joi, martie 28, 2024

Noua ciumă. Atacul josnic la adresa lui Andrei Pleşu e doar începutul

Atunci cînd şobolanii, infectaţi de ciumă, au ieşit din canale şi au împrăştiat epidemia, nimeni nu părea conştient de grozăvia ce va urma în oraşul Oran. Cu timpul, se vor modifica comportamentele, oamenii vor uita de umanitate. La fel ca în romanul lui Camus, o nouă epidemie a răbufnit în ultimii ani în România, o epidemie care adună seară de seară sute de mii de oameni într-un adevărat marş mortuar. Pare că un virus a intrat subtil în minţi şi subjugă conştiinţe. Oameni banali, cu o viaţă mizeră, descoperă brusc că în faţa unui ecran pot avea ceea ce nici prin gînd nu le-a trecut: satisfacţia mocirlei fără să fie văzuţi şi arătaţi cu degetul pentru această îndeletnicire, fără efort şi cu cheltuieli minime.

Seară de seară, noii şobolani dau din gheare pentru a satisface această nevoie de mocirlă, îşi dau ochii peste cap, scuipă şi maculează tot în jur pentru ca nouă ciumă să se reverse şi să infecteze tot in jur. Nu se vor opri, satisfacţia e uriaşă pentru că sînt încurajaţi. Ce contează cîteva sute sau mii de oameni care identifică această primejdie, cînd sute de mii primesc seară de seară cu sfinţenie această nouă formă de împărtăşanie. După o zi jalnică, ascultă imnurile noilor şobolani. Mizeriei din viaţa de zi cu zi nu îi pot opune un film, o carte sau un concert. Veninul trebuie cultivat şi trebuie să fie la îndemînă, la butonul telecomenzii. Cu cît infecţia e mai puternică, cu atît rînjetul e mai pur. Noii şobolani sînt mulţumiţi de rating, infectaţii dorm apoi cu gîndul la seara următoare, în care vor fi şi mai satisfăcuţi.

În acest roman, Ciuma, scris în 1947, se ajunge la situaţii absurde, desigur, în care un individ îşi doreşte ca ciuma să nu dispară pentru că revenirea la normalitate ar trebui plătită cu ani de puşcărie. Care va să zică,  ar trebui să dea socoteala în faţa justiţiei.

În acest nou roman pe care îl trăim cu toţii, sînt mulţi cei care nu vor de fapt o revenire la firesc, pentru că fie ar intra în puşcărie, fie ar sfârşi într-un anonimat crunt. Vor în continuare să scuipe pe icoane, că nu-i vede nimeni, să rîgîie în preajma unui tablou şi să se scarpine cu cotorul unei cărţi pe care nu dau doi bani. Au o voluptate în a da cu piciorul în porumbei. Voiculescu, Gîdea, Badea, Ciuvică, Ursu sînt doar nişte vîrfuri care au vizibilitate. Lepre asemenea lor sînt cu miile.

Scriitorul Gabriel Liiceanu spunea într-un interviu la RFI în urmă cu vreo patru ani că puterea comunistă n-a mai fost nevoită după 1964 să facă prăpădul din anii „50 pentru că deja instaurase frica. Nu avea decît să beneficieze de pe urma acestei frici. Să traga foloasele de pe urma unui popor înspăimîntat.

Istoria se repetă. Sîntem din nou în acelaşi punct, în care ticăloşii seamănă frică pentru a putea beneficia de roadele ei. S-au schimbat doar metodele. Atacul josnic la adresa lui Andrei Plesu e doar începutul.

“Dar, de fapt, nu despre mine e vorba. Ci despre atmosfera morală şi profesională a unei ţări, în care bunul gust, bunul simţ, onestitatea, meseria, comportamentul civilizat şi respectul pentru valori stau sub ameninţarea unor găşti de neisprăviţi, de netrebnici, de mercenari rudimentari: oameni cu pregătire precară, oameni care nu se pot recomanda prin nici o ispravă, în nici un domeniu; guralivi, prost crescuţi, inculţi, dominaţi de resentiment, instincte brutale şi interes privat. Avem de ce să ne temem.”(Andrei Plesu, Adevarul, 17 martie).

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Mi se par deplasate pasajele despre „infectati”. Poate ca si eu gresesc cand imi indrept nemultumirea aproape exclusiv spre „sobolani”.

  2. Dragi intelepti

    Astazi va cert!
    De doua saptamani sunt pe contributors si mai mare concentratie de creier si informatie adevarata nu am vazut nicaieri. Analize profunde, logice, argumentate. Si frumusete, frumusete cat cuprinde

    Eu vin din doua lumi. Cea reala, a celor multi (sunt om normal), si lumea mea (care are valori similare cu ale dumneavoastra dar vocabular mai slab si incapacitatea de a cita din cineva, vreodata).

    Deci sunt un outsider.

    Am tot incercat, si voi mai incerca, sa fac diferite comparatii, poate , poate se prinde cineva. Astazi vi le spun direct:

    1. Nu comunicati cu cine trebuie. Scopul dumneavoastra sunt „infectatii”. Sobolanii le dau doza direct seara de seara iar dumneavoastra discutati elevat pe forumuri exclusiviste. Antidot la „infectati”. ZERO.

    2. Nu comunicati cum trebuie. Sobolanii flutura documente si stampile si declaratii perfect reale dar scoase din context. La primele trei cuvinte scoase de dumneavoastra „infectatii” sunt in ceata. Si cand nu inteleg, merg la cei pe care ii inteleg.

    3. Nu ii respectati pe „infectati”. Daca aici, unde este puterea cenusie, capacitatile poporului asta, am intalnit „bai vezi ca nu ai pus virgula” sau „nu ne tutuim, mai normalule”, cum veti trata pe cineva care face dezacorduri. Daca nu stie sa vorbeasca nu inseamna ca e prost sau necinstit.

    4. Nu cunoasteti sobolanii. Peste tot am intalnit „Vai, cum sa ma uit la Antene!”. pai cum sa luptati cu ei daca nu stiti ce arme au. Sau in subconstient e pericolul convertirii? Sper ca nu, ca va musc acum!

    5. Nu aveti un plan si nu faceti nimic. Ati fost vreodata la un vecin care se uita la antene si sa-i spuneti. Hai sa ne uitam amandoi. La fiecare prostie si minciuna din partea lor sa-i spuneti vecinului, pe limba lui, de ce nu au dreptate.? Nu

    Si mai sunt, dar am obosit.

    Trimiteti seara de seara, zi de zi un reprezentant de top la ei in studio. Care vorbeste limba. si care iubeste adevarul. Si constient de telul final. ROMANIA

    Azi sunt trist, dar maine imi revin si voi inerca din nou, mai subtil.

    • „Daca nu stie sa vorbeasca nu inseamna ca e prost sau necinstit”. Exceptional!
      Cel mai bun dascal nu este cel care stie cel mai mult ci acela care transmite cel mai mult catre elevii sai.

    • @ om normal.
      Sustin ideea ca haita de la A3 trebuie urmarita cu atentie, tocmai pentru a vedea cat de periculoasa e.
      Eu am aceasta sugestie:
      Autorul acestui articol, sau poate unul dintre cei linsati mediatic de haita, sa mearga intr-o seara la A3 si sa-i infrunte, cum a facut dl. Antonescu si bine a facut. Sa nu-mi spuna cineva ca ar fi o decadere ca o personalitate de prestigiu sa dea ochii cu ei. Si ei sunt deosebit de inteligenti, au replica, unii au chiar carisma, numai ca sunt profesionisti desavarsiti ai manipularii. Dl. Antonescu a demonstrat ca Gadea poate fi pus cu botul pe labe, cu toata pregatirea lui de predicator adventist. Si altii ar trebui sa le demonteze in direct procedeele de manipulare, indeosebi cel bazat pe jumatati de adevar.

      • @bucur. Crezi ca in Germania anilor ’30 nu erau si oameni de exceptie? In 1935 deja erau toti cu bratul sus „Sieg Heil”. De ce? Se „INFECTASERA”.!

    • ” Pentru cei fara nume

      Pentru cei nestiuti si uitati si pierduti in lutul orb si risipiti prin veacuri, dar care au fost sarea pamantului si care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise randurile acestea. Cred ca nu e nimeni dintre noi care sa nu fi cunoscut asemenea oameni.
      Sa-i inmultim cu numarul incalculabil al generatiilor, cu intinderea continentelor si cu puzderia insulelor si, adunandu-le, in gandul nostru, umbrele fara nume si chip, sa-i celebram o clipa, aici si acum, in zarva plina de nume a istoriei.
      In ei se intrupeaza acea parte din bine a speciei gratie careia omenirea are totusi chip omenesc si a dainuit in ciuda crancenelor ei cusururi. Am putea sa-i numim buni prin natura sau, daca vreti, buni pentru ca asa i-a lasat Dumnezeu printre noi.
      Ei nu trebuie neaparat ganditi in functie de anumite crezuri, coduri morale sau legi, ci in spontaneitatea din adanc a bunatatii lor, care poate fi chiar bunatate, sau cinste sau rabdare sau dreptate, smerenie, indurare sau curaj, daruire, necrutare de sine, chezasia cuvantului dat, devotament, fidelitate si onoare, darzenie sau, printre nu multe altele, puterea de a raspandi in jurul lor incredere si bucurie, iubire si har.
      Sunt cei inzestrati cu un fel de exemplaritate inefabila, ca reprezentanti ai unui bine necontingent, martori ai acelei parti a omenescului pe care, printre atatea rele si printre atatia rai, suntem inclinati prea adesea s-o uitam.
      Exista un mit hasidic potrivit caruia se afla mereu si mereu, imprastiati pe pamant, treizeci si sase de intelepti, oameni de obicei nevoiasi, umili si umiliti, oameni fara nume pe care se sprijina lumea ca sa nu cada in pierzanie, oameni drepti in strambatate si indaratnici sub bici, in intunericul vremilor. Dar treizeci si sase este doar expresia simbolica a unei prezente mult mai cuprinzatoare in dainuirea ei. A tuturor celor care traiesc si faptuiesc tinand dreapta cumpana istoriei cu o mana nevazuta, iar apoi se duc in uitare.
      Daca cineva vrea pilde, sa reciteasca parabola samariteanului, caruia, spre deosebire de preot si de levit, i s-a facut mila de cel cazut in drum si i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin ; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el. A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dat hangiului si i-a zis : “Ai grija de el si, orice vei mai cheltui iti voi da inapoi la intoarcere”.
      Sau sa reciteasca Insula lui Artur a Elsei Morante.
      Conditia noastra este inaltata si izbavita prin neincetata aflare in lume a celor buni si drepti si curati. Si nu trebuie sa ne gandim la ei decat cu veneratie, cu recunostinta si cu dragoste, fara vreo incrancenare pentru soarta lor: prezenta lor in omenire este, spre binele ei, adanca, cum adanc e si raul, dar este si usoara, ca un zambet ascuns in lumina, mereu.
      Cineva, prin Renastere, pare-mi-se ca in Olanda, a scris in latineste cateva tomuri de Vieti ale oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iata ce s-ar mai cuveni spus :
      la sfarsitul sfarsiturilor, cand toate vor inceta si vor fi judecate, ultimul poet al lumii sa citeasca la sir, in tacerea aceea si in acel alt timp si alta lumina, numele tuturor celor fara de nume, de la un capat la altul al vremii. Numele celor nevaditi si uitati si de nici o seama, care au purtat lumea, sarea pamantului, samanta si roada ascunsa a lui.
      Numele celor care, din sinele lor si de-a lungul neincetatei patimiri, au pastrat sensul august al umanului.”
      (Petru Creția)

  3. Cred ca @om normal are dreptate. Nu este suficient sa construiești un produs bun, ci trebuie sa știi sa-l vinzi. Orice mediu academic este acaparat de un articol al dl. Liiceanu sau Plesu, dar ieși de pe poarta Universității si patrunzi in jungla.
    De mult de tot dl Liiceanu a scris o serie de articole, un dialog cu muncitorii de la IMGB. Erau momente de cumpăna si efortul era dedicat unui efort electoral. In ziua de astăzi este clar – discursul care se vinde nu trebuie sa țină seama de acest ciclu electoral, ci o educație permanenta.
    Funcționarului care își vede job-ul amenințat, sau trăiește la limita subzistentei, nu ii este suficient un text din revista 22, ci are nevoie de ceva de care sa se agate. Acel ceva lipseste, iar in lipsa lui, refugiul este un produs talibanilor de la antene. Acela se vinde.

  4. Aveti destula dreptate in ce spuneti si se vede buna intentie. Dar si dvs. aveti o doza de idealism.

    Eu (eu generic), daca ziua muncesc (in diferite feluri) iar seara citesc, nu am prea multe relatii cu vecinii, ca sa ma duc si sa le schimb programul tv. Nu ma bat pe burta cu multa lume.

    Iar daca vad ca un comentator care nu stie sa puna virgulele sau face dezacorduri sau nu are proprietatea termenilor face comentarii rautacioase despre Plesu ma infurii. Uneori, (dar rar) reactionez.

    Au fost doar exemple. Este o ruptura intre doua lumi. Una e mai meditativa, alta e mai directa. Printre cei meditativi sunt mult mai putini militanti decat printre ceilalti. Unul dintre morive este ca primii au alte preocupari, e greu sa inchizi cartea si sa lipesti afise. Dar cred ca sunt motive mai multe si mai subtile.

    Si eu sunt pesimist, dar altfel, Nu cred ca aceste lumi vor relationa corect. Cred ca o strategie trebuie elaborata pornind de la aceste realitati.

    Dvs. cunoasteti cazuri concrete de oameni care, odata creierul spalat, sa isi fi revenit in urma unei revelatii? Eu, nu! De la aceasta constatare trebuie pornit.

    Gabriel Deliu, Rm. Valcea

    • Multumesc de raspuns:
      1. Nu sunt pesimist. Ieri eram doar trist.
      2. Nu cunosc cazuri de oameni spalati pe creier. Dar cunosc cazuri de oameni care nu cunosc alternativa. Sa va dau cateva exemple:
      a. Multi din cei fara bani, viseaza sa aibe bani considerand ca vor fi mai fericiti. GRESIT, dar nu cunosc alternativa.
      b. Multi din cei din tara, care nu au fost plecati sau doar au fost in vacante, viseaza sa plece, considerand ca vor fi mai fericiti. GRESIT, dar nu cunosc alternativa
      c. Multi din cei care nu fura, considera ca cei care fura se vor satura. GRESIT
      Si tot asa.

      Deci, raspunsul la intrebarea dumneavostra este:
      Nu, nu cunosc oameni spalati pe creier care sa isi fi revenit, pentru ca nu exista oameni spalati pe creier. Exista doar oameni care nu cunosc alternativa. De aceea rolul DUMNEVOASTRA este foarte important.

      • Ai citit cartea lui Aitmatov, „O zi mai lunga decat veacul”? De acolo a aparut termenul de „mankurt”, om spalat pe creier (acolo, intr-un mod barbar, chiar fizic, intr-un sens).

        Oamenii care isi insusesc, fara discernamant, ideile stapanilor, care nu mai au memorie sau isi uita istoria se cheama ca sunt in acest fel.

        Rezum (si accentuez intentionat) ce spui tu: nu exista nici criminali, doar oameni rataciti. Hitler, Stalin, Pol Pot, Ceausescu nu cunosteau „alternativa”. Dar ei erau, pe fond, oameni buni. Doar ca nu le-a deschis nimeni ochii. Nu au avut vecini ca lumea care sa le mute tv-ul de pe Antena3. Nu stateau pe scara cu Plesu. Ghinion.

        Daca tii cu tot dinadinsul sa traiesti intr-o lume ideala, poti nega acest fapt. Nu cred ca atitudinea de predicator, „toti au un fond bun dar nu isi iau seama”, e productiva. Si iti amintesc ca mai inainte invitai la realism si pragmatism.

        Crezi ca la Antena3 poate intra lumea de pe strada, ca sa ii combata? Cine vrea, se duce acolo si „pac la razboiu”? Mai gresesc si ei dar nu fac aceeasi greseala de multe ori, nu sunt atat de prosti.

        Eu raman pesimist.

      • … fara educatie nu exista speranta, fara lege nu exista dreptate, nu am vazut-auzit nici un un intelectual fericit… care ALTERNATIVA?

  5. Sunt o multime de asociatii,ong uri cu obiect de activitate ,demnitatea umana .Sunt personaje si din pacate personalitati angajate in aceasta „lupta”. Si se tace. Sa fie vorba de proverbiala lene,sau mai grav : FRICA ???

  6. Cred ca ideea ca cineva din cei linsati de A3 sa se duca acolo ca sa-i infrunte este ineficienta si nefezabila. Cum sa faca? Sa se auto-invite? Credeti ca Gadea a uitat cazurile MRU si mai nou Antonescu, invitati care l-au bagat sub masa?
    Mai cred ca cele doua lumi vor ramane distincte multa vreme. Poate ca asa trebuie. Infruntarea trebuie sa aiba loc pe teren neutru.

    • Unde este teren neutru?
      Teren neutru ar trebui sa fie antenele si b1 si restul, intr-o societate functionala.
      Iarasi vreti sa asteptam? Am asteptat 25 de ani.
      Si, da, sa se autoinvite. Sunt metode, daca cineva isi pune mintea la contributie.
      Eu ma duc, dar sunt doar un om normal (nu ma duc, ii fac sa vrea sa ma duc, daca intelegeti).

      Prea usor va dati batut. Nici nu stiti ce puternic santeti si ce FRICA le e lor de dumneavoastra (apropo de un comment mai sus)

  7. „ …o nouă epidemie a răbufnit în ultimii ani în România, o epidemie care adună seară de seară sute de mii de oameni într-un adevărat marş mortuar.”

    Noua ?! Foarte interesant, poate este noua dar pentru dvs pentru ca aceasta a gestat timp de 25 de ani. Ceea ce dvs numiti „noua epidemie” a inceput de fapt inca din anii `90 cand Corneliu Coposu , Ion Ratiu, Doina Cornea, etc. si simpatizantii lor erau mai intai linsati in mass-media ( e drept, nu in toate ziarele ) , ca dupa aceea sa fie vanati pe strazi .

    Realitatea trista este ca in spatiul public romanesc nu prea intalnim o cultura a dialogului ( civilizat ) care presupune in mod obligatoriu si un respect pentru interlocutor ( la limita , daca definesti interlocutorii drept „sobolani” sau „tembeli” , mai poti oare dialoga cu ei ?!)

    La noi atacul la persoana este considerat in mod tacit drept o practica sociala normala si de aceea este atat de extins si atat de bine elaborat (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html).

    Ca atare, in spatiul nostru public ne intalnim mult mai des cu o cultura a dispretului pentru interlocutorul simplu, sau chiar cu o cultura a invectivei , deoarece institutia moderarii care ar trebui sa traseze limitele in care se poate desfasura dialogul este practic absenta. Aceasta de cele mai multe ori nu intervine nici atunci cand apare insulta ( in alte parti cei care insulta sunt imediat avertizati iar in caz de recidiva, banaţi ). Probabil din acest motiv unii considera ca „sunt mai egali decat altii” , cred ca detin adevarul suprem si ca pot intra cu bocancii in spatiul public unde au dreptul natural de a jigni, de a insulta, de a scuipa,etc. fara nici o consecinta ( drept este ca sunt si lasati ! ) , adica exact dupa modelul anilor `90.

    Cine sunt cei care pierd ? Exact cei care respecta regulile unui dialog si comportament civilizat !
    Pentru a vedea diferenta este suficient sa facem o comparatie intre regulile polemicii civilizate aplicate de englezi in 1860 ( !) si sa le comparam cu dialogurile si comportamentele din spatiul nostru public in 2014 :

    „ În orice polemica stiintifica, sociala sau politica, discutia trebuie sa se rezume la schimbul de idei si numai la acele idei care au contingenta cu problema respectiva.

    Partile aflate în polemica folosesc drept argument fie teorii stiintifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce priveste problema discutata.

    Partile nu au dreptul sa aduca în discutie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirma, nici nu confirma validitatea ideilor pe care le sustine.

    Partile nu au dreptul sa puna în discutie motivele care determina atitudinea ideatica a adversarului, deoarece se abate discutia de la problema în sine.

    Etichetarea adversarului prin mentionarea scolii de gândire, clasei sociale, organizatiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încalcare a regulilor polemicii si dezvaluie slabiciunea lipsei de argumente.

    Într-o polemica civilizata conteaza numai argumentele invocate de adversar ca persoana si nu ca membru al unei scoli sau organizatii. Nu ai dreptate pentru ca esti gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai daca argumentele tale sunt convingatoare sau nu.”

    Sursa : http://www.generatiaeuropeana.ro/

    Vedeti vreo asemanare cu dialogurile din spatiul nostru social ? Probabil ca nu.
    Pe de alta parte, in spatiul public de la noi , Antena 3 de exemplu, oricat ar fi de frecventata de unii , nu poate da tonul in intreaga societate ( in nici o ţară din lume mahalaua, satra,etc., nu pot deveni modele de referinta si nu pot furniza sisteme de valori pentru intrega societate ).
    In sfarsit, constitutiile democratice respecta persoana si drepturile ei ( implicit interzic insulta si nu acorda derogari in acest sens ) iar in lipsa respectului ( inclusiv al adversarului ! ) vorbim de o cultura a invectivei si de o pseudodemocratie .
    Altfel spus, orice persoana are dreptul la libera exprimare a opiniei respectiv a unei pareri diferite de cea a interlocutorului ( scrie si in constitutia noastra ) dar nici o autoritate si nici o persoana publica ( fie ea sef de stat personalitate culturala, lider de opinie,etc. ) sau nu , nu are drepturi in plus respectiv dreptul sa insulte o alta persoana pentru ca aceasta are pareri diferite de ale sale , sau sa tranforme spatiul public in altceva decat intr-un loc al respectului
    Sunt lucruri de bun simţ ( considerat de unii demodat ) , dar la noi acesta lipseste uneori pentru ca in mod tacit este incurajata agresivitatea sociala prin care dialogul este blocat.

    P.S. Pentru cei care vor sa-si exerseze spiritul polemic prin argumente si nu prin atac la persoana sau insulta , un exemplu de comentariu civilizat ( cine doreste, il poate combate tot civilizat ) :

    17.03.2014 | Adrian Rusu a scris:
    Cat e de greu de inteles ca si adevarul poate fi injurios? Copii care-si arunca insulte ca ,,grasule,, (sau orice altceva) insulta, stimate domn, chiar daca subiectul ESTE gras. In cazul unuia ca AP, care e imitat de ,,masele intelectuale,, e si mai grav. Spune insa adevarul, fara indoiala. Tocmai ,,respectul,, lipseste din caracterizarile d-lui Plesu . Este nemilos, desi ,,pe drept,,. O fi greu de inteles? E un lucru pe care-l inveti pana-n 20 de ani. Aroganta nu e NICIODATA ,,justificata,, de nicio ,,borna premianta,, (s.n.)Recititi ,,Oameni de plastilina,,- cautati calificativele adresate lui Gadea (sunt juste!). Nu sunt ,,acide,, sunt caustice, nu inteapa ci ranesc. Dl- P sublimeaza o agresivitate care ar vrea sa ucida. Nu-mi place nici mie Gadea, cum nu place f. multor oameni, dar cat timp e in viata si te poate auzi, trebuie sa-l menajezi. Gadea nu e inca un personaj. Nu toate adevarurile sunt bune de spus. Mai ales daca poti, prin autoritate, sa difuzezi insulta . Trebuie sa taci asupra p-ctului sensibil. Nu apar in niciun fel dreptul A3 de a insulta sau de a manipula, dar o fac TOATE televiziunile…si la fel de murdar.
    http://www.revista22.ro/cum-la-ajutat-andrei-plesu-pe-mihai-gdea-ce-pacat-antena-3-39379.html

  8. Aţi văzut cum intră aer într-o sticlă din care verşi apa? Asta pentru că nu poate rămâne acolo locul gol. Cam aşa stă treaba şi cu spaţiul public: cineva s-a găsit să-l ocupe pentru că nu era nimeni acolo. Pe Gâdea îl găseşti la locul lui seară de seară, dar găseşti seară de seară pe cei care i s-ar opune? Gâdea e plătit pentru ce face, opinenţii săi nu ar avea nevoie să fie plătiţi, însă preferă alte ocupaţii asanării cetăţii. Vreţi să vindecaţi ţara? Ieşiţi zi de zi în agora şi vorbiţi oamenilor, daţi-le alternativa la Gâdea! apoi veţi avea şi timp pentru meditare.

  9. Gâdea ( o fi un nepot al Săzănicii?), Ciuvică, Ursu, oameni fără o minimă cultură, respect, educație, nu au alt drum decât cel al vechilor activiști școliți la cursuri fără frecvență, mercenari ai unui rechin pe nume Voiculescu, NU mă mir, sunt mâhnit, nu mai contează cine scrie cărți, articole strălucite, eseuri, contează doar să vii pe sticlă și să te prezinți ca orice fandfaron fără rușine. Este epoca celor de pe sticlă. Se va sfârși oricum, în viitor ei nu vor exista.

  10. CIUMA lui Camus se refera metaforic la nazism. Orice doctrina dezumanizanta, adica si cea comunista, isi are „servantii” ei. Servii ei, mai degraba. NU in asta consta noutatea, ci in faptul ca romanii n-au invatat nimic din experientele trecute, asa cum s-a intamplat la alte popoare. Ele au reusit sa puna ordine in ograda. Probabil ca la noi mai functioneaza inca celebra „Da’ muieti is posmagii, cucoana?” Adica preferam sa ni se puna pietroiul de gat in loc sa facem minimum de efort. D-l Plesu se sacrifica in zadar, baronii (ce nume!1?? pentru niste gainari) sunt mai tari. Antena va trece, cu Voiculescu et comp. Dar pietroaiele din mentalitatea romanilor raman. A propos, pentru cei care mai au iluzii, nu poti vorbi cu vecinul, ca sa-l lamuresti asupra nonvalorii celor de la antena decat daca folosesti aceeasi limba. Se pare ca majoritatea adora limba de lemn, iar nivelul lor de cultura se rezuma la click.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Ghitulete
Dragos Ghitulete
Jurnalist, a realizat de emisiuni la RFI Romania si Radio Romania. Talk-show-urile gazduite de el au fost premiate in 2007 de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, iar in 2008 de Clubul Roman de Presa. "Gluma ruseasca" este ultima sa carte, publicata la Cartea Romaneasca.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro