vineri, aprilie 19, 2024

Noua agendă de apărare a UE și dinamica din Europa de Est

Reevaluarea capacității Uniunii Europene (UE) de a se apăra în mod autonom împotriva unor amenințări militare, provenite din Est, devine o urgență, nu doar o simplă prioritate strategică. La doi ani de la începutul războiului total rusesc împotriva Ucrainei a devenit clar că atât UE, cât și SUA, sunt parteneri ai căror consens pro-ucrainean pare să capete limite când discuțiile ating interese naționale pe domenii electorale și/sau financiare. Orice eșec major pe teren ucrainean poate afecta însă mersul campaniilor electorale din SUA și Europa.

Din februarie 2022 până la finele lui 2023, au fost investite zeci de miliarde de dolari și euro din bugetele naționale ale statele NATO-UE pentru a sprijini statul ucrainean împotriva agresiunii militare rusești. Astfel, în perioada februarie 2022-ianuarie 2024, UE a alocat 77 miliarde de euro din totalul de 144 miliarde de euro promiși, iar SUA – 74.3 miliarde de dolari. Prin urmare, subiectul ucrainean nu ține doar de securitate, ci are de asemenea conotații politice cu repercusiuni electorale. Implicațiile negative de ordin social-economic ale războiului din Ucraina pot fi capitalizate de către forțele eurosceptice (IPN, Ianuarie 2024). Primul test va fi europarlamentarele din 6-9 iunie, unde se estimează că balanța se va înclina spre dreapta (ECFR, Ianuarie 2024).

Procesele politice din interiorul UE și al NATO contează pentru a revitaliza solidaritatea în jurul cauzei ucrainene. Atât NATO, cât și UE, în comun și separat, ar putea suferi noi urmări nefaste pentru arhitectura de securitate din Europa, dacă se va contura un egocentrism geopolitic anti-transatlantic în cazul victoriei lui Donald Trump. Disonanțele la nivelele decizionale euro-atlantice favorizează Rusia, care fiind în pregătiri pentru noi ofensive în Ucraina în luna mai (Reuters, Februarie 2024), a fost practic invitată de către Trump să atace statele NATO, care nu achită 2% din PIB pentru apărare. Perspectiva unei președinții americane sub Trump care să favorizeze raporturi tranzacționale în interiorul NATO constituie un semnal îngrijorător pentru statele UE, care au nevoie de garanții de securitate reînnoite și consolidate, în prezent inexistente sub umbrela UE. Or, Articolul 42 al Tratatului UE invită la asistență militară în caz de agresiune (“clauza de apărare reciprocă”), dar nu poate nicidecum declanșa vreun principiu de apărare colectivă (teoretic, sub egida SUA), după modelul celui prevăzut în Articolul 5 al Tratatului NATO.

Între timp, vecinătatea sudică a UE nu s-a calmat. Situația din Orientul Apropiat rămâne în stare gravă din cauza crizei umanitare în Fâșia Gaza (2.2 milioane de persoane sub risc de foamete), pe care conducerea Israelului o ignoră, iar UE și SUA o tolerează, erodându-și credibilitatea internațională. Pe de altă parte, în afara Ucrainei, alte puncte nevralgice în vecinătatea estică generează incertitudine, demonstrând un grad limitat de anticipație și reacție în cazul unor evenimente ad-hoc. Acest lucru s-a putut observa în cazul speculațiilor cu privire la eventuala “anexare” a regiunii transnistrene din Moldova de către Rusia (EESC, Februarie 2024). Deși a avut loc o operațiune sub steag fals, desfășurată de către regimul separatist de pe teritoriul necontrolat de către Moldova, cu autorizarea sau în coordonare cu serviciile secrete ruse, Occidentul a ratat oportunitatea de a demonstra că poate discerne și deconspira scenariile rusești în mod eficient. Un alt punct slab în vecinătatea estică vizează tensiunile existente în relațiile Armeniei cu Azerbaidjan, unde serviciul de mediator al UE se pare că se află pe pauză din cauza suspiciunilor că Charles Michel și respectiv UE ar beneficia Armenia. Aparent, Germania a decis să preia rolul (informal) de mediator în procesul de normalizare a dialogului dintre Yerevan și Baku (Reuters, Februarie 2024), dar perspectivele acestui efort sunt nebuloase, inclusiv reieșind din faptul că asistența Berlinului în contextul reglementării transnistrene nu s-a soldat cu angajamente fezabile între părțile aflate în conflict.

Elementul ucrainean și limitele UE-NATO

În pofida altor crize geopolitice, cea din Ucraina revine în prim plan, deoarece negestionarea acesteia se poate solda cu avantaje strategice pentru Rusia și alți rivali geopolitici ai SUA și UE în Orientul Apropiat, Africa și/sau Asia de Sud-Est. Actuala administrație a Casei Albe  încearcă să deblocheze ajutorul financiar american de 60 de miliarde dolari pentru necesitățile militare ucrainene, care rămâne a fi puternic politizat. Orice tergiversare a acestei asistențe va servi drept motiv pentru a plasa responsabilitatea pe seama SUA pentru avansarea armatei ruse în Ucraina, după cum s-a văzut deja după pierderea controlului ucrainean asupra localității Avdiivka în regiunea Donețk (BBC, Februarie 2024).

În paralel, UE a finalizat procedurile decizionale cu privire la înființarea noului mecanism de finanțare a Ucrainei în perioada 2024-27, cu 50 de miliarde euro (circa 35% sub formă de granturi). Cu toate acestea, se întârzie pe partea livrărilor de muniție, deși Ucraina a triplat producția internă de armament, implicând circa 500 de companii locale active în sectorul apărării naționale (100 de companii de stat). Chiar dacă Germania planifică să aloce circa 7 miliarde de euro pentru a asista armata ucraineană, problema este în producția și livrare de muniție la nivel european, care va fi atinge turații ridicate ca să corespundă cererii europene și ucrainene nu mai devreme de 2025.

Adițional, competiția pentru postul viitorului Secretar General al NATO poate genera anumite neînțelegeri, dacă candidaturile sugerate de statele membre din Europa de Est – Estonia (Kaja Kallas) și România (Klaus Iohannis) – vor fi ignorate în favoarea premierului olandez Mark Rutte (Reuters, Februarie 2024). Statele de pe flancul estic consideră că prezența sporită a NATO în regiune este esențială pentru a preveni scenariile de invazie a țărilor baltice de către Rusia. Lărgirea NATO, cu cea mai recentă acceptare a Suediei, generează o percepție pozitivă pentru securitatea regională, cu condiția că aceasta este consolidată de măsuri practice (exerciții militare, prezență a trupelor NATO etc.). Dacă incapacitatea de a furniza armament suficient pentru Ucraina nu este depășită, iar noua șefie a NATO nu ia în considerare temerile aliaților estici, atunci sub lovitură va nimeri nu doar reputația alianței transatlantice, dar și capacitatea tandemului NATO-UE de a proiecta putere în afara frontierelor europene, dincolo de Rusia.

Specificul flancului Estic – până și după frontierele NATO

Dubiile răspândite de declarațiile lui Trump privind fiabilitatea Articolului 5 al NATO necesită o preocupare serioasă din partea UE privind propria securitate. Propunerea venită de la Ursula von der Leyen privind crearea unui portofoliu pentru „apărare” în viitorul Colegiu de Comisari al Comisiei Europene este un pas în direcția corectă, inclusiv ideea ca în această poziție să fie numit un reprezentant al statelor UE din flancul de est (Politico, Februarie 2024). Totuși, pentru a vorbi despre apărarea colectivă în UE, indiferent de deciziile viitorilor președinți ai SUA în cadrul NATO, este nevoie de o sincronizare a acțiunilor la nivel de stat (politic) și sector privat (industria militară). În prezent, companiile militare europene numără circa 2,000 de entități, dintre care 7 au înregistrat un venit total de peste 40 miliarde de euro în 2022, iar patru din această listă sunt franceze. Acest lucru explică de ce Emmanuel Macron s-a opus o perioadă de timp propunerii de achiziționa muniție pentru Ucraina din țările terțe non-europene. Or, chiar și în situații de criză, interesele economice individuale ale unei țări pot înlocui gândirea strategică în folosul comun european.

Necesitatea de a accelera pregătirea UE pentru apărare devine însă în mod inevitabil un curent de gândire în rândul decidenților politici europeni. Acest lucru a fost enumerat de către șeful actual al diplomației UE, Josep Borrell, drept unul din obiectivele majore de moment, alături de grăbirea asistenței pentru Ucraina, intensificarea contactelor cu “Sudul Global” și stoparea evenimentelor violente din Gaza. Chiar dacă producția de muniție în interiorul UE a crescut cu circa 40% din 2021 încoace, această viteză nu permite asigurarea UE și a Ucrainei cu volumul necesar de consumabile militare. În orice caz, scopul final constă în crearea unor capacități de apărare naționale, care pot fi interoperabile la nivel european, nu în constituirea unei „armate europene”. Unele tendințe pozitive de cooperare militară intra-europeană reies din cele 236 de propuneri, reprezentând o creștere de peste 70% în 2023 comparativ cu 2022, pentru finanțările post-2023 de circa 1.2 miliarde de euro din cadrul Fondului European pentru Apărare (creat în 2021). Totuși, nicio investiție în producția militară nu va compensa lipsa de integritate a secretelor legate de planurile militare la nivel de structuri naționale în statele NATO-UE. Scandalul recent care implică scurgeri de informație sensibilă cu privire la asistența pentru Ucraina din cadrul eșaloanelor militare din Germania pune în pericol obiectivul de intensificare a cooperării militare intra-europene (Deutsche Welle, Februarie 2024). Din acest motiv, pe lângă majorarea puterii de producție militară în UE este imperativă combaterea neîncrederii dintre aliați prin identificarea și eliminarea breșelor de integritate în interiorul cadrelor militare NATO-UE împotriva spionajului.

Pe flancul estic, țările baltice – Estonia, Letonia și Lituania – demonstrează un nivel ridicat de conștientizare a amenințărilor de origine rusă pentru siguranța frontierelor estice ale NATO. Având în vedere scenariile negative, cele trei state NATO și UE sunt determinate să investească cel puțin 60 milioane de euro pentru a construi o linie de fortificații în calea unui eventual atac terestru inițiat de Rusia (Politico, Ianuarie 2024). Dacă evenimentele din Ucraina duc la o „înghețare” a războiului sau la „o pace artificială”, iar Trump devine președintele american care dezarmează NATO, atunci țările baltice riscă să devină ținte ale unor viitoare/eventuale valuri de revizionism teritorial rusesc. Într-o situație complicată vor fi ceilalți care sunt cu un pas mai aproape de UE, dar foarte departe de NATO. Deși statele candidate pentru aderarea la UE (Ucraina, Moldova și Georgia) sau țările pe teritoriul cărora sunt desfășurate misiuni UE (inclusiv Armenia) pot dezvolta cooperări de apărare cu UE, acestea rămân într-o zonă gris de insecuritate, unde Rusia poate interveni minim într-o formă hibridă. Minimul necesar pe care UE îl poate face este să-și clarifice propriul potențial de soluționare a conflictului transnistrean, unde actorii separatiști pot fi atrași în procese de reintegrare printr-o combinație de stimulente și constrângeri, valorificând izolarea produsă de evenimentele din Ucraina. Pe de altă parte, UE trebuie să folosească lecțiile învățate în Ucraina și Moldova pentru a gestiona mai eficient situația din regiunile separatiste din Georgia. Adițional, riscurile de securitate în relațiile dintre Armenia și Azerbaidjan trebuie eliminate prin atragerea ambelor națiuni în proiectele investiționale ce țin de „Coridorul Mijlociu”, posibile în schimbul normalizării definitive a relațiilor, cu recunoașterea reciprocă a frontierelor.

În loc de concluzii…

Reieșind din probabilitatea ridicată că Occidentul va refuza să acomodeze interesele Rusiei în Ucraina, investițiile pro-active în asigurarea păcii necesită revitalizarea potențialului militar european cu scopul de a descuraja acțiunile neprietenoase din partea actorilor anti-occidentali.

Perioada în care Ucraina luptă împotriva agresiunii rusești urmează să fie folosită cât mai inteligent de către UE pentru a reduce zona de insecuritate în vecinătatea sa estică, unde influența rusă încă este prezentă și nu va putea fi dezrădăcinată ușor.

Modul de gândire și pregătire strategică oferit de către Țările Baltice trebuie aplicat și replicat la frontiera estică a UE. În mod alternativ, este important ca UE să folosească instrumentele economice pentru a reduce riscurile de destabilizare în vecinătatea sa estică, în special în contextul reglementării conflictului transnistrean și al eforturilor de normalizare a relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan. (articol aparut pe site-ul ipn.md)

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Da, situatia e grea si complexa.
    Ramine intrebarea: cat va cheltui Ro si UE pentru revitalizarea industriei de armament din Ro? Sau doar vom cumpara (scump) de la altii?

  2. Stupid să ceri altora să te apere când tu nu faci totul pentru apărare și încalci înțelegerile făcute. Nu USA sunt de vină, nu Trump, ci țările europene care au făcut afaceri grase cu Putin, au făcut bani frumoși, au avut excedente comerciale uriașe și au sfidat aliații neinvestind în PROPRIA APĂRARE. Merkel s-a pupat pe gingii cu Putin și cerea lui Trump să o apere.

    • lui Florin Oprea: Intelegi problema gresit, imho, sua se opune fuziunii ue cu rusia pt ca o arunca pe ea insasi in irelevanta, despre asta e vorba. Daca afacerile sunt „grase”, atunci si nivelul de dependenta e ridicat, iar de la o dependenta incolo se cheama uniune.

      • Fuziune de la est la vest sau invers? Si pe ce sistem – totalitar rus sau democratico-social european?
        Ce generos era putin când vehicula ideea unei entitati de la vladivostok la Lisabona😉!

        • Pai nici n-a ocupat niciodată halci din europa, nu? Pe unde erati înainte de 90′?
          Sa fim seriosi, ce anume aduce rusia atat de atractiv civilizational intr-o asemena fuziune?
          FUZIUNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una singură. 2. Reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții

          Poate erati in căutarea unui alt cuvant, mai putin nefericit!

          • Resurse in primul rand, civilizatia este strans legate de accesul la resurse.
            Apoi discursul ca Rusia nu face parte din Europa si e un fel de Mongolie medievala e absolut fals. O porcarie pe care a preluat-o orice fraier de pe net; sa fie clar, nu va acuz ca sustineti asa ceva direct.

            Rusia nu poate ocupa Europa macar pentru ca Franta e putere atomica. Da, cu toate ca nu se face mare tam-tam pe tema asta, Franta singura poate sa-i potoleasca si pe americani si pe rusi, daca e cazul. Respectati atomul si nu mai dati bani pe prostii.

            Si da, eu cred ca rusii trebuie sa fie in UE, cu o reprezentare masiva peste tot in societatea europeana. Adica ce isi inchipuie „actualii europeni”, ca pot sa faca din Rusia un fel de Orientul Apropiat?! Solutia mentionata ar aduce Romaniei ar fi un avantaj enorm, am parasi in sfarsit zona de granita dintre doua imperii. Sau altfel spus, americanii ar trebui sa-si ia jucariile si se plece la ei acasa.

            • Este naiv sa credem ca o tara atat de departe de ideea de democratie ar putea aduce un plus controland 25% aprox din parlamentul EU, institutii etc!
              Si întrebarea de final: Bun, aduce ce aduce rusia in combinatie dar CE IA? Ca pana acum fostul pact de la varsovia a cam văzut ce , cat si cum poate lua. La fel si guberniile din perioada tarista.
              Ei, facem un exercitiu de imaginatie?

        • Scump, uzate moral și fizic , precum într-un târg prost făcut. Vezi F-16 (învechite prin Portugalia) și fregatele ( care au mai costat binișor să arate a fregate ) astfel încât nu poți să nu te întrebi…. Oare am făcut o afacere bună ? Noi, românii precis nu , poate ceilalți ! Există o posibilă explicație Numai noi avem CSAT ! Multe se vor explica astfel , precis și în viitor !

  3. Trump nu izolează neapărat SUA într-un „egocentrism geopolitic”. Trump va stimula suveranismul în Europa, îi va sprijini pe Viktor Orban, chiar pe Putin și alte forțe suveraniste din Europa, fapt ce va compromite cooperarea militară în Europa.

  4. Ca părere, nu cred că Europa de Vest se va sacrifica pentru Europa de Est. Este mai simplu și mai profitabil să trădeze țările din Est așa cum a făcut cu Moldova, Georgia și Ucraina. Deci, ar trebui să căutăm soluții locale, de felul Polonia+Turcia+România, eventual Suedia+Finlanda cu Ucraina+Moldova+Țările Baltice membri asociați. O astfel de construcție de securitate ar înfrâna Rusia mai mult decât acțiunile incoerente ale Occidentului.
    Fiindcă, din partea Occidentului mi-e frică de o TRĂDARE ca la Yalta.

    • au mai exista intelegri locale in zona (vezi perioada interbelica) si nu au facut fata agresiunii fascisto-comuniste; astfel de aliante se pot organiza sub garantie SUA si UK, Franta, Germania;
      dar indiferent de aliante, Ro nu va putea rezista aici, departe de Occident, decat daca are o industrie de armament puternica!

      • S-au mai schimbat lucrurile, UK, Franța, Rusia, Germania nu mai sunt ce au fost, în sensul că și-au pierdut imperiile. Raporturile de putere s-au cam egalizat. Nu trebuie să rămânem încremeniți în istorie.

      • Intelegerile respective era minore si încheiate intre state aflate in clestele revansard al fostei austro-ungarii, bulgariei si rusiei. In plus, mica antanta era chiar mica (populatie, potential). Datele sunt un pic schimbate geo-politic si strategic, din grecia pana in finlanda si din ukr pana in cz petele pro-ruse (hu, sk, srb, a) sunt chiar minore, departe de imaginea axei din wv2.
        Nici Turcia nu mai e chiar la doua capete si se pare ca agenda ei este legata de o relatie mai apropiata cu us si europa(inclusiv de est) decât adastarea in siajul rusiei. Nu neg ca tr profita la greu de actuala situatie(placa turnanta exp-imp rusia-lume) dar parca au lasat-o mai moale cu contrele vs tari vestice(fr, suedia – atitudine reciproca).

  5. Sa o luam pe rind .In SUA Trump nu poate cistiga alegerile .Ultimile 5 sondaje il dau drept cistigator pe J.R.Biden . Iata ce ne zice The Guradian .„Strategul principal al lui Trump, Chris LaCivita, a văzut rezultatele în statele cheie noaptea trecută, a citit datele sondajului de exit poll, a scanat zonele de prezență la vot și a știut în câteva ore că partidul lui Trump nu este unificat. Mai pe romaneste numarul de participati , dintre cei care republicani inscrisi declarati fiind , a fost foarte mic iar cei care au votat Trump nu au reusit sa ii ofere o majoritate care sa ii permita cistigarea Alegerilor generale .In UE vedem cu usurinta care sunt pasii viitorului .O armata Europeana sta sa apara .O armata Europeana inzestrata cu tehnologii de ultima generatie ,complementara NATO European (cu sau fara SUA functie de decizia cetatenilor din SUA) devine parte a unui nou format PNRR de acesta data Militar . Toate natiunile Europene isi vor creste sumele oferite pentru inarmare .Achiziitile si tot cee ce tine de sistemele militare de aparare militare se vor face de comun acord .PNRR va continua si dincolo de anul 2024 .Decuplarea de Rusia si maximizarea sanctiunilor devine realitate .UE nu ii mai pasa nici de SUA si nici de Rusia .Timp de zeci de ani Europa s-a folosit de Rusia si America .Momentul desprinderii este evident premeditat .Zacamintele Rusiei au fost secatuite timp de peste 50 de ani nimeni nestiind nici cit s-a vindut si nici citi bani s-au luat .Coruptia din Rusia a devalizat totul .America a platit NATO multi alti zeci de ani acolo unde Bruxellul a chefuit nestingherit pe banii SUA.Acum UE si intreaga Europa a pornit pe drumul ei .O Europa inarmata cu cele mai moderne tehnologii posesoare si a stintei atasate producerii de armament de inalta calitate dovedit performant in lupta .Am luat de la ucrainieni cunosterea militara a sovietelor si de la americani noile tehnologii la virf totul realizat si cu ajutorul tehnologiilor europene Franco -Germane .Inarmarea Europei devine o tinta comuna ceea ce uneste intrega stiinta a tehnologiilor europene si mondiale .Sumele uriase de bani stau deja marturie .Un PNRR militar va aparea curind .Miliarde peste miliarde vor transforma Europa intr-o oaza a Paradisului

    • Un scenariu dr vis!!! Dar viata bate filmul. Pana la urma Europa este un ghem de tari cu interese proprii. Iar inarmarea duce la saracirea Europei. Nu detine la propriu resurse energetice, metalurgice, constr.masin,etc.i ca sa faca o inarmare rapida si extinsa. Va sta cu mana intinsa la importuri si forta de munca data de emigranti, multi analfabeti si cu milioane de ajutoare sociale.

    • Cam avântat comentariu, Lili, cam avântat…
      „UE nu ii mai pasa nici de SUA si nici de Rusia.” Daa, o profitoare Europa asta, pe spinarea SUA și a Rusiei cărora le-a… „secătuit resursele” [sic!]
      Din păcate acest comentariu nu poate fi luat nici drept pamflet. E o compunere neglijentă a unui postac. Nici nu mai contează că e pro-american sau pro-rus. E unul anti-UE, asta e clar. Tu ești, Orbán?

      • Va rog, nu confundati persoanele?!! Cititi ce vrea Macron cu trimiterea de trupe in Ua, dar restul UE se abtin. Cititi cum Austria nu vrea extinderea Schengen. Germania are probleme in industrie si este reticenta in a trimite arme f. performante in Ua. Papa cere ca Ua sa ridice steagul alb pt.o pace. Si atunci este clar ca nu exista o atitudine si viziune comuna.

  6. Iuite, iute, Macron s-a intors de la Praga pentru a o asigura pe Maia Sandu ca nu a uitat ce i-a promis cand cu zaiafetul de la Bulboaca
    respectiv de sprijinul sau total privind distrugerea stocurilor de munitie de la Cobasna care reprezinta un pericol pentru intreaga regiune. Privitor la gestionarea resurselor naturale ale Republiciii Moldova ,cresterea investitiilor private, cresterea schimburilor comerciale, intrarea in vigoare a Conventiei fiscale care prevede evitarea dublei impozitari, ramane cum s-a stabilit
    dar trebuie accelerata oleaca recunoastrerea protectiei sociale pentru moldovenii aflati cu treburi in Franta si valabilitatea carnetelor de conducere.
    Are dreptate Maia sa il traga de maneca pe Emmanuel cu promisiunile privind refacerea sistemului de irigatii si a retelei de transport feroviar.
    https://www.elysee.fr/emmanuel-macron/2024/03/07/communique-conjoint-entre-la-france-et-la-moldavie

  7. „Reevaluarea capacității Uniunii Europene (UE) de a se apăra în mod autonom împotriva unor amenințări militare, provenite din Est, devine o urgență, nu doar o simplă prioritate strategică. ”

    Serios?! Și cum are să facă asta?

    Dacă un stat mai puțin important din UE precum România va fi atacat de Federația Rusă și se supune la vot apărarea lui comună de către forțele UE, iar Austria se opune, va fi lăsat să fie ocupat de Rusia, pentru că așa vrea Austria, să zicem?

    Dacă Uniunea Europeană are ambiții de apărare (adică, existențiale) în afara/ca alternativă la/în complementaritate cu NATO, ar fi necesar să demonstreze mai întâi că are capacitatea de a gestiona probleme mai puțin grave, precum propria integrare.

    …Spre exemplu, să înlăture practicile discriminatorii față de statele membre ale Pieței Comune, pentru care fiecare produs care traversează o frontieră Schengen este mai puțin competitiv din cauza costurilor suplimentare determinate de timpul de așteptare la frontieră.

    Înainte de a face lucruri complicate și grele precum apărarea, oare nu ar fi util să demonstrăm că suntem capabili să realizăm obiective mai simple, precum înlăturarea discriminării între statele membre?

    • Estimam ca cel putin 200 de mii de ucrainieni au fost instruiti in Occident dintre cei care se presupune ca au fugit din tara sau cei care au fost trimisi de Zelenski la pregatire .Aceste trupe nu sunt inca aruncate in lupta ele fiind parte a contraofensivei ce va porni la momentul potrivit .Acel moment este definit prin atacarea si distrugerea podului de la Kerci si de aparitia pe cerul Ucrainei a excadrilelor de avioane occidentale ce vor intra in lupta .Pentru un cunoscator este evident ca nu se putea declansa o controfensiva fara ca avioanele occidentale sa loveasca inainte toate depozitele de carburant si aglomerile de trupe ba chiar si toate fortificatiile(transee) ce trebuiau distruse .Atragerea armatelor Rusiei in capcana a functionat .Zelenski a trebuit sa faca asta spre a-si proteja scaunul amenitat de cel care acum a devenit ambasador in M.B. Unicul Zelenski nu poate fi pacalit .Daunazi au fost lasati liberi (demobilizati)un numar nespecificat de militari ucrainieni .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Denis Cenusa
Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro