Puncte cheie:
- De mai bine de o săptămână, Ucraina dă semnale repetate și insistente, la nivel înalt, că este pregătită să reia ofensiva politico-diplomatică pentru aderarea la NATO și Uniunea Europeană, ceea ce provoacă reacții diferite, nu numai între Rusia și Occident, așa cum era previzibil, dar chiar și în cercurile politice occidentale, în special vest-europene, care par surprinse de noua abordare a Kievului;
- Dacă numărăm și “revoluția portocalie” a lui Iuscenko și Timosenko din 2004-2005, la care se adaugă Summitul NATO de la București, din aprilie 2008, și, evident, eroicul EuroMaidan din iarna lui 2013-2014, aceasta ar fi a patra încercare a Ucrainei pro-occidentale de a sparge definitiv, spre Vest, blocada strategică a Rusiei;
- Având în vedere evoluțiile recente din politica internațională, avem toate motivele să credem că, în spatele noului optimism al Ucrainei, s-ar afla administrația Trump, care ar „împușca trei iepuri dintr-o lovitură” prin această mișcare spectaculoasă: reinventarea unui Trump contestat pe plan intern, prin politica externă din Europa Centrală și de Est (susținerea Ucrainei ar obține consensul între republicani și democrați), identificarea unei noi monede de schimb în relația tensionată dar și în începutul de negociere cu Putin, și înghesuirea într-o poziție dificilă a nucleului franco-german al Europei de Vest, care se vede pus în situația de a trece de la vorbe (susținerea de principiu a Ucrainei) la fapte (acceptarea Ucrainei ca membru cu drepturi depline), ceea ce nici Merkel, nici Macron nu sunt pregătiți să facă, pentru a nu mai vorbi de Olanda, care a respins prin referendum, anul trecut, până şi ratificarea banalului Acord de Asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană;
- Avansez ipoteza că, deși binevenită și demnă de toată aprecierea noastră, nici această a patra ofensivă pro-occidentală a Ucrainei nu va reuși, neavând susținerea Europei de vest (Germania, Franța, Olanda) nici pentru NATO, nici pentru Uniunea Europeană. Berlinul, Parisul şi Haga nu sunt doar la sfârșitul/începutul unui ciclu electoral național, cu toate sensibilitățile politice care decurg de aici, dar au în prezent o cu totul altă agendă internă și europeană, în care nu sunt interesate de o și mai mare deteriorare a relațiilor cu Rusia, față de cea din prezent.
*
N-am mai scris cam de mult timp despre Ucraina. Sentimentul era că totul e blocat, că nu se mai întâmplă nimic notabil, legat de Kiev, în politica Europei sau în cea a NATO, în afara desfiinţării vizelor turistice şi a unor proiecte tehnice generoase ca idee dar minore ca amploare, care îi animă mai mult pe experți decât opinia publică și au un impact pe măsura investiției. De pildă, NATO tocmai trece la faza a doua implementării unui program de cyber-security pentru Ucraina, dintr-un fond coordonat de România. Căutând însă detalii despre sume și amplitudinea proiectului, am văzut (și încă sper să mă înșel, să-mi fi scăpat vreun zero sau să fie o greșeală în presa kieveană) că bugetul programului a fost de 1 (un) milion de euro (?!)[1], ceea ce mă face să cred că, probabil, a rămas vreun rest în conturile NATO de la achiziția unui avion de luptă și nu știau ce să facă cu mărunțișul.
Lunea trecută însă, președintele Porosenko a declarat, după o întâlnire cu secretarul general al NATO, că Ucraina este pregătită să înceapă discuțiile de aderare la Alianță[2]. La câteva zile după acest moment, suprinzător în raport cu amorțeala în care intrase de câțiva ani discuția despre aderarea Ucrainei, Kievul a anunțat că își va coordona acțiunile cu Georgia, pentru integrarea în NATO și Uniunea Europeană.
În paralel, ca ripostă imediată, în estul Ucrainei, liderul separatiștilor ruși a anunțat, ca “ultimă ofertă de pace”, un proiect absurd de înlocuire a statului ucrainean cu un alt stat, federal, numit “mica Rusie”, având capitala la Donețk. Evident, o prostie propagandistică lipsită de orice fundament, pe care nu o va lua nimeni în considerare, dar care este menită să arate că există „viziuni diferite” la Kiev și Donețk cu privire la viitorul Ucrainei, deci orice este posibil de acum înainte. Practic, Rusia a arătat imediat pisica Ucrainei şi Occidentului. Conflictul înghețat se poate reaprinde oricând, detonatorul fiind în mâna criminală a Moscovei. Tot coincidența a făcut ca, exact în această perioadă, să se comemoreze trei ani de la catastrofa aviatică din estul Ucrainei, în care separatiștii înarmați cu rachete rusești Buk au doborât un avion de linie malaezian, cu 298 de civili la bord, care venea din Olanda. Nu mai doar sunt presupuneri politice sau jurnalistice, sunt concluzii și date certe, confirmate după doi ani de ancheta temeinică a procuraturii olandeze. Acţiunile Rusiei în Ucraina au fost pur şi simplu criminale. Punct.
Nu avem deocamdată nicio dovadă, dar legând lucrurile între ele am putea deduce că noul optimism al Ucrainei şi anunţul privind dorinţa de aderare la NATO vin ca urmare a reformulării spectaculoase a politicii externe a administraţiei Trump, care trece de la izolaţionismul şi apropierea de Rusia cu care părea, în decembrie-ianuarie, că va defila în acest mandat, la o atitudine pro-activă, normativă, chiar hawkish, dispusă să pună Rusia la punct în câteva dosare restante de pe vremea lui Obama (Ucraina, Siria), adică revenind la discursul de promovare internaţională a democraţiei, libertăţilor şi drepturilor omului şi la tradiţia republicană a preşedinţilor Bush şi Reagan. Este tot mai limpede ceea ce presupuneam în lunile din urmă, anume că oamenii-cheie din jurul lui Trump (în special secretarul de la Apărare, James Mattis, şi consilierul de securitate naţională, H.R. McMaster) vin cu viziunea clasică a generalilor americani ai deceniilor trecute, formaţi în spiritul doctrinei asertive şi intervenţioniste a Statelor Unite, singura în măsură să asigure prezervarea statului de lider global al Americii.
Cum ne putem da seama dacă ipoteza de mai sus este corectă sau nu? Simplu. Vom vedea dacă, în perioada următoare, Statele Unite îşi vor anunţa sprijinul pentru aderarea Ucrainei la NATO. Eu cred că aşa se va întâmpla. Dacă Washingtonul va face public, explicit, acest lucru, punând gaz pe foc în relaţia cu Rusia dar şi o mică „bombiţă” în relaţia transatlantică cu Europa de vest, devine clar obiectivul SUA de a-şi consolida prezenţa strategică în Europa Centrală şi de Est, sugerată deja prin primirea la Casa Albă a preşedintelui României şi mai ales prin vizita spectaculoasă în Polonia (o Polonie care îşi deteriorează accelerat relaţiile cu UE), vizită combinată cu participarea la Summitul Iniţiativei celor Trei Mări, care reuneşte 12 state din regiune.
Este foarte posibil ca şi celelalte două ţări de limbă engleză din NATO, Marea Britanie şi Canada, să susţină aderarea Ucrainei la Alianţă, nu numai în baza relaţiei tradiţionale cu Statele Unite, dar şi din motive proprii diferite, Marea Britanie fiind în plin proces de Brexit şi dorind să-şi sporească pârghiile de acţiune în relaţia cu nucleul dur franco-german, iar Canada având o puternică şi influentă comunitate ucraineană, care are un cuvânt de spus la viitoarele alegeri.
Chiar dacă teza implicării Statelor Unite în această campanie politico-diplomatică a Ucrainei, care bate din nou la porţile Vestului, se va confirma, asta nu înseamnă că demersurile Ucrainei vor şi reuşi. În fond, s-ar putea repeta situaţia din 2008, când Bush a propus aliaţilor europeni, la Bucureşti, invitarea Ucrainei în NATO, dar Germania şi Franţa s-au opus. Pentru România şi regiunea noastră, inclusiv pentru Republica Moldova, aderarea Ucrainei la NATO ar fi un mare câştig, din motive pe care este prematur să le discutăm acum.
Şi dacă nu va reuşi admiterea Ucrainei în NATO (căci de Uniunea Europeană nici nu poate fi vorba), manevra va avea impact strategic, politic şi public în Europa. Va apropia şi mai mult Europa Centrală şi de Est de Statele Unite, cu toate consecinţele care decurg de aici, şi va crea o falie şi mai adâncă între Vestul şi Estul Europei. Practic, cei care se vor opune intrării Ucrainei în Clubul occidental (posibil Germania, Franţa şi Olanda), invocând desigur varii motive, vor fi puşi în situaţia de a se confrunta public cu propriile principii şi valori din politica externă, enunţate formal în ultimii ani. Conflictul din Ucraina s-ar putea reaprinde. Rusia va redeveni o temă fierbinte pe agenda europeană şi euroatlantică, chiar când Germania şi Franţa intenţionează să lanseze, din toamnă, o reformă profundă a Uniunii Europene. Toate acestea arată că jocul de reconfigurare a sistemului relaţiilor internaţionale este departe de a se fi încheiat.
Note_____________________
[1] https://www.kyivpost.com/ukraine-politics/nato-begin-second-stage-cooperation-ukraine-cyber-security.html
[2] http://www.france24.com/en/20170714-ukraine-nato-talks-russia-angry-west-uncertain-relations-tension-poroshenko-putin
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Poate ca aveti dreptate in proportie de 99%.
Dar mai ramane acel 1%!
Vorba romanului, „nu aduce anul ce aduce ceasul”
Din cate imi amintesc si noi am avut nevoie de acordul Ucrainei, inainte de a intra in NATO, am semnat tratate corespunzatoare cu toti vecinii!
Ma indoiesc de faptul ca Rusia va fi vreodata de acord, pe linga faptul ca pentru a deveni membru al aliantei NU trebuie sa ai conflicte in desfasurare ori inghetate pe teritoriul national, deoarece NATO va fi obligata sa intervina imediat acolo imediat ce esti confirmat ca membru!
Asadar, miscarea are alte mize, ascunse inca de campionatul mondial de fotbal din rusia, la sfarshitul caruia, ca si in cazul olimpiadei de la soci, se va transa o sitiuatiune intr-un mod cat se poate de transant si desigur violent.
… dupa toate care vor urma, cred ca ar merita recompensata UCRAINA cu o primire in UE, intr-un viitor cat mai vizibil, acuma ca UK ne paraseste iar perspetivele Turciei sunt in scadere am avea nevoie de vreo 30 de milioane de ucraineni in interior, mai ales noi, care vor reduce printre altele nevoia de migranti musulmani, moschei cu tot tacamul fobiilor si vor deschide drumul pentru rusi&belorushi in deceniile viitoare, care evident ca nu se vor opri la noi decat in foarte mica masura ci vor nazui sa ajunga in Germania, Danemarca, daca Olanda nu-i vrea, Austria, Suedia, Luxemburg, Cehia, pentru Reconchista.
Nici nu e de gindit ca initiativa Ucrainei, inca una, de aderare la NATO (si chiar UE), este fara acceptul Administratiei Trump.
Si nu e o infringere decisiva daca nu va reusi. Caci nereusita nu va veni de la Rusia, inamicul, ci de la „nucleul dur” al UE. Care vrea si cu mindra si cu draga.
Pentru ca daca „Nu mai doar sunt presupuneri politice sau jurnalistice, sunt concluzii și date certe, confirmate după doi ani de ancheta temeinică a procuraturii olandeze. Acţiunile Rusiei în Ucraina au fost pur şi simplu criminale” , atunci chiar sa fie „Punct”.
Dar nu: „au în prezent o cu totul altă agendă internă și europeană, în care nu sunt interesate de o și mai mare deteriorare a relațiilor cu Rusia, față de cea din prezent.”
Unii, mai demult, nu erau interesati de deteriorarea relatiilor cu Hitler.
Unde sint acuzele/banuielile ca Trump va defila cu Putin contra europenilor? dusmanii europenilor sint ei insisi!
Ucraina nu poate tine piept militar Rusiei, nici macar mercenarilor platiti de aceasta.
Deocamdata este o stare de echilibru instabil, dar daca se incepe iar discutia cu intrarea in NATO, regiunile separatiste vor trece la ofensiva si vor castiga noi teritorii, ceea ce va destabilza conducerea de la Kiev.
Doar cu un sprijin puternic al SUA (arme si consilieri militari) Ucraina ar putea echilibra situatia de pe campul de lupta. De vazut daca acesta va veni si cat de mare va fi.
Ucraina , Georgia si R.Moldova vor intra in NATO fara indoiala, dar momentul e greu de anticipat. Evenimentele nu decurg cu viteza constanta. Dar ,vorba senatorului Cato cel Batran, a lui Churchill in 1947 si acum a lui John McCaine: „Cartagina trebuie distrusa!”. Tinta finala este capitularea Rusiei , vazuta ca un pericol de insecuritate in Europa si in lume. „Intelegerile” cu Rusia, „cordoanele sanitare”, etc. sunt doar chestiuni de etapa sau armistitii in acest razboi rece. Bomba va fi dezamorsata, iar acestea sunt precautii ca sa nu explodeze.
Germania, Olanda si Franța își continuă somnul în puf, crezînd că dacă stau pe saci cu bani își pot vedea liniștiți de un trai confortabil și relaxat, iar politica lor a început să semene a politică de Teleorman, adică ”las’, bre, mai facem noi o combinație, îi mai aburim pe americani, o mai dăm la întors cu rușii, îi băgăm la o adică în față pe proștii aia din est, pînă la urmă ne scoatem și ne vedem de treburile noastre”. Gîndirea asta de hrebenciuci poate merge la Vaslui, dar la cum se mișcă situatia în geopolitica actuala, e faliment curat. Sacii ăia cu bani sînt motivul pentru care toți năpăstuiții din nordul Africii au năvălit peste ei și după cum se vede, încă nu se trezesc și speră, la fel ca Dragnea, că au s-o scoată la vopsea in vreun fel. Războiul a început și e în curtea lor, iar ei o tot cîrîie cu Schengenul, curbura castravetelui și cu ifosele de prinți scăpătați, în timp ce Putin își vede liniștit de treabă, chinezii nu mai au unde îndese purcoaiele de dolari adunate de la americani, iar islamul pașnic și iubitor de oameni le pune bombe pe unde apucă. Dacă merge tot așa, pînă apucă să-i tragă americanii de urechi o sa-i tragă Putin în țeapă și au să treacă toți rușii de pe vodcă, pe bere nemțească și coniac franțuzesc. Noi o să rămîinem tot acolo unde stăm de veacuri, adică în drum, gata să-l slujim pe cel mai puternic.
După scatoalcele aplicate Germaniei,”vechii Europe” şi Rusiei prin susţinerea iniţiativei Poloniei(Intermarium)-de fapt un cordon sanitar între Germania şi Rusia-Trump este gata să le mai aplice încă un rând de scatoalce atât Rusiei cât şi Germaniei prin acceptul intrării Ucrainei(şi Moldovei?) în NATO.Să remarcăm că Trump joacă „tare” prin multiplele scatoalce aplicate în special Germaniei şi Rusiei(mari amatoare de a-şi împărţi între ele spaţiul Estic într-o mult dorită Uniune Euro-Asiatică…) şi în plus încercarea de reconvertire a sărmanului Macron la istoricele sentimente pro-americane(…).Deocamdată acţiunile lui Trump sunt de arătare a pisicii,respectiv de a-şi crea avantaje de forţă în eventualele negocieri cu Rusia(şi poate cu Germania…).Aşa,ca impresie,accederea Ucrainei în NATO este de culmea jignirii trufaşei Rusii.Chiar îţi vine să râzi numai gândindu-te la faţa lui Putin când a auzit asta…
Pentru România e de bine,chiar dacă „noua Europă germano-franceză” se depărtează de pro-europeniştii noştri plângăcioşi.De-o fi una,de-o fi alta,ce e scris şi pentru noi/Bucuroşi le-om duce toate…
Ca urmare,aşteptăm cu interes intrarea Ucrainei şi Moldovei în NATO.
La ce va referiti cand folositi termenul de „cordon sanitar”?
a) un cordon de tari care promoveaza populismul, nationalismul impodobit cu rusofobia primitiva;
b) sau un cordon de tari care promoveaza democratia moderna (liberala) justitie, etc.
P.S. nu trebuie sa fiti un mare geopolitolog sa intelegeti ca prima varianta duce la un razboi (cu o superputere nucleara?)
Nu va fi vorba de un „război hard” în zonă,ci unul soft(război informaţional,diplomatic,economic,etc).România poate ieşi bine din acest război soft.Şi în Vest este un fel de război(tot soft).Nu vi se pare că „noua Europă” care cloceşte pe la Berlin,Paris,Bruxelles este,de fapt,tot un fel de război(mai mult sau mai puţin soft…)?
Ucraina este un stat esuat, condus de facto de clanuri mafiote. Un colos in curs de dezintegrare si depopulare. Un stat artificial, creat inclusiv prin furt de teritorii de la Romania, Ungaria, Slovacia si Polonia. Ucrainenii? Niste rusi imbracati in blana de oaie, ca sa para diferiti, desi sunt tot aia, avand aceeasi limba, religie, alfabet, cultura, mentalitati. Aderarea la UE este doar o discutie teoretica, ca sa tina Rusia incordata. UE s-a fript odata cu Romania si Bulgaria, aderate cu un secol mai devreme decat trebuia. Nu se vor ineca cu un ciolan putred precum Ucraina
Cea mai puternica parghie a UE in promovarea democratiilor stabile, viabile si de succes a fost intotdeauna folosirea „conditionalitatii” care leaga reformele de beneficii clare si tangibile. NATO (si in special UE) trebuie sa arate ucrainienilor ca sunt angajate in succesul acestei tari si bineinteles sa schiteze un drum in ceea ce priveste recompensarea reformelor. Pentru inceput, doua repere serioase in acest sens ar fi perspectiva aderarii Ucrainei la NATO si la Uniunea Vamala (asta ar presupune reforma armatei, reforma serviciilor, reforma justitiei, reforma serviciului vamal, consolidarea democratiei, rezolvarea conflictului din estul tarii, etc). In final, tranformarea Ucrainei intr-o democratie moderna ar fi un castig pentru intregul continent. Acelasi lucru este valabil si pentru Belarus.
Daca Ukraina lui Porosenco e pe placul unor bravi romini, nadajduind sa ajunga colegi NATO, asta se datoreaza poftei lor de ciocolata „Ukrainian specialities”! NATO, ciocolata Poroshenko la orizonturi! Bomboane de ciocolata Ukrainiana in NATO, bomboane „Roshen” de la Kyiv, umplute cu airliner Malaysian! ;-)
Rusia trebuie certata cu China si acest lucru se poate face prin intermediul Mongoliei, tarilor din Asia Centrala, minoritatilor etnice chineze din Siberia.
Razboaiele le castiga cei care reusesc sa cucereasca mintile si inimile oamenilor, iar astazi, in era comunicatiilor, minciuna are picioare tot mai scurte (timpul armatelor mari s-a dus, iar tehnicile astea cu bagatul batului prin gard nu prea mai tin). Asistam la o metamorfozare a metodelor si instrumentelor de confruntare dintre state, metodele si instrumentele se rafineaza (si devin tot mai dificil de identificat). Subtilul ia locul evidentului, iar „soft power” inlocuieste mitraliera.
Într-adevăr, Ucraina şi Georgia încearcă împreună să redeschidă dosarul aderării la NATO şi UE. Numai că ambele state au câte 2 regiuni prinse în menghina rusească. Ucraina are Crimeea şi regiunea Donbasului, iar Georgia are Abhazia şi Osetia de Sud. Asta ne aminteşte de anul 1940 când şi noi am trecut prin rapt: parte din Ardeal şi Basarabia ne-au fost smulse din trupul ţării. Cum am gestionat noi situaţia? Am renunţat la una (sigur, forţat, nu ne permiteam o confruntare cu URSS) şi am recuperat-o pe cealaltă, iar acum avem şansa de a o recupera şi pe a doua. Nu ştiu dacă reţeta noastră se poate aplica şi situaţiilor din Georgia sau Ucraina, dar posibil ca „alergând după doi iepuri, să nu prinzi niciunul”. Există riscul real, şi nu e de neglijat, ca populaţiile din cele două ţări, amăgite atâta timp că vor fi primite în NATO şi UE, să-şi basculeze opţiunile dinpre vest către est şi să aleagă la următoarele alegeri un parlament sau preşedinte pro-rus. Cred că aceste semnale venite de la politicienii din cele două ţări vor mai degrabă să ţină speranţa aderării la occident în viaţă, să atragă atenţia vesticilor că poate ar fi cazul să-i ajute şi ei ceva mai consistent şi să evite un colaps economic sau social ce se prefigurează tot mai pregnant în actuala conjuctură complicată în care se regăsim cu toţii.
Cand doi se cearta, al treilea castiga. Ramanem in UE dar construim si o asociatie a Europei Centrale si de Est, care sa ne includa cu Austria, Visegradul, Balcanii, Ucraina si Georgia, eventual Belarusul. Solutia la aderarea prea intima la altii este amenajarea unui loc mai mic dar propice, o casa proprie de vara mai mica dar mai potrivita. UECE ar putea fi o zona intre Rusia si tarile Europei de Vest, de care Vestul ar trebui sa tina seama cu prioritate in relatiile cu Federatia Rusa si nu ar mai lua de la sine actiuni unilaterale, cum o face acum cu toleranta fata de rusi, ca doar nu le-a luat lor Crimeea, care le e prea departe. Reuniunea de la Varsovia cu Trump inainte de G20 poate fi un inceput bun.
Pe unde trec americanii ramane doar mizerie si cadavre.
Vezi vietnam, afganistan, irak, siria, ucraina.
@Anon
Mai Anoane, zi sa mori tu ca americanii au lasat cadavre in Ucraina. Probabil ca erau deghizati in separatisti rusi. A dracului propaganda da’ lasati-o mai moale ca macane rau.