joi, martie 28, 2024

Noua lege a sanatatii. Preambul

Legea privind reforma sanatatii va intra in dezbatere publica la finalul acestei saptamani. In asteptarea versiunii complete, o serie de puncte esentiale sunt deja cunoscute sau pot fi observate in evolutia recenta a evenimentelor. In interesul reactivarii anticipate a dezbaterii, infatisez succint mai jos:1. Am fi naivi sa asteptam de la noua lege o ‚izbavire’ a sistemului de sanatate. Si asta din cel putin doua motive: in primul rand, principalele deficiente ale sistemului sanitar din Romania, respectiv finantarea inadecvata si absenta coerentei decizionale, nu au fost vizate explicit in precedentele variante ale legii si avem putine motive sa credem ca se va schimba ceva de aceasta data. Anticipand potentiale obiectii privind suplimentarea finantarii, voi reveni la punctul 2 mai jos. Privind transparenta si coerenta decizionala, primele semne au fost prea putin incurajatoare. De exemplu, in varianta supusa consultarilor din primavara era inca neclar mecanismul numirii managerilor de spital; in plus, institutiile cu rol in asigurarea sanatatii (Ministerul Sanatatii, Institutul National de Sanatate Publica, Directiile de Sanatate Publica teritoriale) continuau sa nu aiba responsabilitatea comunicarii in spatiul public a statisticilor referitoare la starea de sanatate a populatiei.

In al doilea rand, primele declaratii oficiale confirma schimbari majore in privinta asigurarilor medicale si a spitalelor. Se vor crea premisele unei cvasi-piete atat pentru servicii medicale cat si pentru servicii de finantare a ingrijirilor medicale. Insa experienta recenta a Olandei si cea indelungata a Statelor Unite arata ca piata serviciilor medicale spitalicesti se stabilizeaza dupa minimum trei ani, cu un termen potential mai lung pentru piata de asigurari, astfel ca aceste schimbari vor produce mai degraba oportunitati, care se pot traduce in efecte benefice (de exemplu, cresterea calitatii serviciilor in conditii de stabilitate relativa a costurilor) sau in efecte perverse (de exemplu, scaderea calitatii serviciilor in conditii de concurenta pentru un tarif minim care sa asigure o marja de profit decenta).

2. S-a discutat in media despre necesitatea implicarii mediului privat in sistemului de sanatate pentru a compensa deficitul financiar. Pana aici, suna bine. Se impun, in continuare, cateva intrebari suplimentare: a. Cum ne asiguram ca introducerea capitalului privat va fi directionata catre cresterea calitatii serviciilor medicale? b. Cum prevenim escaladarea necontrolata a costurilor serviciilor , cazul recent al Olandei? Si c. Care va fi impactul costurile tranzactionale asociate pluralitatii actorilor din sistem? La aceste intrebari nu s-au oferit raspunsuri pana in acest moment, insa le asteptam in continuare. Pana una alta, misticul si binevoitorul ‚mediu privat’ se distinge in doua forme: companiile de asigurari private si noua forma de management al spitalelor publice. Companiile de asigurari vor investi, insa primordial in analiza riscului pacientilor. Pe de alta parte, spitalele vor trebui sa isi dezvolte planuri de afaceri pentru a putea atrage credite, asa cum se intentioneaza, si se pune intrebarea prin ce tip de servicii si la ce costuri isi vor putea finanta aceste credite – cu atat mai mult daca au deja datorii semnificative. O solutie evidenta ar fi oferirea de servicii in regim privat, insa escaladarea necontrolata a acestui tip de aranjament le-ar putea afecta statutul de furnizori de servicii pentru asiguratii din sistemul public.

Un argument in plus este acela ca mecanismul de colectare al contributiilor destinate sanatatii va ramane acelasi ca pana si acum. Practic, jucam pe aceiasi bani. Principala modificare este cresterea posibiltatilor de a incheia asigurari suplimentare. In acest moment orice pronostic in aceasta privinta are valoare pur informativa si oricine sustine ca are o estimare valida va trebui sa dea multe explicatii deoarece pachetul de servicii de baza nu a fost facut public, astfel ca nevoia de asigurare suplimentara nu poate fi cuantificata.

Sintetizand cele doua argumente de mai sus, este nerealist sa ne asteptam ca banii din mediul privat vor invada sistemul si se vor regasi in calitatea ingriirilor medicale. Parasesc acest punct cu o intrebare deschisa: „Este realista asteptarea ca prin introducerea gestiunii private a unei parti din fonduri publice de asigurari de sanatate sa creasca atat calitatea cat si volumul acoperirii, iar in plus companiile private de asigurari sa obtina si profit?”

3. Procesul de consultare publica pe marginea legii a prezentat o sincopa de la bun inceput. Aceasta deoarece, odata identificate problemele principale din sistem, s-a trecut direct la analiza primului act normativ in decembrie 2011. Scenariul s-a repetat in primavara lui 2012, insotit, e adevarat, de un efort de comunicare net superior. Ceea ce a lipsit a fost o evaluare critica transparenta a potentialelor solutii pe baza experientei altor state. De exemplu, Cehia si Slovacia au incercat in ultimii 6 ani implementarea asigurarilor private, cu multe dificultati si fara rezultate demonstrabile. Asta ca sa nu mai amintim ca literatura de specialitate bazata pe experienta statelor europene descurajeaza explicit administrarea privata a fondurilor de asigurari publice (p. xxiv, referinta citata), asa cum se intentioneaza in actualul proiect de lege. Dezbaterea publica din Romania s-a concentrat pe discutarea si ajutareaunor solutii puse de-a gata pe masa, in timp ce dezbaterea reala ar fi presupus un raspuns la intrebarea „Care sunt dovezile care pot recomanda o solutie sau alta, de la concept pana la implementare?”

4. Schimbarile prefigurate de noua lege ridica intrebari in legatura cu capacitatea institutionala care va raspunde noilor provocari. Spitale publice actionand ca intreprinderi private, analiza cost-eficientei noilor tehnologii, incorporarea performantei si calitatii actului medical in mecanismul de rambursare, analiza si ajustarea noilor piete pe binomul cost-calitate, actualizarea sistemului DRG de rambursare a activitatii spitalelor, identificarea si acoperirea grupurilor vulnerabile, cumularea riscului  – toate acestea necesita capital uman specializat, infrastructura institutionala si, mai ales, integrare. Experienta de reforma a sistemelor de sanatate din statele foste socialiste arata ca un obstacol fundamental care a stat in calea noilor reforme a fost implementarea inadecvata. Noua lege nu va oferi raspunsuri despre cum vor fi rezolvate aceste probleme, insa ne putem pune de acord ca succesul sau va depinde in mult mai mare masura de o reforma administrativa reala decat de principiile care au stat la baza elaborarii sale.

In ansamblu, putem sta linistiti. Vom avea o lege si ne vom da silinta sa fie chiar decenta. Drumul de la tribuna la salon parcurge, insa, foarte multe coridoare nelegiferate si, in cazuri particulare, nelegiferabile.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Cit timp pachetul minim de asistenta medicala nu este structurat , cit timp politicul se amesteca in gestionarea fondurilor de la CNAS(directori numiti prin false concursuri , sprijiniti de fapt de fortele politice), cit timp nu se cunoaste o situatie reala a edificiilor spitalicesti in functie de criterii geografice , economice , sociale si nu in ultimul rind DEMOGRAFICE, orice lege s-ar face nu va fi eficienta, iar banul public din asigurarile de sanatate va fi folosit dupa bunul plac al fortei politice care detine puterea. Si , uite asa romanul va fi pacalit din nou , precum in cazul plagii lui Nastase!

  2. Sistemul de asigurari de sanatate din Germania

    1. In Germania, toti salariatii sunt obligati sa aiba asigurari de sanatate de stat. Numai persoanele care castiga mai mult de 50.000 Euro pe an pot opta pentru asigurari private. O persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de stat. 85% din populatia Germaniei au asigurarea de baza (de stat).

    2. Fondurile pentru asigurarea de stat sunt gestionate de organizatii NON-PROFIT. Ele sunt supuse unor reglemantari guvernamentale stricte si sunt constituite din contributia lunara a angajatilor si angajatorilor. O parte a acestor fonduri e finantata de stat (asistenta financiara) pentru a acoperi asigurarea persoanelor care nu au fost niciodata angajate sau nu platesc pentru sistem.

    3. Exista un sistem de preturi uniform in toata Germania numit DRG (un sistem de spitale clasificate). Acesta include plata medicilor, serviciile medicale, mancarea si cazarea din spital.

    4. Exista reglementari guvernamentale stricte care stabilesc calitatea actelor medicale iar serviciile medicale sunt supravegheate in mod continuu. Sunt colectate date prin diverse proceduri, fiind analizate sistematic (o rutina) de agentii guvernamentale.

    5. Sistemul de spitale din Germania este foarte vast avand aproximativ 2000 de spitale care sunt grupate in functie de apartenenta:
    a. 55% dintre spitalele din Germania apartin statului.
    b. 38% dintre spitale apartin unor organizatii non-profit.
    c. 7% dintre spitale apartin unor societati comerciale.

    6. Spitalele din Germania sunt faimoase pentru criteriile inalte de performanta pe care le impun. Ele au cei mai bine calificati medici care sunt acceptati sa practice ca specialisti numai dupa o pregatire lunga si intensiva.

    7. Spitalele din Germania au de regula camere cu doua paturi, pentru doi pacienti. In aceste spitale se poate plati o taxa suplimentara pentru cei care doresc o camera doar pentru ei.

    8. Nu exista liste de asteptare pentru operatiile importante si pentru tratamente.

    http://heart-consult.com/articles/german-healthcare-system

    http://www.english.german-hospital-service.com/html/background.html

    http://www.amiexpat.com/2009/08/18/health-care-in-germany/

    http://en.wikipedia.org/wiki/Health_in_Germany

    http://www.theexpatdirectory.com/articles.php?c=expat_german_health_care

    Asigurarile private de sanatate nu vor rezolva problemele sistemului sanitar ci le vor agrava deoarece o parte din fonduri vor ajunge in buzunarele asiguratorilor privati sub forma de profit. Aceasta lege va polariza si mai mult societatea romaneasca. Asigurarea de baza va fi o gluma iar cei cu bani isi vor face asigurari suplimentare, care vor fi de fapt asigurarile care vor conta. Se va intampla ca si pe Titanic: cei de la „clasa 1” se urca in „barcile de salvare” (asigurari suplimentare) iar cei de la clasele 2 si 3 se vor scufunda odata cu „vaporul” (pachetul de baza).

    In Germania, numai persoanele care castiga mai mult de 50.000 Euro pe an pot opta pentru asigurari private. O persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de stat. 85% din populatia Germaniei au asigurarea de baza (de stat).
    Oare de ce rupe statul german orice legatura intre asigurarile private si cele de stat? (o persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de stat). Si de ce opreste accesul la asigurarile private pentru cei care castiga mai putin de 50.000 Euro pe an? Raspunsul: tocmai pentru a nu submina finantarea asigurarilor de stat. Si asta intr-o tara cu putere economica mult superioara Romaniei si cu un procent de peste 10% din PIB alocat sanatatii (in Romania procentul este cam jumatate fata de Germania). Statul german face acest lucru nu pentru ca are ceva impotriva sectorului privat ci pentru ca considera sanatatea populatiei o obligatie a lui si un drept al omului.

  3. realitatea PIETEI (nu in sens peiorativ) va zgudui sistemul sanitar. Caci -ECONOMIC- e mai ieftin sa previi decat sa tratezi, asa ca banii vor lua alte canale. ECONOMIC mai bine tratezi 2000 de persoane cu afectiuni „normale” decat un bolnav in faza terminala de o boala grava [exista tratamente si de 20 000 USD luna] oricat de imoral suna fraza. ECONOMIC nu internezi o pesoana cu 15 zile inainte de data operatiei si nu o tii trei luni dupa. ECONOMIC nu aduni homeless iarna si ii tii in spitale (Oprescu o face mereu).

    • Re: Pragmatic la extrem

      Este adevarat ce spuneti – faptul ca in cele mai multe cazuri (desi nu in totalitate) este mai ieftin sa previi decat sa tratezi. Dar realitatea pietei nu se suprapune neap eficientei costurilor economice, cel putin in cazul sanatatii publice, ca . Piata, spre ex. companii farma, vor fi interesate sa trateze cu pastile nu sa faca campanii de preventie, screening-uri, educatie in scoli etc.

  4. M-am pierdut un pic prin termenii astia alambicati si explicatii dar eu anticipez un scenariu similar cu ce se intampla pe piata reparatiilor de masini pe baza de asigurari, indiferent ca sunt CASCO sau RCA. Service-urile cer preturi tot mai mari de la an la an, chiar daca producatorii de piese nu ridica preturile. Se normeaza in plus manopera, se scumpeste manopera, se pun adaosuri mai mari la piese samd. Iar asiguratorii trebuie si ei an de an sa scumpeasca tarifele pentru a ramane cat de cat pe profit si a nu intra in faliment. Si cine sufera in final? Detinatorul de autoturism.
    La fel se va intampla si cu spitalele. Vor deveni tot mai lacome, ca doar deh, d-nii. doctori vor vrea salarii ca si colegii lor europeni si vor presa pentru scumpiri ale manoperei. Companiile de asigurari vor trebui sa ridice preturile si astfel doar o mica clasa de privilegiati vor beneficia de servicii de sanatate cu adevarat de calitate. Restul populatiei va avea acces doar la serviciile de baza si dat fiind ca aceastea vor fi supra-solicitate de o populatie saraca, le va scadea calitatea.
    E greu intr-o tara saraca si ca Romania sa faci un astfel de sistem sa functioneze decent. Ai nevoie de reguli, de reglementare de limite clare, ori noi vrem sa evoluam capitalist, cu piata libera, cu concurenta si unele din notiunile astea se bat cap in cap. Nu fac eu aplogia reglementarii ca nu iubesc nicium comunismul care centraliza totul dar cred ca solutia nu e usor de gasit. Sau daca cineva stie o solutie cat mai buna sa ne-o spuna si noua s-o cunoastem cand va intra in dezbatere legea, ca sa putem propune schimbari.

    • Cred ca ati surprins corect procesele relevante. Trebuie sa avem in vedere ca in acest moment sistemul de sanatate din Romania are nevoie atat de inovare, pentru a recupera decalaje evidente, cat si de reglementare, pentru a preveni adancirea inechitatilor. Elemente ale unei structuri de piata pot accelera inovarea, insa fara o reglementare inteligenta riscam sa repetam greselile pe care le-au facut deja alte state. Efortul este dublu si ar fi cazul sa ni-l asumam in intregime.

  5. Mie mi-e greu sa spun cum va fi sau cum nu va fi. E clar ca si legea asta e facuta de niste oameni cu interese. Apoi cei cu interese opuse vor interveni in dezbatere, vor propune schimbari si in final se va ajunge la un compromis din care cel mai interesat – pacientul – va avea cel mai mult de pierdut. Sau poate sunt eu pesimist.
    Oricum, altceva as vrea sa spun. Am trecut prin 2 intamplari nefericite. Mai intai cu mama (o tumora maligna de pancreas in urma careia s-a si prapadit) in 2001 si cu sotia (un simplu chist ovarian) anul trecut. La Cluj. Recunosc, la ambele operatii am dat spaga. Nu se putea altfel. Nu te baga doctorii in seama. 300 de dolari pt mama in 2001, 300 de euro pt sotie in 2012. La mama am dat intai 200 de dolari si dupa operatie mi-a zis chirurgul pe sleau ca mai trebuiau 100 asa ca i-am dat. Ce vreau sa spun? Peste 85% din pacienti fac asta in prezent. Exista un univers intreg al banilor negri care graviteaza in sistemul de sanatate. Si de ei se ating toti de la seful de sectie, chirurg, anestezist, asistenta, infirmiera, femeie de serviu si paznic. Fiecare isi ia partea/felia. Daca te duci in curtea unui spital mai mare cum e si institutul oncologic din Cluj veti vedea masini precum BMW X5 sau chiar X6, Toyota Landcruiser, Mercedes ML, Audi Q5, samd. Multe din aceste masini au ca nr de inmatriculare DOC sau MED. Si daca vreti si confirmare stati intr-o dimineata intre orele 6 si 7 la intrare in parcare si ii veti vedea pe toti medicii importanti din acea institutie cum vin unul cate unul in aceste jeepuri sau limuzine de lux.
    Deci problema de fapt care e? Cum facem ca banii negri dati de 85% dintre pacienti sa fie albiti si sa ii acopere si pe oropsitii aia e 15% care acum nu au acesti bani si sunt tratati uneori de personalul medical asa cum erau tratati prizonierii din lagarele naziste (cu nepasare nesimtita). Un chirurg bun cum e cel ginecolog cu care am avut de-a face are 2 zile de operatii pe saptamana. Martea si Joia, Opereaza undeva in jur de 10 femeie in fiecare din aceste zile. Inmultiti cu 200 euro nu cu 300 cat am dat eu, ca sa nu para ca exageram. 4000 de euro pe saptamana? Ok, poate am exagerat. Injumatatim. 2000 pe saptamana? Adica 8000 de euro pe luna? Cum suna pt Romania? Vedeti unde e problema? Banii sunt acolo. Se invart. Doar ca trebuie albiti si redistribuiti. In loc ca medicul ala sa ia 8000 de ce sa nu ii dam lui 4000 ca mi se pare absolut decent iar 2000 dam la spital pt medicamente si resurse si celelalte 2000 ii impartim la rezidenti si asistente care in prezent au salarii de mizerie. Trebuie sa scoatem sistemul din filosofia asta feudala in care te duci la medic cu ploconul.
    Albire si redistribuire a banilor care circula deja in sistem. Cum se face asta legal? Nu stiu. Ii las pe specialisti sa-si dea cu parerea.

    • Slarizeaza medicul la valoarea muncii lui si nu-i mai da nimic peste. Daca cineva isi imagineaza ca cu 7-10 milioane cit ia un rezident la 30 de ani acesta poate si trai si instrui, atunci nu-i functioneaza bine matematica.
      Iar daca o asistenta poate sa-si intretina familia cu 7 milioane fara supliment, de asemnea, are probleme cu matematica.

  6. Felicitari Adrian. Am citit si celelalte materiale (inclusiv ale colegilor tai din ONG recent infiintat). Pacat ca nu te manifesti mai mult in spatiul public. Din pacate argumentul subfinantarii este atit de mult (si corect) invocat incit a devenit un fel de zgomot de fond pe care nimeni nu-l mai aude. In timp s-a dezvoltat si un fel de replica sablon, de contraatac, a politicului fata de aceasta realitate: „toate tarile de referinta au probleme cu finantarea sistemului sanitar si ofera servicii de foarte buna calitate si suficiente deci problema este la management si la furt”! E nevoie de un numar tot mai mare de oameni care sa ridice plapuma de pe aceasta minciuna. Am convingerea ca din zona politicului nu se va produce o recunoastere a realitatii (e un fel de autoagresiune – a da mai multi bani la sanatate inseamna a lua cite putin din toate celelalte zone si ele aflate in insuficiente). Solutia, in opinia mea sta in cresterea transparentei. Daca datele de functionare vor fi culese, prelucrate si oferite publicului – ele vor fi analizate si transformate in argumente de analisti din afara sistemului si vor obliga la reactii politice. O rugaminte: fa un material legat de sursele de informare si de transparenta sistemului din Marea Britanie (eventual cu unele link-uri), de ex. – ce informatii de structura a serviciilor decontate ofera spitalele publice, medicii de familie, consumul de medicamente, datele oferite de MS prin site-ul sau, NICE, rolul zonei academice in luarea deciziilor politice, rolul ONG-urilor (am aflat de la un reprezentant al ambasadei UK ca exista in jur de 55000 de ONG implicate in supravegherea si functionarea ingrijirilor de sanatate – este adevarat?!). Astept cu interes si alte semnale.

    • Multumesc pentru comentariu, rezonez cu continutul sau. Raspund succint la ultimul punct: fara a avea acces la o centralizare a organizatiilor active in domeniul serviciilor de sanatate, inclin sa cred ca 55000 este un numar foarte mare, dar ordinul de marime poate foarte bine sa fie corect. Pot spune ca sunt foarte multe ONG-uri (aici maginitudinea 10000 este perfect rezonabila) care ofera servicii complementare ingrijirilor medicale, in special in sectoare precum ingrijiri de comunitate, ingrijire paliativa, ingrijire pentru bolnavi terminali, sanatate mintala. In ceea ce priveste supravegherea serviciilor de sanatate, datele epidemiologice, de cost si de structura organizationala sunt foarte usor accesibile, astfel incat tipurile de organizatii de mai sus produc singure analize pentru sectoarele de care sunt interesate, fac lobby, finanteaza studii si asa mai departe.
      Dau un singur exemplu: Cancer Research UK http://www.cancerresearchuk.org este cel mai activ ONG din Marea Britanie in cercetarea cancerului. In 2010/2011 a cheltuit 332 milioane de lire pentru activitati de cercetare si informare a publicului, totul din finantari independente. Ei finanteaza de unii singuri studii clinice, angajeaza cercetatori consacrati, stabilesc prioritati si sunt consultati permanent de catre Ministerul Sanatatii in procesul de elaborare a politicilor. Evidentele pe care le produc in aria lor de expertiza – de exemplu, privind evolutia profilului epidemiologic al cancerului – sunt documente de electie si bat orice raport ministerial.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Gheorghe
Adrian Gheorghe
Adrian Gheorghe este co-fondator al Observatorului Roman de Sanatate (www.ors.org.ro). Farmacist la baza (UMF Carol Davila, 2009), a urmat un masterat in economia sanatatii (University of Birmingham, 2010) si in prezent este doctorand in economia sanatatii (University of Birmingham, 2010-2013).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro