Insecuritatea regională agravată de politica externă militaristă rusă a schimbat planurile europene imediate ale Moldovei. Inițial, accentul era pus pe accelerarea procesului de implementare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană (UE) și stabilirea unei Agende de Asociere ambițioase până în 2027. Aplicația de aderare la UE depusă de Ucraina (28 februarie) și mișcarea similară anunțată de Georgia (pe 1-2 martie) a lăsat Chișinăul fără altă alternativă decât cea de a se alătura valului de demersuri pro-UE în rândul țărilor asociate din Parteneriatul Estic. În consecință, cel puțin în următoarele 2-3 luni, discuția centrală nu va fi despre implementarea reformelor de integrare europeană, ci despre pregătirea “actelor” de care depinde decizia Bruxelles-ului privind eligibilitatea Moldovei pentru statutul de candidat de aderare la UE. Mai exact, autoritățile moldovenești trebuie să ofere răspunsuri cuprinzătoare și la un chestionar al UE, care va determina decalajul dintre dimensiunile politice, economice și instituționale moldovenești și cele europene. În condiții de normalitate geopolitică, guvernarea Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) ar fi putut realiza Acordul de Asociere, Agenda pentru 2022-2027 și, totodată, să completeze formularul, dar țara se confruntă cu o serie de crize pe care reușește să le gestioneze, la limită, în mare parte datorită asistenței externe occidentale (alcătuită în mare parte din împrumuturi).
Totodată, șirul de crize pe care le traversează Moldova face ca atenția publicului să se îndrepte spre soluții alternative. Deși acestea sunt în detrimentul statalității sau integrității teritoriale moldovenești, alternativele spre care este țintită privirea opiniei publice nu contravin dezideratului european. Pe de o parte, se menține la nivel relativ înalt interesul cetățenilor pentru proiectul de reunificare cu România, acceptabil fie din punct de vedere ideatic sau utilitarist drept perspectivă pentru atingerea unei senzații de normalitate. Acest lucru vine în contrast cu incertitudinea vizavi de capacitatea Moldovei de a preveni și soluționa eficient situațiile de criză. Pe de altă parte, se atestă o explozie în sprijinul public pentru separarea Moldovei de regiunea transnistreană. Această tendință se poate explica prin faptul că o parte din populația țării crede că recunoașterea independenței regiunii separatiste va accelera automat parcursul european al țării. În realitate, nu există nicio cauzalitate între separatismul transnistrean și, respectiv, drumul în direcția UE, care a fost în pană din cauza eșecurilor regimurilor politice, luate în captivitate de cercuri oligarhice.
„Chestionarul” UE și capacitățile modeste ale Chișinăului
Verdictul privind statutul de țară candidat pentru aderare la UE este rezultatul unei evaluări serioase a țării solicitante. Anume în acest proces se află Moldova. La prima etapă, UE urmează să studieze starea lucrurilor mai îndeaproape, depășind scopul mult mai îngust și superficial al evaluării modului cum Chișinăul implementează Acordul de Asociere. În acest scop, Bruxelles-ul recurge la un chestionar, pe care Chișinăul este obligat să-l completeze în mod corespunzător, dacă vrea ca UE să determine compatibilitatea standardelor moldovenești cu cele europene în domeniul gestionărilor afacerilor de stat.
Ministerul de Externe de la Chișinău a specificat că îndeplinirea chestionarului va necesita “un efort instituțional colosal” pentru a sistematiza informația legată de transpunerea legislației europene la această etapă de către Moldova, politicile sectoriale în aplicare și potențialul administrativ al țării. Este vorba despre un chestionar cu 33 de capitole, în interiorul cărora sunt formulate întrebări foarte specifice, iar răspunsurile solicitate trebuie să fie detaliate, aprofundate și lipsite de distorsiuni de ordin politic. După exemplul chestionarului primit de Serbia în 2010 este posibil de dedus că documentul adresat Moldovei ar putea include 2000-2500 de întrebări despre toate domeniile de funcționare a statului. Bunăoară, cu tot cu anexe, chestionarul necompletat pe care l-a recepționat de Serbia a avut 380 de pagini. De asemenea, partea sârbă a început să se pregătească de chestionar încă în 2007 sau cu practic trei ani înainte ca documentul să fie transmis de UE. În acest sens, Belgradul a înființat o platformă inter-instituțională cu peste 30 de grupuri de lucru în funcție de fiecare capitol indicat în chestionar.
Deocamdată, autoritățile de la Chișinău au recunoscut că chestionarul reprezintă o sarcină extrem de complicată, dar nu au clarificat când și cum planifică să o realizeze. Este cert faptul că statul este deja împovărat de multiple crize, de aceea, contează ca guvernarea să pună la dispoziție toate capacitățile necesare pentru a completa chestionarul în cea mai bună formă. Procesul trebuie să fie incluziv, ceea ce înseamnă că guvernarea este obligată să atragă toate forțele politice și actorii non-statali în proces, chiar dacă de îndeplinirea chestionarului sunt responsabile instituțiile de stat. Un grup de lucru (Task Force) mixt, alcătuit din diplomați specializați, funcționari publici sectoriali și mediul academic moldovenesc (în țara și din străinătate) cu profilul bazat pe afaceri europene, împreună cu societatea civilă locală, poate fi de ajutor pentru a uni resursele umane competente pentru a genera informația destinată “chestionarului”. O asemenea mobilizare în jurul completării “chestionarului european” trebuie să aibă loc îndată după conferința donatorilor de la Berlin, desfășurată pe 5 aprilie, la care Germania, Franța și România își vor reitera sprijinul politic și asistența financiară sectorială pentru Moldova (refugiați, securitate energetică, reformarea statului de drept).
Unirea cu România versus separarea de Transnistria
Aspirațiile unioniste ale moldovenilor sunt prezente la cel puțin o treime din populația aflată în țară. Circa 700 mii de moldoveni au cetățenie română, dar o bună parte dintre aceștia locuiesc în statele UE. Pentru a înțelege despre ce proporție din populație este vorba trebuie să luăm ca cifră de referință recensământul din 2004 (înainte de aderarea României la UE), când numărul cetățenilor aflați în Moldova ajungea la 3.3 milioane. Așadar, din această cifră aproape 21% din cetățeni au intrat în posesia documentelor de identitate românești. Acesta este procentul aproximativ al celor care au plecat în străinătate, lucru soldat cu reducerea demografiei moldovenești până la 2.6 milioane de persoane. Sondajele recente arată că circa 35% sau 910 mii de persoane din populația rămasă în Moldova ar vota la un referendum pentru reunificarea cu România. Această cifră este practic la fel de ridicată ca și segmentul de populație care susține separarea Moldovei de regiunea transnistreană, care s-a ridicat până la 31% în martie 2022.
Ascensiunea graduală a unionismului se explică prin avantajele atribuite de public apartenenței la statul românesc, care face parte din UE și are mai multe resurse pentru a fi autosuficient comparativ cu Moldova, care depinde tot mai des de asistența externă. Raționamentele legate de opinia favorabilă a moldovenilor față de independența regiunii transnistrene se pare că este alimentată de agresiunea militară rusească împotriva Ucrainei. În contextul staționării ilegale a forțelor ruse, precum și a ieșirii Rusiei din Consiliul Europei și, respectiv, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, regiunea transnistreană se convertește într-o “necunoscută” și mai periculoasă pentru securitatea națională a Moldovei. Deși elitele politice (Obnovlenie) și economice (rețeaua oligarhică Sheriff) din regiune s-au abținut de la atacuri împotriva Ucrainei din motive de interdependență economică și riscuri de răspuns militar ucrainean, regimul separatist este subordonat intereselor geopolitice ale Rusiei. În mod practic, regiunea poate fi folosită oricând în calitate de platformă de unde Rusia poate ataca, dacă acest lucru îi servește intereselor strategice.
În pofida guvernării pro-reformă și pro-UE, datele sondajelor indică că moldovenii par să fie tot mai determinați să renunțe fie la independența Moldovei, fie la integritatea sa teritorială. Deocamdată, aceste proporții sunt mai mici decât procentul dispus să transfere o parte din suveranitatea țării în favoarea UE sau a Uniunii Euroasiatice (Vezi Tabelul de mai jos). Dacă Moldova reușește să se apropie de UE, obținând statutul de țară candidat, atunci s-ar putea diminua suportul pentru unirea cu România, privită parțial ca un substitut al statutului de membru UE. Accelerarea procesului de europenizare al țării ar putea avea un efect accelerator în privința recunoașterii independenței regiunii transnistrene, mai ales dacă Rusia își consolidează ocupația în Ucraina sau, și mai rău, și-o extinde inclusiv asupra Odesei până la regiunea transnistreană.
Tabel. Opțiunile opiniei publice în privința suveranității și integrității teritoriale a Moldovei
| Sondaje | Opțiuni | % |
| IMAS(Feb. 2022) | Aderarea la UE | 52 |
| Aderarea la Uniunea Euroasiatică | 48 | |
| Unirea cu România | 35 | |
| IData(Mar. 2022) | Recunoașterea independenței regiunii transnistrene | 31.3 |
Sursa: Compilația autorului cu referință la IMAS și IData.
În loc de concluzii…
„Chestionarul” poate deveni un catalizator util pentru a pune bazele unei platforme naționale, care ar reuni instituțiile și actorii relevanți pentru pregătirea Moldovei pentru aderarea la UE, cu un calendar realist pentru atingerea obiectivelor premărgătoare. În niciun caz, guvernarea nu trebuie să monopolizeze agenda europeană, ci trebuie să mobilizeze toată societatea în jurul acestui obiectiv complex și dificil de atins. Doar cu un singur partid politic și cu o fracțiune din societate fezabilitatea perspectivei europene este improbabilă, chiar dacă din raționamente geopolitice UE va acorda Moldovei statutul de țară candidat până la finele acestui an, în anul 2023 sau până la finele mandatului guvernării PAS în 2025.
Mai mult ca atât, completarea reușită a chestionarului și, respectiv, obținerea statutului de țară candidat poate consolida percepția pozitivă a moldovenilor privind independența țării, slăbind tendințele unioniste. Cu toate acestea, materializarea perspectivei europene nu va avea același efect asupra poziției moldovenilor față de separarea Moldovei de regiunea transnistreană. Agresiunea militară împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a Moldovei, iar acest lucru alimentează motivația unei părți de moldoveni de a susține divorțul de regiunea transnistreană, indiferent de costurile pe care le poate implica o astfel de decizie.
Articol aparut pe site-ul IPN.md
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Pe de altă parte, se atestă o explozie în sprijinul public pentru separarea Moldovei de regiunea transnistreană. .. Agresiunea militară împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a Moldovei, iar acest lucru alimentează motivația unei părți de moldoveni de a susține divorțul de regiunea transnistreană, „
Da și nu.
Obținerea titlului de candidat pentru aderare la UE al Moldovei nu înseamnă amânarea Unirii cu România. Nu văd de ce. E vorba de 10 sau 15 ani până la aderarea Moldovei la UE.
Ce înseamnă „reintegrare”? Transnistria „pământ românesc”?
Cred că astfel de speculații geopolitice sunt o cauză majoră în estul și sudestul Europei pentru „decalajul istoric” față de vestul continentului.
Elevii și studentii în Franța și Westgermany au același manual de istorie de mult timp, după 500 de ani de război și distrugeri imense. După 1945 vestul Europei s-a decis pentru asociere și bunăstare.
În est numai vorbe în vânt?
Este prea devreme ca sa ne pronuntam .Razboiul din Ucraina a schimbat ,radical , perceptia cetatenilor si decizia politica atit in Uniunea Europeana cit si in cele trei tari mai sus amintite :Republica Moldova , Georgia si Ucraina .In functie de rezultatul Razboiului putem aprecia sansele Republicii Moldova de a fi parte a Uniunii Europene .Harta ne arata , limpede , cum daca Ucraina cistiga confruntarea cu Rusia si Rusia nu reuseste nici macar sa isi asigure dominatia in Donbas atunci Republica Moldova are drum liber spre a fi parte a Uniunii Europene .Din pacate Republica Moldova nu va fi parte integranta din Romania . Apartenenta ei la UE va fi posibila doar in forma statala cunoscuta noua acum cu sau fara Transnistria .Unirea cu Tara este o chestiune mult mai complicata ea deschizind (in cazul in care s-ar face asta )drumul , de neurmat ,ce tine de alte cerinte ale altor State ce ar dori sa isi refaca vechile granite .In paralel, putem aprecia ,cum nici Romania nu ar dori asta .Integrarea Republicii Moldova in Romania (intorcerea la tara mama )ar bulversa si ar modifica , pentru o perioada lunga de timp, intreg sistemul nostru politic actual .Nici o forta politica din Romania nu isi doreste asta si nici Romania prin Regiunile ei distincte si istorice nu vor dori sa ofere Moldovei ,unite, forta de a conduce unilateral Romania .Trei milioane de voturi impreuna cu cele din Moldova pot decide forta Politica conducatoare in tara .Singura solutie, daca ea este legala si daca cei in cauza ar dori si accepta asta , este solutia numita CUZA. Alegerile din 2024 din Romania si Republica Moldova , cele pentru functia de Presedinte al Natiunii ,pot face , prin desemnarea unui candidat comun in persoana Maiei Sandu , un Presedinte votat concomitent in ambele State prietene , actiune urmata si de un referendum avind drept scop Unirea .Nu stiu cit de legala este chestiunea dar imi pare o alegere buna in viitor .Rolul Presedintelui Iohannis va fi decisiv in aceasta chestiune .
Romania nu se poate reintregi; asta inteleg din ce spuneti…Cu Germaniile a fost la fel? Ce ne impiedeca sa facem unirea printr-un simplu acord al celor 2 parlamente?
Ne impleticim , ca de obicei, limbile de atata gandire profunda, asta-i adevarul!
Foarte, foarte corect raspundul dvs, si cred ca miscarea pe care au facut-o Germaniile, trebuia facuta, IERI, ADICA DE ACUM 30 DE ANI, pentru ca Moldova este un stat mic, in care se inmultesc oligarhii si prorusii. Tacut si facut , printr-o miscare rapida, si astfel, un teritoriu ROMANESC, DE FAPT , s-ar intoarce acasa, unde avem protectie solida !!!
Solutia Cuza sec 19,DA; candidatul Partidei Naționale sec 21 Maia Sandu, NU.
Sunt multe argumente pentru aceasta….
1. Nu cred că este bine ca Moldova să renunţe la Transnistria. Transnistria trebuie menţinută ca monedă de schimb, eventual la un troc cu Ucraina, respectiv Transnistria contra Bugeac( deşi Bugeacul are vreo 12500 kmp iar Transnistria doar vreo 3500 kmp….). În acest sens, văzând şi ce se întâmplă în Ucraina, ar trebui ca Moldova şi Ucraina SĂ DENUNŢE tratatul 5+2 referitor la Transnistria, mai ales că acum Occidentul poate accepta asta.
2. Referitor la Unire, cei 30-35% unionişti din Moldova nu sunt suficienţi. Unirea nu se poate face decât pe baza unui referendum în Moldova sub supraveghere internaţională, cu o rată de acceptabilitate cât mai mare( de ex. minim 60%). Dacă nu se face aşa, atunci este posibil ca unii vecini sau marile puteri( ca Rusia….) să NU RATIFICE această Unire.
3. O soluţie interesantă ar fi ca la alegerile din 2024 din România, candidat să fie Maia Sandu, sprijinită de principalele forţe politice din România. Asta ca să repetăm „mica Unire” din 1859 când s-a aplicat aceeaşi metodă cu A.I. Cuza.
Pe fond aveti dreptate. Sa nu ne grabim, timpul lucreaza in favoarea Unirii; este si un motiv de ingrijorare pentru rusofili si pentru Moscova !
Ce ne facem insa cu Tighina, care-i dincoace de Nistru ?
Schimbul Transnistria-Bugeac s-ar putea face incluzand si un schimb de populatie. Dati doar coordonate despre intinderea teritoriului, sa luam in calcul si densitatea populatiei !
Si-apoi, sa tinem seama si de modificarea raportului dintre nationalitati : prin disparitia germanilor – peste 100000 in 1940 – dar si a evreilor, ca rezultat al refugiului romanilor dar si a deportarilor, compozitia etnica s-a schimbat !
O amintire din anii ’60 : am cunoscut, la Beius, un basarabean falnic de vre-o 70 de ani. Se tinea tare bine si i-am facut un compliment.”Pai daca nu eram voinic mai traiam ? Dupa 20 de ani de Siberia ?”
Invatator intr-un sat basarabean, in 1940 la venirea rusilor au arestat a doua zi invatatorul, preotul si cinci tarani fruntasi. Siberia ! „Eliberat” dupa 20 de ani ! s-a intors acasa unde nu si-a mai gasit familia, refugiata in Romania in 1944. I-au trebuit trei ani de demersuri la Crucea Rosie pentru a-si regasi familia, stabilita la Beius !
Moldova este legată de mâini şi de picioare de tratatul 5+2 în privinţa Transnistriei. Prioritatea Moldovei ar trebui să fie denunţarea acestui tratat, mai ales în condiţiile actuale( războiul din Ucraina), poate restul părţilor occidentale( SUA, OSCE) ar accepta asta. Apoi ar trebui forţată Rusia să se retragă din Transnistria( inclusiv Tighina) şi să se intre în negocieri comune Ucraina-Moldova-România referitoare la Transnistria. Cam asta cred că trebuie făcut ÎNAINTE de a pune problema unirii.
Bunule samaritean, cand ati scris aceste randuri cred ca nu ati gandit prea mult si nu stiti realitatile dacat din televiziuni. Unirea cu R.Moldova este necesara si benefica de ambele parti. Asigura un potential economic mai mare si ar trebui sa va ganditi la unificarea Germaniei. Acolo s-a putut si aici nu da bine. Zona de dincolo de Nistru sa revina Ucrainei caci a fost alipita artificial de Stalin. Va recomand sa cititi articolul din Cotidianul – Varoufakis- Razboiul care ne face sa ne pierdem mintile din 6 aprilie ac.
Cumva intelegeti costurile economice si politice a ceea ce numiti Unire ? Stiti care este procentul de acceptabilitate a unui astfel de demers in Republica Moldova ? Cind aflati probabil o sa si intelegeti cind va fi momentul .Acum nu exista acest moment .
@Agora vorbiti ca Macron sau Shulz, adica ceva de genul: renuntati la teritoriile anexate cu forta in anii 90 de catre rusi (ex: Transnistria) pentru a continua afacerile cu Rusia, iar noi va vom primi in UE in cateva luni, indiferent de cata coruptie aveti sau grad de dezvoltare. Se vede ca nu stiti realitatea din teren de dupa 89, cand RDG s-a unit cu RFG. Nemtii din vest s-au bucurat o perioada pentru ca s-au reintregit si si-au intalnit rudele si prietenii, insa dupa o vreme au inceput problemele si au realizat ca prietenii lor estici nu sunt pe aceeasi lungime de unda. Personal, am vazut cum reactioneaza un german din vest atuci cand exista vreo greva, de exemplu, in Dresda sau in alt oras din fosta RDG. Citez din memorie: ” nu le-ar fi rusine, dupa cate am facut pentru ei, cat am investit in ei atatea decenii, cate miliarde, cum ne-am sacrificat pentru ei, iar acum fac greva!”. Era vorba de o greva pentru marirea de salarii la o mare fabrica auto de prin Leipzig. Si vorbim de RFG, o mare putere economica.
Multumesc de raspuns, dar toate au niste costuri, pe care nu le putem ignora. Daca priviti in istorie toate unificarile au avut un pret. Cei din estul german au dus-o mai bine ca cei din Romania. Cert este ca acum generatiile de dupa WW2 nu vor multe sacrificii. Oare cum au fost Unirile din 1859 si 1918 ?!! Nimic nu este usor si de a gata.
Perfect adevarat. Ideea de sacrificiu nu mai are aderenta intr-un stat in care am fost batjocoriti de catre cei de la putere, fara menajamente, chiar si in acest moment cand vedem dezastrul ce se prefigureaza de la o zi la alta. Si nu din cauza razboiului…
Opinez, ca si dv de altfel, ca unirea cu R. Moldova este necesara ca aerul , exact in acest moment si mai ales acum!
„Accelerarea procesului de europenizare al țării ar putea avea un efect accelerator în privința recunoașterii independenței regiunii transnistrene, mai ales dacă Rusia își consolidează ocupația în Ucraina sau, și mai rău, și-o extinde inclusiv asupra Odesei până la regiunea transnistreană.” UE trebuie sa sprijine R. Moldova pentru a nu pierde Transnistria, iar acest lucru nu trebuie sa reprezinte o conditie esentiala pentru aderarea la UE, cu alte cuvinte cedarea de teritorii in favoarea unei relatii foarte bune cu Rusia. Din pacate, vedem din ce in ce mai des cum acest lucru reprezinta o politica europeana impusa statelor pentru aderare. Aceleasi pretentii le invoca europenii (in formatul Normandia) de la Ucraina, si anume renuntarea la teritoriile Crimeea si Donbas pentru a nu supara Rusia si pentru a adera in liniste si pace la Uniunea Fericirii. Daca asta reprezinta o conditie pentru aderarea la UE, atunci ma intreb daca nu cumva ar fi o greseala din partea acestor state sa adere la UE. Din fericire, Romania nu avea nici un conflict inghetat pe teritoriul ei si nici un teritoriu ocupat sau anexat la momentul inceperii negocierilor de aderare, altfel probabil ca ar fi trebuit sa renuntam de bunavoie la acel teritoriu. Integritatea teritoriala nu se discuta si nu se negociaza in favoarea intereselor UE. Modul in care unele state UE se comporta in aceste zile vizavi de invazia rusa in Ucraina nu are legatura cu nici o valoare europeana, iar disensiunile privind embargoul total pe gazele si petrolul rusesc creaza temeri foarte mari in randul statelor estice si la Washington. Oare cate masacre mai trebuie sa vedem in Ucraina pentru a realiza in sfarsit ca un embargo total pe gazele rusesti trebuie instituit de urgenta?
Germania dupa al doilea razboi mondial, a trebuit sa consimta la impartirea tarii in doua parti inegale ca marime si populatie. A rezultat aparitia a doua noi state germane: RFG si RDG, plus Berlinul impartit intre puterile beligerante ca un tort portionat. Decupari teritoriale ale vechii Germanii s-au facut atat in contul partii vestice cat si a celei din est. Silezia a revenit Poloniei, coridorul Danzing a constituit iesirea la Baltica pt aceiasi Polonie, iar Alsacia a redevenit Frantei, etc.
Dupa caderea zidului, cele doua parti ale Germaniei au facut primul pas spre reunificare, demoland simbolic zidul Berlinului ce impartea capitala germana in doua zone de influenta occidentala si comunista. Acela a constituit gestul facut de populatia german spre a arata lumii intregi ca trebuie facuta reunificarea statului german. Restul este cunoscut.
Ce vreau sa supun atentiei cititorilor si finilor analisti si experti in geopolitica romaneasca pe care sunt convins ca-i regasesc aici, este faptul ca in aceleasi coordonate ca si in cazul de mai sus a avut loc si celebrul „pod de flori”, la granita de pe Prut.
Daca in cazul Germaniei , care a comis in 20 de ani atrocitati de neimaginat si pt a carui infrangere omenirea si-a epuizat resursele pt mai bine de 30 de ani, rezultatul a fost cel cunoscut, cum D-zeu pt Romania, fie vorba , o victima inocenta, nu a fost posibil. Cine sunt cu adevarat vinovatii care au impiedecat statului roman sa se reintregeasca, si totusi ce ne opreste sa o facem acum?
Distanța față de Moscova face diferența. În contextul prăbușirii Uniunii Sovietice, trupele din fosta RDG au fost retrase în schimbul unor sume de bani. Însă Tiraspol e mult mai aproape de Moscova decât Berlinul, iar pentru retragerea Armatei a XIV-a oricum n-avea cine să plătească.
Germania nu ”a consimțit” la nicio împărțire. Aliații și-au împărțit între ei teritoriul german, la fel cum au făcut și cu teritoriul austriac. Abia în 1949, la 4 ani după război, teritoriile germane controlate de Statele Unite, Franța și Marea Britanie au fost unite de aliați în cadrul RFG.
Reunificarea a fost a națiunii germane, nu a celor două state germane. RDG nu s-a unit cu nimeni, pe teritoriul ei s-au format landuri ca în vest, iar acele landuri au aderat fiecare la RFG, în timp ce RDG a dispărut pur și simplu ca stat. Statul german de astăzi se numește în continuare RFG (BRD în limba germană) și este statul federal înființat în 1949.
În esență, armata rusă din Transnistria împiedică acum reunificarea. Plus faptul că R.Moldova nu e pregătită să se desființeze ca stat. Abia la 3-4 ani după înlocuirea lui Putin, cu Federația Rusă în proces de destrămare, se va putea realiza și reunificarea. În niciun caz România nu va deveni stat federal de dragul Moldovei.
Cred ca varianta optima ar fi UNIREA !
Este greu de realizat, costurile sociale si economice mari, dar si beneficiile (pentru ambele actuale state: Romania si Rep. Moldova) unirii ar fi extraordinar de mari !
Forta economica si politica in cadrul Uniunii Europene a noului stat Romania ar fi considerabil mai mare, iar teritoriul actual al Rep. Moldova ar beneficia de securitatea oferita de NATO.
Cu o Ucraina, acceptata si integrata in Uniunea Europeana viitorul romanilor ar fi asigurat pentru cel putin 2 generatii…cel putin doua generatii !
Domnu Marius , mereu si mereu in ultimii 32 de ani vorbim de ”UNIRE” cînd vorbim de BASARABIA !! Confundăm lucrurile voit ? Nu suntem edificati asupra proprietății termenilor ? Cădem din aceste cauze /motive in capcana manipulărilor sterile ,indiferent de gabaritul lor si locația geografică? Nimeni nu se incumetă sa poarte o discutie de seriozitate a abordarii ? Exista o vasta bibliografie stiintifica a problemei, care nu poate fi escamotata nicidecum !! Și în care nu mai are loc si efect ulterior nici ”părerologia ” , nici ”părerologii ” .Basarabia este numele consacrat al unei provincii românesti asa cum apare ea in urma unor acte de recunoastere internationala ca urmare a MARELUI RĂZBOI incheiat in 1918.Acolo se vorbeste clar si explicit despre BASARABIA , nu MOLDOVA , nici REPUBLICA MOLDOVA .Această provincie a fost separată de ROMÂNIA printr-un rapt teritorial cu numele lui secret
, dar celebru cunoscut : ”TRATATUL RIBENTROPP – MOLOTOV ” semnat la 23 august 1939 la MOSCOVA. In modul cel mai mișelesc cu putință , dintr-un INTREG s-a rupt, s-a sfîrtecat astefel o PARTE. Ce ”UNIRI” si CÎTE altele , să mai facem după aceea de la 24 IANUARIE 1859 (unirea mică )si aceea de la 1DECEMBRIE 1918 ? Ne putem permite exclusivitatea luxului altor si altor …UNIRI ? Am reflectat suficient ce poate semnifica asta in viata istorica a unul popor ? La ce interpretări nedorite si primejdioase (putin spus !) poate duce ? Termenul adevarat , logic, rațional etc este cel de REÎNTREGIRE A ROMÂNIEI si nicidecum altul ! Dintr-o data , proiectiile votive nu-și mai gasesc locul in acest caz .Nicio interpretare c-a fost , că n-a fost . c-o fi, c-o păți, nu mai are nici subiect, nici predicat . Exista doar ”obiectul ” ROMANIA ca subiect al dreptului international. Nu mai exista nici REPUBLICA MOLDOVA, nici MOLDOVA ,nici TRANSNISTRIA . Exista BASARABIA provincie româneasca , ruptă din intregul numit ROMANIA. Acest „tratat trebuie nu dezavuat , ci condamnat explicit si exclus legal cu toate consecintele lui ilegale.
Un punct de vedere corect,dar trebuie sa vedem între ce state apărute după dezmembrarea URSS,a fost împărțită Basarabia smulsă din trupul României Mari,după pactul Ribentropp-Molotov,dintre Germania nazistă și URSS-ul comunist,pentru Reintregirea României Mari,măcar parțial,nemaivorbind de cele două județe,Caliacra și Durostor,intrate in componența Bulgariei.
Tratatul a fost dezavuat la nivel european dar nu a fost recunoscut în acest fel de hegemonoul zonal, care are alte interese zonale decât refacerea unei Românii ca stavilă împotriva krivățului Siberiean. Țara actuală nu mai e văzută ca pavăza Europei…ci doar și unic vaca de muls.
Vasalii dâmbovițeni nu au îndrăzneală în cuvânt înaintea hegemonului, până la năvala Ursului peste Carpați…Atunci s-or schimba ploile….
Ipotetic vorbind, aveti dreptate.Nu ar trebui spus unire ci reintregire, adica reintoarcere la patria muma. Si acest lucru ar fi valabil pentru toate teritoriile pierdute de Romania. Denuntarea pactului R&M, ar deschide o cutie a pandorei, care ar inflama zona centrala si de est a Europei. Dar ce ne facem cu ce am facut pana acum. Am recunoscut imediat noul stat independent Moldova, am fost de acord odata cu aderarea la NATO ca acestea sunt granitele noastre si nu poftim la altele si cel mai important aspect, dupa parerea mea, de unire( reintregire,etc.) vad si aud ca se vorbeste doar intr-o parte de Prut. De cealalta parte, interesul a fost de a redobandii/primii cetatenia romana ( macar atat ) si de a beneficia de toate avantajele acesteia. Dovada neputintei, sunt ultimile alegeri parlamentare, unde partidele unioniste au esuat lamentabil. Probabil nu se doreste/ nu se poate mai mult de atat.
Pragmatismul Moldovei trebuie sa tina seama de faptul ca Transnistria este teritoriu national.
E nevoie ca PAS sa fie la putere macar doua legislaturi pt a exista sanse fie catre un viitor drum european in cadrul UE fie catre unirea cu Romania !
PS. Va rezista PAS macar 8 ani la putere ?
La ora actuala toate discutiile despre viitorul Moldovei sunt pure speculatii, sa fim realisti si lucizi. Trenul unirii a fost ratat definitiv si dupa parerea mea istoria nu se mai intoarce aici, doar se razbuna; pentru cà o conjunctura cum a fost cea de dupa prabusirea URSS nu se prezinta decat o data la o suta de ani.
Din pacate, chiar si un orizont de asteptare marcat de terminarea razboiului din Ucraina si eventual sfarsitul lui Putin, nu înseamna ca garantat 100% conditiile vor fi propice si suficiente pentru acest act. Nu vad deloc in viitor cum ar putea fi inlocuita la Kremlin dictatura lui Putin cu altceva decat tot o dictatura.
Si chiar daca vrem sa visam frumos si sa presupunem ca Moscova o va apuca pe calea unui nou glasnost si a unei noi perestroici, noi cu Moldova nu putem dansa doar un tangou în doi. Paradoxal, desi este o tara mica si demografic si economic, dimensiunea ei geopolitica se pare ca e asemeni unei umbre mult mai lungi decat trupul.
Deja ideea unirii trebuie sa fie agreeata si acceptata dincolo de Prut de un procentaj mult mai mare decat este cel de pana acum; pe de-o parte. Pe de alta, dansul va fi de fapt o hora in care trebuie sa acceptam si alti participanti, inr-un format 2 + x, adica nu stim exact nici câti vor fi si nici numele lor, dar vor fi si vom avea nevoie de ei.
Nu de alta, dar ca sa fim siguri ca hora nu se va transforma in cazacioc…
„Agresiunea militară împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a Moldovei, iar acest lucru alimentează motivația unei părți de moldoveni de a susține divorțul de regiunea transnistreană, indiferent de costurile pe care le poate implica o astfel de decizie.”
Cred ca dimpotrivă, aceasta agresive îmbunătățește șansele de reintegrarea a Basarabiei. Numai o înfrângere deplina a Ucrainei si ocuparea sudului acestei tari pana la Odesa si Chilia poate înrăutăți șansele Basarabiei. In acest moment așa ceva pare improbabil.
Pe moment problema principala rămâne capul de pod al separatiștilor rusi de la Tighina (Bender in terminologia otomana folosita de rusi), aflat pe malul drept al Nistrului.
Cat privește o posibilă schimbare la fata a populație rusofone sau rusofile din Basarabia , ca sa nu mai vorbim de Transnistria, nu-mi pun mari speranțe. Am cumpărat si citit cartea lui Vladimir Solonari, Imperiul-satelit, Guvernarea romaneasca in Transnistria, 1941–1944, recenzată recent pe Contributors de domnul Morariu. Cartea este valoroasa prin materialul documentar pus pentru prima data la dispoziția cititorului roman, dar se vede din interpretarile autorului o atitudine antiromâneasca. Si autorul, rusofon din Basarabia, trăiește si preda in Occident.
Același lucru l-am observat la alt rusofon trăitor in Quebec, Vladimir Lortchenkov, care in Le Dernier amour du lieutenant Petrescu ridiculizează instituțiile statului in care l-a adus sa trăiască tatal sau, ofiter in armata sovietica.
S-a pierdut poate o oportunitate in 1991; in 1918 România neocupată avea un teritoriu de câteva județe si regele Ferdinand tot a avut curajul sa trimită armata in Basarabia ca sa se poată întruni Sfatul Tarii. Nici in 1991 nu sunt convins ca rușii n-ar fi încercat sa blocheze cumva unificarea, in fond Transnistria este o creație a regimului Eltin.
Reintegrarea Basarabiei nu depinde numai de basarabeni, cat depinde de evoluția României, mai precis de cat de prospera va deveni tara si cat de inteligenți se vor dovedi politicienii romani. Judecând după calitatea politicienilor de azi sunt sceptic ca vor valorifica oportunitățile care se pot ivi.
Nu s-a pierdut nicio oportunitate în 1991. Elțîn ar fi făcut în toată Basarabia exact ce a făcut în Transnistria. Convingerea rușilor că vor controla în continuare R.Moldova a făcut ca lucrurile să fie mult mai pașnice, chiar și pe vremea lui Voronin. Altfel, trupele rusești ar fi făcut în 1992 în toată Basarabia exact ce fac azi în Ucraina.
Pe lângă asta, la București era șef de stat Ion Iliescu, care promova interesele rușilor până la a semna celebrul Tratat cu URSS, rămas neratificat doar din lipsa uneia dintre părțile semnatare :)
Atitudinea anti-românească din Basarabia va persista cel puțin cât timp mai trăiesc cei care au făcut școala pe vremea lui Brejnev. Însă R.Moldova nu e un stat viabil pe cont propriu, e doar un fel de Transnistrie mai mare: dacă se prăbușește și se destramă Federația Rusă, R.Moldova nu mai poate menține nici măcar ordinea internă și se întoarce la atmosfera din anii ’90: profesorii plecau din orașe la țară ca să poată crește măcar găini, iar pensia unei bătrâne dintr-un sat de lângă Ungheni era exact cât două pachete de cafea Alvorada.
În procesul de destrămare a Federației Ruse, basarabenii vor vota reunificarea cu ambele mâini. Dar pentru a ajunge acolo, mai întâi trebuie să se schimbe administrația de la Washington și apoi să o schimbe și pe cea de la Berlin. În 1982, Reagan l-a schimbat foarte repede pe Helmut Schmidt cu Helmut Kohl, dar în 2018 Trump n-a mai reușit să o schimbe pe Merkel, iar vice-cancelarul ei e astăzi cancelar plin. Deocamdată, ”business as usual” la Berlin.
Transnistria cui trebuie data? extraterestrilor? aiureli
Transnistria nu poate fi data la rusi, fiindca ar insemna rusi in coasta => probleme permanente
Trebuie acum cat se poate dezarmat acei soldati de acolo si trimisi acasa. Curatat si de banditi. Alta solutie nu este. Ucraina va ajuta sa fie dezarmati daca se cere.
In Moldova trebuie facuta reforma armatei in primul rand. La asa tara mica si neutra armata trebuie sa fie serioasa, nu gluma. Trebuie sa fie si femei si barbati in armata, oricare va fi viitorul. Si nu trebuie armata dupa model sovietic dar dupa model Israel, Elvetia. Dupa razboi vor fi tot felul de oameni care s-au obisnuit cu timpurile de razboi si cu impunitatea.
Chiar asa a fost armata in Romania si in Iugoslavia, si docrina apararii nationale, ca in Elvetia si Israel. Si uite unde am ajuns…
Trebuie dezarmata si deznazificata, aveti dreptate. Si salvati etnicii romani, moldoveni vreau sa zic
Unirea se va produce, poate într-o altă existență…Bineînțeles, am avea nevoie de politicieni extraordinar de geniali și de rafinați (Maia Sandu), cu un șarm deosebit (Maia Sandu), adică politicieni necontaminati de bolsevism sau minciunism (Maia Sandu), adică de o nouă generație care să aibă un crez: democrație impotriva hoției. Dar… cel mai important ar fi apariția unui apostol Wilson și a unor circumstanțe in care ideea Unirii să fie percepută că o garanție, ca o concepție a vietii, dorita de o majoritate absolută. Deocamdată, multi politicieni-de-balta, cum ar fi mediocritatea Simion, bat apa-n piuă și piua-n apă, facand din unire o unealtă propagandistică, adică o plămadă otrăvită. Cate voturi a adunat tinicheaua ( aur) la ultimul scrutin dîn Basarabia? Niște procente amarate. Prea puține pentru istorie și multe pentru tinichea…
RO nu e primită nici în Schengen. Dacă MD va tot fi amânată, atunci va reînvia curentul unionist.
Nu Schengen nu este o prioritate absoluta. Ci existenta unor politicieni romani care sa se zbata pentru aceasta unire, nu niste purtatori de pantaloni care nu fac cat o ceapa murata. De undeva trebuie inceput si batut carare la marile puteri. Cei de acum nu au vana de patrioti ci de patrihoti. Nu l-am auzit pe KJW sa lupte pentru asa ceva iar pe Citu, Ciuca si altii ca el nici atat.
Schengen este un indicator foarte important precum nato, zona euro. Nu poti sa fii european daca nu ai astea.
Da, este si acesta important, dar acum conjunctura este alta. Va rog, sa nu uitati ca tocmai Germania si Olanda au fost contra sa accedem in Schengen. Ele care erau primele la sursa de gaze ale F.Ruse. Au practicat ipocrizia solidaritatii si securitatii incat pe bulgari si pe noi ne au tinut cu piciorul in usa. Acum ce motiv mai au ?!!
Ma surprinde continuarea subordonării Mitropoliei Moldovei la Patriarhul Moscovei. Macar acum ierarhii de la Chidinau ar fi putut folosi oportunitatea de a rupe cu aceasta subordonare.
NB mitropolitul Moldovei este in continuare membru al Sf Sinod al Moscovei.
Se vede ca victoria românismului în Basarabia este încă departe. In 1941 cand Antonescu a vrut să creeze o episcopia a Tiraspolului ierarhia BOM s-a împotrivit pe motiv că o nouă eparhie in Transnistria trebuie sa fie subordonată patriarhiei muscalesti. Antonescu a refuzat o asa tampenie și a creat o episcopia militară. In august 1941 in intreg teritoriul dintre Nistru și Bug mai rămăsese o singură parohie. Din 891 biserici in 1917, 363 erau închise, 269 parțial demodate și 258 total demodate.
Există două Mitropolii în R.Moldova:
Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1992, se subordonează Bisericii Ortodoxe Române și este condusă de mitropolitul Petru, în timp ce Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove se subordonează Patriarhiei de la Moscova și este condusă de mitropolitul Vladimir.
Știu asta, dar din păcate cea subordonata Moscovei are încă mult mai multe parohii decât cea subordonata Patriarhiei de la Buc.
In textul meu de mai sus s-a strecurat o greșeala.
„In 1941 cand Antonescu a vrut să creeze o episcopia a Tiraspolului ierarhia BOM s-a împotrivit pe motiv că o nouă eparhie in Transnistria trebuie sa fie subordonată patriarhiei muscalesti.”
S-a opus BOR nu BOM.
Sper că va fi un referendum și în România, nu numai în Rep. Moldova, dacă vreodată se va pune problema unirii în mod oficial. Sper, în plus, ca pragul să fie destul de sus, gen 66% din populația cu drept de vot, adică practic aproape 100% din voturi, presupunînd o participare de 66% din cei cu drept de vot.
Nu de alta, dar vreau să nu reușească. Nu am niciun chef să am în țară o minoritate de limbă rusă de 4-500 de mii, educată, cu conștiință națională, cu conștiința că nu e binevenită și că e privită cu suspiciune, cu complex de superioritate ca aparținînd unei mari civilizații, cu frustrarea de a fi fost prinși captivi la niște mămăligari (cum ne-ar vedea ei pe noi), și avînd un frate mare ai cărui pioni ar fi mai mult decît fericiți să devină.
În plus, care-ar fi cîștigul pentru România, pentru populația de la vest de Prut? Suntem așa de bogați să băgăm fonduri de dezvoltare pe generații în noile teritorii? Chiar merită riscurile unei a cincea coloane rusești adusă în casă și probleme de educație, identitate, integrare culturală și economică pentru generații pentru un teren arabil/viticol în plus, o mînă de lucru și-o piață de desfacere?
Economia R.Moldova e prepoderent agricolă, iar în prezent România importă foarte multe prouse agricole, care ar deveni astfel producție internă. Între timp, produsele industriale ale României sunt de calitate relativ modestă, dar se vor vinde bine și în Basarabia, unde e mai important să fie ieftine.
Referendumul nu se va organiza decât atunci când va avea șanse reale să reușească. De preferat, după ce persoanele cu asemenea opinii vor fi mers de mult la loc cu verdeață. De exemplu, dacă fiecare basarabean va putea schimba 5.000 de lei moldovenești contra a 5.000 de lei românești, deci la o paritate de 1:1, șansele referendumului vor fi considerabil mai mari :)
În România nu are de ce să fie organizat vreun referendum, ar fi oarecum deplasat să se voteze în Harghita și Covasna pe un asemenea subiect :)