vineri, februarie 23, 2024

Note de lectură: AVUȚIA RELIGIILOR. Economia politică a credinței și apartenenței religioase

Cartea lui Rachel McCleary și Robert Barro, „Avuția religiilor. Economia politică a credinței și apartenenței religioase”, apărută nu demult și în limba română (Humanitas, 2022), prezintă rezultatele studiilor recente cu privire la modul în care credințele religioase, în special credința în viața de apoi, influențează activitatea economică – și invers. Cercetările autorilor și aparatul conceptual utilizat de ei  se bazează pe concepția lui Adam Smith cu privire la libera concurență („Avuția națiunilor”), precum și pe analiza lui Max Weber cu privire la legătura dintre etica rațională a protestantismului și comportamentul rațional al întreprinzătorului capitalist („Etica protestantă și spiritul capitalismului”). Autorii își propun să verifice afirmația lui Weber că, cel puțin în anumite circumstanțe, credințele religioase influențează anumite trăsături, cum sunt etica muncii și cumpătarea și, prin acestea creșterea economică. Studiile empirice proprii și cele ale autorilor citați în carte confirmă această teză.

Argumentele autorilor se bazează pe datele unor sondaje internaționale (World Value Survey, International Social Survey Programme), care reflectă  principalele credințe și atitudini religioase existente în lume. Ei își contextualizează studiile de caz prin încadrare în narațiuni istorice relevante. Unele capitole se concentrează pe aceste relatări istorice în mai mare măsură decât altele, ceea ce face ca modalitățile de tratare a tematicii să fie diferite .

Capitolele cărții (20-30 pg.) au o structură similară și se încheie cu o recapitulare concisă (1-2 pg.). Capitolul 1 continuă scurta prefață cu o istorie a cercetărilor academice referitoare la legătura dintre economie și religie și se coroborează cu capitolul 8, care sintetizează concluziile generale ale autorilor. Capitolele 2 și 3, și respectiv 6 și 7 sunt complementare, în sensul că unul este teoretic, iar al celălalt este studiu de caz. Capitolul 2 descrie factorii determinanți ai religiozității prin prisma paradigmei cererii și ofertei de bunuri și servicii religioase, fenomene care se manifestă pe piața religioasă, unde instituțiile religioase concurează pentru a oferi bunuri și servicii specifice solicitate de consumatori. Capitolul 3 aplică această teorie la evaluarea impactului economic al unor figuri istorice, cum ar fi Martin Luther, precum și la analiza modului în care credința în viața de apoi afectează productivitatea. Capitolul 6 prezintă un cadru teoretic nou, și anume modelul cluburilor religioase, elaborat de Laurence Iannacone, care este aplicat la cercetarea evoluției istorice a budismului tibetan. Deși capitolul 6 conține un studiu de caz, capitolul 7 aduce alte exemple concrete, care arată că modalitatea în care sunt aleși cei care urmează să fie beatificați de Biserica Catolică în America de Sud, unde aceasta concurează puternic cu bisericile protestante, reflectă actuala competiție globală dintre instituțiile religioase. Capitolele 4 și 5 constituie o combinație reușită a teoriei cu studiile de caz, însă accentul este oarecum schimbat față de capitolele anterioare. Capitolul 5 despre religiile de stat ar fi fost mai potrivit în completarea capitolului 4, deoarece acesta din urmă – consacrat analizei relației dintre islam și creșterea economică – constituie o ilustrare a afirmațiilor generale din capitolul 5 referitoare la monopolurile religioase neoficiale sau instituite de stat.

După părerea noastră, unele afirmații ale autorilor sunt discutabile. Principala rezervă se referă la alegațiile referitoare la schimbările strategice și pretențiile de imuabilitate ale religiilor. În capitolele 2 și 6, autorii tratează religia ca fenomen social, susceptibil să evolueze în funcție de condițiile istorice. Bazându-se pe amintitul model al cluburilor religioase al lui Iannacone, ei  arată că instituțiile religioase sunt într-o schimbare permanentă. Cu toate acestea, în capitolele 3 și 8, autorii pornesc de la o premisă opusă, și anume că „religia este o lume sui generis”, în special în „marile religii ale lumii – hinduismul, budismul, islamul și creștinismul” (p. 77), care conțin credințe imuabile despre mântuire, damnare și viață de apoi. Ei trag apoi concluzia că toate religiile sau cel puțin cele considerate majore au componente transcendentale imuabile. Există, deci, o contradicție între dialectica mundană și imuabilitatea transcendentală a religiilor. Autorii susțin, pe de o parte, că religiile se modifică în permanență, iar pe de altă parte, că își mențin unele caracteristici esențiale, atemporale și neverificabile. Se pune, de aceea, întrebarea dacă nu cumva acceptarea ideii că există caracteristici atemporale ale religiilor constituie un compromis pe care autorii îl fac în urma presiunilor sociale și economice la care este supus cercetătorul științific al fenomenului religios? Căci, pretențiile de adevăr atemporal, exprimate în cadrul instituțiilor academice, religioase sau al altor tipuri de instituții, par să provină întotdeauna de la persoane bine înserate în prezentul politic. În acest context, se pune și întrebarea ce anume face ca o religie să fie mare? Se pare că s-ar putea răspunde că o religie este mare, dacă are foarte mulți credincioși, care participă activ la viața religioasă și respectă tradiția, însă exemplele date de autori arată că lucrurile nu stau așa în toate cazurile Având în vedere aceste observații, nu suntem pe deplin convinși de toate argumentele autorilor. Mai precis, nu suntem siguri că este adevărată afirmația lor că credința în ceva etern este o trăsătură universală a tuturor religiilor, iar aceasta cu atât mai puțin când este vorba despre credința în reprezentări ale vieții de apoi, cum ar fi nirvana, raiul etc.

În pofida acestor rezerve, lectura cărții „Avuția religiilor” este extrem de instructivă. Un capitol foarte interesant este capitolul 7, care descrie modul în care se face canonizarea sfinților în Biserica Catolică. Relevarea faptului că în ultimul timp sunt sanctificate din ce în ce mai multe femei educate și persoane din alte țări decât Italia este captivantă. După părerea noastră, argumentele autorilor sunt aici convingătoare. Creșterea numărului sfinților catolici în ultimele decenii se explică pur și simplu prin competiția interreligioasă actuală între Biserica Catolică și grupurile protestante, în special în America Latină și Africa.

O altă trăsătură agreabilă a lecturii provine din relatările cu caracter anecdotic pe care le conține cartea. Modul în care autorii își intercalează experiențele la începutul sau sfârșitul capitolelor este inteligent: aceste confesiuni introduc cititorul în conținutul capitolelor, care au caracter riguros științific, deoarece sunt „bazate pe articole pe care le-am publicat în decursul a 16 ani de colaborare.” (p. 17).

În concluzie, cartea este folositoare pentru mai multe scopuri. Ca manual, poate fi folosită la cursurile de studii comparative ale religiei. De asemenea, ea este utilă pentru cercetătorii care au nevoie de modele religioase pentru a construi studii de caz relevante cu privire la creșterea economică.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Ca părere, Religia a fost și este o FRÂNĂ în dezvoltarea tehnologică a umanității. Iar din punct de vedere etic și moral, chiar mai rău. Religia a frânat progresul Omenirii din toate punctele de vedere.

    • Ca parere ; dezvoltarea tehnologica departeaza pe om de Creatorul sau .
      Etica nu e totuna cu morala .
      Religia ( in diversele forme de manifestare ) poate ca a frinat progresul ( tehnologic nu al omenirii ; omul nu a progresat in vreun fel ) dar credinta in Dumnezeu nu frineaza indumnezeirea omului . Scopul vietii crestine este mintuirea / indumnezeirea , nu progresul tehnologic . Nu am cunostinta sa fi ajutat progresul tehnologic la cunoasterea si apropierea omului de Dumnezeu . Omul ,singur prin actiunile sale nu il poate cunoaste pe Dumnezeu . Dumnezeu se face cunoscut prin revelatie . Si numai El decide cui si cit ofera ( din ) acest privilegiu . Pentru ca e Stapin . Ceea ce noi oamenii nu prea ,,inghitim ” .

        • Credinta degenereaza asa ….singura . Poate ati vrut sa spuneti ca manifestarea credintei ( care implica existenta unui subiect , omul ) degenereaza . Nu va intreb cum sustineti dumneavoastra afirmatia ,,mântuirea este un mit ” . Dar nadajduiesc sa aflati ca nu este un mit inainte ca sufletul dumneavoastra sa paraseasca trupul .

    • Cred că ar trebui să mai studiați istoria. Până la Renaștere Biserica era cea care a dezvoltat știința și tehnica (călugării au avut o mare contribuție la dezvoltarea matematicii, chiar independent de Epoca de Aur Islamică, până la aceasta). Dacă mâncați omletă, este mulțumită călugărilor – ei au selectat rasele ouătoare de găini, pentru că până în Evul Mediu găinile ouau ca orice pasăre, primăvara și toamna, iar ouăle erau murate pentru a fi consumate mai târziu. Sfecla era o plantă cultivată pentru frunze, morcovul nu avea forma și gustul acesta. Să mai pomenim de bere și vin?

      • „Să mai pomenim de bere și vin?”
        Sa le dea D-zeu sanatate, putere si viata lunga preotilor care fac bere cum ar fi Trapist.
        Tocmai am baut o doza de Regent Brewery din Cehia care este alt ceva adica este Pilsner.
        Patria berii (in pofida concurentei acerbe) cred ca a ramas Cehia.
        Si cred ca o sa comand un St.Emilion pentru (Sf.) Sylvester.
        :))

  2. ”se pune și întrebarea ce anume face ca o religie să fie mare?”

    Prosperitatea și bunăstarea trăită de societatea care practică respectiva religie, asta face ca o religie să fie mare (i.e. să aibă numeroși adepți).

    Înainte de confruntarea cu societățile creștine, religiile din America Centrală practicau sacrificarea a mii de oameni în câte o singură zi. Nu trebuie multă aritmetică pentru a calcula care dintre societăți va prospera, deci care religie se va răspândi, în dauna celeilalte. Sigur că după ce creștinismul a eliminat sacrificiile umane, devine ușor să ne întrebăm ”da’ ce nevoie avem de creștinism?” Numai că sacrificiile umane s-au practicat timp de mii de ani, înainte de a fi eliminate de creștinism.

    Un alt exemplu, din Europa medievală: pe vremea când aveau un stat în Câmpia Rusă, aproximativ pe teritoriile Moldovei și Ucrainei de azi, maghiarii capturau creștini localnici și îi vindeau la Constantinopole. Creștinarea maghiarilor a fost o metodă de a elimina practica respectivă, un creștin nu avea voie să ia sclavi dintre creștini. Și sclavia s-a practicat timp de mii de ani și tot creștinismul a eliminat-o.

    Competiția dintre religii există și uneori ea devine destul de acerbă. Dar când respectiva competiție apare între diverse denominări creștine, niciuna dintre acele denominări nu va reintroduce sclavia și nici sacrificiile umane. Pentru că orice meci are niște reguli după care se desfășoară, iar regulile unora sunt mai bune decât ale altora.

    • Comentariu pe lângă, ca și teza „evangheliei prosperității „, de sorginte americană și fluturată de activistii neo-protestanți conservatori. Relația religiei, în speță a creștinismului, cu prosperitatea enoriașilor se poate vedea în orice carte despre perioada medievală, deși și după e cam aceeasi relație.

      Creștinismul a înlocuit practica sacrificiile umane cu eliminarea lor și a celor care le practicau cu totul, așa le-a eliminat. Raportul dintre Biserica si indigeni a fost de felul: ne dai ce ai și treci la crestinism sau mori. Cam așa a contribuit religia la eliminarea sacrificilor umane facute de indigeni.

      Creștinismul nu a abolit nicio sclavie, a intretinut-o si a profitat din plin de pe urma ei. Dacă aveau de abolit ceva ar fi facut-o de 2000 de ani, nu după ce ideile Iluminismului au pătruns și oamenii au realizat că nu e ok.

      • @Karl – ”în urmă cu 2000 de ani” creștinii erau o sectă ultra-minoritară, nu dețineau nici cea mai mică putere politică. În urmă cu 300 – 400 de ani, tot ce puteau face creștinii era să adune bani ca să răscumpere sclavii capturați de pirații musulmani nord-africani, în raidurile lor asupra așezărilor de coastă din țările europene.

        În urmă cu peste 200 de ani, Statele Unite plăteau tribut Marocului, astfel încât pirații marocani și algerieni să nu mai captureze navele comerciale americane și să nu mai ia marinarii americani ca sclavi. Iar eliminarea sclaviei a devenit posibilă numai după inventarea motorului cu abur, spune-i asta coordonatorul tău ”iluminist” 😀

        Principiile creștine și puterea militară / navală a Statelor Unite și a Marii Britanii au eliminat sclavia, nu lozincile activiștilor.

        • Care erau principiile creștine care au dus la abolirea sclaviei? Motorul cu aburi e ceva si crestinismul e alta treaba. Iar relația creștinismului cu tehnica si știința stii care era? Cam care e si acuma in mare parte.
          Creștinismul era forța politică deja pe prin 300-400, bine închegata. Sa nu spunem 2000 ci 1700 de ani. Ce au abolit in ăștia ani „principiile creștine” de a fost nevoie sa se astepte atata timp? Iti spun eu ca sa nu mai cauti iarăși aiurea pe net, n-au abolit nimic ci crestinismul a profitat din plin de instituția sclaviei. Ca era o instituție, deseori cu binecuvântarea Bisericii. Atât despre asta.

          • @Karl – motorul cu abur (nu cu aburi! ) a asigurat forța mecanică necesară în industrie și transporturi, astfel încât să nu mai fie nevoie de forța umană.

            Am pus link-ul mai jos, despre grupările creștine care s-au reunit pentru a aboli sclavia. Pe tik-tok nu scrie despre asta 😀

            • N-ai inteles nici acum. Ce legatura are motorul cu abur cu crestinismul? Primul a contribuit la eliminarea sclaviei celalalt nu, doar s-a adaptat din mers. Gruparile crestine mentionate in linkuri arata doar ca si crestinismul s-a opus scalviei dupa ce trendul a inceput deja, ca la asta s-a priceput mereu Biserica: sa se adapteze cand nu prea mai avea ce face.

              Ideile iluministe rasunau deja cand unii capi religiosi s-au gandit sa renunte la sclavi. Ceea ce nu iti spune in acele articole si nici pe tik-tok e ca numerosi lideri crestini, in speta baptisti, s-au opus din rasputeri abolirii sclaviei. Unii nici prin anii ’60 ai secolului trecut nu se puteau impaca cu ideea ca nu mai au sclavi. Intrebarea esentiala e alta: de ce timp de peste un mileniu de cand era forta politica dominanta, numea si inlatura regi , crestinismul nu a luat nicio pozitie impotriva sclaviei si a fost nevoie de motorul cu abur si Iluminism? Principiile crestine au aparut dupa sau cum?

            • @Karl – e posibil să nu înțelegi aspectele economice ale sclaviei, este posibil să nu înțelegi rolul religiei creștine în a postula egalitatea între oameni, dar încearcă să te abții de la a educa un alt adult. Nu e o discuție personală, nu ești profesorul aici și în niciun caz profesorul meu.

              Sclavia s-a practicat timp de mii de ani. În absența motoarelor, sclavia reprezenta normalitatea, sclavii asigurau forța fizică în orice domeniu. În Grecia antică, cea mai numeroasă categorie socială erau sclavii din minele de argint. În Evul Mediu, arabii aveau de 5 ori mai mulți sclavi decât creștinii, era singurul mod de propulsie a navelor, atunci când nu bătea vântul. Și în Grecia antică existau polireme, erau cât jumătate din portavioanele de astăzi și tot cu vâslași-sclavi erau propulsate.

              ”Ideile iluministe” e o lozincă goală, e simplă propagandă marxistă. Sclavia a fost eliminată prin lege, iar legislația respectivă a fost promovată de grupări creștine. Ulterior, navele americane și britanice au vânat timp de zeci de ani negustorii de sclavi. Iar Livingstone a șocat toată lumea civilizată relatând despre caravanele arabe de sclavi, într-un moment când în Europa sclavia fusese eliminată de 50-60 de ani.

              https://en.wikipedia.org/wiki/Society_for_Effecting_the_Abolition_of_the_Slave_Trade

              Găsește un singur ateu printre ”iluminiștii” tăi și spune în ce fel a contribuit acel ateu la eliminarea sclaviei. Lumea nu a început cu Marx.

            • E bine macar ca realizezi, chiar si la nivel de subconstient, lipsa educatiei. Altfel nu ai fi scris aceasta parte de comentariu deoarece e o discutie pe un forum. Atat.

              Deci crestinismul s-a adaptat din mers, exact cum spuneam. In cazul in care crestinismul nu a sesizat problemele morale si religioase ale sclaviei ci doar a beneficiat economic de pe urma acestei institutii, ca toata lumea, atunci nu se poate vorbi de o superioritate a religiei crestine. Deci n-a prea facut nimic in afara de a se imbogati, exact ceea ce predica si Cristos de altfel.

              Iluminismul a aparut cu ceva vreme inainte de Marx iar ateismul a aparut cu mult inainte de crestinism chiar. Occidentul de acum este produsul Iluminismului in mare parte si nu a crestinismului. Iar relatia crestinismului cu Iluminismul vreau sa cred ca o stii. Libertatea, egalitatea si drepturile omului asa cum exista astazi in democratii sunt produsul gandirii iluministilor, crestinismul era strain de aceste concepte. Ceea ce a facut crestinismul a fost sa se adapteze dupa ce o situatie s-a schimbate deja. Asa au stat lucrurile in cazul scalviei, printre altele. Nu toti liderii crestini au fost bucurosi sa renunte la sclavi, au fost destui si care s-au opus abolirii.

              „Găsește un singur ateu printre ”iluminiștii” tăi și spune în ce fel a contribuit acel ateu la eliminarea sclaviei. Lumea nu a început cu Marx.” Tocmai ti-am zis ca ganditorii iluministi au contribuit, prin concepte ca drepturile omului si egalitate la abolirea scalviei iar America si Anglia au fost puternic influentate de aceste idei. Deci nu crestinismul care timp de secole nu a vazut in sclavie vreo problema morala ci a intretinut-o avand beneficii de pe urma ei. A trebuit ca oamenii sa se bazeze mai mult pe ratiune si mai putin pe mituri.

              Iar in privinta ultimei parti a comentariului te rog sa mergi cu astfel de scamatorii la cei de nivelul tau, la ei poate functioneaza.

            • Da, mister H tare ca de obicei;cind te intinzi prea mult in explicatii savante uiti multe din postura de profesor care stie multe dar nu suficient de multe pt. a fi omniscient….
              Da, englezii din cite tin minte au rezolvat problema cu slavii in stil capitalist;i-au eliberat dupa care i-au pus sa plateasca despagubiri fostilor proprietari si urmasilor lor dar si urmasilor urmasilor lor,AMIN!!
              „Curat murdar” vorba lui Caragiale.Smecheri englezii astia;si capitalisti adevarati!!!

              Pe de alta parte: hmm doar O PARTE dintre sectele, bisericile prostestante au contribuit sau au fost parte integranta din miscarea abolitionista cel putin in SUA.F multi (ei nu conteaza chiar baptisti, metodisti etc,etc) au ramas pina in secolul trecut adeptii „explicatiei” biblice cum ca negrii sint urmasii semintiei criminalului Cain,de asta sint si mai…negrii la culoare, he,he,he ca sint urmasii ucigasului plin de pacate…Problema e ca unii mai cred asta si in ziua de astazi.Da’ fiecare crede ce vrea dupa cum si d-ta ai o explicatie (originala,ca sa recunosc)in problema Cartii Genezei legata de Adam si Eva (daca nu ti-ai schimbat-o intre timp, poate te-a certat stimabilul coleg Mister Sveik,dinsul vrea o interpretare a Cartii Genezei ad literam din cite tin minte).
              In rest, nimic nou pe front; numai marxistii si neomarxistii sint vinovati de toate, restul sint niste..ingeri.
              PS: o fi fost Anglia mai speciala dar totusi in Europa ultimelor doua secole si jumatate mai ales in secolul XX ideile iluministe sint „de vina” pt. procesul de secularizare si in fine de despartire a statului de biserica.MAI ALES SUA s-au nascut ca stat oficial laic tocmai ca si consecinta directa a intruparii unor idei iluministe.A fost rau?!Ma mir ca ti-a scapat asta domnule draga!!!
              Pe de alta parte (intr-un proces mult mai complicat ca urmare a curentului romantic,dar ca si consecinta directa a unor idei iluministe)partial tot ideile iluministe sint de vina pt. ca au permis europenilor sa-si descopere treptat identitatile nationale de care fac mare caz multi, astazi….Nicidecum crestinismul acelor vremi..Care nu prea facea caz de afiliatia crestina a unei natii sau alteia….
              Deci,iarasi adev. e undeva la mijloc nu unde vrei d-ta sa fie…Week end frumos va doresc!!!!

          • @Karl – deocamdată n-ai găsit niciun exemplu concret de ateu care să fi contribuit la eliminarea sclaviei din postură de ”iluminist”. Iar ”scamatorii” este ceea ce încerci tu, combinând manifestârile de ateism anti-creștin de astăzi cu critica (justificată) a sclaviei, pe care tocmai organizațiile creștine au eliminat-o.

            ”Libertatea, egalitatea si drepturile omului asa cum exista astazi in democratii sunt produsul gandirii iluministilor, crestinismul era strain de aceste concepte.”

            Asta e ideologie marxistă cum numai la SNSPA se poate învăța.

            • ” ”Libertatea, egalitatea si drepturile omului asa cum exista astazi in democratii sunt produsul gandirii iluministilor, crestinismul era strain de aceste concepte.”

              Asta e ideologie marxistă cum numai la SNSPA se poate învăța.”
              Bingo maIstre,bingo, si cu asta am „lamurit” totul,he,he,he.”Genial” spus sau mai bine bine zis scris; de fapt cam incurci lucrurile generalizind si dovedind astfel lacune serioase in materie de istorie.
              Crestinismul,intr-adevar propovaduia o anume egalitate -cel putin la nivel teoretic sau mai bine zis de predica fiindca pina la aparitia protestantismului excesele religioase -atent controlate si chiar pedepsite de Biserica- practicate sau promovate de diverse ordine calugaresti in materie de egalitate (chiar in sens extrem) NU se adresau TUTUROR membrilor societatii ci doar membrilor unor anumite ordine calugaresti.
              Catolicismul ca si ortodoxia promovau in lumea medievala o egalitate absoluta A SUFLETELOR (sau ma rog a spiritelor) in fata lui D-zeu mai ales cu ocazia faimoasei Judecati de Apoi.In rest, cind era vorba de ordinea hai sa zicem „naturala” a lucrurilor(si dumitale si lui Mister Sveik va place enorm sa repetati la nesfirsit chestia cu „ordinea naturala” „fireasca” a lucrurilor asa cum erau inainte sa apara marxismul ala afurisit,cica) conceptia TRIPARTITA era LEGEA mai ales in Occident (dar si in lumea ortodoxa).Adica o parte a societatii (nobilimea,regalitatea,in general cei de obirsie..”nobila”) domnea si se razboia cind era cazul, o alta parte a societatii se.. ruga(clerul calugarii) si in fine (cei mai putin norocosi,evident) restul (iobagii, mestesugarii,comerciantii,la gramada) muncea mai ales spre satisfacerea nevoilor celor din primele 2 categorii sociale.Adica NU avea cum sa fie o egalitate cit de cit din moment ce daca erai iobag si-l suparai pe stapin o beleai;si erai pedepsit fara prea mult judecata.In fine,cu bune cu rele chestiilea astea au fost studiate,dovedite si evidentiate de Jaques LeGoff mai ales, de Georges Dumezil si de alti istorici medievisti si nu cred ca erau toti „marxisti” sau ma rog mai nou „neomarxisti” astea-s obsesiile dumitale,lipsite de argumente.
              In rest ai partial dreptate: intr-adevar anumite secte protestante au avut un curs care dupa cum f bine a dovedit domnul Karl(respect) s-a adaptat la cerintele abolitioniste intr-o lume in care conceptia ca omul negru era urmasul ucigasului Cain si al semintiei sale era larg raspindita.
              In Romania nu e de mirare ca legile secularizarii averilor manastiresti si a dezrobirii tiganilor(ma rog rromilor ca sa fie aprobat comentariul) a intilnit o puternica opozitie.
              Occidentul de acum este,ca si concluzie, intr-adevar produsul mai mult a ideilor iluministe decit a crestinismului propriu zis.
              Apropo de crestinism si de revolutia industriala: odata cu aparitia locomotivei cu abur, a cailor ferate f multi clerici, pastori in Anglia primei jumatati de secol XIX decretau ca aceste inventii sint diavolesti ca aceste trasuri pe sine de fier ating viteze care pot imbolnavi grav calatorii(in conditiile unor viteze maxime de 30,40 kmph).
              Dupa cum in Germania anilor 80,90 ai aceluiasi secol in special pastorii protestanti se plingeau urmarind experientzele lui Daimler Benz ca trasura fara cai e „infernala”, e „mina Diavolului” si ca „nu este dat omului sa foloseasca alte trasuri decit cele trase de cai”.
              Concluziile corecte se impun de la sine.Adica cum a remarcat domnul Karl,e nevoie de un pic de (mai multa) educatie.

            • Mister Harald-sint destule exemple de atei care au contribuit la desfiintarea sclaviei in sec. XIX din moment de ai acces la surse..erudite de informatie de ce ar fi obligat domnul Karl sa-ti dea dinsul exemple cind le poti gasi si singur?Chestie de bunavointa.Pe de alta parte hmm multi dintre acei credinciosi abolitionisti erau francmasoni care nu se incadreaza in definitia clasica de credincios care-ti place.

            • Asta e ceea ce se învață la orele de istorie din generală si din liceu, așadar s-ar fi cuvenit să le stii.

    • ,,Prosperitatea și bunăstarea trăită de societatea care practică respectiva religie, asta face ca o religie să fie mare (i.e. să aibă numeroși adepți).”

      Adica numarul doboara calitatea . Iar ceea ce spuneti nu face decit sa intareasca realitatea ; ca oamenii nu cauta Adevarul ci prosperitate si bunastare materiala .
      O religie este mare nu dupa numarul celor care se numesc adepti ai acesteia ci dupa semnele pe care le arata Dumnezeu asupra aceleia . Caci religia este o forma de manifestare a credintei in Dumnezeu .
      Iata un exemplu ; https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=18
      Cetatea toata e gloata , numarul . Dar cei cu credinta sint extrem de putini . Oamenii isi fauresc religii dupa interesele proprii . Interese lumesti , legate de pintece de viscere .
      Sfintii nu sint ai nostri ci ai lui Dumnezeu . Sfintii se deosebesc de noi astia muritori prin faptul ca vine . Gloata nu e capabila sa respecte nici macar legile umane . Unde mai pui ca legile umane strimbe ( adica incalca morala crestina ) un crestin nu trebuie sa le respecte . Asta e opinia mea .
      Pentru ce ar putea sa se afle in competitie doua religii ?!

          • Aceasta este o dogmă religioasă a Noului Testament, oarecum în contradicție cu principiul Libertății din Vechiul Testament. Fiindcă principiul Libertății impune metafizica/dialectica ca lege fundamentală între Dumnezeu și Om, ceea ce implică imediat că Adevărul este relativ. Este motivul pentru care evreii nu recunosc Noul Testament. Iar creștinii ar trebui să NU recunoască Vechiul Testament….

            • @Lucifer superb dar asta e.Marii majoritati a credinciosilor nu le place sa fie subliniate diferentzele evidente si chia rmodul incare Vechiul si Noul Testament se contrazic.
              Chapeau!!!

            • De la Lucifer către Lămuritor: poporul ales se mai numește și poporul lui Israel. Iar Israel înseamnă ” cel care s-a luptat cu Îngerul Domnului și a învins”….

            • @Lucifer
              Gresit.
              Iacob a avut un vis in care s-a caftit cu ingerul lui D-zeu.
              Si in final (inainte de rasarit) i s-a schimbat numele in Israel.
              Pentru ca noi evreii avem in permanenta inclusiv in somn discutii „tovarasesti” cu D-zeu nu doar ritual si prosternare.
              Nu avem voie sa mancam nervul sciatic (gid ha-naseh).
              (interpretarea mea personala este ca fiul lui D-zeu a reusit sa refaca nervul sciatic si de asta minunea cu ologul. Probabil ca avea studii de neurochirurgie avansata).

              Aveti corijenta la religie pe trimestrul 1 notata cu minus pentru ca o sa ramaneti si anul asta repetent.
              Nu o sa va sugerez sa va schimbati nick-name-ul in Azazel care este folosit zilnic in Israel cand oamenii dracuiesc.
              Romanii au alta solutie aspirationala pacifista dar din pacate nefezabila – trimiterea la origine!

              :))

            • Eu nu am reusit sa vad contradicii intre Vechiul Testament si Noul Testament . Contradicitia o puneti dumneavoastra acolo ca sa va justificati o neputinta .

    • Crestinismul a eliminat sclavia dintre crestini. In rest, nu a intervenit.
      Dar crestinismul (ca si mahomedanismul) au stopat obiceiul uciderii copiilor (sau vinzarii lor ca clavi) ca drept al „pater familias”, daca situatia economica era dezastruoasa. Iar la musulmani, si practica uciderii fetitelor(tind cont de obiceiurile lor de nunta). Interzicerera sclaviei intre crestini, a stopat si caderea debitorilor faliti in sclavie, cu toata familia. O schimbare de mentalitate extrem de mare si importanta. Azi nu se intelege.

      • Legislația britanică privind interzicerea comerțului cu sclavi datează de la 1807. Englezii erau creștini pe vremea aceea, marxismul încă nu se inventase:

        https://en.wikipedia.org/wiki/Slave_Trade_Act_1807

        Inițiatorii abolirii sclaviei erau creștini și au avut nevoie de 20 de ani ca să-și vadă principiile transpuse în legislația britanică:

        ”The Committee for the Abolition of the Slave Trade was formed in 1787 by a group of Evangelical English Protestants allied with the Quakers, to unite in their shared opposition to slavery and the slave trade.”

    • Comunistii si socialistii au sapat si sapa la temelia culturi dorind eliminarea religiei, proces tot mai acerb si la scara globala.
      Este pusa la indioala familia, nucleul societatilor, familia fiind singura care iti poate oferi liberatea individuala si totodata asigura protectia necesara astfel incat sa nu ajungi „la mila si pomana statului”
      Statul asa cum multi cred si au impresa nu ofera nimic, libertatile partiale de care beneficiem fiind smulse statului si clerului format din elite datorita unor circumstante favorabile si situatii de moment prielnice, lupta pt libertatea individula fiind una continua.
      Termenul „economia politica a credintei” in opinia mea incerca explicarea infuentelor religiilor asupra activitatilor economice cu toate de economia politica o putem mai bine asocia cu teoriile marxiste/socialiste.
      Adam Smith este astazi pervertit am putea spune, el este defapt pt multi adeptul liberalismului economic rolul statului in viziune sa fiind una „orientativa” de stabilirea jaloanelor legislative in care se poate dezvolta o piata si economie libera.
      Intre timp statele sociale moderne a devenit „nanay state” in care statul interventionist depaseste toate prerogativele in sensul lui Adam Smith, tatacul sau fiind insasi domnul Marx, alta poveste.
      Religia crestina este singura care protejeaza avutia privata,
      ” (10) Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.” ,
      avutia privata fiind esenta unei economii si piete libere.
      contextul in care Max Weber relationeaza econmia capitalista cu religia.
      Credinta, economia capitalista pot fi previte numai in conditiile libertailor individuale, a unui capitalism bazat pe libertea pietii, proprietate privata, familie etc.etc valori care intre timp sunt greu puse la incercare atat din afara insa mai ales din interiorul sistemului capitalist, de regula european care doreste economie libera insa puternic controlata de stat, imposibil.
      Daca am privi astazi economia capitalista europeana ca o gradina, suna bine, aparent arata bine, ingrijita insa sub fiecare piatra putem gasi cate o grenada economica /sociala/ finaciara de guverne care va detona cu siguranta.

        • Exprimarea corecta este ,,crestinism ” nu ,, religia crestina ” .
          Este un nonsens , este adevarat . Pentru ca Dumnezeu ii spune celui ce nu are sa ceara ( nu sa fure ) ,, Cere si ti se va da ” . Iar celui ce i se cere ii spune ,, Daca cineva iti cere haina sa ii dai si camasa ”.
          Termenul de proprietate privata nu se regaseste , nu se intrezareste nicaieri in Sfinta Scriptura . Nicaieri in Sfinta Scriptura nu sintem indemnati la agoniseala de bunuri si valori lumesti . Omul sa caute sa agoniseasca intelepciune si har . Iar toate aste nu pot fi dobindite decit daca le da Dumnezeu . Toate celelalte pot fi dobindite pe cai imorale .

  3. Cartea celor doi soți din religii diferite (unul e metodist practicant, celălalt – mozaic) abundă în originalități și premiere, ceea ce face din lectură o plăcere, desigur pentru cei cât de cât interesați de subiect. Pe unul ca mine, un ”nones” doar, a fost interesant cât să-mi găsesc argumentele de ce, ca dintotdeauna, religia este cea mai mare afacere, motiv pentru care niciodată n-am văzut nicio legătură între Dumnezeu (pe care e neproductiv să-l neg…) și Biserică și, cu atât mai puțin, între orice biserică și banii mei încât ”avuția religiilor”, îmi dau seama foarte bine, nu-i decât avuția credincioșilor, o avuție de care bineînțeles știm cine se bucură. Oricând rămâne suspectă religia care, contrar a ceea ce propagă Iisus, își are ”împărăția” pe pământ și banii în bancă… După cum clerul adună bunuri pe pământ îmi dau seama să nu dă doi bani pe Împărăția Cerurilor… La fel ca oricare ideologie ce vrea să domine o comunitate și chiar lumea, credințele, între ele, luptă la sânge, pe viață și pe moarte, cu celelalte ideologii de pe piață, prin războaie religioase, cruciade, evanghelizări forțate, inchiziție, persecuții și alte metode de o subtilitate ce te înspăimântă. În aceste lupte sunt puși să se războiască până și răposații ajunși sfinți. Prin politica de canonizare, credincioșii merituoși se vor repartiza pe geografii și populații încât, acolo unde una din religii cum ar fi catolicismul ar pierde teren, vom avea și sfinți locali și, în același scop, se vor construi biserici, se vor trimite misionari. Papa Ioan Paul al II-lea, un erou al catolicismului contemporan, în 2011 ajuns și el un sfânt oarecare între sute de sfinți, a înțeles foarte bine politica ce trebuie dusă de biserică încât, sunt păstorirea sa, au ajuns sfinți mai mulți decât sub oricare alt papă. (Pentru cei interesați, cartea dă și un tabel câți canonizați și-a permis fiecare papă…) În abilitatea sa pentru a grăbi procesul de canonizare Ioan Paul al II-lea a desființat instituția ”avocatului diavolului” care trebuia să găsească noduri în papura viitorului sfânt… Pentru cei ”neortodocși” cartea oferă informații interesante despre elita subterană a clerului, motivele și determinările influenței lor în societate, subversiuni de toate felurile în numele lui Dumnezeu, fără îndoială, și numai spre binele nostru. Mă bucur că domnul profesor Silviu Cerna și-a făcut timp și pentru a prezenta această carte, măcar cât să-mi dau seama la ce distanță mă aflu eu, cu mirările mele, față de ce poate înțelege altcineva, un profesionist al lecturii, să zicem. Altfel, această carte chiar merită o analiză din mai multe privințe, poate și o comparare cu ce se petrece în biserica ortodoxă, în bisericile de altă credință din țara noastră, din țările apropiate nouă.

  4. Lucifer: nu esti documentat suficient. Exista cateva manastiri catolice din statele medievale italiene si germane, care au strans toate ideile stiintifice in corpusuri, la care aveau acces persoane selectate cu scrupulozitate. Se pare ca da Vinci a fost unul dintre alesi si ca, ideile si proiectele stiintifice pe care ni le-a transmis, colporteaza, in cel mai rau caz, tezaurul stiintific al copusurilor. In mod fericit, el putea sa-si aduca aportul la anumite proiecte, sa le imbogateasca, sa experimenteze, sa le puna in practica. Leonardo da Vinci a fost un inginer stralucit, deci un practician iesit din sfera speculatiilor, ceea ce intareste convingerea ca a dus mai departe ideile din corpusuri. Lui i se datoreaza asanarea mlastinilor Padului din nordul Venetiei, cat si trasarea si constructia canalelor din acea regiune, functionale si astazi

  5. Apoi, calugarii cistercieni si premonstratensi sunt cei care au creat peisaje antropice, modificand si manipuland geografia. Au asanat mlastini, au terasat dealuri, pentru a planta vita de vie si livezi, au sapat canale de irigatie, au construit baraje de retentie si lacuri de acumulare, au sapat iazuri de peste

    Intr-un fel, la alta scara, asa procedeaza astazi menonitii, destelenind jungle sau terenuri extrem de accidentate din zona tropicala, in Belize, Yucatan, Guatemala, Etiopia, Congo

    • Dacă tot vă interesează tema, merită să vă interesați și cum au fost ”creștinați” inuiții Canadei la începutul secolului trecut…

  6. ,,Creșterea numărului sfinților catolici în ultimele decenii se explică pur și simplu prin competiția interreligioasă actuală între Biserica Catolică și grupurile protestante, în special în America Latină și Africa. ”
    Din faraza asta eu inteleg faptul ca in catolicism sanctificarea (?) a devenit o competitie . Asta imi intareste sentimentul pe care il aveam deja : anume ca multiu dintre cei ,,sanctificati ” de biserica catolica nu sint sfinti . Sfinti sint aceia care poarta semnele ( palpabile , masurabile ale ) sfinteniei daruite de Dumnezeu . Sfintenia nu este ceva ce omul dobindeste si ceva ce primeste in dar de la Dumnezeu . In timpul vietii ( imperceptibil pentru fiinta umana ) sau dupa trecerea din aceasta viata ( perceptibil , cu semne vizibile ) .
    Sa fim seriosi ; legile umane ( inclusiv cele economice ) nu isi au radacina in legile divine . Asta si pentru ca oamenii au realizat faptul ca respectind legile divine nu se pot imbogati peste noapte ( de exemplu ) . Tilharul nu mai este tilhar daca respecta legile divine . La fel mincinosul . s.a.m.d

    ,,Cercetările autorilor și aparatul conceptual utilizat de ei se bazează pe concepția lui Adam Smith cu privire la libera concurență („Avuția națiunilor”), precum și pe analiza lui Max Weber cu privire la legătura dintre etica rațională a protestantismului și comportamentul rațional al întreprinzătorului capitalist („Etica protestantă și spiritul capitalismului”)”

    Etica este o inventie omeneasca . Ceea ce ne invata Dumnezeu in Sfinta Scriptura este moralitatea . Care este diferita de etica . Iisus Hristos intrupat ( adica avind trup omenesc si manifestindu-se ca om ) nu a avut comportament etic ci moral . Iar daca noi trebuie sa urmam exemplul lui de viata ( caci asa ne indeamna ) trebuie sa fim morali .

    • Etica, moralitatea, este un fel de cod rutier, spune care ar fi comportamentul cel mai bun in anumita situatie. Daca nu exista semafoare se circula haotic, pana la urma poate benificiaza 2-3 pe termen scurt, dar toti sufera. Odata stabilite niste reguli parca toti circula mai bine, sa nu te miri ca daca treci pe rosu vei fi lovit.

      • „Daca nu exista semafoare se circula haotic”.
        Gresit.
        Pentru fluidizarea traficului in UK se folosesc foarte multe sensuri giratorii unde coliziunile sunt la unghiuri 30 pana la 45 grade si se soldeaza cu mici pagube dar fara morti si raniti.
        A se vedea si Magic Roundabout de la Swindon ca solutie matematica de teoria grafurilor si fluidizarea/optimizarea traficului.
        https://en.wikipedia.org/wiki/Magic_Roundabout_(Swindon)
        Nu este nevoie de folosit terminologie de trigonometrie. In sau invers(anti) sensul miscarii ceasornicelor este suficient.

  7. Credinta este o problema strict individuala. La ora actuala religia a devenit o formula administrativa si financiara. O industrie a ritualurilor. Are o ierarhie bine structurata. Competitie exista in avea mai multi adepti, donatii si multiple resurse financiare. Exista astfel institutiile religioase cu o conducere, patrimoniul imobil si mobil, activitati economice si sociale, educationale proprii, enoriasii. Si a urmarit interesele proprii prin a servii statul in toate perioadele istorice.

  8. hmmm, nu inteleg! dvs puneti „economia” si religia pe acelasi palier? din prezentarea dvs pe acest site, observ c ati fost scolit in epoca de aur (!) ca si bossul dvs marea eminenta cenusie (ce nu stie sa debiteze doua vorbe coerente) de la bnr (!). dvs nu observati ca sinteti anacronic si duplicitar? Romania este astazi unde este si cum este datorita scursurilor „socialiste” convertite la „capitalismul de cumetrie”!. domnule, bancher e ala pe banii lui, nu ala finantat de stat! ps: daca comentariul meu va fi blocat nu ma deranjeaza, doar ca mi e greata de scursurile ce au prosperat in ceausism iar acum dau lectii despre economia de piata.

    • Din pacate dv. nu ati lucrar alaturi de reprezentantii unor manastiri sau alte culte religioase. In actiuni de restaurare conservare monumente religioase pe durata mare de timp. Astfel am vazut ca detineau terenuri agricole, livezi, vii, cresteau vite si pasari, iazuri pt.peste, aveau diverse ateliere artizanale. Surplusul este vandut. Mai nou au case de oaspeti pentru turisti. Dar si multe scutiri de taxe si impozite, sume alocate din bugetul public. De aici rezulta ca au o economie bine pusa la punct si isi cunosc bine interesele. Nu este vorba de a fi trait in perioada comunista ci de realitatile din teren.

      • Exact domnule/doamna/domnisoara Agora.
        Cit despre ipocrizia fetelor bisericesti care detesta cica modernismul si capitalismul ca expresie a lui.. practica,ei isi cunosc bine interesele;n-are rost sa mai vorbim.
        Chapeau din nou!!!

        • Ati ramas cu gandul la vechile soviete, le duceti dorul ?!!! Intrebati Statul Vatican ce avere are si apoi mai scrieti pe forum ca sa fiti in tema discutiei?!!

  9. Religia este un model de societate. Model de societate are mai multe axe sau parti: economica, familia, relatii, rezolvarea conflictelor, luarea deciziilor, ideologie, morala, etica, set de bune practici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro