s-ar putea ridica la peste 400 de miliarde de dolari, conform unor estimări.

Pentru țările din Golf, Siria ar putea să nu reprezinte, în momentul de față, o prioritate. Cu toate acestea, menținerea lui Bashar al-Assad la putere este utilă din rațiuni de securitate, liderul sirian arătându-și disponibilitatea de a coopera în această sferă, desigur, în situații de interes pentru monarhiile din Golf, precum și din motive ce țin de predictibilitatea regimului. Viziunea Emiratelor Arabe Unite este aceea că o normalizare treptată va îndepărta Siria de influența Iranului, iar aceasta va da rezultate mai bune decât impunerea unor reforme rigide. Arabia Saudită este ceva mai precaută și, deși conștientă de pericolul unui stat sirian fragmentat, vrea să vadă reducerea influenței iraniene și o schimbare de poziție din partea lui al-Assad înaintea îmbunătățirii relațiilor. Iordania, stat vecin Siriei, a avut multiple tentative de normalizare a relațiilor cu regimul de la Damasc, însă fără prea mult succes. Una dintre cele mai semnificative probleme cu care Ammanul se confruntă la granița cu Siria este traficul transfrontalier de droguri, în special Captagon, o alternativă la amfetamină.

Revenind la aspectul economic, interesul statelor din Golf nu este acela de a investi miliarde într-o economie falimentară din rațiuni umanitare pentru bunăstarea populației siriene. În contextul în care opoziția la adresa regimului al-Assad este subjugată, iar Statul Islamic este, practic, irelevant în Siria, devine tot mai clar faptul că Bashar al-Assad nu întâmpină piedici semnificative în a-și perpetua dictatura. Astfel, utilitatea investițiilor în reconstrucția post-conflict a Siriei este una de natură politică pentru că banii cumpără influență. Să nu uităm, totuși, că al-Assad s-a menținut la putere în toată această perioadă tulbure cu ajutorul Iranului și al Rusiei. Atragerea sa către sfera de influență a monarhiilor din Golf înseamnă îndepărtarea sa de tentațiile Teheranului. Pe de altă parte, Bashar al-Assad are, la rândul său, nevoie să-și diversifice sursele de sprijin financiar având în vedere circumstanțele actuale din Iran.

În același timp, regimul de la Teheran realizează că diminuarea în intensitate a războiului din Siria și reducerea la irelevanță a principalelor grupări opozante Damascului impun o schimbare majoră a rolului jucat de Gărzile Revoluționare, spre exemplu, în conflictul sirian. Grupările armate suținute de Iran în Siria, inclusiv Hezbollah, își vor pierde curând din relevanță și legitimitate în contextul lipsei unor amenințări reale la adresa lui Bashar al-Assad. O astfel de situație va împinge Teheranul în direcția transformării funcțiilor îndeplinite de aceste structuri a căror prezență fizică în Siria va rămâne o necesitate în perioada următoare. Pentru a rămâne un actor important în peisajul sirian, regimul iranian va trebui să facă trecerea de la o logică a războiului, în care resursele sunt investite în armament sau personal militar, spre exemplu, la o logică post-conflict, în care accentul cade pe reconstrucția infrastructurii și furnizarea de servicii. De asemenea, Teheranul este perfect conștient de faptul că tentația monarhiilor din Golf va îndepărta Siria de sfera sa de influență, motiv pentru care începe să acorde o importanță deosebită dimensiunii economice a relațiilor sale cu Damascul.

Rămân, totuși, piedici importante în calea reconstrucției Siriei. Una dintre acestea este regimul sancțiunilor impuse de Occident asupra țării arabe, măsuri care previn investiții majore în momentul de față. Atât Statele Unite ale Americii cât și Uniunea Europeană sunt lipsite de o viziune clară în ceea ce privește Siria, iar agresiunea Rusiei în Ucraina face din aceasta o chestiune marginală pe agenda internațională. În același timp, însă, capacitatea sancțiunilor economice de a produce o schimbare de comportament este pusă sub semnul întrebării inclusiv în țările din Golf, Iranul fiind cel mai apropiat exemplu al limitărilor acestui mecanism. Faptul că situația din Siria nu indică în vreun fel că Bashar al-Assad va părăsi puterea în viitorul apropiat și eforturile țărilor din regiune de normalizare a relațiilor cu Damascul vor produce, probabil, în viitor, o ridicare treptată a sancțiunilor, sau cel puțin o acceptare tacită a încălcării acestora, pentru a permite investiții în reconstrucția post-conflict.

În concluzie, decizia unor state precum Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iran, și Iordania de a accelera reintegrarea regimului lui Bashar al-Assad în structurile politico-economice ale Orientului Mijlociu prin normalizarea relațiilor cu acesta vine, cel mai probabil, din motive cât se poate de pragmatice. Distrugerile provocate de războiul din Siria oferă oportunități economice imense care, pe de-o parte, pentru monarhiile din Golf, prezintă interes în vederea cumpărării de influență politică și îndepărtarea Damascului de Teheran. Pe de altă parte, Iranul realizează că diminuarea semnificativă a amenințărilor la adresa supraviețuirii regimului lui Bashar al-Assad necesită o transformare majoră a rolului jucat de grupările armate susținute de Teheran și a Gărzilor Revoluționare în Siria, de unde și dimensiunea profund economică a vizitei președintelui Ebrahim Raisi în capitala siriană. Lipsa de viziune și importanță acordată de Occident problematicii Siriei, limitările sancțiunilor internaționale în a schimba comportamentul regimului sirian, precum și realizarea faptului că Bashar al-Assad se va menține la putere cel puțin pe termen scurt și mediu, va duce, în viitor, la o ridicare treptată a sancțiunilor economice sau, cel puțin, la acceptarea tacită a încălcării acestora în vederea investițiilor în reconstrucția post-conflict a Siriei. În ciuda reacțiilor aprinse venite din partea SUA și a Israelului cu privire la eforturile de normalizare a relațiilor cu Siria lui Bashar al-Assad, realitatea demonstrează faptul că regimul se va menține la putere, iar relațiile diplomatice sunt necesare în vederea stabilizării țării levantine.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Cateva intrebari:
    1. De ce oare ati mentionat in trecere agresiunea Rusiei in Ucraina dar nu si sprijinul militar masiv al Rusiei pentru regimul criminal de la Damasc?
    2. De ce nu ati mentionat Turcia?
    3. Sperati la altceva pentru Siria decat pentru Liban? Sau Tunisia adica zonele de influenta franceze?
    4. Evitati sa criticati Franta aflata in degringolada evidenta de politica externa ?

    • Durakule, unde tii tu ascuns ADEVARUL ABSOLUT?
      Scrie, dom’le, aici unde il tii, ca sa mearga si oamenii astia sa se adape inainte sa se apuce de scris articole dupa ureche!

      P.S. Cum mai decurge genocidul palestinienilor? Merge, merge? Sinteti in grafic?

      • „Genocidul” merge de râgâie. 😀

        În Cisiordania și Gaza trăiesc în total 3 milioane de arabi palestinieni. În Israel alți 1.8 milioane ce au cetățenia israeliană. Deci în total 4.8 milioane.

        În 1948 când s-a proclamat statul Israel erau 1.4 milioane de arabi palestinieni pe teritoriul de azi al Israelului 😀+ Gaza + Cisiordania. Deci de la proclamarea Israelului încoace arabii palestinieni s-au înmulțit de 3.4 ori. Bag seama că din genocid în genocid. Dacă România suferea un „genocid” similar cu cel al arabilor palestinieni, azi trebuia să aibă cam 55 de milioane de locuitori. 😂

        • „azi trebuia să aibă cam 55 de milioane de locuitori.”

          Vecinii mei, „de etnie”, tocmai au ingropat unul de-al lor, ascuns undeva printr-un beci si legat, de normal ce era. Daca presupunem ca fiecare familie (de etnie) are 1 membru cu handicap, sau macar 0.25, ajungem usurel la o populatie estimata de cateva zeci de milioane, fara probleme.
          Mai sunt, desigur, si dacii din tunelurile de sub Bucegi, câti mai ramân…

      • Genocidul merge bine, in sensul ca profesorii si cercetatorii „palestinieni” arunca cu rachete zilnic, asupra celor carora le neaga existenta.
        Insa, spre norocul lor, imediat decoleaza niste bombardiere care le curata covoarele.

  2. Foarte interesant articolul. In general nu se scrie prea mult despre Siria, iar atunci cand se face, se folosesc clisee: Asad cel rau, ISIS, kurzii, razboi, saracie.
    Faptul ca se ajunge la capatul tunelului este un lucru bun pentru amaratii aia de acolo si o sansa sa se mai scada din presiunea migrationala din Occident. Una peste alta este aiuritor sa vezi un dictator care face nota discordanta tuturor tarilor din jur si scapa neatins dupa 12 ani de razboi civil si recapata coronita stralucitoare de sef al statului cu toate onorurile de rigoare.
    Intrucat autorul este cunoscator al zonei, m-ar interesa sa dezvolte articolul aratand ce castiga din perpetuarea regimului Assad, Israelul, Turcia, kurzii. La fel daca rusii sunt afectati.

  3. Foarte interesant articolul. Pe undeva este ca in jocul scaunelor pe care il jucam in copilarie, Rusia isi cam pierde scaunul, ceilalti au dat o roata si se aseaza pe alte pozitii. Orientul Mijlociu ramane acelasi spatiu in care exista lupte ideologice/religioase de multe sute de ani si asa va mai fi mult timp. Ar fi interesant si un articol despre Israel care trebuie sa faca o echilibristica incredibila intre multiplele interese/afinitati/dusmanii locale.

    • Lampa lui Aladin da semne ca trebuie curatata.
      Samovarul KGB-ist al ui Dughin este o piesa potrivita doar pentru magazinele de antichitati
      Humusul de la Damasc nu este atat de cautat precum cel de la fabricile din Israel.
      Sirienii au ramas cu ceva produse de calitate de la Soffra pe care le cumpar si eu de la magazine turcesti.

      Elvetia Orientului a fost inlocuita si dpdv nivel de trai, dezvoltare si deschidere economica de UAE.
      (BTW tatal meu era specialistul de la fabrica de timbre de la Filaret care producea frumoasele timbre de calitate pentru Sarjah, Ras al Qaiman etc.).
      Crestinii din intregul Orient Mijlociu au emigrat unde au putut.

      Dar piata de droguri via Liban nu mai este ceea ce a fost.
      Rute mai scurte au fost gasite de traficantii de droguri initial prin Marsilia si mai tarziu prin Spania.

      Nu toti, dar o parte din demonstrantii pentru pace aveau ca motivatie (subliminala?) cresterea pretului la droguri odata cu distrugerea culturillor de mac in Afganistan.
      O problema de supply-chain rezolvata prin productia de droguri sintetice noi mult mai puternice si mai daunatoare.
      Si cu un nomenclator de droguri imposibil de tinut actualizat.

  4. Interesanta sinteza. Reprimirea in Liga Araba este un eveniment important care ar putea semnala sfarsitul conflictului din Siria. Daca reusesc sa gaseasca o formula pentru zona de NE in care exista un cocktail de trupe americane, kurzi, SI si tot felul de alte organizatii va fi un foarte mare pas inainte in pacificarea unei zone care, cel putin pana acum, a trait intr-un perpetuu conflict.

    Multumesc pentru articol.

  5. Probabil ca planurile sunt ca Siria, impreuna cu statele din Golf, sa faca parte in viitor din aliantele economice conduse de China si Rusia, iar pentru acest lucru este nevoie de o normalizare a relatiilor cu Siria. Bashar al-Assad a fost protejat si sustinut in functie pentru ca reprezinta omul perfect, in locul perfect pentru toate statele care se opun Occidentului. Consider ca influenta occidentala in Orientul Mijlociu incepe sa dispara, iar rolul SUA va fi preluat de statele bogate din Golf, de China, de Rusia si de Iran, situatie ce impune o imbnatatire a relatiilor dintre toti acesti actori. Apoi, Siria are si o pozitie strategica la Marea Mediterana, portul Tartus fiind folosit de rusi pentru a-si menite flota din Mediterana. „Opozitia” pentru regimul actual nu exista si nici nu are sanse sa existe in viitorul apropiat, iar retele teroriste precum ISIS au fost create pentru a justifica apararea regimului Bashar prin crearea „inamicului extern” care vrea sa „distruga” regimul sirian, exportand terorism in Europa, migranti si fortand retragerea armatei americane din zona. Toate aceste state din jurul Siriei si-au creat „inamici” care astazi au disparut ca prin farmec, lasand locul investiilor economice si relatiilor de prietenie initiate de China. De altfel, una dintre caile comerciale ale noului drum al „matasii” trece si prin Siria. In ce priveste Israel, situatia nu este deloc buna, americanii avand acum alte probleme de rezolvat si prioritati, precum razboiul din Ucraina si influenta Chinei care ameninta hegemonia americana. Probabil ca o schimbare de regim la Washington ar fi necesara pentru a reduce aceste amenintari.

  6. Tehnic vorbind Assad jr. nu-i nici mai bun și nici mari rău ca majoritatea celorlalți tirani arabi. Pentru că sub o formă sau alta toate statele arabe sunt nite tiranii.

    Încercările de democratizare impuse din afară sau născute din interior au eșuat cu toate în mod lamentabil. Avem exemple „luminoase” din Irak, Yemen, Teritoriile Palestiniene, Egipt, Libia sau Algeria. Democrația în lumea arabă înseamnă invariabil instaurarea prin alegeri libere și corecta unui regim tiranic mult mai opresiv și mai ticălos ca dictatorii obișnuiți.

    Soluția rezonabilă e susținerea unui tiran mai temperat. Ceva de genul lui Mubarak sau Al Sisi în Egipt. Adică unul relativ moderat, care omorară și torurează cu măsură și ferală și mai ales care nu are vise de cucerire cum aveau răposații Saddam și Gaddafi. Assad jr, pare să fie un astfel de tiran. Acum sigur că ăsta a vărsat mult prea mult sânge ca să se poată reveni la business as usual, dar nici nu trebuie făcute forturi deosebite pentru răsturnarea sa. La un moment dat cineva din clanul său sa va moșteni afacera famigliei. Cu ăla se va putea într-adevăr reveni la normalitate…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Raul Pintilie
Raul Pintilie
In 2017 a absolvit studiile la nivel licenta in cadrul Facultatii de Istorie si Filosofie, Universitatea Babes-Bolyai specializarea Studii de Securitate. Lucrarii de licenta e concentrată pe interventia militară in Libia din 2011 si modul in care aceasta a fost dezbatuta in cadrul Adunarii Generale a ONU cu referire la principiul Reaponsabilitatii de a Proteja. In 2019 a absolvit studiile de masterat in cadrul Universitatii Saint Joseph din Beirut, Liban, specializarea drepturile omului si democratizare. A petrecut un semestru in Amman, Iordania unde a scris dizertatia avand ca subiect de cercetare interventia militara a Arabiei Saudite in Yemen din 2015 si modul in care aceasta a fost motivata de sauditi, dar si felul in care dinamicile regionale au fost afectate de aceasta interventie si de razboiul civil care a urmat.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro