marți, iulie 27, 2021

Nouă stilistică rusească la Constanța și Chișinău (Moscova nu crede în lacrimi, ci în mesaje)

Episodul rusesc al Cumințeniei Pământului (prioritar, insistența epistolară a misiunii diplomatice post-sovietice de la București) a relevat câteva accente de sintaxă diplomatică ce pot fi relevate publicului larg.

Este greu de crezut că gestul simbolic al Ambasadei ruse de a dona statului român pentru Cumințenia Pământului modica sumă de 100 de Euro și, mai ales, spotul ideologic binecunoscut, care a generat în România numeroase diatribe, poate fi văzut numai ca o reacție la videoclipul oficial (românesc) de promovare a operei lui Brâncuși. Mai degrabă diplomația rusă a văzut în acest demers o oportunitate de lansare pe piață a unor mesajețintă, cu obiective multiple, pe care le dezvăluie (direct sau indirect) chiar cele 3 comunicate de presă emise de Ambasadă. Voi devoala, în cele ce urmează, câteva dintre ele.

Nu donația, cu mesajul reprezintă cheia demersului diplomatic (și mai puțin diplomatic) al Ambasadei ruse. O spune chiar Ambasada, precizând că unul din motivele spotului ar fi căutarea interpretării pozitive reciproc acceptate a istoriei noastre comune, în care Comisia mixtă de istorici are un cuvânt ponderabil.

În primăvara acestui an, a avut loc ultima reuniune, a patra, a Comisiei mixte (româno-ruse) de istorici, care a convenit, printre altele, înființarea unor grupe mixte de experți, inițierea elaborării unor publicații comune etc. Acest for mixt gestionează, dealtfel, teme sensibile precum cea a restituirii Tezaurului României… Părțile au convenit, în subsidiar, ca abordarea publică a capitolelor de istorie comună să fie discutată pe bază consensuală la nivelul Comisiei și în interiorul ei, mai ales că a fost stabilită/convenită și desfășurarea, în a doua parte a anului viitor, la Moscova, a următoarei reuniuni. Prin mesajele ideologice lansate în spotul menționat, partea rusă transmite practic părții române, încălcând convențiile realizate la nivelul Comisiei și folosindu-se de canale non-diplomatice, un inventar/sumar de teze ideologice pe care îl va susține și promova Rusia la următoarea reuniune a Comisiei mixte: armata rusă/sovietică a luptat pentru independența României și a Europei, ne-a dezrobit, ne-a industrializat, ne-a format valori (d.e. Dumitru Prunariu) și ne învață istoria adevărată. Pentru MAE român, poate fi important acest mesaj, prin care Moscova ne oferă un proiect de lucru, o schiță de negociere, un draft al agendei de lucru și al comunicatului media al viitoarei reuniuni, de la Moscova, a Comisiei. Practic, Moscova pregătește în forță această reuniune, mizând pe arsenalul ideologic al argumentului fratelui mai mare care știe mai bine mersul meandric al istoriei (și care îl împiedică pe fratele mai mic să orbecăiască în întunericul tulbure al istoriei, fatal popoarelor mici).

Un al doilea obiectiv al spotului cu pricina poate fi legat, contextual, de comemorarea evenimentelor din marja primului Război Mondial. În timp ce autoritățile române sunt pe cale de a eșua în elaborarea proiectului național 100 de ani de la Marea Unire, Moscova, care nu crede în lacrimi, crede în mesaje și are deja un proiect viguros de abordare integrată a primului Război Mondial. O parte a acestui proiect este lesne prizabilă în spotul ideologic de 100 de Euro de mai sus… Nu poate fi o coincidență nici că lansarea acestui spot are loc (practic) simultan cu activitățile comemorative privind împlinirea a 100 de ani de la intrarea României în primul Război Mondial, care au avut loc recent în Țară (inclusiv discursul prezidențial de la Câmpulung-Muscel) – poate produce iritare, la Moscova, faptul că partea română nu aduce cuvenite osanale sprijinului rusesc pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupație română

De ce nu are România încă un proiect național 100 de ani de la Marea Unire? De ce nu s-a propus încă societății civile, de către autoritățile competente, un draft al conceptului centenar? Cunoscând destul de bine natura leneșă a administrației românești (și apreciind-o deopotrivă pe cea activă și curajoasă, care există și ea, mai puțin virilă), aș paria că proiectul național 100 de ani de la Marea Unire va fi o plagiere inutilă și inofensivă a proiectului Centenarului, lansat de Franța în 2014 pentru a marca împlinirea unui veac de la declanșarea războiului… În ordinea firească a lucrurilor, proiectul național 100 de ani de la Marea Unire trebuie să preceadă proiectul de țară, fiind o probă și o parte a acestuia.

Nu voi permite autorităților statului român să rateze acest proiect, 100 de ani de la Marea Unire! Acest proiect are o bătaie mai lungă decât cred cei care încă îl aproximează. După Crimeea, miza unui proiect de acest gen a devenit strategică – este nevoie de (re)cultivarea și consolidarea încrederii în noi și a generozității/disponibilității de a ne implica în salvarea statului, așa cum ucrainenii crimeeni nu au făcut-o… Proiectul 100 de ani de la Marea Unire trebuie anunțat public, după câteva luni de ample dezbateri interne, simultan la București și Chișinău, cel mai târziu la 27 martie 2017. Numărătoarea inversă deja a început…

Ambasada rusă ar fi putut avea în vedere, de asemenea, odată cu lecția de istorie din spotul menționat, obiectivul de a arunca pe piață un balon de încercare, cu rolul de a proba soliditatea parteneriatului româno-american. După declarațiile și acțiunile cel puțin curioase (oricum reprobabile) ale ambasadorilor americani de la Chișinău și București (negarea limbii române ca limbă oficială / constituțională a românilor de peste Prut, negarea caracterului comun al istoriei, tușa groasă, nespecifică pozițiilor cutumiare ale Departamentului de Stat pe această temă, prin care se subliniază că Moldova nu este România, precum  și ipostazierea foto a ambasadorului american strâns unit cu steagul Ținutului Secuiesc), Moscova este interesată să știe dacă sunt probleme în Paradis între Washington și București. Probabil că există deja o ofertă politică alternativă a Moscovei, deși liniile de forță ale acesteia ne sunt deja clare (Moscova ne dezrobește și ne predă istoria)…

În fine, ca opinie personală, obiectivul tactic al lansării acestui spot pare a fi cultivarea/întreținerea unei atmosfere tensionate la București, pe tema rusă, care poate convinge electoratul indecis de peste Prut să voteze unui din candidații pro-ruși pentru funcția de șef de stat, la primele alegeri directe care vor avea loc la 30 octombrie a.c. O atmosferă tensionată între Moscova și București ar crea premisele creșterii bazinului electoral al candidaților pro-ruși. Ca de obicei, Moscova și-a făcut deja temele la Chișinău, unde jumătate din candidați (inclusiv cel/cei cu șanse) gravitează, satelitic, în orbita ei. Conform istoriei, Bucureștiul și Moscova se bat geopolitic la Chișinău. Basarabia redevine locul strategic de întâlnire și competiție a intereselor noastre și celor rusești. În ceea ce mă privește, încă pariez pe Maia Sandu. Încă nu cred că românii de peste Prut vor alege o jucărie stricată, cu baterii încărcate la Moscova.

În fine, nu am fi știut mai nimic despre istoria noastră adevărată dacă Moscova nu s-ar fi îndurat să ne-o predea, prin spotul cu pricina și prin cele trei comunicate de presă ulterioare ale Ambasadei. Din ultimul (29 septembrie), cel mai interesant din punct de vedere al stilisticii, reținem: că Moscova nu crede în valorile democratice europene (conceput pus între ghilimele în comunicatul Ambasadei), deși armata ei ar fi luptat pentru independența Europei; că România are o problemă cu pluralismul de opinie și că Rusia rămâne spațiul ideal de toleranță față de punctele de vedere alternative și insula perfectă pentru pluralismul de idei (pot proba Boris Nemțov, Boris Berezovski, numeroșii jurnaliști uciși în condiții atipice democrației etc); că sunt nemulțumiri, la Moscova, privind natura de școlar rebel a românului: după ce că nu ne cunoaștem istoria și avem nevoie de dascăli înțelepți, avem probleme și cu democrația și statul de drept…

Insistența vocală a Ambasadei probează că Moscova testează o nouă stilistică (diplomatică și politică) la București. O stilistică a persiflării, ironiei, privirii de sus, o stilistică a fratelui mai mare care înțelege, superior, tolerant, corigențele organice ale Bucureștiului. O stilistică impresionantă, care pune în joc recuzite ale propagandei, ideologiei, chiar războiului informațional. O stilistică ce însoțește apropierea geografică a Rusiei de București, prin Crimeea. Nouă stilistică rusească își va scrie următoarele sale episoade la Constanța (respectiv, la Marea Neagră, unde se va crea un nou front geopolitic, cu figuri de stil, militare/navale, din ce în ce mai sofisticate) și la Chișinău, unde noul șef de stat, socialist sau sovietic, va crea un larg culoar de trecere, spre România, a cicliștilor pasionați.

Spre a conchide: Respect și prețuiesc dreptul Moscovei la elaborarea și promovarea unui punct de vedere alternativ/propriu, pe orice temă posibilă. Folosindu-se de pretexte teoretice (sau chiar creându-le), Moscova testează o nouă stilistică la București, Constanța și Chișinău. În noua recuzită a limbajului diplomatic rusesc, piesele de artilerie ușoară sunt persiflarea și zeflemeaua, accente netipice diplomației de manual. Între timp, se pregătește artileria grea. Cred că ultimul loc din lume în care copiii noștri pot învăța istoria adevărată este Moscova (și/sau misiunile din serviciul ei exterior). Știu că armata română a luptat pentru independența României și a Europei și mai ales știu că aceasta luptă încă pentru independența României și a Europei. Refuz conceptul de industrializare/dezvoltare a României cu sprijin sovietic și propun să ne întrebăm morții și viii, deportați, asasinați, torturați etc. despre beneficiile unui sistem politic odios, condamnat definitiv de toate instanțele morale și formale din România. Trăiesc o mirare uriașă aflând că cineva chiar ar putea crede că pluralismul de opinie s-ar simți mai confortabil la Moscova decât la București și numesc această stranietate a gândului drept propagandă. Moscova și Bucureștiul trăiesc în emisfere politice diferite și au stilistici diferite de lucru, mijloace diferite de expresie politică. Chimia relației noastre politice se atrofiază pe zi ce trece, iar adjuvanții preparați la Moscova (persiflarea, tonul superior, propaganda etc) nu pot suda încrederea și respectul. Mă asociez MAE român, care încurajează înțelept partea rusă să continue să contribuie la recuperarea patrimoniului național românesc (cu donații, nu cu mesaje și spoturi!). Fac în acest sens o sugestie constructivă Centrului rus de Cultură și Știință de la București: să doneze pentru Cumințenia Pământului veniturile realizate din cele două concerte în România ale Corului Alexandrov al Armatei Roșii, în octombrie curent. Ulterior, n-ar strica o nouă restituire din Tezaur. Nu ne grăbim, se poate și în decembrie sau chiar în 2017, mai ales că atunci vom comemora un veac de la înstrăinarea tragică a acestuia…

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Inchiderea sau vamuirea accesului pentru Europa Centrala la Orient sau mutarea lui in ograda „prietenilor” greci sau bulgari e probabil un obiectiv prioritar pentru rusi de zeci de ani. Sa nu uitam ca ne-au mai furat sudul basarabiei desi aveam tratat cu ei.
    De asta singura optiune pentru noi e o Constanta extrem de puternica, un oras fara mafii, mazare si prioritar la investitii occidentale. Adica geopolitica aplicata, de un loc f. bogat cu industrie, servicii, cultura si mai ales invatamant.

    Dar ce sa vezi avem si noi cozile de topor care trag in propriul nostru popor si fac tot posibilul ca poarta noastra spre lume sa fie cat mai slaba si cel mult un sat de vacanta pentru bucuresteni.

  2. Da, adevărul e că e vai de jumătatea vestică a Europei, eliberată de americani, pe când Europa de Est, unde au intrat sovieticii, a luat un avânt fanastic, vreo cincizeci de ani, aşa!

  3. Interesant material, dar permiteti-mi doua mici intrebari:

    – „…În 19 aprilie 2004 firma germană Capital Consulting a transmis către Banca Națională a României, o ofertă de retrocedare a celor 93,4 tone de aur din partea Moscovei, dar BNR nu a răspuns niciodată acestei oferte, venită pe canale private, din partea Kremlinului…” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_Rom%C3%A2niei). Nu vad nicio mentiune din partea dvs. privind acest aspect, cred, extrem de important, avand in vedere ca cea mai mare parte a aurului nu apartinea statului roman, ci UNOR PERSOANE PRIVATE!

    – credeti ca pozitia agresiva si tonul ironic/persiflator folosite frecvent de politicienii si media din Romania, dupa 1989, dar nu si de profesionistii din MAE,pot contribui in mod semnificativ la accelerarea procesului de restituire a tezaurului e catre partea rusa?;

    +
    (- credeti ca veti publica postarea aceasta? ;))

  4. Ei, na. Iar suferim de scenarită.
    Prin definiţie, în diplomaţie se pune accent pe momentele pozitive în relaţiile dintre două ţări, şi nu pe momentele de conflict. Ăsta e scopul clipului rusesc.
    Ambasada se ocupă cu politica externă, nu e institut de cercetări istorice.

  5. Si daca gestul Rusiei a fost pentru a ne testa reactia? Daca noi reactionam la modul asta moale cand vine vorba de un „mizilic” precum o statuie, oare cum vom reactiona in cazul unei invazii a Rusiei in Republica Moldova sau o anexare in forta a Transnistriei dupa model Crimeea?Prea se brodesc, coroborat cu exercitiile militare comune dintre rusi si transnistreni din ultimele luni! Si cand o s ane trezim la modul oficial cu o enclava gen Kaliningrad la granita Moldovei cu Ucraina, vom reactiona tot la fel ca acum, impaciuitor, si vom ridica din umeri pusi in fata faptului implinit. Ii vom abandona din nou pe fratii de peste Prut de teama reactiilor Rusiei la Marea Neagra, sau vom reactiona in forta, facand de indata unirea cu Moldova, chiar si cu pretul renuntarii la Transnistria (dar atunci ne vom trezi cu rusii chiar la granita UE)? Suntem pregatiti sa facem fata riscului de a avea oficial un ghimpe in talpa?

  6. E OK faptul ca Moscova dezvaluie astfel tezele de care se va agata. Cred ca le vem si noi pe ale doastre si cred ca istoricii ar trebui sa explice mai in detaliu de ce Petre Carp si Marghilomani nu au fost niste tradatori ci doar niste politicieni care erau constienti de pericolul rus mai odios decat cel german si fata de care nu stiu ce am fi zis azi daca Rusia era in tabara castigatoare (si a fost ) dar fara revolutia bolsevica .Oare unde s-ar fi oprit armatele tariste in marsul victorios asupra Germaniei si cum rananean noi in spatele acestui mars?
    Desigur ca Constanta este foarte importanta intr `atat de importanta incat Olanda(Rotterdam) doresete orice numai si noi in Schengen, nu.

    • in primul razboi mondial rusia nu a contat.
      Au fost trosniti crunt de nemti care au folosit aproximativ 10% din resurse pentru asta.
      Problema nemtilor a fost proasta intelegere a dorintei vesticilor de a castiga si mai ales alocarea complet ineficienta a resurselor — in loc sa se concentreze sa scoata Franta din razboi au dat-o cu razboaie pe mare inutile si razboaie la fel de inutile cu Rusia.
      Trebuia pur si simplu sa se apere pe est si pe orice directie cu englezi, belgieni si sa ii nenoroceasca pe francezi cu toate fortele.

      Daca Franta era scoasa din razboi D day nu se putea intampla la 191x. Nimeni nu avea resurse pentru asta iar UE exista intr-o editie din 1920.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea Andrei Șaguna Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității Ovidius din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica. Este autorul volumelor Noica. Bătălia continuă (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), Figuri ale textului anteic (Editura Ideea Europeană, București, 2016), Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis (Editura Ideea Europeană, București, 2017). A publicat peste 130 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti, la Universitatea Andrei Şaguna din Constanţa și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

O întrebare pentru „colegii de la Academie”

Una dintre sculpturile prin care Christophe Gabriel Allegrain (1710-1795) a atras atenția (cea a lui Diderot e notabilă) și a devenit dezirabil...

Energie și Geopolitica – Pe unde este România în relațiile energetice cu Moldova și Ucraina?

În ultimile zile s-au petrecut două evenimente care ar putea influența situația energetică regională. Prima și cea mai importantă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro