vineri, martie 29, 2024

Noul Pact ruso-german asupra Estului Europei. Mai este America dispusă să-l oprească?

Ne place sau nu, prima şi cea mai evidentă dintre definiţiile geopolitice care s-au dat Europei Centrale şi de Est, de-a lungul istoriei moderne, a fost cea de „regiune cuprinsă între Germania şi Rusia”.

Multe se pot schimba în economie, în ştiinţele sociale şi în politica internaţională, dar geografia nu. Localizarea şi vecinătăţile statale nu ţi le poţi alege, chiar dacă Preşedintele Putin pare hotărât astăzi să ne demonstreze contrariul, precum Hitler şi Stalin odinioară, ca într-un celebru banc. Vom şti însă întotdeauna, în această parte a lumii, că la vest îi avem pe germani şi la răsărit pe ruşi. Că unii ne vând VW şi alţii gaz. Şi că uneori titanii se confruntă, alteori se înţeleg. Dar ceea ce este sigur e că sunt şi vor rămâne aici pentru totdeauna, cu interesele şi discursurile lor tradiţional duplicitare şi esenţialmente egoiste, şi că nu se poate face abstracţie nici de unii, nici de ceilalţi. Şi mai ştim că doar America şi NATO pot oferi acestor mici naţiuni, făcute sandviş între germani şi ruşi, o altfel de perspectivă de securitate.

Inevitabil, „destinul” (deşi nu agreez acest termen fatalist) sau evoluţiile Europei Centrale şi de Est în ultimii 100 de ani au fost profund marcate de poziţionarea acesteia între cele două mari blocuri de interese precum şi, implicit, de relaţia dinamică, ambivalentă şi oarecum contradictorie, de tipul love and hate, de interes reciproc şi totodată incompatibilitate a sistemelor de organizare, de atracţie economică şi ciocnire militară, între cele două imperii cu vocaţie expansionistă.

Puţine au fost în istorie şansele reale ale Europei Centrale de a se sustrage acestui joc ipocrit al influenţelor Est-Vest şi acestui rol nefericit de „monedă de schimb”, şi de a se elibera cu adevărat din strânsoarea politică, economică şi conceptuală a acestui spaţiu meschin. Prea de puţine ori au ales est-europenii pentru ei înşişi, de cele mai multe ori au ales alţii pentru ei iar trădarea regiunii (fără ghilimele!) s-a repetat în răstimpuri, cu cinismul de rigoare al marilor puteri înfăşurat în catifeaua discursurilor cu mari mize geostrategice.

Înainte de a încerca să înţelegem ce se întâmplă acum prin retrasarea faliilor de influenţă pe continent, sub ochii noştri, să revedem succint cum a variat definiţia Europei de Est, din 1945 până astăzi. O definiţie încărcată întotdeauna de semnificaţii politice.

Imediat după „acordul procentajelor”, însoţit sau nu de legenda înţelegerii consemnate pe şerveţelele de la cină, chiar demontată fiind de istorici (ce minunată perspectivă, să fii servit pe tavă, ca naţiune, unuia sau celuilalt dintre boierii lumii!), „Europa de Est” a devenit eticheta nefericită a lumii comuniste, abandonată pe orbita Uniunii Sovietice. Opt state au constituit, până în 1989, „Europa de Est”: R.D.G., Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia şi Albania.

Începutul anilor ‘90 a schimbat această macro-definiţie rezultată din abordările Războiului Rece, o definiţie rigidă, mai degrabă ideologică decât geografică (Praga, de exemplu, este mai la vest decât Viena), neatentă la nuanţe, nedreaptă prin consecinţele asupra a cel puţin trei generaţii, stigmatizantă pe termen lung. Noul concept, cel de „Europa Centrală şi de Est” (ECE), a fost introdus şi acceptat rapid pentru a evidenţia două lucruri subtile, ambele instrumentate politic: pe de o parte, revendicarea unui grup de state privind apartenenţa istorică la identitatea culturală central-europeană (Grupul de la Vişegrad) şi diferenţierea care ar fi trebuit menţinută faţă de ţările considerate mai înapoiate, cu un start mai greoi al tranziţiei postcomuniste (România, Bulgaria, Iugoslavia care începea să se destrame, Albania), pe de altă parte pentru că apăruse noua categorie a republicilor fost sovietice, care îşi proclamaseră independenţa: Ucraina, Belarus, Republica Moldova etc., cu un set de problematici specifice şi cu legături mult mai puternice, pe toate planurile, cu Federaţia Rusă. Era aşadar perioada în care eseul lui Milan Kundera, „Tragedia Europei Centrale” (publicat prima dată în 1984, în Statele Unite), în care acesta demonstra că ţările din regiune sunt mult mai apropiate cultural de spaţiul occidental decât de cel răsăritean, devenise teza de referinţă a guvernelor europene şi a organizaţiilor internaţionale. Nimeni nu mai dorea să fie din Europa de Est, toate aceste naţiuni îşi găseau cu fervoare argumente istorice, culturale, geografice, pentru a fi parte a Europei Centrale. La un moment dat, în presa vremii, am citit cu satisfacţie că, în sfârşit, geografii noştri ne-au salvat: centrul absolut al Europei a fost calculat şi localizat pe teritoriul României, în Maramureş! Eram astfel, şi noi, demonstrat ştiinţific, central-europeni.

În fine, lărgirile succesive ale Alianţei Nord-Atlantice cu 12 state şi ale Uniunii Europene cu 11 state, petrecute între 1999 şi 2013, fiecare proces politic cu câte trei momente de extindere distincte, au modificat din nou definiţia „regiunii cuprinse între Germania şi Rusia”. Tot ceea ce aparţine în prezent, din fosta Europă de Est comunistă, sistemului politic, militar, economic şi strategic euro-atlantic este acum „Europa Centrală”. Politica post-Război Rece a corectat astfel, parţial, nedreptatea istorică de după 1945. Ceea ce a rămas însă între Occidentul extins şi Rusia a redevenit „Europa de Est” sau, mai tehnic spus, „vecinătatea estică a Uniunii Europene”, adică republicile care au aparţinut cândva URSS. Aici însă Rusia a spus Stop (sau Niet, dacă vreţi), iar Germania a replicat compliantă: Jawohl!

Asistăm la un nou moment tare, crucial, al istoriei tensionate a acestei regiuni. Încordarea post-Vilnius arată că sunt din nou puse în discuţie delimitarea geopolitică, definiţia de jure şi de facto şi perspectivele strategice ale zonei. Rusia vrea „respect” până la frontierele Uniunii Sovietice din 1991, iar Germania nu vrea perturbarea ordinii economice actuale pe continent, care i-a fost şi îi este atât de benefică. Ceea ce vor est-europenii pare să conteze, din nou, prea puţin.

Prin toate vocile oficiale care îi aparţin (ministrul Economiei, comisarul german pentru Energie, ministrul de Externe etc.), Berlinul transmite semnalul politic că nu doreşte să dea o replică serioasă agresiunii Rusiei în Estul Europei. Declaraţii derutante precum: „nu există alternative realiste la gazul din Rusia” (normal, după ce Nabucco West a fost compromis iar E.On are 15% din proiectul alternativ câştigător, Trans Adriatic Pipeline), sau „Parteneriatul Estic trebuie flexibilizat” şi acomodat cu interesele Rusiei în regiune, respectiv lipsa oricăror sancţiuni reale impuse de Uniunea Europeană unui stat care a anexat o parte din teritoriul unui membru asociat al Uniunii Europene (puteţi crede că aşa ceva este posibil?!), toate trădează Noul Pact ruso-german asupra Estului Europei. Nu întâmplător, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, le-a reamintit public germanilor că Rusia a fost de acord cu unificarea germană din 1990, împotriva reluctanţei franco-britanice. Deci, nu uitaţi că ne datoraţi ceva…

În faţa acestor evidenţe, prin care Berlinul ne spune clar, în subtext, să o lăsăm mai moale cu riposta împotriva Rusiei, că nu e sustenabilă şi, oricum, „pe germani să nu contăm”, ce-ar trebui să facă micile naţiuni din regiune?

În principiu, sunt două căi de urmat, niciuna sigură de finalitatea şi beneficiile ei: fie se apucă fiecare să-şi negocieze cu Moscova o soartă mai bună, pe cont propriu (ungurii şi bulgarii au început deja), fie reinventăm NATO pentru salvarea noii Europe de Est, cu precizarea că NATO poate face multe dar gaz tot nu livrează. Pentru a doua metodă de securizare a regiunii este nevoie însă, în primul rând, de resursele şi disponibilitatea politică, economică şi militară a Statelor Unite, incertă la această oră.

Pentru moment, semnalele politice, deşi timide, par să sugereze o anumită revenire a interesului strategic al Americii pentru noua „Europă de Est”. Chiar dacă aceasta se limitează la un mic transfer de militari (600 deocamdată, după unele informaţii neconfirmate) la frontiera răsăriteană a Alianţei, la consolidarea puţinelor baze şi facilităţi militare din ţările de graniţă şi la propunerea unor exerciţii şi manevre comune cu trupe din state non-NATO precum Republica Moldova, Armenia sau Azerbaijan, posibil şi Ucraina, o schimbare a tonului la Washington, fie şi simbolică, există. Personal, sunt însă sceptic faţă de posibilitatea ca guvernele de la Erevan sau Baku, de exemplu, să rişte mânia lui Putin, când au atât de puţine şanse ca germanii să fie de acord cu extinderea NATO spre Est. Ucrainenii ştiu cel mai bine această lecţie, au fost atât de aproape de o „evadare” din închisoarea geostrategică a Estului în 2008, la Summitul NATO de la Bucureşti…

Este de urmărit relaţia economică Berlin-Moscova în anii următori. Berlinul doreşte deja calmarea şi stabilizarea situaţiei pe teren, chiar cu „politica faptului împlinit” din Crimeea, pentru a nu periclita interesele marilor companii germane conectate cu piaţa şi resursele Rusiei. „Diplomaţia gazului” va avea în continuare un loc central pe scena politicii europene, dar este posibil să apară noi actori şi noi scenarii. Este de urmărit şi revenirea Americii în Europa, acum sau în viitoarea administraţie prezidenţială. Pentru moment, demonstraţia de forţă a Moscovei în Europa de Est rămâne fără un răspuns adecvat, o imensă frustrare şi o umilinţă pentru Ucraina, semn că Occientul în general şi Germania în particular nu identifică niciun interes în a sacrifica ceva din bunăstarea lor, pentru a combate eficace discursul asertiv, revendicativ şi revizionist al Rusiei de astăzi.

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Va lamentati domnilor analisti si dati impresia de oameni neajutorati si mereu in postura de milogi . in loc sa veniti cu solutii ..militati pt independenta militara -economica etc (toate tarile vestice fac asta), militati nu pt cumpararea de avioane americane dar investit in cercetare – armament de lupta la sol , antiaeriana. , educatia facuta prioritara , scoliti dimplomati care au arta negocierii nu plagiatori ajunsi din intamplare in fruntea tarii.. cu o societate compacta si capabila sa produca si sa se apere singura va asigur ca nu va indrazni nimeni sa o atace.

    • Valentin Naumescu este un inamic declarat al romanilor calificind Romania drept un stat cu o cultura periferica, retardat si subdezvoltat istoric, avind un popor hot, tradator, ipocrit si smecher pentru care ziua nationala nu are alta insemnatate decit fasolea cu carne, distribuita gratuit. Ca o paranteza, Naumescu (care nu este etnic roman) a fost consul al tarii noastre la Toronto de unde a fost dat afara tocmai pentru atitudinea antiromaneasca pe care o avea. Nu puneti nici o baza pe ce scrie acest individ, nu ascultati propaganda inamicului.

      Citez din Naumescu:
      „Cine suntem? Mituri şi identităţi: locale, naţionale, supranaţionale
      de Valentin Naumescu HotNews.ro
      Sâmbătă, 8 decembrie 2012, 18:24 Actualitate | Opinii

      Istoria rămâne, fără îndoială, foarte importantă şi utilă atâta timp cât este istoriografie curată, corectă, şi atât.

      Din nefericire, România de azi trăieşte din plin (la fel ca şi cea de ieri, probabil), această dramă a dezacordurilor flagrante între ceea ce spune manualul nostru că suntem şi ceea ce ştiu sau cred alţii despre noi.

      E drept, nu e numai România în această situaţie, în acest conflict identitar. Şi alte ţări sau culturi periferice îşi trăiesc complexele construindu-şi identităţi glorioase pentru uz intern, de care nu ştie nimeni în rest (în fond, Balcanii sunt plini de astfel de eroi locali). Dar nici să nu ne adormim conştiinţa spunându-ne acum că toate popoarele sunt la fel şi aşa trebuie să fie şcoala, plină de modele mobilizatoare şi de mituri care să-i inspire pe copii: „doar n-o să vorbim la şcoală” despre corupţia endemică din toate regimurile româneşti (înainte, în timpul şi după comunism), despre retardul şi subdezvoltarea istorice în raport cu Occidentul, despre lipsa culturii statului de drept, despre hoţia seculară (în diferitele ei forme), despre trădare, ipocrizie şi şmecherie ca mecanisme ale reuşitei, despre mizeria de ieri şi de azi, despre deficitele noastre morale şi educaţionale severe, nu? „Ce şcoală ar mai fi aceasta, ce carte de istorie?”

      Bun, înţelegem că nicio cultură mică, marginală, nu alege să predea această lecţie amară propriilor copii, ci îi lasă eventual să descopere singuri, mai târziu (cei care au şansa să cunoască lumea) sau niciodată (cei care rămân în sat toată viaţa, la propriu sau la figurat) adevărurile despre centru şi periferie

      (după o absenţă nu foarte lungă din ţară constat că în oraşele mari ale României se vorbeşte mai „şmechereşte” sau mai „ţărăneşte” decât cu câţiva ani în urmă şi nu înţeleg de ce, altminteri părinţii îşi trimit copiii la engleză sau germană dar româneşte se vorbeşte tot mai prost), vedem că elementul de vibraţie naţională la 1 Decembrie se cam reduce la ritualul caraghios, supramediatizat al aglomeraţiei populare la pomana cu fasole şi ciolan …”

      Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-13773632-cine-suntem-mituri-identitati-locale-nationale-supranationale.htm

      • da, domnul Naumescu a spus ca ”Romania este un stat cu o cultura periferica, retardat si subdezvoltat istoric, avind un popor hot, tradator, ipocrit si smecher pentru care ziua nationala nu are alta insemnatate decit fasolea cu carne, distribuita gratuit.”. Este exact si parea mea si a altora care sintem sigur cel putin la fel de etnici romani ca matale. Altfel vad ca esti adeptul unor mari romani, cuma ar fi cizmarul imbeciloid si criminal ceausescu, sau al marelui asa zis capitan codreanu, mare roman si mare fanatic de tip medieval, dar fara minte si fara vreo picatura de singe romanesc in vene. E treaba matale ce admiri si ce nu, dar asta nu-ti da dreptul sa emiti calificative in privinta patriotismului si sau ”romanitatii” altora. Eu consider asa ceva drept o manifestare de prostie agresiva, matale ot scornicesti ce parere ai?

      • Aveti dreptul sa nu fiti de acord cu cele scrise de domnul Naumescu. Nici eu nu sunt intotdeauna.
        Dar mentionarea faptului ca nu este etnic roman este inacceptabila si nedemna.
        Este cetatean roman si pare sa-l doara betesugurile noastre, reale sau exagerate. Nu-l cunosc, dar citesc intotdeauna textele publicate aici.
        Nu atacati persoana, criticati-i ideile, daca aveti argumente.

      • @Radulian
        Inainte de a face afirmatii publice (ce credeti si/sau spuneti dvs in spatiul privat nu ma intereseaza) ar trebui sa va ganditi daca aveti si argumente in sustinerea lor. Pana atunci , va transmit ca un citat nu este argument; pacat ca nu intelegeti acest lucru.

      • Radulian, ca sa pricepi ca esti prost trebuie sa te duca capu’ putin. Altfel, este evident dezastrul moral si educational in care mocirlim. A nu accepta este ca gestul de a baga gunoiul sub pres. Din lene si smecherie!

      • Comentariul dumitale nu faca decat sa confirme, poate partial articolul mult blamat. Faptul ca il incadrezi pe autor in categoria „Ne-roman” te aduce la periferia intelegerii si a culturii de tip occidental. De asemenea, faptul ca il acuzi de ne-patriotism sau ne-romanism doar pentru ca are niste argumente, pe care dealtfel si eu le impartasesc, te aduce la categoria „retrograda”. Nu offence, ok?
        Oameni buni, nimeni nu e de vina de neputinta, mizeria si saracia noastra decat noi insine. IAr noi ne-am aratat limitele…istoric si nu numai. Ce anume te faci sa fii atat de mandru de romanitatea dumitale?

      • Citat din Radulian: „nu ascultati propaganda inamicului”

        Inamicul meu este ingustimea mintii, xenofobia, refuzul dezbaterii si a afirmatiilor care ne deranjeaza, sentimentul de superioritate aroganta.

  2. Inca odata trebuie sa constat ca sunteti prea mult ancorat in trecut si intelegeti mai putin realitatile zilelor noastre.
    Si Germania si Rusia au o structura de putere total diferita de acum 74 de ani.
    Da, si acum sunt mari puteri economice, dar in UE si in NATO sunt respectate si statele mari si cele mici. E ALTA FILOZOFIE!
    Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croatia sunt respectate si nu se pune problema sa fie invadate de armate straine.
    ROMANIA ESTE VULNERABILA ECONOMIC pentru ca romanii n-au stiut sa-si aleaga conducatori COMPETENTI, CINSTITI, DEVOTATI!
    Crimeea si-a ales singura sa se alature Federatiei Ruse, NU A FOST INVADATA DE ARMATA ROSIE! Exista si precedentul Kosovo.
    De aceea UE si SUA nu au aplicat sanctiuni ample impotriva Rusiei.
    Jumatate din tarile UE sunt dependente de gazul rusesc.
    Sunt convins ca stiti aceste lucruri.
    Si atunci de ce atata „nervozitate”?
    Asistam la o ciocnire a „blocurilor continentale”?
    „Patriotii de carton” au gasit momentul „sa se afirme”?

  3. Felicitari, domnule Naumescu!
    Citesc, de fiecare data, cu atentie si cu interes, articolele dumneavoastra. Gasesc in ele un punct de vedere lucid si solid argumentat, cu care, chiar daca nu-mi face placere, rezonez.
    E adevarat, suntem doar un pion intr-o partida de sah ce stagneaza intr-un fel de remiza perpetua, negociata la rece. Daca reusim sa ajungem, nevatamati, vreodata, la capatul esichierului, ne putem transforma in regina, eventual.
    Cumva, parca, nu se mai pune problema ca ne vindem tara, ci trebuie sa decidem cui o vindem si pentru ce.
    Probabil, ar trebui sa ne facem un obiectiv din a ne asigura ca SUA are suficiente interese (economice, militare etc.) in Romania, incat sa ne considere importanti, chiar daca suntem departe. Dar, luand in considerare ce clasa politica avem, in cine sa ne punem speranta? In „Servicii”?

    • Nu trebuie să ne punem speranța în nimeni, lucrurile trebuie să le facem noi înșine, dacă vrem să iasă cum trebuie. Polonia a avut o soartă mult mai grea, chiar a dispărut pentru mai mult de 100 de ani de pe hartă, dar asta nu i-a împiedicat să facă lucrurile cum trebuie, iar astăzi le merge mult mai bine.

      Inclusiv pe vremea comunismului, polonezii au refuzat să cooperativizeze agricultura, au avut mereu ceva de schimbat (ba că îl vrem pe Gomulka, ba că nu-l mai vrem pe Gomulka) de ajunsese chiar Stalin să încerce să le facă pe plac, numai să poată ține cât de cât lucrurile sub control. Iar din 1981, numai comunism n-a mai fost la ei, cred că își aduce aminte toată lumea cum umpluseră inclusiv România cu Fiat-urile lor Polski și mergeau peste tot, în timp ce românii nu aveau voie să iasă din țară decât o dată la doi ani.

      În disputele (cu și fără ghilimele) dintre germani și ruși, părerea mea e că România se poate baza numai pe Polonia și ambele doar pe Statele Unite. Ceea ce Poloniei îi iese destul de bine, iar noi ar trebui să luăm exemplu.

      • Corect! Asa cum putem sa ne gindim ce devenise Germania dupa 25 de ani de la sfirsitul razboiului si ce e Romania dupa 25 de ani de la darimarea comunismului. Nemtii n-ar mai fi adus niciodata nazistii la putere, romanii le dau putere in proportie de 70% fiilor de generatia a treia a PCR . Si, sa nu ma luati cu planul Marshall. Ei aveau o tara ruinata, Romania era inca „pe picioare”, ca sa spun asa.
        Pensionarimea cersetoare, tinerimea smechera, asistatii social: asta e Romania majoritara. Iar interesul mostenitorilor PCR e, ca ei sa ramina majoritatri, caci asa se pot mentine la putere. De aia il vor adula mereu pe prim-plagiator-mitomanul tarii sau vor tine doliu national dupa tatucul Iliescu. Ti se face sila sa si scrii ca asa vor ramine lucrurile sau se vor inrai.

  4. Ce aduce nou acest articol? Afirmati ca geografia este un dat si ca Romania este intre Rusia si Germania. Dupa care argumentati ca politica traditionala a Romaniei de a cauta protectia unei mari puteri occidentale (in secolul XIX erau puterile garante, in perioada interbelica a fost alianta cu Franta, apoi garantia de securitate franco-engleza, acum sunt Statele Unite si NATO) este singura corecta sau posibila. Aceasta nu face decat sa dovedeasca lipsa de imaginatie a clasei politice romanesti precum si prejudecatile sale anti-germane si rusofobe. Dimpotriva, Romania ar trebui sa accepte realitatea geografiei sale. Suntem deja in orbita economica a Germaniei, o tara care din punct de vedere economic conteaza infinit mai mult pentru noi decat Statele Unite sau Marea Britanie. Ce ne impiedica sa dezvoltam o apropiere de Berlin? Iar o asemenea apropiere, corelata si cu un dialog mai putin incrancenat cu Moscova, ne poate da o garantie de securitate cel putin la fel de solida ca si implicarea vremelnica a Statelor Unite in regiunea noastra. Reprosati germanilor ca nu sunt rusofobi? Experienta lor istorica i-a facut altfel. Au obtinut mult mai mult negociind cu Rusia decat infruntand-o. Pana si Ostpolitik si Reunificarea s-au facut cultivand relatia cu Rusia, nu adoptand o atitudine belicoasa. In secolul XXI americanii vor fi mai preocupati de tinerea in sah a Chinei, singura mare putere care ii poate contesta suprematia. Europa va fi un teatru secundar de interes pentru SUA. In functie de relatia sino-americana se vor corela toate celelalte raporturi pe plan global (conflictele din Orientul Mijlociu, relatiile de putere din Extremul Orient, relatiile Rusiei cu Europa, etc). Traditional Romania a avut si un plan de rezerva si o parte a elitei politice a slujit acest plan de rezerva. Acum pare ca Romania nu are niciun plan de rezerva in afara de sustinerea NATO si Parteneriatul Strategic cu SUA si ca exista un consens deplin in sanul elitei politice. Nu este intelept sa plasezi ouale intr-un singur cos. Pe termen lung sunt prea multe necunoscute…De aceea e nevoie de ceva mai mult realpolitik si mai putina incrancenare.

    • Romania importa 25% din gaze , dar ce ne opreste sa construim si celelate reactoare de la cernavoda? de ce ne trebuie gaze de sist? apa va fi scumpa in viitorul apropiat.

      • nu ne opreste nimeni, e drept, dar imprumuti tu banii guvernelor Romaniei? caci Statul roman nu are bani si tehnica necesara construirii reactoarelor.
        Daca „prevezi” ca apa va fi „scumpa in viitorul apropiat” dece neglijezi faptul ca reactoarele nucleare au nevoie de apa. Aia scumpa ;)

        • Romania are bani , problema e ca parlamentarii romani pro-rusi mentin dependenta de gazul rusesc din motive lesne de inteles.

    • Inainte de a pune aceasta intrebare ar fi trebuit sa va informati ce inseamna exploatarea gazelor de sist ,.la cat se cifreaza aceste rezerve si cine ar beneficia de ele. Iar ca raspuns la intrebare va pot spune ca exploatarea gazelor de sist din Romania nu ar afecta cu nimic potentialul economic al Rusiei , ar afecta pe termen nedefinit calitatea vietii locuitorilor nu numai din zona exploatarilor iar protectia din partea nato nu are nici o legatura cu interesele majoritatii populatiei ci numai cu cea a conservarii avantajelor minoritatii din structurile de decizie aservite protectorilor lor.

  5. Adevarul e ca am avut mare noroc: prinsi intre germani si rusi, am profitat din plin! Daca nu erau rusii, ramaneam turci. Daca nu erau nemtii, ramaneam rusi, iar daca nu erau americanii ramaneam nemti. Asa suntem romani, obisnuiti si cu bacsis turcesc si cu vodca ruseasca si cu ipocrizie germana.

    • Daca nu erau tatarii ramaneam unguri. :)
      Marile invazii ale tatarilor din sec. 14 si 15 au oprit inaintarea regatului maghiar de cucerire a teritoriilor unde s-au format Valahia si Moldova.

  6. @ Aurelian, @ Dumitru Simion, @ Anyhow,
    o spun fara rautate: va cred ca articolul va depaseste, dar nu e vinovat autorul.
    Doua ar fi hibele:
    – tineretea;
    – si daca e asa, lipsa lecturilor pentru a sti ce a fost si cum a fost.
    Alte masti, aceiasi actori si alta piesa. Aia de inceput de al doilea mondial :P
    Felicitari autorului pentru analiza la rece, chiar dureroasa.

      • nu spuneam ca tineretea dvoastra e neputinta, ci necunoastere :P
        Chiar nu va ingrozeste atitudinea de azi a Germaniei cind va ginditi la ce si cum s-a intimplat inainte de al doilea mondial, cind s-a semnat pactul Ribentrop-Molotov?
        Daca nu va ingrozeste, banuiesc ca nu ati aflat ce s-a intimplat.

    • Pt dvs sa intelegeti – Respectul nu e dobandit ci se castiga si ”Knowledge is power”
      ce-ati citit dvs nu e de ajuns trebuie sa traiti printre vestici sa intelegeti ce este – atata timp cat esti slab educat si incapabil sa ai coeziune vei fi ignorat..si apoi ne lamentam , scriem si scriem si scriem cat de rai sunt vesticii sau esticii ca se inteleg intre ei si fac jocurile..

    • V-am remarcat pe mai multe site-uri, comentati obsesiv si niciodata la subiect. Incercati, va rog, sa nu mai ocupati inutil spatiul si timpul pe forumuri.

  7. asa este germanii s-au inteles cu rusii si s-au batut de atatea ori,rog pe toti cititorii sa citeasca cartile d-nei margaret si d-lui helmut.

  8. Nu sunt de acord cu afirmatiile ca „nu există alternative realiste la gazul din Rusia” sau „Parteneriatul Estic trebuie flexibilizat” sunt ale Germaniei in sine. Putem vedea ca atat misistrul economiei, cat si cel de externe al Germaniei, actual, apartin socialistilor din coalitia cu conservatorii lui Merkel, socilaistii fiind partidul fostului cancelar Schroeder, care e angajaz Gazprom in prezent. Daca citim declaratiile angelei Merkel si actiunile ei, vedem ca sunt opuse: dorinta de o reducere a dependentei de gazul rusesc, blocarea imediata a oricarui export pe domeniul militar catre Rusia (nici o alta tara nu a interzis complet, orice export, cu Franta partial, etc.), cererea de a reduce efectivele rusesti de la granita cu Ukraina si accentuarea faptului ca pana acum reducerea efectivelor a fost limitata, etc.
    In Germania avem de a face cu o pozitie, se pare, diferita, intre CDU si SPD, cele 2 formatiuni care formeaza guvernul! Fiecare probabil doreste sa puncteze cat mai mult in ochii alegatorilor proprii si potentiali!

    Ce consider ca ramane efectiv pe dinafara din orice analiza sau articol:
    – dreptul unei tari, a unui popor de a decide singur calea pe care doreste sa o aiba, adica democratie de tip occidental, sau autocratie/comunism de stil rusesc. Acest drept trebuie sa primeze!
    – Rusia nu este o democratie, este impredictibila in actiunile pe care le intreprinde, inclusiv militare, si, pe viitor insa, NU trebuie pierduta speranta ca ar putea deveni o demecriatie. Poate peste 10-20-50-80 de ani!
    – teama Rusiei de contagiune a democratiei! Foarte important ce a spus Obama: SUA nu au nevoie sa intre cu armata in vecini, au putut sa ii „seduca” cu alte metode, inclusiv prin export de democratie.
    – lipsesc dezbateri referitoare la ce se poate face pentru a bloca orice fel de indepartare a unor tari (deocamdata Ungaria, Romania, tari care nu fac parte din EU, Belarus, Turcia, etc.) catre o departare de statul de drept, de democratie si o alunecare catre regimuri autocratice sau dictatoriale (unele sunt deja acolo)
    Astea cred ca sunt cateva puncte foarte importante din dezbateri care sa aduca catre o tot mai multa Europa unita si prospera, in principal prin libertatea individuala si democratie de tip occidental.
    Numai bine!

    • @dlc
      „dreptul unei tari, a unui popor de a decide singur calea pe care doreste sa o aiba, adica democratie de tip occidental, sau autocratie/comunism de stil rusesc. Acest drept trebuie sa primeze!”
      Sunteti prea colectivist, cum adica sa decida poporul trecerea la comunism? Cu ce majoritate? 50, %60%, 90%? Comunismul presupune desfiintarea proprietatii private, adica daca eu nu vreau comunismul sa mi se nationalizeze(fure) apartamentul doar pentru ca unii a vrut asta? Eu cred ca un regim trebuie sa respecte cateva drepturi cum ar fi dreptul la viata sau proprietate privata(comunismul nu respecta niciunul). Plus ca nici un om normal nu ar alege un regim dictatorial/autoritar, va arat ca si in Arabia Saudita(monarhie absolutista) daca s-a face referendum s-a vota masiv pentru democratie.

  9. Asa este, Domnule Naumescu, dar trebuia sa mergeti nitel mai in spate in timp.
    Pana la dezmembrarea polului de putere central-esteuropean care deranja atat de mult incat marile puteri ale vremii au facut tot posibilul sa-l desfiinteze.
    Teoreticianul Aurel Popovici, nationalist si apropiat printului mostenitor asasinat la Sarajevo, vedea solutia salvarii in crearea Statelor Unite ale Austriei Mari. Considera ca pozitia fixista a Ungariei, conjugata cu tendintele centrifuge ale natiunilor din sfera ei este problema care trebuie rezolvata pentru modernizarea imperiului.
    Sustinea ca altfel, dupa destramarea lui, natiunile mici din centrul si estul Europei vor ajunge prada jocurilor dintre marlile puteri intre care ii plasa deja si pe americani.
    Popovici si-a prezentat proiectul inca in 1906. UItarea, oare de ce, s-a asternut peste el aproape instantaneu.

  10. Ați prezentat o poveste frumoasă cu iz credibil dar e doar o poveste. Din primul paragraf „între Rusia și Germania” se strecoară prima greșeală. În timp ce Rusia de acum e aceeași din ’45 Germania de acum e total diferită. Învinsă, uimită de amploarea holocaustului de care germanul de rând nu avea habar și pusă la punct de vecini, după care ajutată, Germania de azi e total diferită. Hitler a ajuns în WC-ul istoriei în Germania pe când statuile lui Stalin și Lenin încă mai arată direcția cu degetul în zona fostei URSS deși Stalin … În plus UE nu e numai Germania, o fi cea mai puternică economic și mulți o ascultă e departe de a fi singura care ia decizii.

    Extinderea „imperialistică” a UE nu vine cu tancuri, deportări și poliție secretă ci cu promisiunea unui trai mai bun. În plus țările stau de bunăvoie la coadă să facă parte. Până și România corijentă la economie o duce mai bine. Rușii încă folosesc democrația tancului. De fapt UE e acel loc unde mai multe țări coopereaza împreună economic și cultural, acel vechi URSS din propagandă în care toți erau veseli și dansau împreună mai puțin Kalașnikovul din spate și KGB-ul.

    Despre neutralitate și relații economice cu Rusia, poate Germania și-o permite de la distanță, dar România nu, vezi ce bun a adus neutralitatea Moldovei exportului de vinuri iar cea a Ucrainei importului de gaze. De fapt dependența de gaze rusești a UE a scăzut după întreruperile din Ucraina. Pe scurt relațiile economice cu Germania îți dăm BMW dar plătești, Rusia, îți dăm gaze dar plătești și mai stai și capră.

    Asemănător cu câteva argumente din propaganda prorusă apărută instant după invadarea „neplanificată” a Crimeei. Am rămas uimit de numărul de mesaje identice atât în forumurile românești cât și engleze. Totuși nimic nu a fost premeditat de Putin, a fost doar obligat să reacționeze.

  11. Nu neaparat toate statele „tampon” sunt condamnate istoric. Belgia, stat creat tocmai ca o „zona neutra” intre ambitiile marilor puteri la acea vreme, Franta si Prusia (la care se adauga Marea Britanie, carea a cautat intotdeauna echilibrarea puterilor „continentale” europene) e un exemplu. Olanda ar fi al doilea. Poate ca, vorba lui Petre Tutea, istoria ne-a cam izbit si pe noi si pe altii cu capul de toti peretii, dar hai sa nu fim atat de pesimisti. NATO ne o buna umbrela, deocamdata. In plus avem sansa ca noile „state tampon” sa fie Ucraina si Moldova. Poate vom avea si noi ceva timp sa respiram, istoriceste vorbind.

  12. Nu, nu e nimic ciudat ca au aparut deja reactiile neo-comuniste la orizont vizavi de articolul d-lui Naumescu..Drept dovada, unele interventii aici de fata. Asta dovedeste odata in plus ca dracu nu doarme, doar se preface.. „Traditia”geopolitica romaneasca din ultimii 200 de ani, nu se dezminte. De fapt , nici nu are cum…”Sandviciul romanesc” interbelic infestat cu ingredinte specifice si consumat cu prisosinta de localnici au dus la indigestia care a produs pentru Romania si neamul romanesc( o notiune rusinoasa, nu-i asa, dragi concetateni?)intrarea intr-o coma profunda din care abia am iesit. Sau NU? Constatam asadar, iata, ca tratamentul e inca incert si poate duce la recidive inca si mai amenintatoare si mai rapide. Atata de amenintatoare si atat de rapide, incat avem multe si …minunate sanse sa vorbim cu totii,cat mai curand posibil, o „limba moldoveneasca” preparata dupa retetarul descris in brosura „stiintifica” a tineretii mele- ” Stalin si problemele lingvisticii”.Atata de promitatoare , totodata, in promovarea in stil retro a binecunoscutelor”Regulamente Organice”, nu-i asa, dragi concetateni?
    Sa ma astept/sa ne asteptam la un alt MIHAIL ROLLER redivivus? Mai stii?! Din moment ce secretomania slavo-teutona semnata de Ribentrop- Molotov a secretat pentru uzul ratiunii noastre si al sud -estului european ideologia necesara ambiental, nici n-ar fi de mirare!Cititi fie si cu titlu de curiozitate pareri ca si, de pilda, ale d-nei ANELY GUTE GABANY si reperele , cu toata surdina si estomparea de rigoare, va va asigura sugestiile mentale. In curs de punere in practica,oare?In curs preparandial de obisnuire, de adaptare a onor publicului academic si mai putin academic ,dar poliic, cu neo-modernismul ” Malta”?

  13. 1.Autorul prezinta o imagine corecta, politica si economica a viitorului, dincolo de rauvoitorii ,,comentatori”, care au de impartit ceva personal cu autorul, iar nu cu analiza si concluziile sale.Ma simt rusinat in locul comentatorului, de remarcile sale nationaliste, invocind ,,etnicitatea” autorului, ca pe vremea legionarilor…
    Poti fi sau nu de acord cu afirmatiile articolului, dar atacul personal asupra autorului fara sa-i contrazici afirmatiile cu argumente, ci numai cu adevarate injurii, parca nu are ce cauta in spatiul acesta, care nu este unul de partid sau stadion de fotbal.
    2.Interesele economice comune, ruse si germane, fac ca acum, Crimeea sa fie ceva minor comparativ cu ele, incit inflamarea conflictelor cu repercursiuni negative grave, nu mai sint de dorit de Germania, mai ales ca este vorba de un fapt consumat:rusii din Crimeea au ales Rusia, iar nu Ucraina!Ce ar mai fi ce facut ca solutie de schimbare sau reparatorie, decit ,,nimic”?Asa ca, pace si prietenie (economica) ruso-germana, in continuare.
    O Rusie slabita zdravan de conflictul acesta, in care poate ar pierde conducerea pina si Putin, ar fi mult mai agresiva si periculoasa, decit cea de azi.
    O Germanie aflata intr-un conflict profund si de durata, cu oaia asiatica pe care o mulge de bani prin afaceri si de gaze platite preferential, ar intra rapid in recesiune, tirind intreg UE-ul in alta criza, cind actuala criza este departe de a fi depasita.

  14. Domnule Naumescu, am cateva (scurte) intrebari:
    1. Credeti ca rezultatul referendumului din Crimeea ar fi fost diferit (ca decizie majoritara, nu ca procente) daca nu existau acolo trupele rusesti (DA sau NU)?
    2. Daca raspunsul este NU, credeti ca o regiune care decide sa se desparta de statul care o inglobeaza are acest drept (DA sau NU)?
    3. Daca raspunsul este DA, credeti ca Crimeea avea vreo sansa sa se desparta de Ucraina prin referendum, in absenta trupelor rusesti (DA sau NU)?

    Concluziile le trageti singur…

  15. Exista pe Internet un video clip interesant, despre evolutia teritoriilor, statelor si imperiilor in Europa in ultima mie de ani. Este o cronologie animata, sincronizata geografic. Recomandarea mea este sa urmariti video clip-ul, are aproape 3 minute si probabil ca veti intelege ca episodul Crimea, Ukraina, Rusia este o picatura intr-un ocean, raportat la istoria europeana.

    http://loiter.co/v/watch-as-1000years-of-european-boarders-change/

    Asta este Europa la urma urmei: un conglomerat de popoare, natiuni, minoritati, enclave, religii, culturi care mai tot timpul au fost in coliziuni teritoriale, politice, economice, militare, etc. Continentul a fost, este si va fi tot mai mic pentru aspiratiile, ambitiile si uneori nebunia unor aventurieri cu priza la populatie.

    Este Romania in momentul de fata intr-un pericol iminent? Personal nu cred asa ceva. Rusia (prin Putin) doreste (si obtine asta) sa-si consolideze coridorul de protectie din vest. Ukraina reprezinta un element important in strategia geo-politica a Moscovei si evenimentele recente din Kiev au fost percepute de rusi ca o amenintare directa la adresa securitatii Rusiei.

    Anexarea Crimeii a fost raspunsul Moscovei la criza din Ukraina. Acelasi lucru s-a intamplat in 2008 in Georgia iar rusii au reactionat prompt. Pentru rusi NATO inseamna inamicul si nu ai cum sa le scoti asta din cap oricat ai incerca. Nu le iau apararea, dar daca incercati sa va puneti in pielea rusilor este posibil sa ajungeti la concluzii similare.

    Da, rusiii au problema cu tarile Baltice. Aia mocneste si mai devreme sau mai tarziu o sa asistam la resturnari rapide de status-quo. Cum si cand? Nu am nici cea mai mica idee. Deocamdata ma multumesc cu constatarea ca pentru moment Romania nu este in vizorul Moscovei. Pentru ca daca ar fi si rusii fac o miscare impotriva noastra sunt convins ca au ceva acorduri pe sub masa cu Germania si USA. Asa cum NATO nu a intervenit pentru Ukraina, asa nu va interveni (efectiv) pentru Romania, cu toate scuturile de la Deveselu. Puteti sa uitati de NATO: este un tigru de hartie, o umbra a ceea ce a fost acum 20 de ani.

    • Razboaiele nu se mai castiga cu mii de tancuri. In ’43 rusii produceau in jur de 40 de tancuri /ora , teroretic ar fi putut cuceri toata Europa. Tehnologia pe care s-au ridicat a fost cu ajutor britanic si mai tarziu ce-au acaparat de la nazisti, tehnologie pe care au evoluat-o apoi singuri., tehnologia ramane calcaiul lui Ahile pt Rusia. Experienta din al 2 lea razb mondial a aratat nivelul Rusiei,si a demosntrat ca superioritatea aeriana poate tine departe o invazie (invazia nazista in regatul unit n-a mai avut loc) .practic o invazie terestra nu-si poate atinge niciodata scopul daca nu detii superioritatea aeriana..

      in ce priveste Rusia .pt a nu risca sa se destrame, sunt inventate conflicte ce mentin societatea ancorata intr-o aureola a panicii si fricii cauzata de razboi, carmacii ei distrag atentia de la problemele reale ale Rusie: coruptia care a cangrenat societatea in toate domeniile dar si frica de lege care s-ar abate asupra oligarhilor in cazul in care statul de drept ar functiona in aceasta tara . Putin avand o avere estimata la 2 miliarde de dolari.

      • Un razboi intre doua mari puteri de forte aproape egale, chiar cu tancurile se va purta, apoi om contra om, baioneta contra baioneta; evident cu sustinere aeriana. Si in caz ca nu se incheie vreun armistitiu. DISCOVERY: ” al doilea razboi mondial s-a castigat cu tancul rusesc T34″. Aviatia e vulnerabila la apararea anti-aeriana. In ultimul timp SUA s-a luptat cu tari mici, slab inarmate. Noua serie de avioane rusesti Suhoi, le concureaza pe cele americane. In prezent racheta bate avionul, si aici rusii stau chiar mai bine.

        http://romanian.ruvr.ru/2013_04_23/Jurnal-balcanic-Racheta-sovietica-a-doborat-un-avion-F117A-Partea-a-II-a/
        Daca Serbia a doborat un F117 stealth american,…. rusii ii bat pe americani si la sol si in aer si sub apa. Americanii au portavioane, rusii au submarine mai bune.
        Adevarata valoare a soldatului american s-a vazut in Vietnam; si in Serbia, unde nu avavut curajul sa duca o lupta la sol.

    • @ North of 60 – după zeci de ani de crescut câini, pot să-ți spun că nu e nevoie să fii câine ca să înțelegi ce e în mintea unui câine. Iar asta se aplică în ziua de azi rușilor cum nu se poate mai bine. Subscriu la comentariul lui Aurelian, conflictele actuale ale Rusiei sunt inventate.

      În urmă cu doar o generație și românii aveau impresia că NATO e dușmanul, iar unii dintre ei mai cred asta și azi, după cu se poate vedea chiar din unele comentarii de pe Contributors. Rusia blufează astăzi, ea nu are nici capacitatea economică și nici cea militară pentru un conflict cu Occidentul. Putin reușește să rămână la putere inventând astfel de conflicte, dar în timpul ăsta Rusia nu se reformează în ritmul în care ar fi necesar.

      Sigur, Rusia ar putea să aibă noroc și să se destrame China înaintea ei, în maniera în care s-a destrămat Yugoslavia. Dar dacă nu se va întâmpla asta în următorii 30 de ani, Rusia însăși va avea nevoie de NATO și de Uniunea Europeană, sub presiunea chinezilor și musulmanilor.

  16. Mai înainte ca situaţia dela Kiev să degenereze, dar după momentul Vilnius, Senatul Franţei a publicat un foarte, foarte interesant raport asupra relaţiilor Ue- Rusia.
    Merită să fie citit atent şi integral şi să medităm asupra evenimentelor din ultimele luni şi având în minte argumentele şi concluziile din acest raport, precum şi aserţiunile senatorilor francezi la prezentarea sa.
    http://www.senat.fr/rap/r13-237/r13-2371.pdf
    mie, după ce am citit acest raport şi am revăzut evenimentele recente, îmi pare că evoluţiile din Ucraina au lezat esenţial interesele UE. Incă mai meditez în folosul cui.

    • Crezi ca exista pe undeva o traducere a raportului in engleza? Am cautat mult si bine pe diverse search engines fara sa gasesc ceva in engleza.
      Imi pare rau, nu stiu franceza, dar din cate pricep (ca vorbitor de limba romana) raportul se arata interesant. Mi-ar place sa gasesc o copie in engleza.
      Multumesc anticipat.

  17. domnule aurelian, lucrurile sunt al naibii de complicate. totuşi: dacă occidentul accepta acordul la care se ajunsese între maidanezi şi ianukovişti, se ajungea la alegeri. iar acolo, rămâneau deschise două opţiuni – ce-i drept, una mai deschisă ca cealaltă.
    lovitura „abilă” (de fapt prostească) dată prin victoria rapidă şi totală a celor din euromaidan, le-a permis ruşilor (mult mai bine pregătiţi la acest capitol), să se desfăşoare, făcând – punctual – cam aceleaşi lucruri pe care le pusese în operă euromaidanul. un meci de şah s-a transformat într-unul de catch, pornid de la încălcarea înţelegerii iniţiale, din 89: numai ţările baltice pot intra în sfera de influenţă a occidentului! desigur, se poate veni cu fel de fel de obiecţii (că şi sovieticii au procedat cam la fel după 1945, că… şi că…). dar, la o ţară atât de săracă precum ucraina -pe care, însă, rusia, se arăta capabilă să o întreţină – importante nu sunt nici resursele, nici calitatea ei de piaţă de defacere. ACOLO CONTEAZĂ PRIVATIZĂRILE DE TIP FMI, ACORDAREA DE CREDITE PERVERSE, etc – în fond, o reluare a isprăvilor din perioada guvernării iuscenko-timoşenko.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro