vineri, martie 29, 2024

Noua Europă de Est, în pericol. Se mai poate impune Occidentul în al doilea Război Rece?

Idei cheie:

  1. Ucraina este un stat compromis pe termen lung;
  2. Din punct de vedere economic, militar, strategic, teritorial şi simbolic, Ucraina este în genunchi în faţa Rusiei;
  3. Posibilităţile (disponibilitatea) Occidentului de a ajuta concret Ucraina par, la ora actuală, minime. A trimite victima să negocieze cu călăul este în cel mai bun caz o glumă proastă, iar apelul la serviciile OSCE este calea cea mai sigură spre „îngheţarea” dosarului şi nesoluţionarea lui (vezi Transnistria 1992);
  4. Nicio ţară cu conflicte îngheţate şi trupe ruseşti staţionate pe propriul teritoriu nu va putea adera la NATO sau la Uniunea Europeană (aviz Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei), adică obiectivul esenţial al doctrinei actuale a Kremlinului;
  5. Încrederea Rusiei de a proceda astfel („metoda conflictelor îngheţate cu trupe ruseşti staţionate”), pentru blocarea avansului structurilor euro-atlantice spre Est, se bazează pe o convingere simplă şi cinică a Moscovei: nimeni nu va îndrăzni să-i îndepărteze cu forţa pe soldaţii ruşi intraţi abuziv pe teritoriile statelor din noua Europă de Est. De la această îndrăzneală pleacă totul;
  6. În primul Război Rece, Statele Unite şi Occidentul au înţeles că numai opunând Uniunii Sovietice o forţă militară cel puţin egală pot limita potenţialul agresiv al acesteia („the doctrine of containment”, George Kennan, 1947);
  7. Al doilea Război Rece, declanşat de Rusia înaintea Summitului de la Vilnius şi acutizat după debarcarea lui Ianukovici în penultima zi a Olimpiadei de la Soci, pune Occidentul în faţa unei dileme: fie asumă costurile imense de a înfrunta din nou Rusia şi de-a-i anula pretenţia istorică la „sferă de influenţă”, fie cedează definitiv „vecinătatea estică” viitorului proiect al Uniunii Euroasiatice, pe care Moscova îl va anunţa oficial în 2015.

*

După deplasarea frontierelor Occidentului spre Răsărit, ceea ce se numea „Europa de Est” până în 1989 este acum „Europa Centrală”. De la republicile baltice şi Polonia, în Nord, până la România şi Bulgaria în Sud, extinderea spaţiului euro-atlantic a înglobat 12 state în cele trei lărgiri consecutive ale NATO (1999, 2004, 2008), respectiv 11 ţări în cele trei lărgiri ale Uniunii Europene (2004, 2007, 2013).

Astăzi, noua Europă de Est este cunoscută sub denumirea soft de „vecinătatea estică a Uniunii Europene” şi este formată din şase republici care au făcut parte din URSS: Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan.

Nu o dată, Vladimir Putin a afirmat că „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX a fost  destrămarea Uniunii Sovietice”. Desigur, am putea răspunde că depinde de unghiul din care privim istoria, căci pentru naţiunile din fostul bloc socialist a fost cea mai mare bucurie a secolului XX, dar asta nu contează în discuţia de astăzi.

Ce trebuie deci să înţelegem de aici? Simplu: că, atâta timp cât se va afla la conducerea Rusiei, Putin va face tot posibilul pentru a apăra ceea ce crede că sunt „interesele strategice ale Rusiei la frontierele sale” şi, dacă tot nu mai poate da timpul înapoi, cel puţin să oprească avansul Occidentului în fostul spaţiu sovietic, adică în ţările din programul „Parteneriatul Estic” al Uniunii Europene. Sub nicio formă aceste state, în viziunea Moscovei, nu trebuie să ajungă în siajul Occidentului, indiferent de voinţa majorităţii cetăţenilor lor. Destinul lor, a decis Kremlinul, este fie să rămână o zonă tampon, fie să adere la Uniunea Euroasiatică. Acesta este, pe scurt, mesajul-cheie către Occident: opriţi înaintarea, aţi ajuns la linia roşie a spaţiului de interese al Rusiei!

Ucraina este cel mai elocvent şi mai fierbinte exemplu al acestei împotriviri tenace a Rusiei faţă o eventuală opţiune pro-occidentală a oricărei foste republici sovietice. Am mai spus-o, Rusia nu are neapărat nevoie să anexeze Ucraina în ansamblu, căci efortul de a hrăni un stat sărac, divizat şi vulnerabil este mult prea mare, dar esenţial este ca Ucraina să nu aparţină niciodată Occidentului. În oglindă, nici Uniunea Europeană nu pare prea dornică să înglobeze astfel de teritorii cu probleme structurale grave, astfel că soluţia „integrare fără aderare” (un fel de concubinaj fără obligaţii) se profilează tot mai limpede: desfiinţarea vizelor da, Acord de Asociere da, Spaţiu Comercial Liber da, piaţă comună şi influenţă politico-administrativă a Bruxellesului da, membership ba. E maximum ce pot spera, realist vorbind, ţările cărora le aparţin formal regiunile „marcate” militar de Rusia, precum Abhazia şi Osetia de Sud, Crimeea, Transnistria.

Până în prezent, reacţia Uniunii Europene a fost moale, şovăitoare, parcă temătoare, oricum neconvingătoare şi, dacă n-am bănui că e vorba doar de tactica de a cumpăra timp pentru a formula un alt tip de răspuns peste câteva săptămâni, de-a dreptul naivă. Cum să-i trimiţi pe Arseni Iaţeniuk şi artizanii „loviturii de stat fasciste” de la Kiev să negocieze cu Putin? Ce ar putea negocia? Evident, e timp pierdut (sau, depinde cum privim lucrurile, timp câştigat?) iar situaţia de pe teren nu se va modifica. Grupul de contact, OSCE, rundele de întâlniri care vor deveni cu timpul tot mai tehnicizate şi mai birocratizate etc., n-ar face decât să înmormânteze orice şansă de a-i face pe ruşi să plece din Crimeea. Dacă se va recurge până la urmă la această metodă a negocierilor politico-diplomatice nesfârşite, e semnul sigur că Uniunea Europeană nici nu mai speră la redarea Crimeei către Ucraina. Personal, chiar cred că Uniunea Europeană ştie de pe-acum că Rusia nu va mai pleca din peninsula care-i asigură deschiderea la Marea Neagră. Nimic nu e mai convenabil astăzi Rusiei decât un format de negociere sub egida OSCE, care se va dovedi cu certitudine un drum înfundat.

Pe de altă parte, Putin nu cu Ucraina, Republica Moldova sau Georgia vrea să stea la  masa tratativelor. Anul trecut, Putin îi spunea chiar şi lui Cameron că Marea Britanie e o ţară prea mică pentru a intra în negocieri directe cu Rusia… Nu cu Iaţeniuk sau Leancă îşi propune Kremlinul să discute „balanţa de putere” a lumii. Ucraina e prea mică pentru o strategie atât de mare iar Republica Moldova nu există în această ecuaţie (din fericire pentru moldoveni!), decât după virgulă. De ei se va ocupa mai târziu (Transnistria, Găgăuzia), după ce pune pe butuci noul regim pro-occidental de la Kiev. Dumneavoastră v-aţi mai investi banii pe teritoriul Ucrainei, în aceste condiţii?

Moscova vizează fără îndoială statutul de super-putere pe care l-a avut până în 1991, recunoaşterea şi privilegiul de a fi tratată drept egala Statelor Unite şi a întregii comunităţi a democraţiilor occidentale, şi pe care speră că numai un nou Război Rece şi teama europenilor de tancurile sau rachetele ruseşti le mai pot restitui unei puteri de modă veche (definită ca „hard power” plus „diplomaţia gazului”), tot mai ignorată însă în ultimii douăzeci de ani pe scena politicii internaţionale. Acum înţelegem şi mai bine ce important ar fi fost gazoductul Nabucco West („trădat” finalmente de Uniunea Europeană şi Statele Unite, fiecare pentru propriile motive/interese economice): ar fi redus dependenţa cvasi-totală a Europei de Est şi pe cea parţială a Europei Centrale de gazul rusesc. Inclusiv Ucraina ar fi putut fi alimentată (probabil nu în totalitate), în viitor, printr-o derivaţie a gazoductului Nabucco din segmentul său românesc, ca resursă alternativă la conducta Gazprom.

În fine, întrebarea centrală este: ce poate face acum Occidentul? La obiect (adică îndepărtarea trupelor ruse din Crimeea), aş spune că nimic. Este chiar posibil ca cei aproximativ 60% etnici ruşi localnici să dorească sincer revenirea la Rusia-mamă, căreia i-au aparţinut de jure până în 1954, decât să trăiască într-o ţară divizată şi nesigură, aproape falită. Dar nu asta contează cel mai mult acum (nici măcar pentru Ucraina nu este decisivă Crimeea, cât perspectiva euro-atlantică, la rândul ei blocată), ci gravă ar fi „legitimarea” unui anumit tip de revizionism rusesc care priveşte spre spaţiul Uniunii Sovietice de până în 1991.

În faţa acestei tendinţe ameninţătoare pentru întreaga Europă de Est (în noua ei definiţie geopolitică), ar trebui pregătit un răspuns ferm şi complex, multidimensional, care să zdruncine convingerea Moscovei că Occidentul este prea laş sau prea comod ca să-i înfrunte pretenţiile de a avea o sferă de influenţă împotriva voinţei naţiunilor vecine, deci un răspuns de genul celui pe care NATO şi „lumea liberă” l-au dat Uniunii Sovietice de-a lungul primului Război Rece. În caz că aspiraţiile naţiunilor est-europene de a adera la sistemul euro-atlantic mai interesează cu adevărat, astăzi, pe cineva.  

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. As prezenta un punct de vedere optimist, pe concluziile dumneavoastra:
    1-2. Ukraina n-a ingenunchiat fara lupta nici in 1944, rezistenta durand pana in 1954; nu cred ca societatea rusa in anul de gratie 2014 si urmatori ar accepta un razboi ruso-ucrainian;
    3.Cred ca e vorba mai ales de a nu se inlatura-diplomatic, negocierile, sunt convins ca Occidentul nu-si face iluzii.
    4-5.Dar daca aceste tari, cunoscand Moscova din lunga perioada a dominatiei sovietice vor intelege ca singura posibilitate de a-si salva viitorul va fi sa-si amputeze partile cangrenate, de altfel infestate de alogeni inamici etnicitatii proprii?
    Dupa parerea mea, esential este ca reactia Occidentului sa fie de natura celei din razboiul rece-nu vad -cu exceptia americanilor-ca s-au implicat prea mult si cu costuri prea mari.Aceasta reactie a dus la deteriorarea situatiei „maselor largi populare”din fosta URSS care a condus la prabusirea acesteia.Rusia nu-i chiar URSS, daca s-a putut realiza imposibilul-cine s-ar fi gandit-de ce nu s-ar putea pe aceleasi baze, dar in conditii mai favorabile-acelasi lucru?Dupa betia recuceririlor, va urma trezirea rusilor care se vor vedea stigmatizati si traind mai prost chiar decat fostii lor tovarasi intru sovietism.Evident, pentru pacea popoarelor, Imperiul Raului continuat de Rusia, va disparea in cele din urma! „Nu trebuie sa speri ca sa actionezi, nici sa reusesti ca sa continui”!

    • Occidentul va mai câștiga încă 10 războaie reci, dacă va fi nevoie. Când o să-i vedeți pe nemți sau pe britanici emigând în Rusia, atunci să vă faceți griji pentru soarta Occidentului. Deocamdată fluxul e în sens invers. Ucraina nu e în genunchi decât în măsura în care și Polonia era în genunchi în 1981. Eu zic că nu era, dar depinde doar de ucraineni să facă ceea ce trebuie, așa cum în 1981 a depins doar de polonezi.

      Rusia se teme de Occident și s-a temut întotdeauna. Numai nevoia de a scăpa de Hitler i-a obligat pe occidentali să apeleze la Stalin, care i-a adus astfel pe sovietici în Mitteleuropa (asta ca să nu mai folosim termeni gen ”Europa Centrală”, al căror sens este și politic, nu doar cultural.). Dar Rusia funcționează practic pe banii Occidentului și orice nou Război Rece ar închide robinetul cu bani pentru ea.

      Superioritatea Occidentului e una simplă, de bază: știe să producă bani și alimente ieftine. Comunismul așa s-a prăbușit, când n-a mai fost în stare să producă alimente pentru populație, iar asta nu s-a întâmplat doar în România. E drept că în RDG magazinele alimentare au stat goale doar câteva săptămâni, după care le-au umplut firmele vest-germane, dar asta e, distanța față de Frankfurt e tot ceea ce contează în Europa, iar România e un pic cam departe.

  2. Un raspuns ferm si complex intradevar. Statele din noua Europa de est ar trbui sa-si rezolve problemele imediat cu riscul pierderii acestor zone controlate de Rusia urmat totul de integrarea rapida in NATO si UE. Rusia nu are nevoie de Transnistria sau Abhazia, ea urmareste doar controlul in statele respective. Crimea este , in schimb, alta discutie.

  3. Din analiza dumneavoastră, domnule Naumescu, se înţeleg clar câteva lucruri şi se ivesc nişte întrebări:
    1. Rusia a acţionat pentru a pune punct extinderii UE în Est.
    2. Rusia şi-a „sigilat” astfel „spatele” european
    3. Rusia este interesată să „joace” mai ales in Asia, unde are şi iesire la ocean, iar pentru asta trebuie săa aibă linişte în „spatele european”. Adică, va concura cu SUA în zona pacifică.
    4. Relaţiile Rusiei cu China, India, Iran vor evolua în acest mare joc către….
    5. „Sigilarea” frontierei europene în faţa avansului UE o va obliga pe acesta din urmă să privească mai atent către spaţiul nord african şi OM. Ce rol au/au avut „primăverile” din nordul Africii şi Egipt?
    6. Nu aveţi cumva impresia că la marea masă de joc s-au „făcut” din nou cărţile pentru marii jucători şi toată scenografia revoluţionară din ultmii trei ani are doar rolul de a face „onorabil” momentul?

    • Cărțile nu sunt niciodată definitv făcute, asta se poate observa din istorie. Explicația e una mult mai simplă, țările performante încearcă să-și exporte modelul social, politic și economic, iar în țările mai ”neajutorate”, populația este adesea dornică să adopte modele sociale, politice și economice mai de succes. Sigur că guvernele acelor țări ”neajutorate” se opun în general adoptării acestor modele, pentru că guvernanților (Ianukovici, Ponta) le merge destul de bine în modelul existent, iar în cel nou și-ar pierde puterea.

      Însă suportul popular pentru preluarea unui nou model este cât se poate de real. Numai propaganda de la Antena 3, combinată cu emigrarea masivă a românilor care doreau schimbarea, a dus la situația anormală din RO, unde sprijinul popular pentru USL și pentru atitudini pro-Rusia sau pro-China. Dar situația din Ucraina este normală, modelul occidental este evident de preferat, iar ei îl au pe cel rusesc.

  4. Cred ca domnul Valentin Naumescu, aseaza in ,,ecuatia Ucraina,, Rusia pe pozitia fostei URSS si sunt ignorate procesele ideologice, politice, economice, psihihologice ale populatiei ruse. Constant pentru prima oara ca in Ucraina interventia Rusiei este rafinata, complexa, in general poate fi material de studiu in analiza geopolitica: interventie ,,cu mainile curate,,. Pe fond este si costul Kosovo. Presupun ca Putin contientizeaza ca se apropie de conditia de expirare pentru propiul lui popor, de acea se reinventeaza, fie ca importanti lideri occidentali din ultimile deceni, copiind modelul de imagine publica. In acelasi timp se pliaza convingator si cred sincer pe nostalgia URSS, care are si va avea adepti numerosi si putere mare de propagare.

    • Desigur Putin este un exponent, un simbol al orgoliului si nostalgiei imperiale rusesti. Dincolo de Putin si interesele oligarhiei, se asterne stratul gros de prejudecati rusesti. Cultura populara nu are legaturi firesti cu marea cultura ruseasca. Intreaga societate ruseasca e brazdata de conflicte si inapoiere, la toate nivelurile. Poporul rus este fragil si foarte vulnerabil psihologic.

      • Subscriu. Putin este format pe vremea lui Brejnev și nu poate gândi altfel decât în logica standard a KGB-ului acelor vremuri. Însă va duce Rusia tot acolo unde a dus și Brejnev URSS-ul. Ceea ce i-ar trebui Rusiei acum ar fi o industrializare masivă, timp de o generație, nu un nou Război Rece cu Occidentul. Dar asta e, cine nu învață din istorie riscă să o repete.

  5. Strategia Rusiei are un defect in privinta Moldovei. Cu cat ii va bloca mai mult parcursul european cu atat mai mult RM va agrea unirea cu Romania. Pt Rusia e o situatie lose-lose. Oti accepta intrareaRM in Occident ori in Romania. Alegere placuta!

  6. Cheltuielile militare sint o mica fractiune din cheltuiala mare, sociala, asociata obligatoriu cu interventia trupelor terestre. NATO a platit scump aventurile armate la sol din Irak si Afghanistan. Cazul Libiei arata diferenta fundamentala de responsabilitate intre operatiunile aeriene si cele cu trupe terestre. Responsabilitatea finala, politica, economica si chiar militara, TREBUIE sa revina popoarelor implicate in conflict. Nicidecum trupelor sau popoarelor NATO.

    Strategiiile europene si mai ales cele americane sint cu adevarat strategii. Occidentul ajuta democratiile nou nascute. Si numai atit!!!! AJUTA! Nu e cazul sa sustinem economic alte popoare. Ci doar sa le ajutam sa se sustina singure. Romanii impreuna cu toti europenii trebuie sa dezbata si sa inteleaga aceasta strategie, Care afecteaza direct si imediat interesul national si european.

    Cea mai eficienta strategie directa fata de Ucraina este strategia MORALITATII perfecte, in deplina transparenta decizionala. Dupa interventia ruseasca in Crimeea, atit NATO cit si Europa trebuie sa recunoasca si sa-si motiveze transparent toate deciziile. Nici Ucrainei si nici Rusiei nu trebuie sa le oferim sperante desarte. Doar adevarul. Fara orgoliu, fara provocari si fara teama. La polul opus, iata ce porcarii fac rusii in Crimeea din teama si calcule eronate. O aventura inutila intr-un teritoriu care ii revenea Rusiei automat, fara armata, brutalitate si circ. Un simplu referendum ar fi fost de ajuns.

    Revenin la Europa, de 1000 de ori de ori mai importanta decit alte strategii la un loc, este strategia ENERGETICA. Energia verde, regenerabila penetreaza atentia europeana in forta. Europa trebuie sa se implice masiv in energie verde si in desavirsirea Uniunii Europene. Pas cu pas si hotarit. Nu mai e timp de pierdut. Dependenta de hidrocarburi, rusesti sau ne-rusesti, ne duce pe toti la pierzanie.

  7. Foarte buna si la obiect analiza Dvs. Eu insa vad o posibila iesire pentru toate tarile enumerate in analiza de mai sus. E drept, o iesire pe undeva dureroasa dar, o iesire. Va trebui insa disponibilitate si negocieri rapide si cat de cat „confidentiale” ca sa nu spun secrete. Care ar fi aceasta iesire? Una relativ simpla: pentru Ucraina, renuntarea la Crimeea in favoarea unei recunoasteri a independentei sale si noul stat suveran sa se descurce cum doreste cu Rusia. In mod similar si pentru R. Moldova cu Transnistria si Georgia cu Osetia de Sud sau Adzerbaijanul cu Abhazia. O solutie relativ simpla dar care implica niste costuri pentru comunitatile ucrainiene, moldovenesti, georgiene ori azere din respectivele teritorii. In mod normal si firesc, aceste comunitati ar trebui relocate si sprijinite financiar si social la noul domiciliu. Ceva in genul a ceea ce a facut Israelul dupa desfintarea colonilor evreiesti din Fasia Gaza si Cisiordania. E drept, asa cum am spus si mai sus, aceasta optiune implica anumite costuri financiare si sociale, dar in opinia mea este singura care poate duce la o rezolvare rapida in toate cele patr tari.
    Pe de alta parte, Rusia joaca acceasi carte (exceptie partea razboiului) in Crimeea pe care au jucat-o si SUA plus puterile occidentale in Kosovo. Eu inclin sa cred ca Rusia va sprijini mai mult o declaratie de independenta a Crimeei, decat una de anexare. E adevarat, ca o Crimee „independeta” cu multe trupe rusesti acolo. Din pacate, precedentul a fost creat de aliatii nostrii din NATO, fie ca e vorba de SUA sau alte tari ocidentale. Vezi Panama, fosta Yugoslavie, primavara araba etc…

  8. In acest context, ma intreb daca Basescu ar relua proiectul de tara, reunirea cu Moldova, daca Ponta ar mai lipsi de la vizitele lui Nuland, daca romanii ar intelege fereastra de oportunitate pe care am avut-o de la integrare pana acum. daca decidentii nostri politici n-ar avea alte reactii, acum cand Rusia este la usa ! Cand trebuie sa crestem cheltuielile militare, cerute in atatea dati de partenerii Nato.

  9. Ucraina, respectiv Crimeea nu sunt decat pretexte atat pentru Est , cat si pentru Vest. Rusia incearca sa-si ,,umfle muschii” din rasputeri , incercand sa se mentina pe picior de egalitate cu Statele Unite, dar platind un pret destul de ridicat pe termen lung. Pe acelasi termen lung dar si pe termen scurt, nu are sanse in fata Statelor Unite, care sunt mult mai avansate tehnologic, informatic etc. , pentru a-i pune ,,cu botul pe labe” pe rusi. Daca Europa de Vest ezita momentan, pentru ca e santajata cu oprirea livrarilor de gaze, unchiul Sam nu doarme si nu pierde vremea aiurea. S-ar putea ca peste nu mult timp , domnul Putin sa-si piarda popularitatea si nu numai aceasta, cand cetatenii Rusiei vor vedea ca le este afectat la modul negativ nivelul lor de trai, precum si putinele libertati pe care le mai au. Ceea ce am vazut pana acum e doar inceputul jocului :))

  10. Articolele domnului V. Naumescu referitoare la criza din Ucraina sunt, dupa lecturile intreprinse de mine, cele mai clare si realiste scrise in spatiul autohton. De altfel, sunt singurele care spun ceva cu subiect si predicat.

  11. Razboiul rece a insemnat cheltuieli colosale in scop militar potential destructiv. Ar fi posibila alternativa constructiva, respectiv alocari financiare in scopul modernizarii estului, acesta beneficiind de resurse si reprezentand o piata importanta, mai ales in conditiile actualei crize?
    Succesul unei asemenea intreprinderi ar evidentia un decalaj intre statele care au aderat la valorile euro-atlantice si vecinii acestora care presupun ca ar reactiona.

  12. Adevarul, ca intotdeauna, e undeva la mijloc, pe termen scurt, crimeea va fi cedata, ukraina si moldova vor fi zona tampon. tratativele intre rusia si vest sunt numai pt a calma spiritele si a da o aparenta a dialogului civilazat. nici in 10 ani rusia va fi pe butuci, si ceea ce se intampla acum in crimeea va fi in in rusia. asemea iesiri nu se iarta, si atunci marele imperiu rus va fi intradevar istorie, o iugaslavie la scara mai mare.

  13. fara prea multa legatura cu articolul, eu tot astept sa apara in presa o poza cu cei doi mari refugiati pe care Rusia ii protejeaza in momentul asta de agresiunea fortele pro-occidentale, Ianukovici si Snowden. sa-i vedem cum isi dau mana, cum isi zambesc cordial (sau poate sa-si faca un selfie cu aifonul ca aia la Oscar). rusii ar trebui sa-i cazeze impreuna, sa poata schimba linistiti impresii.

  14. Analiza d-lui prof. Naumescu este rece, de o luciditate incontestabila,iar concluziile succinte din alineatul final, in acelasi registru.
    Crimeea odata insfacata,nu va mai iesi (usor) din gheara rusa si, in situatia data, Ukraina nu va mai putea sa aspire de facto ca membru cu drepturi depline in UE si cu atat mai putin in NATO. Cred insa ca reactiile occidentala si transatlantice (asprirea regimului de vize,blocarea de investitii si conturi rusesti,reconsiderare de acorduri economice si diplomatice etc) ar putea avea un impact intern, in interiorul segmentului de populatie rusa antiputin,deloc neglijabil,care dupa finalizarea alegerilor prezidentiale si-a temperat tonul si a intrat in mocnire.
    Va propun un scenariu,e drept ca frizeaza utopicul dar nu imposibilul,ca in Piata Rosie,la niste mitinguri viitoare,pe alte teme dar cu presedintele in plan central,intre alte lozinci sa se auda si „Putin,jos labele de pe Ukraina” !?
    Noua diplomatie dezvoltata de Kiev, si pe asta ar trebui sa se mobilizeze.Ar putea fi rezultate surprinzatoare.

  15. Ecuatia este mai complexa, intervenind si factorii razboiul antiterorismului, Iran-Siria, Palestina, pozitia Chinei si nu poate fi solutionata doar la nivel regional. Iar daca Ucraina iese din sfera Rusiei (chiar cu Crimeea blocata), Rusia pierde un partener din Uniunea Euroasiatica si in schimb se trezeste cu un vecin important ostil, de aceea cred ca deja Rusia a pierdut in aceasta faza.
    Cred ca o pozitie ferma fata de Rusia trebuie sa contina oferta unui plan de cooperare global si pe termen lung.

  16. Cred ca d-l Naumescu are o viziune corecta asupra viitorului ,,inghetat” al Ucrainei, Occidentul avind interese infinit mai mari de a coopera economic si energetic cu Rusia, astfel ca situatia acesteia, ramine pe planul doi.De altfel, nu cred ca UE chiar voia sa integreze Ucraina, data fiind situatia economica si coruptia endemic de aici, cit mai ales sa faca gesturi simbblice incit sa evite ca ea sa se arunce in Bratele Rusiei,Cred ca scopurile UE, privind evolutia (declarant) europeana a Ucrainei s-a realizat, incit nu mai este de asteptat un conflict mocnit cu Rusia, bucurindu-se intr-un fel ca nu trebuie nici sa o integreze economic.

    • La intrebarea unui reporter de la Vocea Rusiei, daca Romania are intentii de a-si reconstitui Romania Mare.

      Basescu i-a raspuns, ca Romania nu are experienta alipirii de teritorii ce nu-i apartin.

      Cand mama lui Stalin l-a intrebat ce inseamna sa fii secretar general, el i-a spus ca e un fel de tar.

      Tarismul a incercat sa se intinda cat a putut, comunismul si-a extins dominatia si mai mult.

      S-a prabuist tarismul, ca sa apara o plaga si mai grea, comunismul.

      S-a prabusit comunismul, ce plaga va urma, nu e exclus sa fie o buba si mai rea.

      Ce se intampla in Ucraina nu e decat o continuare de revenire imperiala tot de tip tarist.

      Poporul ucrainean ca si cel roman isi doresc mai degraba o apartenenta europeana decat asiatica.

      Un presedinte corupt ajuns in fruntea Ucrainei a acceptat sa reprezinte marioneta Cremlinului fiind rasplatit din plin cu favoruri de prost gust specifice secolului XIX scontand pe protectie din partea Rusiei.

      Cand Uniunea Sovietica s-a dezintegrat insasi poporul rus a sperat la instaurarea unei democratii de tip occidental in vederea dobandirii unui trai mai decent si civilizat.

      Intrucat de atunci si pana acum prea putin s-a realizat in acest sens insasi populatia rusa manifesta nemultumiri ce ar putea degenera intr-o alta revolutie destabilizatoare.

      Putin ca exponent al conducerii unei tari prin forta, desinformare si spionaj politic vrea sa dovedeasca propriului sau popor ca poate sa domine si sa anihileze in fasa orice miscare din afara, dar mite una din interior unde e stapan pe mijloacele de represiune.

      Putin uita ca pentru a tine pasul cu progresul tehnologic actual din tarile civilizate trebuie sa existe o cooperare pasnica si pentru a inspira increderea celor de care are nevoie a facut eforturi disperate cheltuind 51 de miliarde de dolari cu ocazia olimpiadei de la Soci.

      Lenin spunea ca in vederea succesului bolsevic trebuie aplicat principiul “doi pasi inainte si unul inapoi”. Putin face un pas inainte si trei inapoi.

      Daca in 1994 cand Ucraina si-a declarat independenta nu ar fi crezut in garantiile ce i s-au dat ca are asigurata independenta, daca cedeaza toate bazele nucleare, azi Rusii nu ar fi indraznit sa incalce acordul si sa invadeze Ucraina, in Crimeea unde datorita infuziei de populatie rusa facuta de catre Stalin rusii sunt preponderenti si ar putea avea mai degraba sanse de izbanda.

      Ajungerea la Casa Alba al unui presedinte cu vederi socialiste a lasat impresia atat lui Putin cat si lui Medvediev, ca au in Obama un aliat ce va tolera tentativele lor de redevenire o mare putere, mai ales ca Obama i-a asigurat, ca daca va castiga alegerile va avea la indemana alte pirghii de manevra pentru a conlucra.

      Putin insa nu-si da seama ca prin gresala care o face se poate izola de intreaga lume. Poate crea o puternica miscare de opozitie in Rusia si poate aprinde extremismul Islamic al tatarilor din Crimeea din partea tatarilor, confruntandu-se in viitor cu alt val de terrorism.

      Sigur ca exista si posibilitatea ca in lipsa de fermitate din partea tarilor civilizate rusii sa nu se opreasca la cucerirea Crimeii ci sa inainteze treptat pana spre Kiev.

      Nimeni nu doreste sa puna benzina pe foc atunci cand apar scantei in diverse puncte pe glob, ce ar putea provoca un al treile razboi mondial.

      Istoria o dovedeste, pentru ca nimeni nu s-a implicat sa contaracareze agresiunile rusesti in Ungaria sau Chehoslovacia, pt ca declansarea unui alt razboi mondial ar avea consceinte catastrofale.

      In acelasi timp, daca Rusii vor incepe sa-si realipeasca tinuturi disputate, vor starni si dorinta altor state de asi recuceri tinuturi pierdute ca Japonia, China si alte tari.

      Asa ca avand in vedere situatia economica destul de precara a Rusiei nu stiu cum ar putea face faca presiunilor interne si experne pe care un dictator le poate provoca din ambitii prostesti si fanteziste.

      Maur

      • La scară istorică, disputele și reconfigurările teritoriale nu încetează niciodată, asta e realitatea. Sigur că la scara duratei de viață a unui om (și mai ales la îndoctrinarea politică pe care o primește acel om :P ) statele par veșnic imuabile. Dar nu e deloc așa. URSS-ul, Cehoslovacia și Yugoslavia au dispărut în timpul vieții noastre, însă niciuna dintre ele nu exista la nașterea bunicilor mei, de exemplu. Asta fiind înainte de 1914, ca să n-avem vorbe :P

  17. Riscul pe care si-l asuma oligarhii rusi e ca risipesc pe nimicuri imaginea vrednicului soldat rus care a eliberat Occidentul de sub jugul fascist.
    Superioritatea „strivitoare” a Rusiei seamana cu a Germaniei fata de polonezi in chestiunea Danzig-Krîm din 1939 doar pentru ca nu prea avem presa, corespondenti, se comenteaza doar din studio. O Românie Regala ar fi pastrat TVR Cultural (cum au rusii, polonezii si ucrainenii!) si ar fi preluat de pe Euromaidan macar la 9 martie 2014 evocarea poetului Şevcenko. Amuzant in postromânism e ca, dimpotriva, nechezolii nostri n-au acordat nicio atentie Bicentenarului, parca întunericind poporul sa nu observe cumva ca, la agresiune imperialista, e nevoie si de Poet National pentru intarirea sufletelor celor pusi pe rezistenta, nu pe slujirea intelectuala a invadatorului.

    • Nu sunt promonarhie, ba dimpotriva: nu prea sufar rexii, profitori ai unui pedigree atoatecuprinzator. Insa nu gasesc niciun motiv prin care aß putea respinge comentariul dvs.
      Cred si eu ca asa s-ar fi petrecut lucrurile precum spuneti.

  18. Intr-adevar cele mai „realiste” analize scrise in romaneste despre criza ucrainiana. Doua observatii, totusi.
    Daca sunt definite, notiunile se accepta in definitia data de autor. Cu toate acestea, avand in vedere miza geostrategica, nu cred ca este foarte buna ideea de a redefini Europa de Est in functie de evenimentele din ultimii 20 de ani. Desigur, strict geografic vorbind, Europa se termina adanc in Rusia si cu toate acestea, politic, de trei secole, Europa se termina acolo unde incepe Rusia.
    Daca autorul crede ca UE isi largeste granita in Europa, atunci Rusia nu are niciun drept sa se impotriveasca, daca insa se accepta ideea ca zona unde ne aflam acum in conflict este parte a hinterlandului euro-asiatic rus, Rusia pare in legitima aparare.
    Asta ca sa vedem ce se pot ascunde dupa notiuni si concepte.
    La fel cu Razboiul rece. Aici insa, e clar, nu avem o definitie noua iar dupa cea veche ce se intampla acum legat de Ucraina nu are caracteristicile unui nou razboi rece dintre Rusia si Occident. Datele problemei sunt atat de diferite incat folosirea acestui termen mai mult incurca decat ajuta.

  19. Eu vad foarte diferit atat problema cat si evolutiile ulterioare. In primul rand, ceea ce vad este o incercare disperata a lui Putin si anturajului de a se impotrivi mersului normal al istoriei, si anume, decaderea si in final disparitia imperiului rus. Zvarcolirea aceasta are legatura mai mult cu Rasputin decat cu Cehov, Dostoievski, sau Ceaikovski. Cat timp crede ca va mai functiona prostierea rusilor cu orgoliul national, mama rusia, si interesele rusilor dincolo de lungul nasului? Atata timp cat vor mai avea rezerve naturale de exploatat si pe care ceilalti vor dori sa le cumpere. Dupa ce se termina sau se gasesc alternative, va urma degradarea accelarata a imperiului si faramitarea lui. Au patit-o si altii de-a lungul timpului dar se pare ca „singura lectie din istorie care se retine este aceea ca niciodata istoria nu este inteleasa”. Intr-un fel este mare pacat, fiindca atata talent si energie ale unui popor, cel rus, sunt pur si simplu irosite de aventurieri gen Putin si cei din jurul lui. Daca ar folosi perioada de timp in care inca mai au rezerve naturale de exploatat si vandut sa modernizeze tara, sa educe populatia, si mai ales sa-i dea un sistem de valori compatibil cu cel european, pentru ca in final sa se retraga in teritoriul lor propriu si sa-i lase pe vecini in pace, ar putea avea o sansa in viitor. Asa, prabusirea va fi cu mult mai cumplita si mai dureroasa.

  20. Rusia isi are propia politica,Rusia a avertizat UE inainte de Vilnius .
    Ceea ce urmeaza este deja previzibil :trasul de timp si povestile reciproce fac parte din jocul lor :UE,NATO,Rusia,iar SUA v-a impinge pe altii in fata ei vor veni la sfirsit sa ia caimacul.
    Posibila o granita cu Rusia pe NIPRU in cel mai fericit caz or cel putin pe NISTRU in cel mai nefericita situatie pentru Ucraina.
    Statul inventat de rusi tinde sa auto-dispara.

  21. Acestui articol nu i se mai poate adauga aproape nimic in esenta/. Cuprinde si exprima realitatea cea mai reala a acestui spatiu nenorocit al Europei . Personal, am trait intr-un fel ASTEPTAND CU GROAZA IVIREA A ACESTUI MOMENT. S-a creat un fel de iures post 1989, ca lucrurile chiar ca nu mai pot fi” intorse”. Un soi de triumfalism al post razboiului rece , bine regizat de Occident, permanent intretinut de presa occidentala ahtiata si anesteziata de acest fel de ideologie impaciuitorista cu marea tragedie universala a comunismului. CINE a refuzat „Noii Europe” condamanarea alaturi de hitlerism, a comunismului? Nu occidentul? Nu elita politica si culturala a occidentului a prescris medicatia unor stari de lucruri criminal exterminative la adresa unor generatii intregi din tarile ocupate postbelic?Nu acest occident a edulcorat ceea ce nu putea fi nicidecum edulcorat ? Nu , nu condamna OCCIDENTUL !! Descriu doar o stare la care s-a ajuns: OCCIDENTUL s-a tradat pe sine, tradandu-ne pe toti cei de un chip si de o ratiune cu el!! Tradare la scara macro, nu elitist, n doar a unor segmente sociale componente , ci macro -social, chiar daca nu totalmente. Daca acest/acel OCCIDENT al LIBERTATII care ne-a hranit mintile si sufletul si comportamentul in general nu-si revine, iar noi odata cu el, cu sigurantava fi inlocuit de forte cu totul si cu totul intunecate care ne vor ingiti inintunericul lor; un NOU EV MEDIU E FOARTE POSIBIL sa se nasca.

  22. Un nou colaps pe termen lung al Rusiei, oportunitate pe termen mediu pentru Romania si pericol pe termen scurt pentru Europa de Est.

    Analiza mi se pare pertinenta, dar parca are un „ce” la mijloc. Acuma dincolo de subiectivismul ce vine din partea unui roman, cred ca problema in Republica Moldova va fi transata un pic diferit. Dincolo de mine de a gandi pozitiv sau altceva, dar daca europa se intoarce din nou la o retorica tip razboi rece reincalzit, bineinteles cu parametrii secolului 21, ajungem sa vedem din nou linii de care nu se trece. Un fel granita rfg-ddr. Nu pot decat sa speculez pe baza propagandei care se face cum ca Romania va avea in curand granita cu un stat dirijat de la Moscova sau chiar cu Moscova in persoana. Interesul nefiind granita cu Romania, cat granita cu RM. Aici ajung si la afirmatia de mai devreme. Cu ramasitele ucrainei baricadata pe linii de razboi impotriva rusiei, accesul in Transnistria devine inexistent. Atata timp cat ucraina nu aproba tranzitul aerian sau terestru pentru orice forma de contact intre autoritatile ruse si cele din Transnistria, regiunea dispare in mai putin de un an. Ca o paranteza, nu stiu cat de relevanta dar oricum ce merita mentionata, in timpul conflictului din Yugoslavia Rusia a cerut drept de tranzit prin Romania pentru a desfasura trupe in Kosovo, cum au fost refuzati, au avut dificultati ulterior sa desfasoare „trupe de mentinerea a pacii” in regiune.
    Mai este un teritoriu in nord similar, dar care este inglobat oficial in rusia si are acces pe cale maritima catre Sankt Petersburg, acela este unul din exemplele teritoriilor nesustenabile ce vor fi puternic sustinute cu orice cost de Rusia pentru a le mentine loialitatea, o blocada economica inseamna si acces restrictionat catre lituania si polonia. Revenind la ucraina sau ce va mai ramane din ea, va fi la randui o zona tampon sustinuta de occident, pentru ca Macar Europa Centrala sa nu aiba granita directa cu Rusia, aici vom vedea daca sustinerea Romaniei ne va ajuta si pe noi sa evitam astfel de vecinatate.

    Poate ca judec in tuse prea groase asa ca o sa fac o remarca si pentru una mai subtire. In cazul care situatia se detensioneaza macar pana la nivelul de dupa invazia din georgia, statele occidentale vor pune la sertar tot ce au semnat cu Rusia, memorandumul de la Budapeste din 94 acordul de la Istambul din 99 si toate celelalte. Noua tichie de margaritar a Rusiei va costa la fel de mult ca si restul tichiilor cu care au impanzit europa de est, mai devreme sau mai tarziu problemele socio-economice se vor face simtite in Rusia si se va ajunge la un nou colaps, moment in care documentele vor fi scoase de la arhiva si culmea vor fi aplicate chiar de Rusia.

    Ca o analogie in istorie si una foarte ironica. Acum peste 100 de ani inainte de inceperea primului razboi mondial, ministrul de externe al Rusiei remarca la anexarea Bosniei de catre habsburgi, ca acest imperiu este precum o nava care sta sa se scufunde din cauza tonajului excesiv si distrubit inegal. Prea putin important fiind daca mai iau la bord un kilogram de aur sau un kilogram de noroi, urmand sa se scufunde oricum. Poate ca nici Rusia de astazi nu e asa departe de acea remarca.

  23. Aveti o perspectiva gresita. Utilizati clisee depasite. Cat ar mai putea inainta occidentul spre Rusia? Si cu ce rezultat pe termen lung? Nu este clar ca provocarile pentru occident sunt astazi cu totul altele? Nu este clar ca occidentul pierde un avantaj competitional si militar pe care l-a avut de multe sute de ani? Din centrul lumii se vede ca ne indreptam spre periferie. Cine nu vede, treaba lui. Poate parea paradoxal, dar nici Rusia nu mai e ce a fost. Interesul occidental este de a atrage Rusia de partea sa si in acest fel sa reuseasca sa mai domine lumea in viitor. Fiindca civilizatia occidentala este cea care pune cel mai mare pret pe viata si libertate. Cine credea in anii ’80 ca va ajunge China unde a ajuns. Nu este exclus sa reuseasca si rusii ceva similar. Sau sa se asocieze cu chinezii si am pus-o definitiv. Cel mai mare potential uman alaturi de cele mai multe resurse. Si pentru ce? Ceea ce s-a intamplat la Kiev nu este nici democratic si nici moralmente corect. Ok, scopul scuza mijloacele, dar care e scopul?! Sa nu se duca Ucraina in EURASIA, da, dar cred ca se poate si mai inteligent si poate ar trebui sa vedem cum ii facem pe rusi sa nu se duca acolo, fiindca daca se duc, chiar fara Ucraina, tot am pus-o. Si daca vorbim strict de Ucraina, ar fi pentru toti mai bine daca s-ar rupe in state mai mici si mai usor de gestionat.
    Recitind ideile din acest comentariu, m-am gandit ca poate e ceva care imi scapa si brusc mi-a venit o idee: dar daca planul e sa cucerim Rusia?! Ca asa are sens si am rezolva problemele.

  24. Nu mai joc la ruleta. Nici la cea ruseasca.
    Nici nu mai imprumut bani cuiva care joaca la ea. Chiar daca a jucat de 100 de ori si nu a pierdut niciodata. Cred totusi ca o sa citesc, candva.

  25. O serie de analisti, printre care si autorul articolului nu diferentiaza suficient intre spatiul de interese al Rusiei (economice, politice, strategice) si spatiul vital de auto-aparare al Rusiei. Acest concept de spatiu vital nu este sinonim cu conceptul german de lebensraum. In 1939 Germania dorea expansiune teritoriala majora pentru ca Hitler declara: „Suntem supra-populati si ne ne putem hrani din resursele pe care le are Germania”.

    Rusii au suficient teritoriu si resurse sa poata trai bine mersi pentru o perioada nedefinita. Ce nu au este „securitate statala”. Or fi rusii paranoici iar Putin este in fruntea listei dar asta nu inseamna ca nu exista un sambure de adevar la mijloc.

    Putin a declarat in repetate randuri in public, clar si raspicat ca doreste status-quo-ul strategic din 1989 si ca il va realiza pana la urma. Strategii rusi au explicat si disecat subicetul pana la epuizare asa ca nu este un secret directia de actiune a Moscovei. In prezent sunt pe cale sa realizeze acest deziderat iar Uniunea Europeana nu se va opune pentru ca nu are nimic de castigat din asta.

    Crimea este deja in mana rusilor: a fost si inainte, si toata „invazia” fara focuri de arma a fost un gest pur geo-politic. Spre deosebire de cel din Georgia din 2008. Rusii nu vor ceda si asta ei o spun deschis si rapicat. Pana in 1990 de la frontiera NATO si pana la Moscova erau peste 1000 de mile (Polonia, Ukrania, buffer zones). In prezent, daca Ukraina prin absurb (nu cred ca asa ceva se va intampla in viitorul previzibil) adera la NATO si implicit la UE distanta se reduce la 100 de mile. Asa ceva Moscova nu poate tolera pentru ca simte ca este amenintata strategic. Va rog sa retineti ca in 1932 Moscova a permis zambind Germaniei sa-si inceapa programul de reinarmare in URSS pentru ca pacea de la Versailles interzicea Germaniei sa construiasca arme. Stalin declarase ca Germania este un infirm, bolnav, fara bani si fara medicamente care merita s ai se intinda o mana. Dupa 9 ani „infirmul” era la portile Moscovei si numai deciziile strategice proaste luate de Hitler au impiedicat ocuparea Moscovei. Probabil Putin are cosmaruri de cate ori se gandeste la asta.

    Uniunea Europena nu este prea lasa in a lua o pozitie de forta impotriva agresiunilor Moscovei. Dimpotriva, UE nu doreste sa impinga frontiera NATO prea departe pentru ca intreaga zona se destabilizeaza. In plus, UE are probleme economice si sociale majore pentru a-si mentine integritatea. Cel mai rau lucru, nu are o armata capabila sa apere UE. Asta s-a vazut clar in Libia. In plus, USA isi reduce dramatic participarea in regiune din motive economice (taie serios din bugetul Pentagon) si politice (adminisratia Obama nu este foarte interesata de politica externa europeana).

    Parerea mea este ca in mai putin de un an, incet, linistit si fara prea multe convulsii Ukraina va reintra in sfera de influenta a Moscovei. Din punctul lor de vedere rusii spun „nu dorim decat sa redobandim ceva ce al fost al nostru acum 24 de ani”. Din punctul lor de vedere europenii spun „ei bine, inca depindem in proportie de 50% de energia de la rusi. Daca sustinem cu adevarat Ukraina, o sa-i impingem pe rusi intr-o pozitie de unde nu mai pot sa dea inapoi”.

    Nimeni nu doreste un razboi, nici macar rusii. Este de asemena o greseala sa afirmam ca rusii doresc la o revenire a parametrilor din timpul Cold War. Dimpotriva, ei incearca sa evite acest lucru cu orice pret. Pentru ca in timpul Cold War Europa si NATO formase un bloc monolitic (cu sprijin masiv american) impotriva Moscovei si a blocului estic. Numai asa a putut functiona „the policy of deterrence”. Lucrurile nu s-au schimbat teoretic prea mult astazi, atat ca rusii au invatat sa foloseasca teoria respectiva in folosul lor: „sau ma lasi sa-mi duc la indeplinire planurile strategice, care pe tine UE nici macar nu te afecteaza, sau, in varianta in care te opui fatis, efectele vor fi atat de devastatoare incat nu poti sa-ti permiti sa platesti pretul.

    Uniunea Europeana a inteles foarte bine asta. Asa ca Ukraina trece sub influenta Moscovei indiferent de valurile care se fac in mass-media. Belarus-ul a fost intotdeauna de partea Moscovei. Singura problema pe care inca o are Moscova sunt statele baltice. Daca ar fi neutre, mda, ar fi okay. Dar parte din NATO, sub nici o forma. Urmatorul „assignment” al Moscovei dupa ce se linisteste povestea cu Ukraina, vor fi statele baltice. Cred ca acolo povestea va fi mult mai urata.

    • Acel sâmbure de adevăr are din păcate proporții gigantice în mintea unui paranoic de genul lui Putin. Astăzi, Germaniei sau Poloniei le merge destul de bine în UE, iar peste încă o generație sau două (30-50 de ani) Rusia însăși va avea nevoie să adere la UE, sub presiunea chinezilor și musulmanilor și cu rasa albă devenind minoritară.

      În loc să înțeleagă de ce modelul economic și social vest-european este de succes și să-l adopte, Putin se opune din răsputeri, ceea ce face procesul de europenizare inutil de dureros, atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina. Așa cum Polonia nu și-a pierdut identitatea dacă a aderat la UE, nici Ucraina și nici Rusia nu și-ar pierde identitatea. Practic, nu există niciun motiv rezonabil pentru care Rusia să refuze europenizarea. Numai monștrii din mintea lui Putin au impresia că o Rusie europeană n-ar mai fi Rusia.

      • Tocmai in asta consta tragedia: omul asa a fost crescut, educat si format. Are propriul univers in care traieste si actioneaza. Este profund deconectat de la realitatile sec. XXI. Are suficienta autoritate (inca) si putere sa genereze o multime de probleme la nivel mondial, nu numai European.

        • 7 de octubre de 1952 este data de nastere a lui Putin. In numerologie are 7 de destin, 7 la cum gandeste (idealuri) si 7 la instinct – ziua nasterii, iar, la relatiile cu ceilalti 1. Asta inseamna ca este traditional, luptator, razbunator, religios, talentat, devotat. Aceste caracteristici sunt caramizi pe fundatia 1, adica sef. El vrea bani care intrau la Moscova. Si daca cei care cotizau dintr-o data nu mai vor sa o faca, planurile lui se duc pe apa sambetei. Nu ii poti face asta unui traditional (7 de zi) cu un ideal de devotat patriei( 52=7), adica marele sef de trib. Puterea destinului lui Putin fiind 7 va lua masuri impotriva celor care se sutrag datoriei impusa de de nr 1. Seful suprem ales de cel de sus dupa chipul si asemanarea sa caci ii asteapta iadul…

  26. Apreciez realismul articolului. Cred, insa, ca se porneste de la o premisa gresita, aceea ca Rusia si-ar dori sau ar avea un interes ca Ucraina sa fie o tara distrusa si inca pe termen lung. Daca isi doreste sa o controleze, nu are cum sa isi doreasca sa fie distrusa pentru ca 1) factura ar veni tot in Rusia si 2) daca nu ar veni in Rusia, rusofonii s-ar uita tot la Fratele Mai Mare ca la un responsabil (macar partial) pentru situatie. Or Rusia vrea sa apara in continuare ca protector, nu ca cotropitor.
    Occidentul, in schimb, nu stiu cat isi doreste sa integreze Ucraina asa cum e ea, si nici nu are o asa mare importanta strategica pentru UE.

  27. Analiza bine facuta, insa nu inteleg nici punctul de plecare, nici concluzia.
    Care ar fi motivul Occidentului sa se confronteze dur cu Rusia in cazul Ucrainei?
    Exista vreun plan divin care predestineaza Occidentul la integrarea a tuturor tarilor care si-au manifestat vreodata dorinta (mai mult sau mai putin serioasa) de a adera la UE? Atunci hai sa integram Africa ca atare, ca cei de acolo pot fi convinsi usor.

    Pe de alta parte, care este problema cu faptul ca Rusia la randul ei vrea si ea o zona de influenta? Incomod pentru ucrainieni? (Mai mult pentru ucrainienii de vest). Incomod pentru Baltici, si ceilalti ex-comunisti? Sigur. Ei si?

    Nu prea ati scris despre costurile si beneficiile integrarii Ucrainei de catre UE.
    Daca facem un balant cat se poate de estimativ, reiese imediat ca este un proiect esuat.
    Ucraina nu merita sa fie integrata nici macar cu acordul Rusiei.

    Totusi, dvs. propuneti Occidentului sa lanseze un nou razboi rece pe subiectul Ucrainei.
    Nu prea inteleg rationalitatea sugestiei dvs..

    • Intrebarile dvs ar fi „candide” daca nu ar fi provocatoare. Incerc sa va raspund foarte candid. Raspunsul mi se pare ca a devenit foarte clar odata cu evenimentele din Ucraina. Putin incearca refacerea sferei de influenta a Rusiei imperiale. In ciuda celor spuse de alti comentatori mai sus, sunt convins ca aceste ambitii imperiale ale Rusiei transcend epocile si ideologiile care au dominat scena politica a Rusiei. Pana la urma, URSS ce a fost, daca nu un imperiu? Sa ne amintim ca miscarile centrifuge din imperiu – Ungaria 1956, Cehoslovacia 1968 – au fost zdrobite fara mila si ezitare de tzarii/secretarii generali ai PCUS ai epocii. Acelasi lucru se intampla si cu Ucraina – de indata ce tzarului Vladimir i s-a parut ca Ucraina intra pe o traiectorie centrifuga a trecut la masuri, inclusiv militare.
      Sa nu ne facem iluzii ca Rusia are aceleasi idei ca si Europa occidentala. Daca aceasta din urma a evoluat spre democratia actuala, cu bunele si relele ei, Rusia a avut intotdeauna un regim autoritar, daca nu dictatorial. Cu toate afinitatile culturale si religia crestina, societatea rusa a avut mereu o alta textura. Daca in occident a ajuns sa se impuna domnia legii („rule of law”), in Rusia a domnit intotdeauna arbitrariul, vointa celui mai puternic.
      Intrebarea fundamentala pentru ucraineni, ca si pentru noi este unde ne plasam noi in aceasta antiteza? Pentru mine, raspunsul este evident: de partea vestului. Sa fi uitat romanii atat de repede tot raul adus de comunism, care nu a fost decat o alta forma a autoritarismului impus de Rusia?
      Inca o comparatie: sa comparam efectele dominatiei austriece in Transilvania sau Bucovina cu cele ale dominatiei ruse in Basarabia. Concluziile mi se par evidente.
      Ca sa inchei, reactia la agresiunea rusa in Ucraina nu poate fi in niciun caz de genul „ei si?”, ci ar trebui sa ne ingrjoreze profund pentru viitorul nostru si al copiilor nostri.

  28. Un articol informat, ca de obicei, insa sunt cateva concluzii cu care nu sunt de acord:

    1. Rusia nu a pierdut Razboiul Rece pe frontul militar, ci pe cel economic.
    2. Ciprul a aderat la UE desi are in nord trupe de ocupatie din Turcia. Nu vad de ce nu ar putea adera Georgia, Ucraina si Moldova la UE.
    3. Nabucco – asta este pierderea Romaniei si a altora din Est ca sunt slabe si nu au bani. Insa daca este sa privim UE in ansamblul ei, nu contreaza unde merge gazul.

  29. Sa indraznim sa o spunem: in cazul R. Moldova, renuntarea voluntara si formala la Transnistria (asupra careia R. Moldova nu are nici legitimitate istorica si nici autoritate de fapt), corelata cu o intarire a granitei pe Nistru, dar si cu un blocaj ucrainean asupra zonei), ar pune Rusia in offside.

    • Foarte bune observatiile! Da, granita intarita pe Nistru, fiindca acum separatistii controleaza si cateva localitati de dincoace de aceasta bariera naturala si un blocaj ucrainian strict pe toata lungimea frontierei cu ei. Cu observatori militari din tarile care sprijina actuala putere de la Kiev. Si poate chiar un sprijin consistent pentru armata basarabeana si cea ucrainiana pentru aceasta operatiune. Totul coroborat cu un control strict al spatiului aerian catre zona separatista. Traficul de orice tip catre zona separatista sa fie permis doar prin teritoriul controlat de Chisinau si controlat la sange in conformitate cu legislatia din R. Moldova.

  30. Bun articol,si inteleg din pacate, tristul azimut. Totusi sunt cateva intrebari pragmatice, la care consider ca nu sunt deocamdata suficient de decriptat.

    Pornesc de la urmatoarele:
    1. Luni inainte de semnarea acordului UE – Ucraina , mi este neverosimil sa cred ca, structurile UE nu stiau de decizia Ucrainei (Ianukovici);
    2. Dupa o perioada au inceput manifestatiile din piata. Puternice la inceput, a urmat apoi o perioada mai calma si, din nou accelerarea lor ( cred ca nu conteaza varianta ultima a raspunsului Ianukovici – indiferent de forma);
    3. Pelerinajul continuu a reprezentantilor UE in piata, persoane cu raspunderi despre care cred ca nici ei nu stiu ce cauta in acele posturi – simpli actori politici fara nici o carisma, stersi, personaje penibil manevrabile – au incercat sa starneasca si sa gireze miscarea populara cu o forma de promisiuni nespuse, dar subliminal reluate la fiecare „vizita’;
    3. De fapt ce au urmarit aceste personaje ? Ce se poate observa dupa incepera crizei ? UE, telefon inchis in pofida incurajarii anterioare. Reprezentanti OSCE ? Minunat pentru Rusia.

    Ori este greu de crezut ca factorii de decizie din UE nu au avut deja anticipat un altfel de desfasurator; stiind ca : Germania, Franta, Spania, Italia au investitii foarte mari in Rusia – si aici nu vorbim numai de bani, ci de know how, de fabrici, tehnologie ( afaceri cu armament – vezi Franta ) etc.

    4. Atunci stiind toate acestea si raspunsul evident si ipocrit pe care-l vor da, ce rost a mai avut toata acasta mascarada ? UE stiind dinainte ca nu va avea cum sa reactioneze ( nu comentez ca UE – Europa – nu mai are lideri, o linie clara. Si, de asemenea stiind si slabiciunea (incapacitatea administratiei Obama);

    5. Adica din start, Ucraina era abandonata. Nu credeti ca totul este o proasta piesa de teatru ?

    Obs. Inteleg pozitia Rusiei de a-si „proteja” bazinul. Dar pana unde o lasi ? Unde esti tu UE articula sa spui, ok, pana acolo. Ferm. Vrei Ucraina si R. Moldova ca parteneri ? Cred ca nu. Parca e un fel de intelegere. Vom vedea.

    • Apropierea de UE trebuie dorită de ucraineni și moldoveni, nu impusă de UE. UE nu este un imperiu, nu își dorește să devină și nu trebuie să devină.

      Ianukovici a venit inclusiv la Vilnius cu o listă de revendicări, el își imagina că UE e la fel cum v-o imaginați dvs., un fel de Uniune Sovietică :P . Nu, UE nu e așa ceva și nici n-o să fie. Dacă te angajezi în dispute cu UE, aceasta îți închide ușa în nas, nu încearcă nici să te ademenească, nici să te cucerească, așa cum ar fi procedat URSS.

      UE are de partea sa avantajul incontestabil bunăstării materiale. De-aia oamenii emigrează din Rusia, din Ucraina și din Moldova spre țări UE și nu invers.

  31. In primul rand Tzarile baltice au fost parte a URSS, ba chiar au intrat cu mult inaintea noastra in NATO-UE. In al doilea rand, atat regiunea transnistreana – ce mai REGIUNE, dunga de pe harta din lunca N.istru! -, cat si Crimeea au o mica problema ca subiecte ale Dreptului international. Prima, a fost secesionata inainte ca Rep.moldova sa devina STAT membrU ONU – pe alocuri n-are nici macar 10 km latzime! -, iar cealalta a fost data RSS.ucrainean, stat membru FONDATOR al ONU din 1945, dupa eveniment. Regiunea TRANSNISTREANA a rep.moldova, pompos numita TRANSNISTRIA, a fost conceputa dintotdeauna – inclusiv cand pe acel teritoriu functiona in 1922 RSS.moldoveneasca – special pentru REGIUNEA Odessa, cum Bessarabia pentru ODESA. Transnistria a fost pierduta pentru totdeauna de catre moldoveni dupa ce Rusia atinge N.istru – chiar sub turci statul Moldova isi exercita controlul sporadic si selectiv asupra ei – conform tratatelor. Problema principala a statului succesor Rep.moldova -din viziunea URSS si a postsovieticilor – nu este TRANSNISTRIA, cat faptul ca are un acces precar la Dunare si port maritim traind cu sabia lui putin deasupra capului de pod de la Trighina si sula gagauza implitata in vintre.
    … iar Crimea, republica NISTREANA, Osetia de Sud unita cu cea de North, Abhazia pot deveni si maine teriorii ale Federatiei Ruse cum e si Kaliningrad, ca regiuni/ rep autonome daca e cazul – nu vad care-i PROBLEMA!
    Pentru noi e foarte importanta antagonizarea in curs deoarece ne rifdica mingea la fileu.

  32. Domnule Naumescu,
    Crimea nu a apartinut Rusiei ci URSS. Tendinta de a pune egal intre Rusia si URSS este o greseala din punct de vedere al dreptului international.
    Daca Ucraina a cedat arsenalul nuclear Rusiei, cu garantii de integritate teritoriala din partea Rusiei, SUA si UK, are dreptul sa ceara cel putin o despagubire de la toti garantii.
    In realpolitik acum, de acord ca Rusia se apara de o largire a Europei peste teritorii care ii erau sub influenta. N-au decit. Pina unde vor putea merge ? URSS a cazut in fata unei forte economice a vestului. Faptul ca rusii dau gaze Europei nu inseamna ca nu exista solutii. Europa este acum pusa in fata unui dusman clar si comun. Asta o va intari si nu poate conduce decit la slabirea si mai accentuata a Rusiei. Democratia pare slaba, nesigura, lenta dar invinge intotdeauna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro