Sunt mai multe noutati care merita semnalate.
In primul rand, faptul ca pe 10 octombrie expira cele 8 luni de la intrarea in vigoare a legii educatiei nationale, perioada in care trebuia elaborata legislatia secundara, zeci de metodologii, ordine de ministru si hotarari de guvern. Cum ministrul Funeriu promite ca vor veni la timp, ne asteptam la o avalansa de schimbari si transformari, in conformitate cu Legea Educatiei Nationale (LEN), in perioada imediat urmatoare sau pe parcursul anului.
Cele mai importante mi se par metodologiile privind constituirea noilor Consilii de Administratie (CA) din scoli, in care profesorii nu vor mai fi majoritari. (aproximativ 1/3 profesori, 1/3 parinti si 1/3 reprezentantii Consiliului Local). Imediat dupa aceasta constituire, CA va trece la numirea comisiei de selectare a directorului, de data asta fara amestec politic. Am putea avea, in sfarsit, mult asteptatele descentralizari si depolitizari. CA impreuna cu directorii au atributii sporite, in comparatie cu vechea situatie. Comunitatea scolara (locala) va avea scoala pe care o merita, si-o doreste si in care investeste.
De altfel, OM 3753/9 februarie 2011, privind unele masuri tranzitorii in sistemul national de invatamant, spune clar, de cateva ori, ca se refera doar la perioada „pana la elaborarea metodologiilor pentru punerea in aplicare a Legii Educatiei Nationale nr 1/2011.” E clar ca pe 10 octombrie acest OM de masuri tranzitorii isi inceteaza valabilitatea si trecem pe prevederile LEN.
Prima masura salutara anuntata de secretarul de stat pentru invatamantul preuniversitar este reaparitia scolii profesionale incepand cu anul scolar 2012-2013. In adevar, nu se putea astepta inca cinci ani, trecerea invatamantului gimnazial pe noua structura de noua clase. Prapastia care separa formarea profesionala si educatia de piata muncii afecteaza grav productivitatea, atractivitatea, eficienta economiei romanesti. Sa speram ca metodologia asteptata va impune ca principiu parteneriatul public-privat in formarea profesionala pe traseul scolii profesionale. Si nu vom mai avea elevi care sa pice la bacalaureat doar pentru ca nu aveau alternativa la traseul liceal.
O alta informatie interesanta o gasim in interviul ministrului Funeriu acordat HotNews, care ne anunta ca vom avea, in sfarsit, un nou curriculum pentru anul scolar 2012-2013, cel putin pentru clase de inceput de ciclu. Ar trebui sa apara suficient de repede, pentru a exista timp de diseminare, prelucrare, pregatirea profesorilor, a manualelor, etc.
A fost trimisa in scoli o foaie de parcurs elaborata de minister pentru anul scolar in curs. Pentru ca, dupa stiinta mea, n-a fost publicata si pe site-ul ministerului si nici altundeva, informez eu parintii asupra celor cuprinse in acest document.
- Reducerea absenteismului. Documentul cere ca absenteismul sa fie monitorizat, prevenit si redus. Dincolo de apelul la constiinta cadrelor didactice si directori, care nu de astfel de apeluri duceau lipsa, cel mult de constiinta, esentiala mi se pare monitorizarea electronica a intrarii si iesirii elevilor si personalului din scoala. Greu de realizat, pentru ca nu exista in majoritatea scolilor conditii pentru infiintarea a, sa zicem, 10 fire de intrare-iesire prin fata unor aparate de inregistrare electronica a cartelelor personale. 1000 de elevi care vin cu un sfert de ora inaintea inceperii cursurilor si care, in zece minute de pauza, ar dori sa plece si sa reintre in scoala, iata o situatie greu de gestionat, fizic vorbind. Poate se vor gasi metode moderne de rezolvare. Ca si accesul pe internet al parintilor, la situatia absentelor copiilor lor. Este esential acest acces, in conditiile in care parintii sunt ocupati, dar au acces la internet, fie si pe telefonul mobil. Un motiv in plus pentru aparitia acestei monitorizari electronice. Din 2012 se aplica finantarea per capita, adica fiecare scoala va primi atatia bani cati elevi are la cursuri. Nu vor mai putea minti directorii ca au 1000 de elevi, cand de fapt prezenti la cursuri sunt 700. Importanta devine securizarea sistemelor infromatice, pentru a nu putea fi falsificate datele.
- A doua masura importanta este „evaluarea cu scop de orientare si optimizare a invatarii”. Asa numita, pana in prezent, evaluare predictiva. Bine ca s-a renuntat la impartirea in clase foarte bune, medii si slabe, din cauza protestelor vehemente ale mediei si parintilor (O remarca: anul acesta, media s-a ocupat mult mai mult de educatie, comparativ cu anii trecuti, cu efect benefic asupra mersului si transformarilor din domeniu). Evaluarea aceasta, care ramane doar pentru uz intern, fara note in cataloage, dar cu anuntarea parintilor, in convorbiri individuale, reprezinta poza de start. Sa stie profesorii, mai ales cei de la clase pe care nu le-au mai avut, de unde pleaca. Important este sa li se permita sa adopte masurile care se impun. De exemplu, sa poata face remediere, acolo unde elevii au goluri mari, o luna, chiar doua, fara frica de neparcurgerea integrala a materiei, care le va aduce sanctiuni. Vor elimina apoi pasajele mai dificile din programa, astfel incat sa predea, pana la sfarsitul anului, esentialul. Ca unii elevi de liceu ar putea sa nu stie nici tabla inmultirii, este adevarat. Dar sa faca tot ce este omeneste posibil. Probabil va intra in vigoare prevederea LEN conform careia profesorul are 25% din timpul scolar la dispozitie, sa faca ce crede de cuviinta, iar scoala 20-30% din curriculum, pentru CDS (curriculum la dispozitia scolii). Repetarea evaluarii la sfarsitul anului scolar si compararea celor doua evaluari se apropie de propunerea mea de masurare a progresului scolar, prin compararea celor doua tipuri de evaluari, de sfarsit si de inceput de an scolar. Numai ca trebuie ajuns la evaluari generate de aplicatii informatice, reci si obiective, unitare la nivel de tara, fara intermedierea profesorilor.
Au aparut si modele de subiecte pentru aceste evaluari, care sa serveasca profesorilor sursa de inspiratie. E un pas spre evaluarea standardizata, care sa ne ofere o poza corecta la nivel de tara. Nu sunt sigur, insa, de corectitudinea profesorilor la elaborarea subiectelor si corectarea testelor.
3. Al treilea obiectiv: „imbunatatirea competentelor de lectura”. Exasperat de locurile codase pe care le ocupam la acest capitol, in evaluarile internationale si, apreciind pe buna dreptate, ca elevi care citesc un text fara sa inteleaga mai nimic din el nu trebuie sa mai plece din scoala romanesca, ministerul a decis sa recomande profesorilor sa faca exercitii de lectura in fiecare saptamana, pana la nivel de liceu. Si sa ceara elevilor sa explice ce au inteles. Pe texte literare si non-literare. Masura este corecta, mai ales ca si examenele de absolvire au acest tip de itemi de control.
4.In sfarsit, acordarea gradatiei de merit, singura diferentiere salariala care a ramas in invatamant, se face pe baza unui proiect elaborat de candidati, proiect care va fi aplicat si monitorizat in cadrul unitatii de catre director si CA. Gradatia se acorda pentru patru ani, conditionata de monitorizarea anuala a derularii proiectului propus. Cumva, prin analogie si ca exercitiu pentru aplicarea la proiecte europene.
Concluzii
Prin scaderea populatiei scolare si reaparitia scolii profesionale se creeaza premisele ca in scoala romaneasca sa avem rezultate mai bune, cu copii mai putini, care necesita cadre mai putine si, eventual, mai bine platite.
Finantarea per capita, incepand cu 2012, merge si in invatamantul obligatoriu privat, o gura de oxigen pentru aparitia concurentei intre unitati de stat si private, singura generatoare de calitate. In Bucuresti, de exemplu, fara cele aproximativ 180 de gradinite private, statul n-ar fi avut nicio sansa sa rezolve cererile parintilor.
In mediul rural exista o mare problema a comasarii scolilor, alegerea fiind intre transportul elevilor la scoli cu resursa umana si materiala bune, sau ramanerea in satul in care invata 15-20 de elevi, in invatamant simultan. Adica o caricatura de scoala, nu educatie moderna.
Ar fi bine ca media sa ramana alaturi de educatie, sa critice ce este de criticat, sa ofere un feedback necesar autoritatilor, pentru ca, din cate observ, se tine cont de observatiile ei. O bila alba pentru ministrul Funeriu, din acest punct de vedere. Trebuie sa ne ocupam si de esecul scolar, de mobilizarea parintilor in contributia lor la educarea copiilor. Sunt elevi care, desi nu lipsesc de la scoala, trec cu un cinci care nu inseamna nimic, nu asimileaza ce presupun programele. De la caz la caz, parintii trebuie sa preseze scoala la care isi duc banii dati de bugetul de stat pentru educatia copiilor, sa gaseasca proceduri si mecanisme de remediere a acestor situatii. Daca nu, sa-si mute copiii si banii la alta scoala.
Ministerul sa faca bine sa gaseasca metode de a face salarizarea diferentiata a personalului din invatamant, dupa performante si rezultatele muncii, pana la o astfel de salarizare sunt putine sanse sa se schimbe ceva.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Inca nu se stie unde se vor face grupele pregatitoare(anul 0).
Se cer in continuare bani pt. „fonduri”.
Se da spaga pt inscrierea in gradinite si scoli.
Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic.
Domnule profesor,
Imi este foarte greu sa cred ca cineva mai aude si glasul celor epuizati de vacarmul zilnic din invatamint. Nu voi face acum filozofia reformei, nu voi insista pe faptul ca, din nefericire, catastrofa din invatamintul mondial pare o realitate aproape transcendenta, pe care umanitatea nu o mai poate controla, pentru ca sistemul de valori traditionale s-a prabusit, pare-se, iremediabil.
Nu voi arunca cu pietre in ministru, asa cum o fac majoritatea strivitoare a colegilor mei. Aleg sa cred in buna lui credinta, in onestitatea lui, in dorinta sincera de a ne alinia invatamintul, cit de cit, la standardele vestice. De altminteri, cred ca oricine ar fi ministru ar fi impins catre aceasta aliniere.
Nu mai intru in ceea ce eu gasesc ca ar fi fondul problemei, si anume faptul ca valorile umaniste aproape ca nici nu mai sint percepute ca atare, nu se mai stie, de fapt, ce inseamna educatia ‘rotunda’, care sa creeze constiinte si caractere, nu tehnicieni cu ochelari de cal si atit. (In privinta aceasta, iertat sa imi fie, mult hulita scoala a lui Dickens, era mult superioara celei contemporane).
Un singur lucru as dori sa va semnalez astazi: nu e defel bine sa luam, scuzati-mi expresia, ‘de-a moaca’, pe nemestecate, mecanic, ceea ce a produs Occidentul in materie de sistem scolar. V-ati plictisit de aceasta obiectie? Ei bine, nu va plictisiti! De pilda, aplicarea mecanica a criteriului participarii parintilor la deciziile din invatamintul romanesc – puteti fi sigur – nu va face decit rau. In momentul in care parintii ajung sa dicteze profesorilor ce si cum au de facut, intr-o societate needucata, hamesita, lipsita de criterii si valori, dezastrele se vor tine lant. Occidentul are o vasta cultura a dialogului. Nici acolo nu cred ca aceasta cutuma aduce bine si valoare in invatamint. Imi pare rau, dar aplicarea criteriului deciziei majoritatii poate dauna valorii in invatamint, educatie, cultura. E responsabilitatea unui stat luminat (Doamne, ce spun eu aici/?) sa dirijeze evolutia invatamintului intr-o directie echilibrata, credincioasa unui set de valori ancestrale, chiar in dauna intereselor de moment, bezmetice, strict materiale si conjuncturale ale majoritatii. Imi pare rau, dar axioma aceasta mult vinturata: ‘invatamintul trebuie sa se adapteze cerintelor vietii contemporane’ ar trebui rejudecata. Nu vi se pare ca am putea spune si invers: ‘invatamintul poate lumina societatea contemporana in asa fel incit sa o indrepte intr-o directie mai buna’? Cu formatia dumneavoastra realista, cred ca acest exercitiu de logica v-ar fi mai la indemina decit altora.
Cele mai triste amintiri din primul meu an de invatamint intr-un gimnaziu tirgovistean sint sedintele cu parintii. O hoarda de indivizi grobieni, obraznici, primitivi – aceasta e imaginea rusinoasa a comunitatii parintilor. Copiii ar putea fi mult mai elegant modelati, in multe cazuri, daca parintii nu ar impiedica aceasta modelare. (Nu spun ca nu exista si parinti civilizati, cu discernamint, onorabili, urbani, cu care merita si chiar trebuie sa conlucrezi. Ei alcatuiesc, insa, o minoritate oprimata in societatea noastra.) Daca autoritatea profesorului e pusa din start la indoiala, subminata pe toate caile, fiti sigur ca nu se poate face educatie.
Va rog respectuos ca, lasind deoparte corectitudinea politica si sabloanele contemporane, sa meditati asupra acestui subiect.
Nu cred ca aveti dreptate. E vorba de 3-4 parinti in CA. Nu s-or gasi intr-o scoala cu 1000 de elevi, din 2000 de parinti, 3-4 medici, juristi, chiar profesori, care sa stie depsre ce este vorba? Stiati ca in Suedia parintii decid, in fiecare vara, ce profesori pleaca si care raman, din scoala LOR? A cui este scoala? Cand vom da un raspuns corect la aceasta intrebare, totul va merge mai bine. V-ati gandit ca salariile profilor si intretinerea scolii se fac din taxele si impozitele platite de parinti? Cum sa ignoram tocmai finantatorii educatiei? Nu va inteleg si nu va aprob.
Nu ai cum sa intelegi Vlastoane pentru ca atata poti intelege. Pacat ca mesajul e foarte clar. Iar imi bagi cu Suedia, mai lipsea criza din Grecia. Traiesti pe alta lume!
Raspunsul dumneavoastra este dezamagitor. Ceea ce spuneti dumneavoastra este: ‘banul dicteaza creierului’. Da, acesta este sloganul lumii banului. Sa nu ne miram ca din scoala nu ies decit oameni interesati de bani si de nimic altceva. Parintii in consilii nu urmaresc decit: 1. Cum sa usureze cit mai mult efortul copiilor, neintelegind ca nimic din ceea ce s-a durat solid pe lumea asta nu s-a putut face fara efort
2. Cum sa gaseasca pentru copiii lor calea cea mai scurta catre bani.
Tocmai asta spun eu ca este boala invatamintului vremii noastre, aici si aiurea.
De buna seama, nu spun ca invatamintului trebuie sa ii lipseasca dimensiunea pragmatica sau sa nu pregateasca elevii pentru a-si cistiga piinea. Dar in momentul in care nu urmaresti decit teluri pragmatice si te supui total comandamentului financiar, trebuie sa iti fie clar ca procesul cunoasterii profunde – acea cunoastere care pretinde efort si un anumit simt al gratuitatii, acea cunoastere care, pina la urma, a dus omenirea mai departe cladind totodata si caractere si pastrind legatura cu radacinile umanitatii – va fi grav afectat.
Imi e limpede acum ca nici vorba sa intelegeti ceea ce doresc eu sa aduc in discutie. Pacat!
O prevedere mai putin gandita a LEN este trecerea fara discernamant a grupei pregatitoare in cadrul scolii. Asta in conditiile in care multe scoli nu au nici spatiul necesar si nici cadrele pentru absorbtia simultana a doua promotii, daca le pot numi asa: copiii de 5-6 ani in grupa pregatitoare si cei de 6-7 in clasa I. Nu mai pun la socoteala cat de bine pot invatatorii actuali lucra cu copii sub 6 ani, a caror atentie trebuie captata prin joc si cu duhul blandetii, fara precipitare si nervi. Pe caz concret: fii-mea cea mica e acum in grupa mare la o gradinita privata, unde se urmaresc obiectivele stabilite de Minister, dar intr-o maniera relaxata, in grupe de 15-17 copii. Din 2012, conform LEN, voi fi nevoit sa-i caut loc in scoala, in clasa de 25-30 de elevi, rugandu-ma Providentei pentru o invatatoare care sa nu vrea sa-i invete si fractiile din grupa pregatitoare. In care grupa pregatitoare NU VA INVATA ENGLEZA pe care acum o face cu placere la gradinita. Minunat s-a mai gandit ministerul.
Nu prea inteleg cum poti compara un test la inceput de an cu unul de la final de an, atata timp cat materia la care e evaluat elevul e alta in momentul evaluarii. Se compara doua lucruri diferite.
Explicatia rezida din parcurgerea sarcinilor de invatare. Daca la mate, la inceputul anului scolar, ai elevi cu media 7, pe 200 de elevi si aceiasi 200 au la sfarsit de an, media mediilor 5, cine-i de vina? Ca n-or fi toti 200, chiulangii si lenesi
Bun, dar sansele ca diferenta sa fie asa mare, sunt f mici intr-o situatie normala. Iar daca sunt intre 6 si 7 de exemplu inseamna ca elevii stiu mai bine fractii(facute cu un an in urma) decat logaritmi (probabil ca e aberant ce spun dar am uitat cand am facut lucrurile astea la scoala, ma refer strict in principiu). Eu nu contest utilitatea testarilor initiale. Ele merita date pentru a sti profesorii unde sa mai insiste la eventualele ore de recapitulare. Atat doar ca eu nu cred in compararea cu testele de la final de an. Daca logica lor se justifica asa cum ati argumentat mai sus, atunci este valabil doar in anumite cazuri, nu in toate.
Iata link-ul unde puteti citi ultimul interviu al ministrului Funeriu:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-10144688-daniel-funeriu-evaluarea-nationala-include-evaluarea-competentelor-digitale.htm
Introducerea cartelelor ar avea succes doar daca s-ar monta la usi grilaje astfel incit sa permita trecerea doar unei singure persoane (gen metrou). Din pacate o sa se faca cozi la intrare iar elevilor o sa li se ceara sa vina cu o ora mai devreme pentru a intra.