vineri, martie 29, 2024

Note geopolitice: mai – iunie 2012 (2) / Israel

Vezi prima postare din acest ciclu. Toate titlurile din acest articol sunt rezumate ale unor articole scrise de Theophyle in ultimele saptamani si nepublicate pe bloguri la nivel de “Creative Commons License”.

Israelul este fara indoiala unul din statele Orientului Mijlociu care la prima vedere ar fi putut fi considerat perdant din punct de vedere geopolitic. Relatiile de “pace rece” pe care le-a avut cu Egiptul lui Mubarak au sansa sa se transforme foarte rapid intr-un “razboi rece” cu noul regim care se intrevede la Cairo. Israelienii, la fel ca majoritatea celorlanti jucatori din aceasta regiune, nu au prevazut caderea atat de rapida a lui Mubarak, personal nu cred ca au fost pregatiti pentru acest eveniment. Din fericire pentru ei existenta desertului Sinai ca buffer intre Egiptul rasculat si teritoriul israelian le-a conferit suficienta adancime strategica pentru a se pregati la ceea ce se intampla astazi in Egipt. Intre timp au reusit sa construiasca o linie de aparare (mai solida decat cea existenta) la granita cu Egiptul si sa-si  sporeasca supravegherea electronica in aceasta regiune.

Ceea ce au pierdut israelienii in relatiile cu Egiptul va fi platit (ca intotdeauna) de americani – mai mult armament si facilitati de a intari securitatea pe aceasta zona. Pentru cine nu stie, in Sinai se afla o forta armata sub egida ONU – MFO (Multinational Force and Observers – de facto sub comanda americana), care trebuie sa supravegheze asupra tratatului de la Camp David (17 septembrie 1978).

Ceea ce se intampla astazi in Siria sunt evenimente care pot aduce avantaje Israelului in cazul in care Bashar al-Assad supravietuieste. In regiunea respectiva un inamic cunoscut este preferabil unuia pe care nu-l cunosti.  Bineinteles ca scenariul are si inconvenientele lui, supravietuirea lui Bashar al-Assad ii poate aduce de facto pe iranieni la granita cu Israelul de la Marea Galilei si pana la Mediteraniana, avand in vedere ca sudul Libanului este in totalitate  sub controlul Hezbollah, militie siita sub tutela iraniana. Caderea lui Bashar al-Assad poate complica situatia Israelului la fel de mult ca si un potential  regim islamist, asemanator celui  din Egipt. O perioada de tranzitie poate fi suficenta Israelului pentru a rezolva (untr-un fel sau altul) problemele pe care le are cu palestinienii din Gaza  si Hezbollahul din sudul Libanului.

Imi mentin fara probleme constatarile pe care le-am avut la sfarsitul lui februarie a.c.

Probleme strategice: (a) Israelul nu poate duce razboaie de durata (uzura) pe termen lung, avand in vedere ca majoritatea rezervistilor isi intrerup activitatile civile si paralizeaza economia nationala; (b) Israelul nu are adancime strategica, retragerea sau purtarea unui razboi pe teritoriul propriu este imposibila; (c) toate razboaiele in care Israelul a avut intaietatea declansarii actiunilor militare s-au terminat rapid si fara multe victime, lucru care nu s-a intamplat cand Israelul a asteptat sa fie atacat; (d) Israelul nu-si poate permite pierderi umane la nivelul zecilor de mii;  (e) Israelul trebuie sa lupte, asa cum s-a intamplat in trecut pe mai multe fronturi, de asta data mult mai complicate, avand in vedere ca aceste fronturi implica populatia civila din Israel, Palestina si Liban.

Probleme geopolitice: (a) Administratia Obama este departe de a fi simpatetica Israelului. Un nou mandat pentru Obama va insemna multa presiune asupra Israelului; (b) actualul regim a destabilizat Orientul Mijlociu, punand sub semn de intrebare Tratate de Pace  (de fact pacturi de neagresiune) intre tarile arabe si Israel;   (c) Israelul nu se bucura de sprijin diplomatic de la nici o putere din lume, singurii fiind pana astazi numai americanii; (d) dupa “Primavara Araba”, Orientul Mijlociu arata mult mai dificil pentru Israel si mult mai extremist decat a fost in 2010; (e) o initiativa militara fara  concursul Satatelor Unite in an electoral in SUA nu va fi privita cu simpatie si nici acceptata la Washington.

P.S. interesant de mentionat (si satisfacator) ca la trei luni (26/02/2012) dupa ce am scris despre acest subiect si presa internationala a ajuns la aceleasi concluzii:

Fortele navale ale Israelului au avut intotdeauna un rol defensiv – apararea si protejarea coastelor si ale traficului marin. Incepand cu anul 1999, Israelul a dezvoltat “optiunea celei de a doua lovituri,” cu ajutorul unei flote de super-submarine construite in Germania. Anul acesta, flota va fi compusa din 5 submarine dintre cel mai avansate din lume, cu un potential de lansare a unor rachete balistice cu incarcatura conventionala sau nucleara. Aceste submarine sunt de fapt armamentul dooms-day al Israelului si pot anihila fara nici o indoiala orice agresor care a lovit primul Israelul producand daune insuportabile.

Si cotidianul german Der Spiegel a ajuns la concluzia mentionata de mine  intr-un articol central al ziarului publicat luni. Asta da satisfactie!

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Nu va citeaza, concluziile sunt similare, dar nu aceleasi, argumentarea e alta, si s-a plecat de la cu totul alceva cand s-au hotarat sa scrie articolul: submarinele germane produse pentru israel (in germania, probabil cunoasteti exista o orecare nemultumire la nivelul populatiei legata de aceste submarine). Deci mister Theophyle, relatiile Isralelului cu China, America, UE sunt atat de complexe ca nu iti ajung paginele unui manuscris sa le prezinti. Uite, ca idee, care e tara cu cea mai mare amenintare pentru stilul de viata (evident al politicenilor) de pe planeta (China)? Si ce a facut Isralelul in aceasta privinta? Un buffer zone pentru a-i impiedica expasniunea in Africa (cu multumiri din partea Franta si Italia sub forma de sustinere viitoara), s-au infiltrat in economia Chineza cu sute de firme americane si europene (salariile erau singura modalitate de a injecta dolari in economia chineza) de mare valoare si acum se retrag brusc (nemultumirile civile deja obisnuite cu un venit mare constant se vor concretiza cat de curand).a) Isralelul e deja in razboi de foarte multi ani, doar ca e un alt tip de razboi: economic, informational. b) Israleul e tot ce insemana democratie occidentala deci e mai mare decat credeti c) Un raboi trebuie castigat inainte de a incepe efectiv lupta. d) Toti suntem soldatii Isralelului, scrie pana si in Biblie. e) Chestiunea de fronturi pe o planeta atat de ingramadita si urmarita din spatiu si din apa e demodata.

    • Mister Smithy,
      israelul este o democratie „originala”, bineinteles mai veche decat cea mioritica, dar „originala” in felul ei. Cand o mare parte a cetatenilor nu iau parte la eforturile tuturor (din multe puncte de vedere) si ma refer la ultra-ortodocsi care nu prea fac armata si nu platesc taxe, nu poate exista o democratie functionala. Israelul este o cvasi-teocratie, bineinteles mai luminata decat cea a Iranului, dar totusi o teocratie.

      Restul, sunt la nivel de opinii, mai la subiect mai in afara subiectului. Cunosc bine regiunea si citesc / vorbesc limbile autohtone (toate cele trei relevante), credeti-ma ca sunt foarte bine informat. Sa auzim de bine!

    • Michael,

      Doua dintre ele au fost „donate” intr-un aranjament istoric de pe timpul cancelarului Kohl . Al treilea a costat cam 400 miliiane de dolari (fara dotari) al patrulea cel care a fost (sau va fi livrat anul acesta Tannin – Crocodil), inca unul va fi livrat anul viitor costurile vor ajunge la (aprox) 1,2 miliarde de USD (ambele). Guvernul german subventioneaza cam 30% din costuri

      Submarinele sunt din clasa U212, puteti cauta datele lor tehnice.Un link interesant:

      http://www.defenseindustrydaily.com/germany-may-sell-2-more-dolphin-subs-to-israel-for-117b-01528/

      Parerea mea ca impreuna cu toate dotarile care sunt fabricate de Israel se ajungel la 800 de milioane de USD bucata.

  2. Mister Smithy,
    israelul este o democratie „originala”, bineinteles mai veche decat cea mioritica, dar „originala” in felul ei. Cand o mare parte a cetatenilor nu iau parte la eforturile tuturor (din multe puncte de vedere) si ma refer la ultra-ortodocsi care nu prea fac armata si nu platesc taxe, nu poate exista o democratie functionala. Israelul este o cvasi-teocratie, bineinteles mai luminata decat cea a Iranului, dar totusi o teocratie.

    Restul, sunt la nivel de opinii, mai la subiect mai in afara subiectului. Cunosc bine regiunea si citesc / vorbesc limbile autohtone (toate cele trei relevante), credeti-ma ca sunt foarte bine informat. Sa auzim de bine!

    • Felicitari pentru ca deschideti subiectul si pentru publicul roman. Intradevar, a cunoaste limbile e un avantaj urias, avand in vedere multele sensuri care se pot pierde in traduceri. Departe de mine dorinta de a contribui aiurea, dar sincer este necesara o discutie, pentru ca problema asta cu submarinele nu e o problema reala pentru actorii politici nici din UE nici din SUA. Singura utilizare clasica de submarine dupa WWII a fost UKvsArgentina. Dar nu reperzinta arma suprema. Mai mult reprezinta o cheltuiala uriasa pe timp de pace. De fapt, sincer, nu cred ca inamicul Israelului e, pe termen lung, Iranul. Si nu cred ca Israelul e o cvasi-teocratie. Chiar daca partidele ce sunt sprijinite de Israelitii arabi au castigat (pana acum) in Knesset, nu inseamna ca nu sunt partide ce chiar se opun notiunii de stat Israelian (Progressive List for Peace). In plus, nu cred ca s-a plans nimeni in Israel ca e persecutat politic (cu exceptia unor nebuni de la Kah Party). Si nu intr-un stat cu o singura religie (doar 75% se declara evrei), de exemplu musulmanii sunt o minoritate acceptata in Israel. De fapt Israel e o republica parlamentara, si chiar daca nu pare sustinuta de toate paturile sociale, in realitate este; si fiecare din ei se implica destul de mult. Ultra-ortodocsii sunt doar o mica parte din cei ce trag de directia tarii, altii mai sunt comunitatea rusa, crestinii si a mentine o teocratie cand populatia tanara 18-25 ani este majoritara, este chiar imposibil. Nu cred ca se va mai pune problema unei amenintari politice la existenta statului Israel, si de acum asistam doar de o coliziune a statului Israel cu vecinii din jur. Similar am avut si noi si am pierdut in fata Austro-Ungariei. Si noi am importat armament in acele vremuri dar degeaba pentru ca dintr-un stat am devenit repede o resursa pentru un razboi stupid. Problema ce deranjeaza e ca Israelul primeste submarinele ieftin (daca nu chiar gratis parca vreo doua). Si la pretul asta, multi si-ar dori. Mai degraba Iranul e o teocratie mascata sub notiunea de democratie. Si cred ca, pana acum, Iranul castiga pentru ca poate reprezenta o piesa importanta in viziunea Americii inpotriva Chinei.

  3. Incepusem sa scriu si buf am pierdut semnalul….

    Reiau si sper sa termin cu bine de trimis comentariul.

    Urmaresc si ma pasioneaza geopolitica. Citesc mereu articolele scrise de Theophyle chiar daca nu comentez. Ma calific la categoria absorbant de astfel de info.

    Totusi o sa imi permit o parere diferita fata de cea a autorului:
    1. Israelul se pregateste pentru un razboi/o aparare modern/moderna pe termen lung. Ca de obicei Israelul se grabeste incet si prietenii stiu de ce…
    2. Israelul nu are acum o conducere americana prea prietenoasa pentru ca este un an greu electoral in USA… Vezi si comentariul scapat in discutia inregistrata cu PM din Rusia – fost Presedinte Rusia. Dar din 2013 ne putem astepta la schimbari de atitudini si acestea pot sa faca diferenta…

    As mai adauga un alt mic comentariu care se leaga de geopolitica – Israel – dar care pleaca de la politica interne: relativ de curand fortele politice si-au dat mana si au format un guvern de uniune nationala, renuntand la alegerile anticipate… Imi pare ca este singur stat din lume care a reusti in fata unor amenintari – care pot sa fie catalogate ca fiind extrem de grave – renunta la disputa interna si se consolideaza intern pentru a raspunde mai rapid si mai eficient provocarilor externe.

    P.S. Cat despre parerea legata de teocratie luminata in Israel – imi este greu sa ma exprim daca este buna sau nu… Ce se poate face ceva mai bun in zona si cum? Este acum acest sistem si functioneaza? Da! Se poate imbunatati? Probabil DA!
    Zau, sa stai tot timpul cu arma la picior si inca sa traiesti si sa te dezvolti este ceva care pe mine ma face sa apreciez zona si sa am rezerve daca un altceva ar fi mai bun pentru ca nu vad un altceva…(lipsa de cunostiinte de specialitate – mai invat, mai citesc, uff…)

  4. o simpla obiectie la partea „toate razboaiele in care Israelul a avut intaietatea declansarii actiunilor militare s-au terminat rapid si fara multe victime, lucru care nu s-a intamplat cand Israelul a asteptat sa fie atacat”.

    poate ar trebui elaborat termenul de razboi, pentru a intelege mai bine care din numeroasele conflicte militare in care a fost implicat Israelul intra sub aceasta categorie.

    fraza ar putea induce idea (eronata din cate imi rezulta mie) ca Israelul a fost implicat si in „razboaie” de lunga durata.

    partea referitoare la victime este „un mod” de a vedea situatia. eu as analiza situatia pe ansamblu. supa o mananc cu lingura, s-ar putea afirma „in cantitati mici”, dar in practica vorbim de o farfurie intreaga, adica o masa in toata regula.

    repet, e doar un punct de vedere.

    • Definitia este foarte simpla:
      „o conflagratie care implica toate resursele civile si militare intr-un conflict armat”

      Razboaele Isrealului au fost:
      1949 – Razboiul de Independenta;
      1956 – Razboiul din Sinai;
      1967 – Razboiul de 6 Zile;
      1973 – Razboiul de Yom Kipur

      Restul au fost conflicte militare limitate. (cam 6 la numar)

      • Multumesc pentru raspuns. Definitia aleasa lasa din nou loc pentru interpretari :), ma fortati sa fiu carcotas. „TOATE resursele civile si militare”? Este o intrebare retorica.

        Razboiul de Independenta este din punctul meu de vedere un razboi doar cu numele pentru ca in acel moment statul Israel exista doar teoretic, nu avea nici teritoriu si nici cetateni. Conform definitiei date, nici resurse civile sau militare. Ce valoare are un astfel de conflict intr-o analiza a problemelor strategice a statului Israel de astazi?

        sunt de acord cu idea transmisa de analiza dumneavoastra, nu vreau sa par carcotas, dar fraza indicata lasa mult prea mult loc interpretarilor din punctul meu de vedere.

        • Adrian,
          TOATE! Exact asa cum am scris. Razboiul de independenta s-a purtat in doua etape si da, exista si stat si armata. El a izbugnit cam 48 de ore dupa proclamare independentei. Israelul a avut armata regulata cam 2-3 ani inainte de a avea un stat. Numai bine :)

  5. In ceea ce priveste relatiile cu Egiptul, Israelul a mai avut relatii tensionate inaintea de a se insaura „pacea rece”. A avut chiar si un razboi. Este Egiptul mai „nervos” acum? Poate. Este mai pregatit militar? Nu cred. Israelul in schimb este.
    Americanii nu prea au intervenit militar direct in confictele Israelului cu tarile arabe. Le-au furnizat armament dar asta o sa se intample si in continuare cu Obama sau fara. I-au ajutat logistic si informativ dar asta o sa se intample si in continuare cu Obama sau fara.
    Siria e la momentul asta mult slabita asa incat nu constitue o amenintare mai mare decat era. Daca Bashar cade, va trece mult timp pana sa isi revina. Daca Bashar ramane (putin probabil) atunci chiar ca Siria nu mai conteaza ceva vreme. Doar ca eventual coridor pentru Iran dar asta cam era si pana acuma.
    Hezbolah este in sudul Libanului de multa vreme deci nici acolo nu e nimic nou. Ba chiar si hezbolahii sunt mai slabiti decat erau odinioara.
    Ar mai ramane de discutat problema Iranului dar si in aceasta privinta comunitatea internationala e cu ochii pe ei si nu cred ca ar putea face miscari prea bruste fara o reactie solida de data asta chiar din partea americana.
    Israelul e o teocratie in masura in care si Romania este o teocratie si nu ma refer in aceasta afirmatie la nivelul de religiozitate a populatiei. Unul din motivele pentru care Israelul e puternic este si faptul ca e o democratie. Faptul ca o parte a populatiei nu vrea sa participe la unele institutii si i se ingaduie, nu face decat sa dovedeasca asta.

  6. Nu cred ca si-a pus cineva in Israel problema sa foloseasca efectiv submarinele in lupta, de altfel tarile din jur oricum nu au flote comparabile, o racheta Exocet lansata de pe o vedeta Sa’ar cred ca e arhisuficienta!
    In schimb rolul de descurajare, mai ales nucleara, daca zvonurile se adeveresc, (si in cazul Israelului zvonurile se cam adeveresc tot timpul cand e vorba de armament :) ) li se potriveste ca o manusa submarinelor, mai ales cele tip U212, foarte apreciate pentru performantele lor.
    Cred ca „primavara araba” reprezinta de fapt o mare „durere de cap” pentru Israel, autoritare asa cum erau, regimurile erau macar previzibile si „semi-moderate”. Regimurile deschis islamiste din Egipt sau Libia, „luptatorii pentru libertate” din Siria prezinta un pericol mai mare, chiar daca divizati acum riscul unei coagulari ramane destul de previzibil, tot ce lipseste este doar un lider reprezentativ. Iar ura lor fata de Israel ar putea reprezenta un factor coagulant care sa duca la aparitia unui astfel de lider. Cu voia Dvs. la catalogul riscurilor, as adauga tendinta de islamizare a Turciei, a carei putere militara nu este deloc neglijabila, chiar si pentru Israel. Incidentele de anul trecut au reprezentat un semnal destul de serios.

  7. Theophyle, te citesc de fiecare data cu interes.
    Te voi urmari si in continuare, cu o conditie: sa-mi spui daca esti un nume (real) cunoscut sau nu! Eventual si un element din care sa pot banui cine ai putea fi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro