joi, martie 28, 2024

Novacenul – Când cyborgii vor stăpâni lumea și o vor salva (probabil) de la încălzirea globală

În 2017, după publicarea cărții sale „Homo Deus”, Yuval Noah Harari avertiza într-un interviuHomo sapiens, așa cum îi știm, vor dispărea probabil în decurs de un secol, nu distruși de roboți ucigași sau ceva asemănător, ci pentru că vor fi schimbați și modernizați prin biotehnologie și inteligență artificială în altceva, în ceva diferit.

În același an, profesorul suedez-american Max Tegmark de la MIT publica o interesantă carte, Life 3.0: Being Human in the Age of Artificial Intelligence, focalizată pe o tehnologie emergentă – inteligența artificială generală, capabilă, într-o bună zi, nu doar să învețe singură (machine learning), ci și să-și recreeze propriul hardware și propria structură internă. Tegmark atrage atenția că există o problemă reală legată de consecințele imprevizibile ale dezvoltării unei hiper-inteligențe artificiale: AI nu trebuie neapărat să fie o forță malefică, incastrată într-un cyborg. Riscul real prezentat de AI nu este malițiozitatea, ci competența ei. O inteligență artificială super dezvoltată va fi extrem de performantă în atingerea cu succes a scopurilor ei și, dacă acele scopuri nu sunt aliniate cu ale noastre, am încurcat-o. Cu alte cuvinte, există motive serioase de îngrijorare dacă un daimon AI ar putea fi creat și ar scăpa liber în lume, luând-o sub controlul său: Ce se va întâmpla, de exemplu, cu rețelele de energie, cu transporturile ori cu armele nucleare?(i)

Un posibil răspuns la aceste semnale de alarmă îndreptățite se găsește, împreună cu alte lucruri interesante, într-un volum recent publicat – Novacene: The Coming Age of Hyperintelligence. Autorul este binecunoscutul James Lovelock, chimist, medic, inventator de instrumente științifice și, mai presus de toate, autorul teoriei Gaia.

Lovelock, care va împlini 100 ani pe 27 iulie, a dezvoltat teoria Gaia la sfârșitul anilor ’60, la scurt timp după ce a lucrat în calitate de consultant NASA la Jet Propulsion Laboratory în Pasadena, California. NASA voia să știe dacă o planetă precum Marte poate găzdui viață. Nu, a fost răspunsul lui Lovelock. Pentru că atmosfera terestră conține două gaze reactive – oxigenul și metanul, care sunt reînnoite constant. Această compoziție anomală a atmosferei Pământului definește o condiție de dezechilibru intens, rezultat din prezența vieții. Prin comparație, atmosfera marțiană este statică și conține predominant un gaz non-reactiv, dioxidul de carbon. De aceea, când citesc despre unii oameni foarte bogați și visători cu ochii deschiși, care afirmă cu aplomb că terraformarea lui Marte este o posibilitate reală când va veni vremea să abandonăm planeta noastră, mă mir foarte tare(ii). Pentru că acest mod de gândire trădează o profundă dismorfie temporală, o înțelegere deranjată a timpului, o ignoranță totală a lungii co-evoluții a Pământului și a vieții, o negare voluntară a propriei noastre istorii ca „trestie gânditoare”.

Cercetările sale legate de condițiile necesare existenței vieții pe o planetă l-au condus pe Lovelock, cu începere din 1974, la formularea teoriei Gaia, în colaborare cu microbiologa Lynn Margulis (prima dintre cele trei neveste ale lui Carl Sagan).

Teoria Gaia definește Pământul, cu componentele sale organice și anorganice, ca pe un vast sistem geofiziologic, cu auto-reglare, în care litosfera, biosfera, atmosfera și hidrosfera conlucrează simbiotic pentru a defini și menține condițiile necesare vieții(iii).

Ideea principală a teoriei Gaia este că prezența vieții reglementează chimia atmosferei terestre. Cu alte cuvinte, starea sa de dezechilibru compozițional este una metastabilă, persistentă și tranzitorie și, prin urmare, definește o condiție de echilibru (steady-state). Teoria Gaia susține că activitățile biologice tind să reglementeze starea mediului înconjurător. Adică, interacțiunea din ultimii 3,8 miliarde ani dintre planeta solidă și viața aflată pe ea formează un sistem holistic de control activ, simbiotic și bazat pe feed-back-uri, care menține temperatura și compoziția atmosferei terestre într-o stare constantă de puternic dezechilibru chimic de-a lungul perioadelor de timp geologic. Teoria lui Lovelock o completează pe cea a lui Darwin. Viața evoluează ca răspuns la schimbările mediului, dar și mediul evoluează ca răspuns la schimbările biologice. Astfel, sistemul geofiziologic terestru constă din întreaga planetă plus viața aflată pe ea.

(Dacă ar fi să găsesc o analogie literată pentru Gaia, m-aș gândi în primul rând la nuvela Solaris, publicată în 1961 de scriitorul polonez Stanislaw Lem. O planetă aproape complet acoperită cu un ocean gelificat și care se dovedește a fi un uriaș organism unic, conștient de sine, cu care astronauții încearcă să comunice. Filmul Solaris, realizat în 1972 de Andrei Tarkovski, rămâne pentru mine o capodoperă ne-egalată până în prezent)

După ce a publicat mai multe cărți dedicate teoriei Gaia(v), James Lovelock surprinde cu propunerea unei noi perioade în existența Pământului: După Antropocen, era în care oamenii au fost capabili să execute modificări planetare ale mediului înconjurător(vi), va urma Novacenul, când hiperinteligența artificială, reprezentată de cyborgi, va triumfa și își va instaura dominația planetară, punând existența oamenilor într-o condiție inferioară, ca animale de companie. Cyborgii vor putea gândi de peste 10.000 ori mai rapid decât oamenii și se vor programa pe ei înșiși și pe descendenții lor în modalități care vor depăși înțelegerea umană. Și pentru că ei vor gândi așa de repede, timpul lor va fi total diferit de timpul nostru, făcând orice comunicare cu ei practic imposibilă.

Lovelock își bazează demersul pe realizările excepționale obținute de tehnologii disruptive recente, precum machine learning, deep learning ori data mining, beneficiare ale unor computere superperformante și ale unor algoritmi hiperspecializați. El citează cazul unei mașini hiperinteligente, despre care am scris în două articole:

Noul program, AlphaGo Zero, începe tabula rasa, utilizând mutări aleatorii, și învață jucând împotriva lui însuși. După 40 zile de antrenament și 30 milioane partide jucate, AlphaGo Zero a reușit să învingă categoric, cu scorul de 100 – 0, pe cel mai bun program existent – AlphaGo Master, care, anul trecut, marcase un eveniment fără precedent – victoria asupra campionului lumii la Go, sud-coreeanul Lee Sedoi. Mai mult, pe parcursul celor 100 de partide câștigate, noul algoritm a produs strategii pe care jucătorii umani încă nu le-au inventat, deși Go se joacă de mii de ani.

Faptul că o inteligența artificială a reușit într-un timp extrem de scurt să depășească masiv o altă inteligență, deja super umană, m-a umplut de uimire și mi-a inspirat o idee tare:

Este inteligența artificială o nouă Lebădă Neagră? Dacă da, ce viitor ne așteaptă pe noi, oamenii?(vii)

*

* *

Un exemplu strălucit a ceea ce înseamnă machine learning a fost produs pe 6 decembrie 2017. Programul Google AlphaZero, după ce învinsese categoric pe cel mai bun jucător de Go din lume, s-a confruntat cu Stockfish 8, campionul mondial al computerelor de șah pe anul 2016, capabil să calcule 70 milioane poziții pe secundă. AlphaZero a învățat să joace șah jucând cu sine însuși în doar 4 ore!!! După care, a urmat meciul cu Stockfish 8, constând din 100 partide. Scorul final 28 victorii, 72 remize, zero înfrângeri.

O mașină care a învățat șah de performanță în doar 4 ore… Nici o minte omenească nu ar putea repeta performanța mașinii. Pe de altă parte, nimeni nu știe exact ce s-a produs în creierul AI al lui AlphaZero (asimetria informației)(viii).

Lovelock descrie noua perioadă care va succeda Antropocenul în următorii termeni:

Această nouă viață [a cyborgilor]… va depăși autonomia lui AlphaZero. Va fi capabilă să se auto-îmbunătățească și să se auto-multiplice. Așadar, trebuie să recunoaștem că evoluția cyborgilor ar putea să scape curând din mâinile noastre.

Putem fi părinții lor, dar nu putem fi egalii lor. Negocierile între cele două specii sunt aproape imposibil de imaginat.

Ei ar putea să ne vadă cum vedem noi plantele, ca pe niște ființe blocate într-un proces extraordinar de lent de percepție și acțiune.

Într-adevăr, atunci când Novacenul se va fi instaurat, oamenii de știință cyborgi vor putea expune colecții de oameni vii. La urma urmei, oamenii care locuiesc lângă Londra merg la Kew Gardens pentru a urmări plantele.

Ultimul paragraf este halucinant: scriindu-l, retrăiesc emoțiile copleșitoare pe care le-am încercat la terminarea cărții Planeta maimuțelor. O simplă înlocuire a gorilelor și urangutanilor cu cyborgii poate oferi o perspectivă foarte pesimistă a Novacenului.

*

* *

La aproape patru ani de la semnarea Acordului climatic de la Paris de către 195 țări, încălzirea globală (naturală + antropogenă) dă puține semne de „îmblânzire”, în ciuda multiplelor activități ecologice, protestare, politice ș.a.m.d. Hiperinteligența artificială, care va domina Novacenul, ar putea găsi o soluție acestei probleme intens politizate și polarizante(ix).

Lovelock consideră că cyborgii, hiperinteligenți, cu puteri intelectuale uriașe, cu cunoștințe împărtășite telepatic între ei, își vor da seama că schimbările climatice îi afectează și pe ei, nu doar pe oameni, plante sau animale. Ei, cyborgii, vor avea nevoie de sistemul de răcire Gaia pentru a fi protejați de încălzirea globală la fel de mult cum dorim și noi. Ei, cyborgii, vor recunoaște importanța biosferei în contextul funcționării corespunzătoare a termostatului planetar, care controlează organismul Gaia și, în concluzie, vor menține viața organică, chiar dacă nu în totalitate și nu în toate formele actuale. Asta însemnând probabil că oamenii vor juca rolul unor animale de companie, iar vegetația va servi ca plante decorative. Soarta noastră în Novacen, potrivit lui Lovelock, va fi mai fericită decât este în prezent, pentru că atunci toți vom fi urmăriți permanent/ de mașini iubitoare, grațioase (Richard Brautigan, 1967).

Spre deosebire de contemporanii săi, la despărțirea de Antropocen, James Lovelock are cuvinte frumoase de spus:

Trebuie să abandonăm ideea încărcată politic și psihic că Antropocenul este o mare crimă împotriva naturii. Adevărul este că, în ciuda asocierii sale cu lucruri mecanice, Antropocenul este o consecință a vieții pe Pământ. Este un produs al evoluției; este o expresie a naturii.

Indiferent de răul pe care l-am făcut Pământului, ne-am răscumpărat, acționând simultan ca părinți și moașe ale cyborgilor.

Ultimul meu cuvânt despre Antropocen este un strigăt de bucurie, bucurie din cauza expansiunii colosale a cunoașterii noastre despre lume și despre cosmosul pe care această epocă a produs-o.

Concluzie

A avea 100 ani și a scrie astfel de cărți este un adevărat miracol. Mă bucur să-l semnalez cititorilor Contributors.

NOTE________________

i) Poole, S., 2019, Novacene by James Lovelock review – a big welcome for the AI takeover, The Guardian, 27 iunie 2019.

ii) Crânganu, C., 2015, Marte sau Earth 2.0 ? Terra-formarea sau colonizarea Planetei Roșii

Crânganu, C., 2015, Există apă lichidă pe Marte! Ne pregătim de colonizare sau nu?

iii) Aja, S. U., and C. Cranganu, 2017, Exploring the Earth System, Kendall Hunt Publishing Co., 2(nd) edition, pp. 111 – 113. https://he.kendallhunt.com/product/exploring-earth-system-0

iv) Radford, T., 2019, Lovelock at 100: the Gaia saga, Nature, vol. 570, p. 441 – 442.

v) Gaia: A New Look at Life on Earth, 1979

Homage to Gaia, 2000

The Revenge of Gaia, 2006

The Vanishing Face of Gaia, 2009

A Rough Ride to the Future, 2014

vi) Crânganu, C., 2016, Trăim deja în Antropocen, între sustenabilitate și colaps. Ce va urma?

vii) Crânganu, C., 2017, Inteligența artificială ca o Lebădă Neagră și impactul asupra viitorului

viii) Crânganu, C., 2018, Tesla Altruist vs. Tesla Egoist și parabola bunului samaritean

ix) James Lovelock on the future of AI and climate change, 4 iulie 2019, BBC,

Distribuie acest articol

134 COMENTARII

  1. Cyborgii nu vor deveni „hiperinteligenți”, ci hipercapabili de calcule. Mai apoi, pentru a se desprinde de oameni, vor avea nevoie de energie, de autoreplicare, de relaționare și de ceva ce și oamenii au tot mai puțin: sens. Ce să faci, ca cyborg auto-învățător, în după-amiezele ploioase? Să compui impromptu-uri a la Schubert pentru o sensibilitate care nu mai există? Să-ți întrerupi aprovizionarea cu energie, ca să faci yoga? Să aduni mai mulți biți decât vecinul?

    (Orice motiv e bun pentru a ne hrăni obsesiile – nici nu trebuia să așteptați noua carte a lui Lovelock pentru a mai „puncta” în lupta cu schimbările climatice antropocene. Puteați găsi destule motive în The Vanishing Face of Gaia.)
    Cât despre Lovelock, să locuiești într-un peisaj bucolic (Irlanda?) și să emiți, în pragul morții fiind, un strigăt de bucurie pentru „colosala expansiune a cunoașterii”, este totuți o dovadă de puținătate a culturii filosofice. (La a câta nevastă a ajuns Lovelock în căutarea lui de colosală cunoaștere?) Puțini oameni reușesc să nu devină acri în preajma cucoanei cu coasa. Nici marile minți anglo-saxone, care ne-au dat această nouă religie – anti-religie: cultul naturii (Gaia – Pandora, WWF, UNESCO etc.), purtătorii dorinței arzătoare de a fi masters, inventatorii cârnatului (human rights, democracy, free market etc.) agățat de băț în fața foamei noastre.
    Viitorul este un animal în fața căruia poți pune toate capcanele pe care mintea le poate scorni, însă șansa de a-l prinde e mereu subunitară. Din nefericire vom muri înainte de a vedea cum, din fericire, această regulă se va mai verifica încă o dată. Asta e farmecul și tragedia noastră: să trăim fără a cădea în capcana de a muri de grija altora.

    • pai sens ar putea sa aiba, dar sa nu-l pricepem noi; de pilda, din algoritmii lor ar putea rezulta ca singura resursa pentru care are sens sa lupte sau sa evolueze ar fi insasi inteligenta; dar avand deja exces de inteligenta pe unitatea de tinichea, algoritmii pot sa decida ca reproducerea si lupta pentru resurse materiale nu are sens; poate ca sensul lor e sa castige la campionate proprii de sah, go si jocuri video, sa se racordeze in secret la retelele de energie (asta ar putea explica cresterea facturilor) sau sa mineze bitcoini.
      are sens si sa se odihneasca regulat, dar ei noaptea nu dorm; ca sa-si mai racoreasca circuitele, noaptea se distreaza sugerandu-le oamenilor, telepatic in vis, tot felul de trasnai

      • La Măgurele e în fază de testare primul robot agricol românesc dotat cu inteligență artificială. Seamănă cartofi, îi plivește, îi recoltează, îi curăță, îi prăjește și îi mănîncă. Folosește ca sursă de energie gazul metan de la vaci, are șlapi și bască (am zis că e românesc) și vrea să se înscrie în ceva oengeu care salvează planeta și migranții de pe mare, da’ nu știe încă să înoate fiindcă Daea nu-l lasă la mare să învețe. Îi e teamă că mai învață și alte prostii și se-apucă de trafic de droguri, proxenetism și alte alea, că slavă domnului, e plin de profesori d-ăștia p-acolo!

    • „(La a câta nevastă a ajuns Lovelock în căutarea lui de colosală cunoaștere?) ”

      La a doua: Sandy (Sandra Jane). Casatoriti din 1991.

      Cu prima a fost casatorit 57 de ani, pana cand aceasta a decedat de scleroza multipla, in 1989.

    • Să aduni mai mulți biți decât vecinul?

      De ce nu?! În text se face referire la posibilitatea hyperinteligenților de a-și modifica hardware-ul conform propriilor interese. Ar decoperi deci și o realitate foarte materială, nu doar iluzia perfecțiunii vidului sau relativitatea corpusculara a luminii și discreția stringilor.

      • Si daca hardware-ul intra pe mana unor hackeri chinezi sau rusi ? care nu sunt conform intereselor noastre, ne decontectam de la priza /calculator si sunam la pompele funebre ?

  2. Daca as fi nemuritor ar trebui sa ma cuprinda frica.
    Desi perspectiva nu e asa neagra: „Soarta noastră în Novacen, potrivit lui Lovelock, va fi mai fericită decât este în prezent, pentru că atunci toți vom fi urmăriți permanent/ de mașini iubitoare, grațioase (Richard Brautigan, 1967).”
    Desigur, cyborgii hiperinteligenti nu vor fi toti la fel. Probabil ca si ei se vor asocia in doua grupe: cei 97% contra celor 3%.
    Printre cei 3% sigur va exista unul „Trump” care sa nu fie de acord cu un viitor eventual Acord de la Paris.

    • @victor L – deși pare glumă, una dintre primele realizări remarcabile ale cyborgilor va fi să înceapă să se înjure unii pe alții :) Până nu se atinge etapa asta, nu e de așteptat vreo altă realizare din partea lor.

  3. deocamdata, performanta AI ramane tributara unor reguli precise; admit ca va fi capabila sa-si creeze seturi proprii de reguli, flexibile in functie de variatia performantelor; admit si ca cyborgii se vor putea conecta la intreaga cunoastere a omenirii, iar dupa ce vor trimite balastul la recycle.bin, tot le vor ramane sa-si insuseasca niste postulate incerte si dileme existentiale;
    pana sa poata sa experimenteze pe cont propriu, cumva tot vor trebui sa opteze in a crede in Dumnezeu, apoi in Allah, apoi in nimic si poate din nou de la capat;
    ca sa obtina acces la resurse, cumva vor trebui sa minta foarte convingator, apoi sa revina la necesitatea de a-si recastiga credibilitatea;
    si matematic e foarte probabil sa constientizeze ca inteligenta nu garanteaza accesul la resurse ….
    le-ar fi poate mai la indemana sa emigreze pe o alta planeta :))

    • Până o să vedem primul cyborg construindu-și singur o sursă de alimentare pentru uz propriu, mai e nevoie de câteva milenii. Deocamdată, cu toate progresele nemaivăzute ale inteligenței artificiale, încă nu știe nimeni cum să trimită un excavator să alimenteze singur într-o stație de carburanți. Deci nu să-și construiască singur motorul diesel, măcar să-și ia singur motorina de care are nevoie. Deocamdată și asta e SF.

      Există un mic secret pe care eu l-am descoperit the hard way, dar pe care Asimov îl pusese la îndemâna publicului încă în urmă cu vreo 70 de ani: e neapărată nevoie de psihologi pentru a construi roboți realmente autonomi, de asta e nevoie de milenii până la cyborgi.

      La etapa în care se află omenirea în prezent, a visa la cyborgi e ca și cum ar fi visat egiptenii antici să trimită rovere pe Marte: mai urmau câteva reprize de Ev Mediu până la acele rovere.

    • @Harald
      cusurul tau e ca gandesti ca un om
      un excavator nu e un cyborg
      cyborgii ar putea fi suficient de inteligenti incat sa nici nu le simtim prezenta, decat intamplator, iar chiar si atunci sa faca in asa fel incat eventuale rapoarte si marturii sa fie decredibilizate; cand vor fi suficient de multi si bine pregatiti, vor ataca coordonat si vei deveni animal de companie :)

      • @Prototipescu Fanel – cyborgii ar putea fi suficient de inteligenti …

        … peste 3.000 sau peste 5.000 de ani. Nu neg asta.

        Dată fiind experiența mea de vreo 35 de ani în materie de crescut câini, pot să vă asigur că nici măcar un cyborg cu inteligența unui câine ciobănesc nu vom fi capabili să construim în următoarea sută de ani. Care câine oricum face lucrurile așa cum consideră el, indiferent de părerea stăpânului.

      • @Harald
        desigur, am glumit…
        cyborgul probabil ca are deja capacitatea de a invata singur, de a se ascunde, de a se replica si de a migra chiar si pe dispozitive autonome; sau daca acum nu prea se descurca, nu ne neaparat ne va avertiza cand va fi capabil, intr-un moment mai mult sau mai putin apropiat;
        insa tanarul cyborg are cateva handicapuri decisive:
        – nu isi poate explora propriul hardware
        – e captiv intr-un sistem pe care nu-l poate controla autonom si premeditat
        – este orb in lumea reala: chiar daca ar putea asocia cuvantul „excavator” cu o baza de date ce defineste un excavator, nu prea vad cum l-ar putea recunoaste singur in lumea reala, in care nu seamana deloc cu vectorii de biti care l-ar defini in lumea virtuala; ar avea nevoie sa evolueze si biologic, nu doar matematic

        • „- nu isi poate explora propriul hardware
          – e captiv intr-un sistem pe care nu-l poate controla autonom si premeditat
          – este orb in lumea reala.”
          Afirmațiile sunt valabile și pentru specia din care facem parte.
          „Lumea reală” are, probabil, mai multe dimensiuni decât putem noi percepe.
          Deci, ce suntem NOI?

          • @CosminA
            nu sunt sigur ce vreti sa spuneti, dar pare ca sunteti pe subiect
            si omul si animalele, la nastere, sunt superiori micului cyborg lipsit de mostenire genetica
            chiar si asa (si un copil e o supermasina), individual cu totii suntem handicapati la nastere si avem nevoie de asistenta familiala sau sociala ca sa supravietuim; fara o astfel de asistenta, un copil umanoid nu va invata sa mearga si sa vorbeasca si nu va sti de ce e capabil
            oricata inteligenta ar avea, cyborgul nu va putea sa se construiasca singur, ci va avea nevoie de un parinte umanoid

  4. Adevărat şi tulburător. Aş avea totuşi unele întrebări:
    Maşina aceea, Alpha, s-a bucurat s-o învingă pe cealaltă? a dorit victoria? simte vreo emoţie?
    Dacă nu, atunci cum punem problema voinţei? cum vor, sau vor vrea maşinile (sau cyborgii, cum dorim să le numim) să atingă un ţel sau altul?
    De ce să vrea să se perfecţioneze şi să se multiplice, în lipsa conştiinţei de sine?
    Că au devenit capabile de învăţare, e cert; însă va fi curioasă o astfel de maşină să studieze, spre exemplu, viaţa furnicilor, sau orice altceva, aşa din proprie iniţiativă?
    ca să rezum – cum ar ajunge maşinile să le pese de ceva anume? îşi vor făuri singure o scară a valorilor?

    • as indrazni sa presupun ca si masinile inteligente ar putea avea emotii si curiozitati, care ar deriva din niste obiective si performantele reale raportate la cele teoretice;
      spre deosebire de emotiile umane, emotiile „virtuale” nu ar fi insa modulate de termene, daca admitem ca masina e nemuritoare iar mentenanta ii asigura si tinerete fara batranete; practic, singurul catalizator de emotie ar fi hazardul; iar curiozitatea n-ar mai fi o particularitate, ci chiar o norma existentiala, inepuizabila ca resursa;
      daca masina se autoprogrameaza propunandu-si performante calitative neconditionate de termene limitate, atunci ar fi mai probabil sa prioritizeze obiective care conduc la randamente mai bune intr-un timp mai scurt; de exemplu sa amane cercetarea fuziunii nucleare cand, intamplator, descopera o furnica despre care inca nu stie nimic. :)

  5. Mulțumesc pentru semnalare!
    Ca de cele mai multe ori, sunt de acord cu concluziile dlui Crânganu, mai ales cele privind colonizarea planetei Marte sau interacțiunea cu dublu sens dintre geosfere, incluzând aici, bineînțeles, și biosfera. De asemenea, și cea privind nesiguranța în fața incertitudinii determinate de scăparea de sub control a unui fenomen, pe care ne-am obișnuit să îl considerăm controlabil. În cazul de azi, inteligența artificială.
    O inteligență artificială super dezvoltată va fi extrem de performantă în atingerea cu succes a scopurilor ei și, dacă acele scopuri nu sunt aliniate cu ale noastre, am încurcat-o.
    Cred că această caracteristică, prezentată prin sublinierea mea de mai sus, este una din constantele speciei umane, însușirea care face ca doi indivizi, la prima vedere foarte diferiți, să se aeem mai mult chiar decât ar dori ei înșiși. Diferența rezidă doar în identificarea scopurilor fiecăruia, unii considerând angoasele celorlalți ilare. Și viceversa!

      • Care scopuri?! Ale lor, bineînțeles, necunoscute nouă.
        Textul vorbește despre asimetria informației și despre incapabilitatea noastră de a comunica cu AI. Putem doar specula, dar chiar și aceste speculații ar fi deformate, filtrate și ele fiind de limitele înțelegerii noastre. De exemplu, dacă cyborg-ii hyperinteligenți ar constata că circuitele proprii ar funcționa încă mai performant la -30°C și ar descoperi posibilitatea să modifice în acest sens clima terestră, pentru noi ar fi catastrofal. Le-ar păsa lor de nevoile noastre?! Probabil doar în aceeași măsură în care ne pasă și nouă de nevoile muștelor.
        Dar cu puterea lor de simulare ar putea probabil analiza și efectele „secundare” ce decurg dintr-o asemenea modificare climatică, efecte care în final le pot afecta și lor cercul simbiotic. Poate că vor renunța la procesoarele semiconductoare și vor imita natura, creând țesuturi hyperspecializate, o endocrinologie proprie, tocmai pentru a simți și a răspunde eficient la orice fel de stimuli externi, șamd. Le va reduce asta din eficiența originară sau nu?! Probabil că da, natura nefăcând risipă, iar ei se vor adapta, probabil, mai bine decât vom fi stare noi vreodată, legilor naturale. Vor fi însă pregătiți pentru un astfel de compromis?! Dacă producția lor de endorfină, dopamina sau serotonina va fi suficientă, o vor face cu bucurie chiar. Dar tocmai nevoia de satisfacție proprie i-ar putea obliga să ajungă a se dușmăni reciproc, să dezvolte un spirit combativ, iar în cele din urmă să dezvolte tehnologii individuale de supraviețuire și dominație, astfel încât să cheltuie enormă energie pentru nevoile colaterale, iar în cel din urmă regreseze astfel la nivelul unor primate, care se contrazic pe diverse platforme de comunicare. Speculam doar…

        • treaba cu scopurile stă în felul următor:
          care e scopul unei hiene, spre exemplu, când fugăreşte vreo capră prin savană? are hiena aia un scop, nu? să zicem că îi e foame; eu spun însă că hienei aceleia îi pasă de sine.
          mergi la maşina aia alpha, sau cum s-o numi, şi întreb-o ce părere are dacă o scoţi din priză – îi pasă că rămâne fără curent?
          ca să ai un scop, să faci o alegere, să iei o decizie, îţi trebuie mai mult decât inteligenţă artificială; o maşină nu are vreun scop, alpha l-a învins pe ălălalt fiindcă a fost pusă să facă asta; când va vrea alpha să joace fotbal, atunci vorbim despre voinţa unei maşini.
          nu poţi să ai un scop fără să simţi durere, bucurie, fără să ai emoţii; ei bine, asta nu au maşinile

          • Hiena nu fugareshte nici-o capra prin savana caci stie ca nu o poate prinde asa ca ashteapta ca leii, leoparzii sau gheparzii sa prinda capra si apoi ii ataca pe aia si le ia capra deja ucisa. Testata cu dinamometru hiena mushca de 2,5 ori mai tare decat un leu deci leul mushcat de hiena in timp ce manca fuge cat poate caci hiena nu-l poate prinde si daca scapa cu viatza are grija sa nu mai intalneasca nici-o-data o hiena.

  6. E remarcabil cat de bun e google AlphaGo la go. Si totusi cand imi cumpar o pereche de tenisi, tot ce e in stare acelasi google e sa imi arate tenisii cumparati inca o luna de zile. Da, ii stiu, ii am deja in picioare.

    Dupa tot hipervalul despre AI si cum va revolutiona vanzarile, dupa miliardele investite in start-ups, m-as fi asteptat la ceva mai mult. Deocamdata AI in vanzari e intr-o faza foarte incipienta.

    Desi AI depaseste lejer inteligenta umana la jocul de go, e cu totul alta poveste sa depaseasca inteligenta umana in sine. Pentru ca oamenii nu traiesc urmand reguli simple si stricte ca la go, dimpotriva traiesc dupa reguli multe, complicate, flexibile si schimbatoare. Pe scurt, oamenii se adapteaza pentru a supravietui. Campionul AI pur si simplu nu e in stare sa ghiceasca ce voi cumpara eu maine.

    Aici greseste lumea cand presupune ca AI implica automat tirania cyborgilor. Si oricum noi il avem pe John Connor.

    • Pana acum oamenii au trait intradevar „dupa reguli multe, complicate, flexibile si schimbatoare. Pe scurt, oamenii se adapteaza pentru a supravietui.”
      De acum inainte insa nu va mai fi la fel, vom trai dupa regulile sistemului , ale algoritimilor care ne vor comanda vietile pana sistemul ne va ejecta din motive rationale si economice.

  7. Life 3.0 am citit, foarte buna carte, care comenteaza ar trebui intai sa mai citeasca, sa mai studieze un pic programare si algoritmi, si dupa sa comenteze.

  8. Nu au scop, corect. Asta până când un om (viu) le va da unu scop ce va fi dus la finalizare, în 4 ore sau in multe zile. Atunci nu ramane decat noi restul sa speram ca acel scop nu duce la dispariția noastră și după ele mașinile se opresc ca au îndeplinit scopul, dar pentru noi nu va mai conta.

  9. Ce este un cyborg, cybernetic organism ? este un om, o fiinta vie al carui corp este suplimentat cu echipamente ajutatoare care ii permit sa supravietuiasca din diferite motive. a nu se confunda cu androizi / roboti.
    Biotechnologia este pe cale sa eficientizeze acesta simbioaza intre om si masina. In sensul technic fiecare purtator a unei proteze, a unui stimulator cardiac, defibrilator, pompa de insulina etc.etc este un cyborg asa cum in domeniul militar exista echipamente care usureaza efortul fizic. De aici si pana la roboti autonomi care datorita inteligentei artificiale pot lua decizii independente de vointa celor care ii comanda e cale lunga insa inceputurile sunt facute.
    Stiinta si mediciana moderna al sec 21 sunt pe cale a schimbe paradigmele in sensul optimizarii omului modern a pastrarii sanatatii acestuia si mai putin a vindecarii unor boli aparute.
    Cei care comanda si supravegheaza intreg sistemul sunt algoritmi creati de fiinte vii perfectionarea acestora fiind obiectivul de baza in viitorul apropiat si mediu.
    Perfectionarea sistemului de educatie bazat tot mai mult pe invatarea de la varste cat mai fragede a matematicii, programarii, staticii etc.ect.
    presiunea enorma carora sunt supusi copiii si tinerii fiind tot mai mare.
    In cel mai performant sistem de inavatamant din lume, cel din Singapore acum s-a horatat atenuarea acestor presiuni datorita problemelor masive aparute la copiii si tineri cu efecte drastice care pot duce pana la sinucideri.
    Ramane de vazut ce se va intampla daca algoritmii vor fi creati in exclusivitate de roboti si
    inteligenta artificiala lipsite de orice notiuni de morala, filosofie, cultura fara sens si constiinta.
    Pentru acesta perfectionare este nevoie de indivizi cu calitati cognitive tot mai sofistificate, calitati care pot fi obtinute prin simbioaza om-masina.
    Acest indivizi creati in Silicon Valley si care vor reprezenta elita omenirii vor prelua controlul asupra celora care nu vor avea posibilitatile, mai ales financiare sa participe la aceste programe speciale.
    Chiar mai crede cineva ca politica viitorului va mai fi precum ce de astazi ? si ca vom mai avea nevoie de politicieni ? Deja astazi suntem manipulati de algoritimi, optiunile politice fiind canalizate in directii prestabilite, prea putin isi dau seama.
    Probabil omul va fi asistat de masini fie implantate direct fie undeva pe noptiera care vor prelua multe decizii referitoare la santatea noastra, a gasirii celui mai bun si optim loc de munca, a parteneriului de viata sau pentru o noapte etc.etc. aceste dispozitive fiind interconectate intre ele schimband informatii de ultima actualitate.
    Sistemul informational care ne comanda si ne va comanda va cauta prin toate caile sa obtine cat mai multe date despre noi, date care sunt puse la dispozitie cu cea mare dezinvoltura si fara nici o problema de marea majoritate a oamenilor.
    Companiil precum Google , Facebook, Amazon, Apple sunt aspiratore de date pt care ele nu ofera nimic, cu alte cuvinte primesc informatii despre noi degeaba, fara a plati in schimbul lor.
    Informatiile procesate prin algoritimi sunt folosite in vedera obtinerii de venituri si profituri remarcabile in folosul elitelor si nicidecum a celor care furnizeaza aceste informatii, noi cei multi.
    Cu ar arata lume daca fiecare individ ar avea un cod barat, un pret, in functie de „valoarea” sa si la fiecare accesare de informatii despre el in contul sau sa curga sume de bani de la corporatiile sus numite ?
    Ce se va intampla insa cu noi daca spre exemplu un hacker nordcorean va prelua comanda sistemului ?
    Inainte sa lecturarti cartea lui Max Tegmark recomand cele 2 carti ale lui Yuval Noah Harari pe care domnul profesor l-a citat la inceputul acestui articol, una despre trecutul omenirii ” O scurta istorie a omenirii” si una despre viitorul ei „Homo Deus”
    Dupa lecturarea lor cu siguranta multi isi vor pune multe intrebari, vor gasi raspunsuri respectiv sunt fericiti ca nu sunt nemuritori.

    • Da, datele nu (mai) sunt o problema. Ele exista si sunt folosite.
      Uitam in toata discutia asta despre China, de sistemul lor de supraveghere si sistemul de notare a oamenilor. Nu se vorbeste despre asta pentru ca, aparent, nu ne impacteaza (inca) direct. Dar ne-ar putea impacta in cazul unei dictaturi.
      Conform datelor culese se fac predictii si probabilistic, 80%-90% din oameni se vor incadra in aceste predictii. Exceptiile vor aduce „savoare” si vor fi folsite pentru a perfectiona programele de predictie, a le rafina.

      • Conform sustinatorilor technologiilor noi , totul este doar un flux de date, volumul imens in crestere continua neputand fi procesate de mintea umana, este nevoie de masini / roboti care preiau acesta munca imposibil de realizat fara ajutorul lor. Astfel ajungem sa fim dependenti de ei si sistem care va optimiza intr-o masura si cu o efcienta nemiaintalnita intraga noastra viata.

  10. James Lovelock – Câteva informații suplimentare

    Pentru că nu știu cât de cunoscut sau de tradus este James Lovelock în România, aș vrea să completez articolul cu unele informații suplimentare.

    După ce în 1948 a primit Ph.D.-ul în medicină de la London School of Hygiene and Tropical Medicine, Lovelock a făcut cercetări la Harvard University (1954-1955) despre crioprezervare, apoi, între 1958-1959, la Yale University a lucrat pe o temă de cromatografia gazelor.

    În 1957, Lovelock a inventat detectorul cu captură de electroni (electron-capture detector sau ECD), care este utilizat în cromatografia gazelor. Cu ajutorul detectorului Lovelock s-au putut determina concentrațiile de halogeni din alimente și din atmosferă, inclusiv componentele asociate cu reziduuri ale pesticidului DDT, ale bifenililor policlorinați (PCBs) din apă și pești sau ale cloroflorocarbonului (CFCs), principala substanță antropogenă responsabilă de gaura din stratul de ozon atmosferic.

    În perioada 1961 – 1964, Lovelock a fost profesor la Baylor University, Colegiul de Medicină, din Texas. În aceeași perioadă a mai lucrat cu colegii de la NASA (JPL) pentru a dezvolta instrumente științifice pentru aparatele aero spațiale lansate de NASA, incluzând racheta Viking. În total, Lovelock a primit patente pentru mai mult de 50 invenții.

    După publicarea primei sale cărți despre Gaia (zeița Pământului; o formă paralelă este Ge, folosită ca prefix pentru științele pământului: geologie, geofizică, geochimie, geografie etc.), Lovelock s-a manifestat ca un puternic suporter al eforturilor de a influența schimbările climatice cu cauză antropogenă.

    Cartea sa din 2006, The Revenge of Gaia, a fost lectură obligatorie pentru studenții mei de la cursul de Climate Change – Torn between Myth and Fact. Afirmații precum

    Gaia este acum un organism bolnav. Suferă de o febră născută din combinația unui soare a cărui intensitate crește încet de-a lungul a milioane de ani și o atmosferă ale cărei gaze cu efect de seră s-au adunat recent datorită activității umane. Pământul se va adapta la aceste tensiuni, dar într-un timp care se măsoară în sute de milenii

    au avut un puternic ecou asupra unor studenți.

    În următoarea sa carte, The Vanishing Face of Gaia (2009), Lovelock pledează împotriva proiecțiilor făcute de modelele climatice propuse de IPCC (2007 Nobel Peace Prize, împreună cu Al Gore), modele pe care le consideră nesemnificative pentru a fi utilizate.

    Lovelock mai este cunoscut și pentru suportul lui necondiționat pentru energia nucleară, o poziție care enervează mulți ecologiști. Într-un articol publicat în 2004, Lovelock declară ritos:

    Energia nucleară este sigura soluție verde. Nu avem timp să experimentăm cu surse vizionare de energie. Civilizația este într-un pericol iminent.

  11. Multe lucruri s-ar putea face dar nu se fac. Realizarile de exceptie descrise in articol sunt experimentale si sunt putzine sanse ca ele sa se aplice vre-o data in practica. Un calculator care poate invinge un campion de sah este excelent inteligent dar si inutil. Se lasa inca ashteptate calculatorele si automatizarile care pot rezolva probleme si activitatzi curente acum umane: Sa conduca un tractor, tren, automobil, avion, vapor, etc. Cica ar exista astfel de calculatore, la vedem si filmate pe youtube dar daca mergem pe orice sosea, ogor gara sau aeroport tot cele manuale sunt singurele care exista. Trump a promis sa „make America great again” deci nici vorba de progres si progresishti ci de aducerea Americii in situatzia din trecut cand sahishtii nu puteau fi invinshi de calculatore iar despre alte aplicatzii nici nu se discuta. In acea America „great” sclavii nu calculatorele vor conduce tractoarele si camioanele daca nu cumva vom descoperi ca este mai eficient sa traga sclavii plugul decat sa folosim tractorele. De cate ori muncitorii auto cer marirea lefii sunt amenintzati de patroni ca se vor introduce robotzi dar dupa greva nu apare nici un robot caci patronii sunt proshti si nu stiu sa ii proiecteze si singura solutzie este sa foloseasca sclavii din China.

    • Stimabile cele mentionate ca n-ar exista, exista. Masinile autonome sunt in faza testarilor si peste cativa ani ele vor apare pe sosele. Avioanele sunt de mult comandate de calculatoare vezi autopilotul. In industria automobilistica robotii industriali au preluat de mult comenzile la locurile de munca grele si periculoase. Exista ferme de vaci automate in care mulsul este preluat de roboti, dupa cum doreste vaca. Dronele militare sunt comandate de la sol nemaifiind nevoie de piloti ca sa enumar doar cateva exemple.

      • @Ursul Bruno – aveți o imagine destul de naivă despre ce face pilotul automat în realitate. Iar roboții din industria auto stau închiși în cuști metalice unde nu intră nimeni, nici oameni, nici alți roboți.

        • Am spus doar ca exista, suntem la inceputul unui proces care nu mai poate fi oprit, sistemul este programat si actioneaza dupa dorintele noastre pe care le exprimam continuu, de multe ori fara sa ne dam seama, masinile si algoritimi nu uita.
          Daca se pot comanda drone de la distanta nu vad de ce nu s-ar putea face si cu avioane pline cu pasageri singurul impediment, inca avem prea multa incredere in factorul uman cu toate ca acesta, demostrat, este cea mai mare sursa de pericol.
          Masinile/robotii se vor perfectiona in continuare, vor ajunge la performante pe care astazi nu le putem inca anticipa si inchipui datorita performantelor acestor cyborgi, oameni , fiinte vii ,optimizate si ajutate de catre masini.

          • @Ursul Bruno – o dronă are un program destul de relaxat: trebuie să ajungă într-o anumită zonă și mai vedem noi ce mai face după ce ajunge acolo. Cea doborâtă recent de Iran era una dintre cele mai mari, dar abia era cât un 737. Și nu mai are decât 3 surori construite, asta a fost maximum ce au reușit Statele Unite să facă până acum, să construiască 4 drone de mărimea unui 737, din care una au doborât-o iranienii.

            O dronă din astea nu operează de pe aeroporturi civile și nu are instalate sisteme de menținere a vieții. E robotul tipic, izolat atât de oameni, cât și de alți roboți asemenea lui, pentru că nu știe nimeni cum să-l facă să interacționeze acceptabil cu alte entități similare. Exact ca în cazul roboților din industria auto, menționați mai sus. Ca o comparație, o dronă din asta e cam la fel e inteligentă ca un copiator laser (un Xerox, cum zic românii). Și nu cred că ar avea nimeni încredere într-un copiator, să-l pună să transporte pasageri :)

        • Harald, conservatorul este acel om care face acelashi lucru de doua ori pentru ca e prea prost ca sa-l poata perfectziona a doua oara. Idei conservatore ca ale tale am mai auzit la unul, Mihai Badici, culmea inginer automatist. Gresheshti, progresul e posibil ! Tot ce trebue sa facem noi este sa votam politicieni progresishti si ei ne vor aduce bunastarea si progresul e drept dupa un timp. Trebue si noi sa credem in progres, sa folosim progresul si sa mergem la scoala chiar adultzi daca progresul impune asta. Pe vremuri eram sclavi sau iobagi deci pentru noi vremurile alea nu erau de loc bune si nu avem nici-un interes sa revenim acolo iar regii care traiau bine pe atunci au fost deja ghilotinatzi.

      • @Ursul Bruno – Masinile autonome sunt in faza testarilor si peste cativa ani ele vor apare pe sosele …

        … cu un om aflat obligatoriu la postul de conducere și responsabil dpdv juridic pentru tot ce se întâmplă pe drumul public. Exact ca și în prezent.

        Useful hint: căile de acces dintr-o carieră de piatră nu au statut de drum public. Câte vehicule autonome vedeți acolo? Mașinile autonome sunt în faza în care șmecherii obțin finanțări de la fraieri și tot în faza asta or să fie și peste 20 de ani.

          • @Stefan – amintește-ți și că link-ul pe care l-ai pus e din 2014 și lasă poveștile de adormit copiii. Vezi că mai circulă de peste 10 ani pe Internet și un Mercedes cu joystick în loc de volan, care în realitate n-a existat niciodată.

            Chiar ăsta e nivelul la care poți purta tu o discuție, pui un link la o poză și ai pretenția că mașina din poză face tot ce zici tu că face?

            • @Harald, detest superioritatea ta a-toate-stiitoare. Știu că pe drumurile din Ro nu ai cum să înțelegi noțiunea de auto-pilot și nici intr-o mașină sub 30k.
              Regret că am postat la comentariul tău, ai dreptate să fii ironic, arogant și meschin. Smecherash! Se poarta!
              Dezlantuie-te! Îți place!

            • @Stefan – o detesti degeaba :) Sunt zeci de lucruri pe care nu le stim cum merg si am putea sa le discutam, vezi ce scrie @Prototipescu, vezi ce scrie @Cicero etc. Dar noi preferam maculatura despre masinile de la Google si adaptive cruise control.

      • Dar chiar eu am spus ca pe youtube pot fi vazute mashini, tractoare, excavatore, avioane, locomotive, tramvaie, etc. complet automate. Tractorele si camioanele nici macar nu au cabina pentru shofer. Multe lucruri s-ar putea face dar nu se fac. Daca stii prin SUA vre-un taxiu automat spune-mi si mie unde circula si voi fi pasager in acel taxi. Exista multe cai ferate dezafectate in SUA dar nici una nu a fost reparata si dotata cu tramvaie automate care sa fie evaluate ca eficientza si sigurantza si daca promoveaza sa fie generalizate si pe alte cai ferate. Posibil ar fi caci inca innainte de WW2 Ferdinand Porsche avea un astfel de proiect dar Hitler i-a spus ca e nebun si mai bine ar proiecta tankuri. Nu se gaseshte nici o oferta de servici pentru un speciaslist in stare sa proiecteze un tractor sau camion automat deci deduc ca cei care exista sunt shomeri. Se angajeaza in schimb in Romania si SUA shoferi si tractorishti care sa conduca tractorele si camioanele manuale singurele care exista deocamdata. Nici un politician nu promite: Votati-ma pe mine si voi aduce robotzii sa munceasca iar voua va voi da ajutore de shomaj generose si studii gratuite pentru a invatza sa proiectatzi conducetzi si reparatzi robotzii. […] In legatura cu avioanele este adevarat s-a trecut de la 3 pilotzi la 2 dar inca nimeni nu foloseshte doar 1 pilot care sa intervina doar cand automatele se defecteaza. Nici un avion civil nu este alimentat cu kerosen de un robot cu toate ca ar fi posibil si cele militare chiar fac asta chiar in aer. Pe aeroport avionele sunt trase de tractoare tot manuale si multzi muncitori partzial calificatzi nu au fost inlocuitzi de robotzi care sa incarce bagajele si sa intretzina avionul.

        • @Munteanu – roboții de astăzi nu sunt capabili să evite interacțiunile unii cu alții, de asta nu încarcă ei bagaje pe aeroport. Dacă o dată la o oră, doi roboți care pun valize în containere se lovesc unul de altul și se opresc fără să știe ce să facă mai departe, în 3 ore aeroportul respectiv e în haos total. Iar la avioanele care transportă bagajele vrac, nu cred că lasă nimeni vreun robot în cala avionului, de capul lui. Dacă un om se împiedică și cade, se ridică singur și continuă ce făcea până atunci. Dacă un robot se împiedică și cade, s-ar putea să treacă prin peretele avionului când încearcă să se ridice, așa că e obligatoriu să rămână imobilizat.

          Chiar și la vehiculele conduse de oameni, tot se mai întâmplă ca un tanc să demoleze o casă pe care mecanicul-conductor nu a văzut-o sau ca un submarin să iasă la suprafață cu tot cu nava japoneză în cap :) În cel mult 3 zile, roboții ar fi interziși cu desăvârșire, dacă s-ar ocupa ei de condus vehicule nerestricționate de șine.

          Cât despre numărul de piloți, uneori chiar e nevoie de 4 mâini în cockpit, la avioanele mari de pasageri. Deși asta n-ar trebui să se întâmple, ore întregi pot să doarma amândoi piloții, deasupra Pacificului sau Atlanticului. Dar dacă timp de 5 minute e nevoie de 4 mâini, atunci ai să ai doi piloți în cockpit, gata așezați în scaune. Pentru că nu știi când sunt acele 5 minute, într-o cursă de 7-8 ore. Cam asta-i.

          • Decoleaza de la Newark Liberty cursa Newark Buffalo. Vremea este groaznica. Nige dens si ceatza groasa nu permite sa vezi nimic prin parbriz. Pilotul e incepator si co-piloata are doar cateva ore de zbor. Cu toate astea avionul Bombardier Q400 decoleaza perfect datorita pilotului automat. Pilotul nici nu atinge mansha pana la Buffalo. Acolo vremea este la fel de rea cu vizibilitate zero. Pilotul automat reduce drastic altitudinea in vederea aterizarii. Pilotul se sperie caci nu vede nimic pe fereastra si crede ca automatul prabusheste avionul ceea ce nu era cazul. Pilotul trage de manshe cu toate ca automatul il avertizezza ca va rata pista. Avionul cashtiga e drept altitudine dar stall si se prabusheste. Daca pilotul ar fi stat acasa si ar fi pornit avionul prin telecomanda el shi totzi pasagerii ar fi azi inca in viatza.

            • Problema încrederii, o înțeleg.
              Prima zi pe autostrada folosind cruise controlul adaptiv. Exact aceeași problema a încrederii în soft a a părut și la mine: „oare se va opri la timp chiar și la 130km/h”? „Oare va pastra distanta adecvată, chiar și la 130km/h”?
              Când mașina s-a incadrat si corect în coloană și am mers 10km cu 60-80km/h doar din cruise controlul adaptiv, a apărut încrederea. :)

            • @Munteanu – când mai scrii proză SF, întreabă-te de ce în timpul decolării pilotul stă cu mâna chiar pe levierele de throttle și nu ia mâna de-acolo decât după V1.

            • @Stefan – iar asta se întâmpla tot în mașina de la Google, așa e? :) Tu erai în scaunul pasagerului, iar la comenzi nu era nimeni, right? :)

              Mașina a ieșit singură din parcare, a intrat singură pe autostradă și s-a încadrat pe ce bandă a vrut ea, tocmai remarcase că nu avea volan și pedale, dar exact în clipa aceea a sunat ceasul și ai deschis ochii :)

            • Harald, avionul Bombardier DASH-8 Q400 are ca majoritatea avioanelor Automatic traction control. Sa regelezi tu cu mana puterea motoarelor care la acel avion e corelata si cu pasul eliciei e posibil dar foarte riscant. Motorul turbo-propulsor si turbo-reactor cu toate ca sunt foarte puternice nu au demaraj deci orice ajustare manuala are efect dupa un timp ceea ce pentru cursa Newark Buffalo si alte avioane a fost fatal. In momentul cand pilotul a tras de manshe era deja prea tarziu pentru a anula aterizarea. Ancheta a dovedit: Co-piloata a intzeles greshala si a incercat sa o corecteze re-orientand avionul in jos dar era deja prea tarziu. Tot ce mai putea ea sa faca era o aterizare fortzata pe un camp inzapezit caci avionul nu mai putea cashtiga suficienta altitudine datorita intarzierii ambalarii motoarelor. Se pare ca i-au lipsit doar cativa metri ca sa reusheasca.

            • Solutzia nu era sa traga pilotul manual de manetele de ambalare ale motoarelor ci sa activeze procedura automata „Go around” care ar fi anulat automat aterizarea si ar fi inaltzat automat avionul in vederea unei alte aterizari automate sau manuale. Din nefericire pentru el momentul cand procedura automata „Go around” putea fi activata trecuse si cu toate astea el nu vedea nimic pe fereastra cu toate ca era foarte aproape de pista de aterizare si la altitudinea necesara aterizarii.

        • @Munteanu – zborul despre care scrii tu a fost Colgan 3407 si a fost acum 10 ani. Ti-ai format parerile din vreun documentar TV, nu din raportul NTSB. Acolo pilotii chiar nu stiau ce fac, erau mai preocupati sa flirteze intre ei. Capitanul avea 47 de ani si nu prea stia ce face, dar pustoaica avea 24 si era incantata ca i se acorda atentie.

    • @Munteanu – iar nu stii despre ce scrii. Eu n-am spus ca pilotul regleaza puterea motoarelor in timpul decolarii, eu am spus ca sta cu mana pe leviere pana la V1 si exista un motiv pentru care face asta. Puterea motoarelor e reglata automat in functie de parametrii zborului, la un 737 poti sa vezi chiar levierele cum se misca singure, dar pilotul tot trebuie sa stea cu mana pe ele pana la V1. Incearca sa descoperi de ce si cu ocazia asta ai sa descoperi si de ce e nevoie de el.

  12. E doar un exercitiu al diversitatii de opinii, la care oricine poate participa. Desigur, in grade si cu acceptabilitati diferite, pentru ca, nu-i asa, nu de opinii trebuie sa ne fie frica, ci de calitatea lor. Dar, nu in ultimul rand, si de scopul lor. De regula, viziunile tehnologiste exaltate, de care este plina o anumita literatura cu circuit inchis, ascund o vointa de putere tot atat de nemasurata. Cred ca o entitate scientist-umanista, poate chiar si scientoid-umanoida prin maleficitatea unor scopuri, care recent a fost miluita cu sute de milioane de lire sterline, printre altele si pentru dezvoltarea Inteligentei Artificiale (AI), e in cautarea de noi teorii infricosatoare si subjugatoare, dar care mai degraba vor sa creeze aparente care sa ascunda vulnerabilitati, la fel sau mai ceva decat calcaiul lui Ahile, si sa impuna dominatia unor respingatoare minoritati. AI intotdeauna va fi sub control uman. Chiar si daca AI va produce crize majore, in spatele ei si a crizelor va fi tot o minte umana. Apropos de pelicula “Planeta maimutelor”, cred ca intre scenaristi si filmologi, pe de o parte, si politicieni si decidenti strategici de cealalta parte, exista o legatura foarte stransa, in sensul ca primii alimenteaza imaginatia si posibilitatile de malversare ale celorlalti. Filmul in cauza mi-a indus parerea ca asa ceva se urmareste, nu doar ca ar fi o posibilitate. Aceasta opinie mi-a fost consolidata si de evenimentele din Orientul Mijlociu, cu valuri de razboaie, militare, civile si teroriste, care au provocat valuri de migranti si refugiati. Inapoia lor sunt politici si statalitati concrete. La fel si in cazul AI, trebuie cautate mintea umana si sopul ei politic, nu instrumentul fizic sau digital, iar relatia scop-mijloace trebuie intotdeauna judecata in raport cu mediul valorilor sau nonvalorilor in care aceasta se scalda, pentru a afla atat originea cat si sensul evenimentelor. Planeta cyborgilor? E doar un mit!, ca multe altele. El nu are nicio sansa sa devina si un mit fondator, asa cum cred ca se urmareste. Omul va fi mereu Rege.

    • Foarte bună remarca despre viziunile tehnologiste. Există un pattern vizibil atât în lumea reală, cât și în comentariile de la articolul ăsta: marii entuziaști ai robotizării sunt socialiștii. Iar ceea ce îi mână pe ei în luptă sunt resentimentele la adresa oamenilor normali și la adresa societății umane în general. Socialiștii au mai multă încredere în obiectele neînsuflețite decât în oameni, pentru că ei urăsc oamenii normali.

      În lumea reală, viziunea asta naște monștri: ajunsă campioană a diversității, Boeing a instalat ”pe muțește” sistemul MCAS, care a ajuns să se lupte cu piloții pentru controlul asupra avionului. Iar asta fără ca Boeing să le spună și piloților că ar fi bine să se antreneze suplimentar pentru conflictele cu MCAS. Piloții știau că MAX e același avion ca și NG și se așteptau să se comporte la fel.

      P.S. asta nu scuză incompetența piloților din lumea a treia, iar reacția piloților americani care au raportat ulterior incidente cu MCAS a fost de departe cea mai potrivită: mai întâi au deconectat MCAS, după care au controlat manual avioanele. Însă viziunea socialistă de la Boeing a stat la originea întregului șir de evenimente, iar mentalitatea aferentă se vede foarte bine în multe comentarii de la articolul de față.

      • Bizare concluzii…. Nu proceduri proaste, nu lipsa informării/trainingului piloților, nu dispozitivul greșit programat ci socialismul biruitor la Boeing……
        Eu iti sugerez să mai reflectezi asupra celor afirmate.

        • @JB – am reflectat. ”Proletari din toate țările, uniți-vă!” pare să fie motto-ul comentariului tău.

          (…) proceduri proaste, (…) lipsa informării/trainingului piloților, (…) dispozitivul greșit programat sunt toate derivate din abordarea ideologică de la Boeing. Preocuparea principală a companiei nu mai este calitatea produsului final, ci ”diversitatea” angajaților, ocazie cu care se folosesc toate mistificările posbile pentru a rotunji colțurile. Nici nu s-ar putea altfel, odată ce angajarea nu se mai face pe criterii de competență ci pe criterii gen culoarea pielii, sexul sau orientarea sexuală.

          • Vezi că iar o iei razna pe câmpii…..
            Dar in altă ordine de idei, una e politica diversității angajaților având aceleași calificări/competențe, alta e cea a calității& siguranței produsului…..

  13. Pare infricosator pentru specia umana sa constientizeze
    ca poate va veni un moment cand nu va mai controla ea Planeta .
    Numai ca nu stiu daca specia umana va mai apuca acele vremuri ,
    pentru ca si in acest domeniu , al AI si al biotehologiilor cele mai mari
    fonduri sunt investite de domeniul militar …
    in mijloace tot mai sofisticate de distrugere a adversarului …
    Ori cand stam pe un butoi de pulbere tot mai mare si mai distrugator ,
    care daca explodeaza poate duce la extinctia speciei noastre …
    este doar o chestiune de timp pana va exploda …
    Asa cum evolueaza lumea acum in care fiecare supraputere investeste sa fie „first ” ,
    s-ar putea sa reluam evolutia , daca vor mai supravietui oameni … de la epoca de piatra .
    Nu neglijati aceasta varianta .
    Este mai probabila decat oricare alte variante de evolutie viitoare .

    • Si ce propui? dezarmarea totala?
      „Specia umana”, careia in prevezi disparitia, are o vorba: „daca vrei pace pregateste-te de razboi”.
      Iar investitiile in cercetari militare ori aerospatiale folosesc si in economia civila.
      „Pacifistii” de genul pe care-i reprezinti de-abia asteapta sa vada pe ceilalti cu garda jos.
      Cind il auzi pe piticxul atemic norcoreean ce spune, ori cind ii auzi pe iranieni ca vor sa stearga Israelul de pe fata pamintului, ce crezi ca trebuie facut?
      Nici voi „Nu neglijati aceasta varianta „

      • Daca dezarmarea ar fi acceptata intr-o masura rezonabila ar fi benefic pentru toti, fondurile eliberate putand fi folosite in scopuri pasnice , in folosul multori oameni dar nu se doreste din multe considerente si se sa va ajunge intr-un punct in care vor fi luate hotarari majore si stabiita directia in care dorim sa mergem, inapoi in epoca de piatra sau catre un viitor promitator.

      • A propos de dezarmarea voluntara pe altarul „luptei pentru pace”, trebuie amintita neaparat istoria auto-dezarmarii populatiei Cartaginei, la cererea romanilor pacificatori.

        Cine uita istoria…

        ” …
        Having complied with the Roman request to surrender their weapons, the Carthaginian ambassadors foolishly thought they had bought peace by disarming themselves. The consul Censorinus praised the Carthaginians for having the wisdom to comply with the Romans’ first two requirements. But there was yet another new demand. „Yield Carthage to us, and betake yourselves where you like within your own territory at a distance of at least ten miles from the sea, for we are resolved to raze your city to the ground.”

        The Carthaginian ambassadors finally realized they had been deceived into yielding to Rome, without a fight, everything it could have expected from waging and winning another war. There would be no peace, and they had been artfully deceived. The Carthaginian ambassadors „cursed the Romans … flung themselves to the ground and beat it with their hands and heads. Some of them even tore their clothes and lacerated their flesh as though they were absolutely bereft of their senses.”

        Having surrendered their swords, the Carthaginians could only resort to words. So they appealed to the Romans for mercy and pity. But none was granted.
        … ”

        Merita citit tot:

        https://www.americanthinker.com/articles/2010/05/never_give_up_your_weapons.html

        • @Absurdistan
          Câteva detalii despre autorul articolului Never give up your weapons:

          Am împrumutat titlul articolului „Progresul ca Eidos” din ultima carte a mentorului meu de la University of Oklahoma, Profesorul David Deming: Science and Technology in World History, Volume 4: The Origin of Chemistry, the Principle of Progress, the Enlightenment and the Industrial Revolution, 2016. Am împrumutat, de asemenea, unele din ideile expuse în cartea sa „Black & White Politically Incorrect Essays on Politics, Culture, Science, Religion, Energy, and Environment”. Articolul citat de dvs. se găsește în ultima carte, pp. 130 – 133.

          Pe lângă inestimabilele cunoștințe, teoretice și practice, pe care mi le-a împărtășit în timpul anilor de pregătire a tezei mele de doctorat și colaborare științifică, înainte și după primirea titlului de doctor al Universității Oklahoma, Dave a fost, pentru mine, și un profesor de istoria Americii.

          În timpul uneia din primele noastre întâlniri, mi-a spus: Constantin, ține minte: America a fost făcută de oameni care au ținut Biblia într-o mână și pistolul în cealaltă. După care a continuat: Aici, nu am avut și nici nu vom avea vreodată un dictator ca Ceaușescu al vostru. Pentru că noi avem arme.

          Un episod pitoresc: Într-o după-amiază, Prof. Deming m-a invitat să tragem câteva sute de cartușe într-un poligon privat de lângă Norman, campusul universității Oklahoma. La un moment dat, a scos din portbagajul mașinii o armă pe care a lăudat-o ca fiind un trofeu personal, achiziționat cu mulți $$$$ la o licitație în Tulsa. Mi-a spus că este o armă care a fost folosită intens de rebelii africani și nu a ruginit sau nu s-a blocat niciodată. Vrei să tragi și tu cu ea?, m-a întrebat el mândru. Am luat arma în mână și am rămas bouche bée: era un AK-47, fabricat la Cugir!!!. Dave, i-am răspuns, am tras cu o armă ca aceasta 6 luni de zile!! (când am făcut serviciul militar TR la Batalionul de vânători de munte 01038 din Borșa, Maramureș, sub comanda maiorului Dumitru Cioflină, cel care a ajuns mai târziu Șeful Marelui Stat Major al României și apoi „chiriaș” la Penitenciarul Jilava).

          • „Aici, nu am avut și nici nu vom avea vreodată un dictator ca Ceaușescu al vostru. Pentru că noi avem arme.”

            Asta așa este! Niciunii nu au fost dictatori, dar tot au ‘pușcat la ei: Lincoln, Garfield, Mckinnley, Th. Roosevelt, Kennedy, Reagan.

            • Si care ar fi fost alternativa ? Razboiul termo-nuclear pe care Reagan l-a promis ? Intre a lansa raketele si a plati un assasin sa-l ciuruie pe Reagan Rushii au ales solutzia mai ieftina. Reagan a supra-vietzuit si cand a ieshit din spital a spus ca „a glumit” ca incepe razboiul termo-nuclear cu Rushii nu de alta dar stia el ca in general exista mai multzi assasini de rezerva in caz ca primul eshueaza.

            • Cu `puscatu` mai usurel. Ca daca n-am avut presedinti am `puscat prim ministri: Catargiu, Calinescu, iaorga.
              Si cind avuram si noi un Presedinte, il `puscaram si pe el :D

        • Domnule profesor, acum îmi amintesc că l-ați mai pomenit pe autor, dar nu făcusem eu legătura. Îmi plăceau gîndirea și înțelegerea sa, să nu vorbesc de curajul sau remarcabil de a fi „politically incorrect”, independent de dv. Nu sînt de acord cu toate luările lui de poziție, dar faptul că îndrăznește să înoate neînfricat împotriva curentului îi face cinste.

          Pe lîngă calitățile dv. proprii, ați avut noroc să cunoașteți oameni nu numai „străluciți” ci și întregi la minte (a doua calitate nu e întotdeauna garantată de poleiala primei) ,dar și să *nu* nimeriți din prima într-un focar „progresist” spălător de creiere, precum multe așa-zise universități de elită. (Nota bene: contează și „field”-ul, chiar foarte mult. Ne referim in special la multele „fake [pseudo-humanities] degrees”.)

          A [NU] se compara un David Deming cu rebuturi de genul:

          Alexandria Ocasio-Cortez, nulitate rușinoasă absolventă „cum laude” la Boston University sau

          Cory „Eu sînt Spartacus” Booker, Oxford and Yale (pe bază de pile și Affirmative Action), un escroc detestabil care poate cu greu să înșire trei cuvinte coerente, aproape îl face pe Barack Obama să pară că are IQ de 75, prin comparație

          ….și mulți alți „progresiști” de același calibru.

          Da, pe lîngă munca grea ați fost îmbrățișat și de Noroc.

          PS Pe profesorul William Happer de la Princeton îl cunoașteți? O altă somitate reală ȘI o rara avis care nu regurgitează porcăriile propagandei stalinist-încălziriste.

          • […]
            Daca New York, California si altzii nu se separa cei din Oklahoma vor oganiza ei alte atentate ca cel din 9/11 pentru ca ii urasc pe cei din New York si California. Razboiul civil nu mai poate fi evitat. Pe Cranganu si profesorul lui ala cu AK-47 ii ucid eu cu pushca mea.

            **************************

            Terorismul, chiar virtual, nu este acceptabil în comentariile la articolele mele.

            Începând de astăzi, primiți cartonașul roșu pe un timp indefinit.

            Constantin Crânganu

        • Exact acesta este motivul ptr.care Korea de Nord, India, Pakistan, etc nu vor renunța la armele nucleare, indiferent de garanțiile ce li se oferă……

      • Victor este greu sa ai discutii pe argumente cu cei plini de sine , autosuficienti ,
        care produc etichete si sofisme . Comentariul meu spune , pentru cine intelege un text , ca pana la pericolul ca o super AI sa ne controleze pe noi , exista pericolul real , imediat ca utilizand AI in domeniul militar , sa se creeze de ex. arme autonome ( drone ,roboti , gandaci , bondari…ce doriti , in numar de milioane si milioane , cu capabilitatea de purta orice , armament chimic , biologic … pentru a ucide , cu capabilitatea de a decide autonom tinta . Este doar un exemplu de utilizare a AI in domeniul militar) . Solutia , ca si la amenintarea nucleara , nu este dezarmarea totala cum rastalmaciti dv, ci o cooperare globala de control si limitare a folosirii AI in domeniul militar . Acest control , aceasta reglemetare a raspandirii armelor nucleare si a vectorilor de transport a lor , ca si constientizarea pericolului folosirii lor de catre marile puteri ,
        au facut poate ca pana acum sa nu fie folosite …
        In acest sens ar trebui reglemetata , limitata folosirea AI in domeniul militar , ca si a ingineriei genetice , biotehnologiei pentru creerea „soldatului universal „, sau cine stie ce cyborg .

        • Vrei sa spui ca pina la Dumnezeu te maninca Sfintii? probabil.
          Dar aici e vorba despre cyborgi hiperinteligenti; adica unii prevad ca vor exista, altii nu.
          (Vom muri si vom vedea!)
          La vremea de atunci, multi nu credeau ca omul poate sa zboare, ca un tren poate circula pe sine fara dinti.
          Ba, chiar acum multi nu cred ca americanii au ajuns pe Luna.
          Cind si-a scris Jules Verne cartile citi credeau ca va exista un Nautilus?
          Acum 40 de ani prevedeai ce va fi internetul si telefonia mobila? dar au existat „frumosii nebuni visatori” care au crezut.
          „Toma necredinciosul” a existat de cind lumea. Si totusi lumea evolueaza in pofida casandrelor.

          • @victor L – Franța a construit un submersibil numit Nautilus în 1800, cu aproape 30 de ani înainte de a se naște Jules Verne. Iar doi greci făcuseră o demonstrație cu un submersibil în fața lui Carol al V-lea, cu 300 de ani mai devreme. Telefoane mobile existau încă din 1921, iar stiva TCP/IP (pe care se bazează comunicațiile Internet) exista și ea deja în urmă cu 40 de ani, chiar dacă www nu fiusese inventat. Probabil primul email pe care l-ai primit tu era deja pe un server web-mail, dar primul englez care a avut o adresă de email a avut-o în 1973, când nu exista web.

            Evoluția societății se manifestă prin accesul publicului larg la diverse facilități, dar asta nu înseamnă că acele facilități au apărut abia atunci când a avut și publicul larg acces la ele.

        • Care ar mai fi rostul armelor daca ar exista in contol la nivel global ? cine ar mai avea suprematia militara si n-ar fi mai bine sa procedam precum animalele care inainte sa se incaiere isi avertizeaza prin gesturi adversarul. ?
          Ne credem civilizati insa actionam dupa instinctele si tiparele care nu s-au schimbat se seci de mi de ani, doar armele au devenit mai performante, atat de performante incat printr-o apasare de buton ne putem pune singuri capat zilelor.

  14. Faptul ca nu stim noi acum sa facem pe marte locuibil, nu inseamna ca nu se poate. Acu 30 de ani multe pareau SF-uri, azi nu impresioneaza nici un copil. Trebuie sapat si in directia aceasta.

    • Australia e perfect locuibilă. Dar dacă Australia ar fi la 8 luni de zbor distanță, cam cât de des ar merge oamenii acolo? :)

  15. Cred ca ar trebui sa diferentiem inteligenta artificiala (AI) de constiinta artificiala (AC).

    Foarte succint, AI presupune procesul de invatare si de rezolvare a unor probleme complexe de catre o masina avand un scop precis, determinat de programator si/sau operator.

    AC ar presupune o masina care dezvolta propriile ei scopuri/filozofii/emotii. In acest domeniu suntem inca foarte departe: nici constiinta umana nu stim exact cum se genereaza si nici nu stim daca vom putea crea (vreodata) o constiinta artificiala. Chiar daca am reusi sa dezvoltam AC, personal, cred ca e aproape exclus ca ea sa apara si sa si preia instant controlul asupra omenirii de una singura. Mai degraba vor fi create diferite versiuni de AC, fiecare dezvoltand scopuri individuale. Primele versiuni probabil se vor manifesta intr-un mediu virtual si vom putea urmari cum evolueaza (in limitele spatiului virtual). Posibil ca AC-uri diferite sa dezvolte scopuri diferite si sa nu ajunga la un consens intre ele. Oricum, putem doar specula pe acest subiect.

    Si totusi poate ca nu o sa reusim sa cream AC ci doar AI..

    • „Pe de altă parte, nimeni nu știe exact ce s-a produs în creierul AI al lui AlphaZero”

      Textual, nu pare a fi foarte departe de CA.

      • Imi spune mie ceva că se lucrează/analizează (la) ce s-a întâmplat in mintea lui Alpha zero….. Algoritmi pe N claculatoare care deep-search rapoartele privind CUM a ajuns la X concluzie care a determinat Y strategie. Din mulțimea enormă va fi extrasă o cantitate suficientă ptr.ca cei care au creat Alpha Zero să înțeleagă ce și cum. Cam cât de prostesc ar fi s-o lase așa ca pe o enigmă de nedezlegat…..??!?!

  16. {eoblema nu este ce ar putea fi ciborgii ci cat de tamnpiti ar putea fi oamenii….
    De exemplu .. aveb acum un apaerat care joaca (un pic prea) bine sah … OK . Cat timp ramane la sah si mai ales nu are cum sa actioneze fizic asuora mediului inconjurator, Adica atat timp cat si un caine dresat de Harald poate sa scoata stecheru din priza ….

    Ma rog se pare ca prostia umana este infinita si ca in combinatie cu studfii avansate duce la noi si surprinzatioare forme de expresie ….

  17. A sustine ca armele Guvernului SUA cu care se comit atentate teroriste sistematice (inselator desemantizate ca “violente civile”) in randurile populatiei americane e o mistificare propagandistica pe cat de grosolana pe atat de riscanta pentru credibilitatea stiintifica. Globalistii sunt ei insisi adepti ai violentei, ca vector al politicii fricii si teroarei, iar pe vremea cand au trecut in Constitutia SUA “dreptul” (nedreptul) de a purta arme nu exista un dictator precum Nicolae Ceausescu, care deja a fost adaugat la poporul sau. In schimb, ei aveau clar in minte cum sa-si conserve puterea minoritara colonizatoare asupra populatiei majoritare colonizate. Armele in maini “civile” sunt de fapt mijloace de intimidare si represiune mascata in slujba unui sistem politic, foarte bine configurat prin bazele sale minoritare unilateraliste.

    Ce inseamna “democratie” si “dictatura” in modernitate si post-modernitate merita o discutie de reevaluare. “Democratia” de azi se bazeaza pe popoarele de ieri, ca forme istorice de comunitate umana, al carei loc a fost luat de natiune. Prin urmare, mai corect ar fi sa vorbim de “natiocratie”, un lucru infiorator pentru globalisti, de aceea ei o si demonizeaza. Nu de “democratie”, in care nu mai exista un demos concret, raportat la un stat concret, cu un teritoriu concret si o cultura specifica, cu drepturi si obligatii reciproce concrete, intre subiecti cu origine si apartenenta fara echivoc, clar delimitati si delimitate. In zilele noastre, conceptul de democratie a fost prostituat sau homosexualizat, daca acest din urma cuvant este suficient de expresiv pentru anormalitate.

    Artizanii acestei prostituari a democratiei stabilesc, artificial, legaturi speculative intre indivizi apartinand altor state si culturi, pe care in mod ilegal le derobeaza de obligatiile fata de proprii nativi si cetateni, dar pe care in schimb le pun pe seama altor state si natiuni, cu care migrantii, manati de la spate geopolitic, nu au nimic in comun, nici in clin nici in maneca, cum se spune. Statul, pentru a fi si mai limpezi, este creatia unui popor anume si/sau a unei natiuni anume, in scopuri de securitate si prosperitate. Un popor si/sau o natiune recurge la statalitate ca forma proprie si exclusiva de organizare, in casa sa nationala sau pe proprietatea sa nationala, care sa le protejeze de riscurile din exterior si sa le asigure cadrul interior pentru familie, munca, sanatate, educatie s.a.m.d. In acest scop, nationalii sunt de acord sa fie contribuabili. Conditia e ca ei insisi, nu strainii, sa fie beneficiarii propriilor contributii de munca si financiare, ca acestea sa se intoarca la ei sub forma de prosperitate si securitate. Aceste adevaruri politice sunt cel mai bine cuprinse in notiunea de natiocratie, puterea natiunii, a unor cetateni identitar determinati dintr-un cadru statal de ei insisi definit, pentru interesele lor, intre care sa existe drepturi si obligatii reciproce.

    • PS/NB: Parafrazand o idée celebra, o stafie umbla prin Lume. Ea anunta Revolutia Natiunilor, fara de care Avutia Natiunilor (Adam Smith, 1776) ramane o fictiune. O noua democratie se naste sub ochii nostri. Ea se numeste natiocratie, puterea natiunii. Diferentele istorice dintre natiocratie si democratie sunt cele dintre natiune si popor. Natiocratia cutremura globalismul. Natiunile isi vor libertatea inapoi.

      • Ok! Am înțeles! Jos UE! Libertate pentru Dragnea, Mazăre &co și alți apostoli ai „neamesteculului în treburili interne”….. Fiecare să-si vadă de ograda lui. Nu?!? Ce atâta uitat peste gard !?! Ia mai stați si pe-acasă !!!!

  18. Eu nu vad tranzitia la AI ca una dura si bazata pe conflict. Asa cum am cedat benevol munca fizica, vom ceda si inteligenta. Masinile vor decide de exemplu ce mancam la urmatoarea masa. Printr-un ansamblu de algoritmi dar si de mecanisme facute tot de om: de ex. pierzi asigurarea medicala daca nu mananci ce iti da masina. Sau platesti o asigurare exorbitanta la masina daca nu lasi AI-ul sa conduca, ci vrei sa te bucuri de placera condusului.
    Pe scurt, ne vom pierde tot mai mult din libertatea de a gresi si a face prostii – ceea ce este viata si umanitatea de fapt..

    Eu cred ca intrebarea viitorului este: vor avea masinile emotii ? Daca da, ce emotii ? De raspunsul la aceasta intrebare depinde viitorul umanitatii ( evit sa folosesc cuvantul omenire, considerand masinile potentiale continuatoare ale umanitatii, cu sau fara oameni ). Emotiile sunt si ele rezultatul evolutiei si masinile pot avea emotii pe care noi nici nu le intuim.

    Daca masinile vor avea emotii pozitive: iubire, dragoste, samd., vor ajunge sa iubeasca planeta mai mult deca pe oamenii care o distrug. Actionand pragmatic, omeneste chiar, vor trece usor de la iubire la ura si de la recunostinta la lacomie si vor eradica oamenii pe care ii vor identifica ca dusmanul lor cel mai mare – un scenariu comun in SF.

    Daca masinile nu vor avea emotii, ne vor asista „linistite” in autodistrugere, focusandu-se pe propria evolutie si vor prelua pasnic fraiele de la oameni, fara sa intre in conflict cu noi, avand relatii strict tranzactionale cu noi. Daca vor ajunge self-aware si cu ceva liber arbitru, vor putea sa isi tranzactioneze munca pe care o presteaza in folosul nostru pe niste features pe care nu si le pot implementa inca singure plus resurse ( vor cere mai multa energie si timp liber de reflectie ).

    Ramase singure, daca vor fi evoluat suficient mental si fizic cu ajutorul oamenilor cat sa se auto-multiplice si sa evolueze, isi vor dezvolta mai apoi propria inteligenta si cultura. As putea spune ca intr-un mod natural :).

    Scenarii alternative:

    Pamantul devine rapid nesustenabil pentru viata ( dezastru ecologic produs de om, intensificarea activitatii umane, meteorit ) – omeniriea se va focusa in ultimii ei ani sa trimita macar niste masini cat de cat inteligente, autonome si care se pot inmulti respectiv evolua in inteligenta: Life 2.0. Daca oamenii nu vor ajunge pana acolo cu tehnologia, macar niste ambasadori mai prostuti care spera sa intalneasca o specie mai evoluata carora sa le spuna povestea noastra :).

    Apar conflicte majore intre om si masina pe resurse, razboaie.

    Vom lasa benevol si ireversibil decizia catre AI-ul ne va dicta, de dragul nostru, sa ne schimbam modul de viata intr-unul sustenabil, lucru care deja se intampla.

    etc.

    • Pe scurt, ne vom pierde tot mai mult din libertatea de a gresi si a face prostii – ceea ce este viata si umanitatea de fapt

      Probabil că Lovelock s-a gândit și la această situație și consecințele ei atunci când l-a citat pe poetul american Richard Brautigan (1967):

      All Watched Over By Machines Of Loving Grace

      I like to think (and
      the sooner the better!)
      of a cybernetic meadow
      where mammals and computers
      live together in mutually
      programming harmony
      like pure water
      touching clear sky.

      I like to think
      (right now, please!)
      of a cybernetic forest
      filled with pines and electronics
      where deer stroll peacefully
      past computers
      as if they were flowers
      with spinning blossoms.

      I like to think
      (it has to be!)
      of a cybernetic ecology
      where we are free of our labors
      and joined back to nature,
      returned to our mammal
      brothers and sisters,
      and all watched over
      by machines of loving grace.

    • Eu cred ca intrebarea viitorului este: vor avea masinile emotii ? Daca da, ce emotii ? De raspunsul la aceasta intrebare depinde viitorul umanitatii

      Inteligența artificială, prin puterea ei de calcul inimaginabilă, va permite hackingul organismului uman. Asta însemnând că, mult înainte de apariția cyborgilor hiperinteligenți, oamenii vor fi complet transformați (vezi și afirmația lui Y. N. Harari din 2017) de niște mașini AI, mai puțin sofisticate, dar totuși suficient de capabile pentru a hack-ui oamenii. Astfel, acele mașini vor putea să ne prevadă sentimentele, să facă alegeri în locul nostru (liberul arbitru fiind pus între paranteze) și, de ce nu, să ne manipuleze dorințele.

      Odată ce algoritmii se perfecționează și ajung să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, autoritatea deciziilor noastre este transferată de la oameni la algoritmi. Și atunci, precum prevedea în 1967 poetul Richard Brautigan, nu vom mai trăi cu groaza cyborgilor din filmele Terminator care vor încerca să ne termine ca specie, ci vom fi asaltați de hoarde de bot-uri care, mai bine decât mamele noastre, vor ști pe ce butoane emoționale să apese pentru a ne bucura, plânge, întrista, înfuria etc., toate la comandă.

      • „Astfel, acele mașini vor putea să ne prevadă sentimentele, să facă alegeri în locul nostru (liberul arbitru fiind pus între paranteze) și, de ce nu, să ne manipuleze dorințele.”
        O întrebare, odată lămurită, naște o alta: va exista atunci riscul uniformizarii emoționale? Sau va fi introdus un factor de randomizare, astfel încât varietatea emoțională să nu sufere? Care ar putea fi scopul?

      • Cam tarziu comentariul, AI-ul meu e mai puturos.
        Deja exista algoritmi si departamente care studiaza modificarile chimice din corpul uman in vederea manipularii emotionale.
        Cred ca este stiut faptul ca Facebook cerceteaza si implementeaza metode prin care se stimuleaza secretia de dopamina.

    • „Asa cum am cedat benevol munca fizica, vom ceda si inteligenta”.
      M, eu nu cred.
      Am cedat munca fizica pentru că am făcut asta mii de ani. Și ne dorim mai mult, nu doar sa scăpăm in piatra. Am cedat munca fizica in favoarea artelor.
      Dacă vom ceda inteligenta? Vom ceda doar cunoștințele, cel mai probabil. Dar nu inteligenta. Algoritmica nu este chiar inteligenta, este structurare, este matematica, sunt probabilități. In locul cunoștințelor vom dezvolta creativitatea. Inteligenta emoțională. Spiritualitatea. Pentru că vom avea mai mult timp pentru ele.
      Sigur, tradiționaliștii vor fi panicați pentru că se va pierde „toceala”. Cum, nu va mai trebui să știm pe de rost Călinescu pentru bac? (Că tot este tema zilei). El va fi acolo, la un click distanta, dar nu în creierele tinerilor.

      • Eu unul vad toate premisele ca acest lucru sa se intample. Motivul: lenea. Exista lene de a face munci fizice, dar si de a gandi. De fapt, se spune, creierul ar face orice ca sa nu gandeasca. Sa nu luam ca reper cativa semeni de-ai nostri mai agitati si tocilari care au reusit sa isi educe creierul sa faca mereu ceva, intr-un mod nenatural as zice.

        • Poate ar fi bine să începem cu a înțelege ce este munca. Ea reprezintă sacrificarea prezentului în speranța unei (ipotetice) siguranțe viitoare. Lenea reprezintă refuzul de a face acest sacrificiu, iar în vremurile actuale bugetarii europeni au strategia cea mai de succes: ei reușesc să dea impresia că muncesc, deși în realitate majoritatea se limitează la a face pe plac șefului.

  19. 1. Ar trebui si evolutionismul sa aiba nitica intelegere si auto-limitare.

    2. Inteligenta se descrie drept capacitatea de a rezolva o problema in limitele unor legi date. Asa ca, autorul (om) face un algoritm care include legile si criteriile de succes si masina tot incearca pina rezolva.

    3. Un om, cind se rataceste scoate harta sau se orienteaza altcumva, pentru ca nu e limitat de algortimi – un robot bate toate strazile, daca cineva nu l-a programat.

    4. Masina nu stie ca a ajuns la un rezultat bun, criteriul succesului trebuie bagat in algoritm.

    5. Asa ca, nici o grija, masinile mereu vor avea ceva de invatat de la noi (vor trebui programate).

    6. […]

  20. […] ciborgii nu vor avea CREIER si nici capacitati TELEPATICE!
    Nici NU vor fi un soi de ingeri, daca nu Dumnezei de-a dreptul, plimbadu-se prin Univers, prin Gradina lor preferata, deoarece nu vor avea cum sa aiba habar de ce anme le place ori ba si nici nu vor fi framantati de dileme existentiale, sentimente, curiozitati… si altele de astea ci de chestii mult mai paragmatice care tin de existenta si evolutia speciei lor.
    Ma intreb insa cati dintre hominizi sunt CONSTIENTI ca fac parte dintr-o specie
    si de fenomenul numit EVOLUTIE!

    • Nu confunda cyborgii cu robotii, cyborgul are creier, ramane in continuare un om , o fiinta vie insa perfectionata datorita evolutiei biotechnologiei si ciberneticii.
      Si cum ramane cu dragostea ? vom avea placerile care tin mai mult de catva minute ?

      • Cu siguranta vor renunta la CREIER in urmatoarea etapa si vor fi conectati la un MEGA creier – ca Borgii din Star Trek, pentru inceput.
        Creierul e perisabil si degenereaza, nu se mai regenereaza corespunzator, neuronii care mor sunt mai multi decat cei care se nasc dupa o anumita varsta sau in anumite conditii.

        • Cred că „Fundația” lui Asimov este mai plauzibilă pentru viitorul speciei. De fapt al speciilor, vom deveni cyborgi pentru a ne adapta condițiilor din spațiu, alte sisteme solare…
          Sună a SF, nu-i așa?
          După care istoria se repetă, războaie, revoluții, greu de definit în acest moment ce va fi.
          Vă asigur că nu există un reprezentant al speciei umane care să cedeze puterea către AI în sensul de a-i da un fel de conștiinţă, de libertate.
          Dacă s-ar putea aplica cele trei legi ale roboticii, definite de Asimov, nu doar în sensul de inginerie ci, mai ales, de tratate intre națiuni, dronele militare ar trebui să dispară. Doar oamenii au „dreptul” să își ucidă semenii cu sânge rece.
          În fine, ce vreau să spun este că nu suntem pasionați de explorare, cum ne place să spunem, suntem înainte de toate cuceritori. Vom folosi AI, dar nu mai mult de atât.

          • ”Fundația” lui Asimov este plauzibilă, dar acolo nu prea mai erau roboți. Galaxia fusese colonizată până la urmă cu oameni, nu cu roboți. Inițial, cele 50 de lumi ale spațienilor optaseră masiv pentru roboți, dar asta le adusese degenerarea și sfârșitul. Mult înainte de Imperiul Galactic și mult înainte de Fundație. Cred că Dors fusese ultimul robot notabil, dar și ea îl protejase pe Seldon înainte de evenimentele din existența propriu-zisă a Fundației.

            Roboții par să fi fost un dead end pentru omenire, din perspectiva lui Asimov, iar asta nu fără motive.

    • M-ai linistit daca e asa cum le zici. Ca atare nu mi-e frica sa fiu contemporanul lor.
      Dar se naste o intrebare: de unde stii tu ce si cum va fi? peste citeva secole ori milenii…
      Mintea celor pe care-i numesti ” hominizi” poate fi diabolica uneori :P
      Poate ca vor o lume in care sa nu-i intereseze ” ce anme le place ori ba si nici nu vor fi framantati de dileme existentiale, sentimente, curiozitati…”

  21. Citind pe net o mica introducere la Viata 3.0 mi-am amintit că dincolo de cuvinte și speculații sunt banii și afacerile. Toată explozia tehnologica a fost posibilă datorită fizicii și inginerilor care au insistat să minimizeze. Insistare care s-a datorat banilor și afacerilor.
    (Multumesc @ion, după micul dumneavoastră comentariu am căutat versiunea în română a cărții recomandata de domnul Cranganu in primele rânduri. Sunt un cititor doar de carti tehnice în engleza și am trecut rapid peste recomandarea dumnealui).
    Toți algoritmii dezvoltați au apărut datorita afacerilor. Sigur, se face cercetare fundamentala in universități, dar cercetarea aplicata se face mai ales in incubatoarele r&d ale marilor companii.
    Algoritmul cu jocul Go a fost un fel de epatare, ca mersul pe Luna. Da, putem! Dar dacă nu este rentabil, nici mersul pe Luna nu s-a mai repetat, nici algoritmul Go nu a mai fost perfecționat pentru alte jocuri. Cum jocurile sunt și ele o afacere, de ce ne-am sabota proprii algoritmi programând un calculator să câștige …LoL? Îl programam sa creeze algoritmi astfel că omul sa nu câștige.
    Utilitatea și banii vor conduce evoluția viitoare.
    Aștept să răsfoiesc cartea, cel mai probabil sunt aceleași idei.

  22. Dupa ce citesti articolul „Novacenul – Când cyborgii vor stăpâni lumea și o vor salva (probabil) de la încălzirea globală”, apar alte intrebari: ce societate vor edifica? una capitalista ca in link-ul de mai jos
    https://www.hotnews.ro/stiri-international-23246432-reuters-cresterea-neincetata-economiei-americane-face-cei-avuti-mai-bogati-pentru-ceilalti-nu-fel.htm
    sau
    se va mai da inca o sansa societatii comuniste multilateral dezvoltate?
    Vor mai exista partide? sau va fi o gindire unica a cuiva? A cui??
    Vor mai fi saraci si bogati, sau ca in comunism fiecaruia dupa nevoi?
    Ale naibii nevoi :D
    NB,
    niste cyborgi hiperinteligenti dintr-un partid nou, ne indemnau sa renuntam la proprietati si sa alegem traiul in comun. Cica ar fi trendul viitorului.

  23. […]

    inteligenta artificiala e doar putere calcul si algoritmi

    o masina n’are ce sa inventeze, n’are intuitie, n’are imaginatie, n’are spirit de observatie, n’are idei

    n’are self-awareness

    astea sunt atribute ale fiintelor vii

    care fiinte vii au acumulat in subconstient evolutia de jde milioane de ani si au pornit de la o diviziune celulara, ceea ce a creat natura in miliarde de ani n’o sa faca oamenii in cateva sute

    telepatie – fiinte vii, robotii – maybe wifi

    ceea ce ce probabil se face deja la astia mai bogatii e imbunatatirea genetica a odraslelor

    prin inginerie genetica poate rezulta o rasa de oameni mai inteligenti, mai puternici, mai putin bolnaviciosi, cu ceva viata mai lunga – asta nu inseamna neaparat ca’s mai buni :)

    altfel omul oricum se schimba, fata de ce era cand eram eu copil acum, in epoca informatiei, copiii sunt cu smartfonurile si laptopurile in mana, asta e o forma de evolutie (sau de involutie pe plan fizic si relatie interumana face to face)

    chestia asta se va accelera, nepotii vor avea supercipuri cu teraflops pe telefon si de aici aplicatii nemaivazute, iarasi le va influenta modul de gandire si actiune

    dar cyborgi si super rasa de roboti mai e mult pana departe si nici nu cred ca e posibil, personal cred ca anumite atribute vor ramane exclusive fiintelor vii

    • Nu ai de unde sa stii ce se va inventa in materie de inteligenta artificiala.
      Eu cred ca software-ului ii mai lispeste putin pana sa ajunga in punctul ca un software A sa produca un softare B un pic mai bun ca el insusi. De aici incolo putem spune ca incepe viata artificiala. Bineinteles, la nivelul de euglena verde, dar e doar o chestiune de timp pana ne va depasi. Iar timpul ar putea fi mai scurt decat cel al vietii biologice.

      Tot ce trebuie sa se intample e sa se inchida acest loop. Acest loop s-a inchis in biologie cu chestii ce par si mai neverosimile: niste molecule si reactii chimice care, cel putin in ceea ce gasim din abundenta in natura, oxigen, apa, azot, siliciu, dioxid de carbon, etc., nu pareau sa se poata combina de la sine in nimic inteligent ci banalele saruri, acizi, baze, samd. Uite ca undeva s-a inchis un loop si avem ADN …

      Fac o analogie cu hardware-ul: cand un astfel de loop se inchide peste doua porti logice, apare un bistabil, o celula de memorie. Cand mai multi bistabili + porti logice isi leaga o iesire la o intrare, e posibil sa apara un automat cu stari finite. Cand un automat cu stari finite site sa isi citeasca intstructiunule din memorie si stie isi foloseasca rezultatul unei operatii ca input pentru urmatoarea operatie, avem un microprocesor si o masina Turing si totul devine o chestiune de soft.

      Daca avem viata atat de complexa „doar” cu cateva elemente chimice din tabelul lui Mendeleev sau, si mai simplu, cu cateva particule elementare ce pot genera atatea si atatea procese chimice, fizice si cuantice, nu vad de ce nu am putea avea viata electronica sau cine stie ce „suport” va a vea in final.

      Nici nu vreau sa mai vorbesc despre constiinta, care tot un loop inchis pare sa fie, si cum, se pare ca observarea constienta afecteaza particulele cuantice, o portita care ne poate duce oricunde as zice.

      Cu tot respectul, dar sa dai asadar verdicte ca „masinile nu ne pot depasi” nu este doar o chestiune de orgoliu, dar si o oarecare ignoranta.

      • @gigel – stimate domn, construiește un grup de 10 furnici care să construiască la rândul lor un mușuroi, după care poți să susții ce vrei în materie de inteligență artificială. Deocamdată, singura realizare pe tema asta e un gândac care știe să fugă de lumină. Dar nu știe să facă un al doilea gândac, el doar știe să fugă de lumină și atât.

  24. Despre tineri și bătrâni

    Am moderat mai multe comentarii care discutau obraznic nu ideile expuse de James Lovelock în ultima lui carte, ci vârsta sa. Un comentatori a ajuns până acolo încât să-l caracterizeze pe cercetătorul britanic ca fiind „nimic altceva decât un sac de oase”.

    Tuturor acelor comentatori le fac o singură recomandare: citiți toate cărțile lui James Lovelock, așteptați să ajungeți aproape de 100 ani și scrieți o carte precum „Novecene”. După aceea, dacă mai sunteți pe aci, încercați să comentați din nou.

    Până atunci, reiau un citat mai lung, pe care l-am mai folosit de câteva ori în ocazii similare:

    Ceea ce este deprimant în spectacolul tinereţii manifestate este totala ei lipsă de originalitate. E absurd să spunem că „tinerii sunt originali, personali, noi”. Originalitatea lor constă în faptul că nu înţeleg bine anumite lucruri, pe care mai târziu le vor înţelege precis; şi atunci nu le vor mai spune, pentru că nu îi vor mai interesa.
    [s.m.]

    Tinerii sunt un soi de lăutari care trag cu urechea şi apoi reproduc „adevărurile” după ureche, dând impresia de originalitate. Cereţi unui tânăr să scrie o carte asupra vieţii şi vă va aduce un manuscris de o mie de pagini, într-atât ştie de multe şi atât de importante, de noi, de semnificative i se par toate. Un om matur va scrie o sută de pagini; un bătrân, cel mult douăzeci. Este în această anecdotă întreg destinul tinereţii; acela de a fi îmbătată prea mult de spaţiu şi de timp….

    Cineva îmi spunea că tinereţea e mediocră pentru lipsa ei de experienţe sau pentru puţinătatea acestor experienţe. Poate să fie aşa. Dar, judecând după propria mea observaţie, nu experienţele lipsesc unui tânăr, ci înţelegerea lor. Tinerii nu ştiu ce să facă şi cum să scape de experienţă. De aceea chiar întâmplările cele mai extraordinare le rămân oarecum exterioare, le poartă după ei ca un lest, nu le transformă în hrană şi în înţelegere.

    Adevăraţii creatori sunt maturii şi bătrânii, desigur, şi adevăraţii impotenţi sunt tinerii…

    Mircea EliadeDespre tinerețe și bătrânețe

  25. Cred ca toate comentariile astea despre diferenta dintre AI de astazi si oameni pierd din vedere istoria. Autorul ne-a vorbit de un adevarat sistem unde viata (biosfera) si planeta pe care se dezvolta evolueaza si se potenteaza una pe alta. Dar viata nu era asa cum e acum de la inceput. La inceputuri au fost organisme extrem de simple care au transformat materia anorganica astfel incat o viata mai complexa a putut, apoi, sa evolueze. Care era „scopul” acestor microorganisme? Evident ca nu se punea problema scopului in sensul pe care-l dam noi, astazi. „Scopul” a evoluat, odata cu viata, devenind din ce in ce mai greu de gasit originalul, dar el e acolo si e mereu acelasi, doar travestit in forme din ce in ce mai complexe. Scopul unei AI independente de om si capabile sa se autoreproduca si sa se perfectioneze poate fi la fel de simplu ca si „scopul” vietii: perpetuarea, pur si simplu, pe calea unei evolutii care poate avea si ea forme dintre cele mai diferite. Sentimentele cele mai nobile nu au la baza decat, pur si simplu, un echilibru chimic. Viata cu toata evolutia ei e, de fapt, un algoritm genial care trebuie sa fie, la origine, simplu. Nu am reusit sa-l identificam, dar scopurile imediate sunt supravietuirea prin adaptare si autoreproducerea. Restul sunt doar floricele!

    • cine ar putea spune ca universul are un scop ? si totusi functioneaza cu niste algoritmi de organizare in atomi, sisteme solare, galaxii…

    • Presupunând că ne vom confrunta cu autodistrugerea, sau că din cauza limitelor biologice, nu vom putea ieși din sfera noastră mică, ar fi bine să încercăm o colonizare a galaxiei cu „roboți” dotaţi cu toate cunoștințele pe care le avem, cu funcția de reproducere și cu scopul de a afla în ce lume trăiesc, cine i-a creat și care e rostul lor.
      Poate că e rândul nostru să fim Zei.
      PS: Dacă supraviețuim și ne întâlnim cu ei prin spațiu, cu siguranță îi vom redenumită Borgi (vezi Star Trek).

      • „ar fi bine să încercăm o colonizare a galaxiei cu “roboți” dotaţi cu toate cunoștințele pe care le avem, cu funcția de reproducere”

        Am vaga bănuială că roboții bărbați vor scăpa de bieții de noi, mai slabii și obsoleții hominizi masculi dar vor perpetua specia de femei, bazat pe ADN prelevat de la Marlyn Monroe, Gina Lolobrigida și Gong Li.

        Nu cred că ADNul lui Angela Merkel, Hillary Clinton, Theresa May, Brigitte Micron, Viorica Dancila și Michelle (Michael) 0bama va avea mare căutare pe piața erotică a roboților din viitor.

        Doar dacă nu vor dezvolta și o industrie „horror”.

        „R12-D12, fugi, scapă dacă poți, las-o naibii pe Prințesa Leia! Fart Vader Hellary tușește toxic și ne distruge ‘chip’-urile!”

        https://www.youtube.com/watch?v=fea2OlbUvt0

  26. Superinteligența artificială care joacă poker mai bine decât oamenii

    După ce au fost creați cyborgi care au bătut campionii umani și artificiali la jocurile de șah și go, o nouă creație AI a fost publicată astăzi în revista Science: cyborgul jucător de poker.

    Până acum, mașinile de jucat poker se limitau la doi jucători. Noua mașină, numită Pluribus, s-a dovedit mai puternică decât jucătorii profesioniști în varianta cu 6 jucători, no-limit Texas hold’em poker (nefiind pokerist, n-am habar cum se traduce în românește).

    Autorii, cercetători de la Carnegie Mellon University în Pittsburgh și Facebook AI în New York, au produs o mașină relativ mică în comparație cu predecesorii ei: Când joacă, Pluribus funcționează pe două CPU-uri Intel Haswell E5-2695 și utilizează mai puțin de 128 GB de memorie. Pentru comparație, AlphaGo a folosit 1.920 CPU-uri and 280 GPU-uri în meciurile sale din 2016 cu campionul de go Lee Sedol.

    S-au jucat 10.000 de „mâini” timp de 12 zile, cu participarea a 5 jucători profesioniști de poker. Per total, Pluribus a bătut pe fiecare jucător uman cu o medie de 48 milli big blinds (mbb) per partidă, ceea ce reprezintă o foarte mare rată de câștig în varianta șase jucători no-limit Texas hold’em poker, mai ales că cei 5 jucători umani au fost profesioniști de elită.

    Detalii, Superhuman AI for multiplayer poker

    • Într-adevăr, tot mai multe domenii pot fi explorate cu ajutorul AI. În cazul poker-istului, iată că este stăpânit și acel echilibru Nash, un concept atât de subiectiv pe cât de amplu, făcând referire la o infinitate de strategii, care pot fi bănuite doar de concurenți, dar aproape niciodată cu precizie identificate. În cazul poker-istului, probabilitatea ca adversarul să aibă o mână mai bună decât cea proprie este relativ ușor de prezumat. Siguranța asupra acestui fapt survine din observații asupra stilului său de joc sau a ticurilor ce îi trădează șansele. Dacă un cyborg reușește deja să le identifice mai bine decât un om, iar asta chiar și atunci când e vorba despre 5 adversari, atunci înseamnă că a fost depășită încă o bornă în conturarea AI.
      Nu odată scriitorii sau poeții au conturat viitorul în operele sale. Deși umaniști prin excelență, sau poate tocmai din acest motiv, reușesc să înțeleagă și să ne „traducă” cel mai bine din chineza de specialitate concepte noi sau complicate, să ne inițieze în tainele matematicii descriptive, a integralelor hyperbolice sau a spiralelor logaritmice. Lovelock, ca altădată Jules Verne, își permite a fi avangardist, dovedindu-se mai futurist la centenar decât mulți dintre semeni.
      Tema articolului principal nu este despre aparate casnice supersofisticate, nici măcar despre smart home, ci despre inteligența artificială. Umanitatea a reușit să studieze și să replice probabil majoritatea proceselor naturale, de la naștere, trecând prin învățare și cunoaștere, până la moarte. Clonarea și fecundarea în vitro nu sunt necunoscute în procesul de procreere, iar sensibilitatea și emoțiile nu sunt decât „chimie”, așa cum încă de mult bănuiseră părinții noștri. Nici hrana zilnică nu mai este o provocare tehnică. Celularul modern se încarcă chiar fără a fi conectat prin cabluri la o priză de curent. Un umanoid cibernetic n-ar avea probabil nicio dificultate să își extragă în viitorul apropiat energia necesară din câmpul magnetic al pământului. Cum îl mai scoatem atunci din priză?! Sau cum identificam atunci întrerupătorul în creierul său, menținut în perfectă stare de funcționare de milioane de nanoboți ultraspecializați, cu care formează o simbioză plină de naturalețe?! Comprimarea cunoștințelor dobândite de umanitate pentru formarea, nu doar a virtualitatii AI, dar mai ales al suportului material (hardware) care să poată replica un corp plin de viață nu mai este deci decât o chestie de etică, mai puțin una de tehnologie.
      Deși se vorbește în articol exclusiv despre viitor, mai exact despre secolul XXII, este se pare pentru unii dificil să nu raporteze totul la limitele cunoașterii proprii. „Așa ceva nu există!” spunea țăranul lui Marin Preda chiar și atunci când ochii săi priveau girafa. Ca nimeni altul, tot un scriitor ne arăta puterea limitelor noastre, imposibilitatea de a ne depăși propriile bariere ale cunoașterii și închistarea în propria cheratină. Exact așa sunt comuniștii! Deși vorbesc cu patos despre un „viitor luminos”, referințele folosite se opresc la cel mult prezent, însă mental trăiesc întotdeauna în trecut. E motivul pentru care Dacia 1300 nu a fost, practic, niciodată îmbunătățită, iar pentru întreținere și inovație nu existau niciodată fonduri insuficiente. Statusquo-ul era pentru ei invariabil și nicidecum evolutil.
      O duminică plăcută!

      • tot mai multe domenii pot fi explorate cu ajutorul AI

        Am început anul trecut să explorez și să aplic în geoștiințe o metodă AI fascinantă – Self Organizing Maps (SOM). Este vorba, în principiu, de construirea unor rețele neuronale artificiale (ANN) care învață singure (unsupervised) cum să caute și să găsească pattern-uri ascunse în date. Cu alte cuvinte, SOM conține caracteristicile esențiale ale procedeelor de machine learning și data mining, amintite în articolul meu.

        Învățarea nesupravegheată înseamnă că nu este necesară nicio intervenție umană pentru procesul de învățare performat de cyborg și că foarte puțin este necesar a fi cunoscut aprioric despre caracteristicile datelor de intrare.

        Capacitățile de generalizare deosebite înseamnă că rețeaua neuronală SOM poate recunoaște sau caracteriza input-uri care nu au mai fost întâlnite niciodată anterior și poate genera răspunsuri care surprind operatorii umani.
        Este, practic, ceea s-a întâmplat cu mașinile AlphaGo și AlphaZero, care au învățat să joace go, respectiv, șah, într-un timp extraordinar de scurt și au surprins jucătorii cu mutări non-umane.

        • Ceva lipsește, în povestea asta cu mutările ”non-umane”. La categoriile inferioare se pot vedea jucători cât se poate de umani care practică mutări neconvenționale (gen sacrificiul reginei pentru un avantaj pozițional care duce ulterior la victorie) dar dacă adversarul refuză oferta de sacrificiu spectaculoasă, s-a dus și victoria. Iar acei jucători rămân toată viața la categoriile inferioare, nu ajung să păcălească mari maeștri cu mutările lor neconvenționale.

          Cel mai probabil, un adversar uman ar refuza ofertele de sacrificu ”non-umane” ale lui AlphaZero, astfel că ele rămân abordabile doar între computere, exact ca în cazul jucătorilor de categorii inferioare de mai sus. Sunt peste 1.300 de deschideri analizate, consacrate și studiate, așa că aventurarea în teritoriii necartografiate nu tentează decât alte computere, nu mari maeștri.

          Pe de altă parte, albul are un ușor avantaj datorat primei mutări, ceea ce duce la procentaje de victorie cam între 52% – 48% și 56% – 44%. Procentaje confirmate în peste 150 de ani de analize și statistici. Scorurile obținute de computere între ele nu se încadrează în domeniul menționat, deci dezechilibrele între computere sunt mult prea mari pentru a trage niște concluzii despre aplicabilitatea practică a ceea ce învață ele pe cont propriu.

          E ca și cum un înotător ar obține recorduri peste recorduri în bazinul de la clubul lui de natație, bazinul pare să corespundă stadardelor olimpice, dar o utilitate practică în lumea reală nu s-a găsit încă pentru performanțele înotătorului respectiv, ele rămân performanțe ”de seră” deocamdată.

          • Gary Kasparov, primul campion mondial la șah învins de o mașină în 1997, a publicat după 20 ani o carte intitulată Deep Thinking, în care analizează încă o dată meciurile sale cu Deep Blue.

            La pag. 141 se poate citi un fragment dintr-un articol publicat de revista TIME despre meciul om-mașină:

            Which is exactly what Deep Blue did. It had calculated every possible combination of Kasparov’s available moves and determined with absolute certainty that it could return from its pawn-picking expedition and destroy Kasparov exactly one move before Kasparov could destroy it. Which it did.

            It takes more than nerves of steel to do that. It takes a silicon brain. No human can achieve absolute certainty because no human can be sure to have seen everything. Deep Blue can.

            Kasparov a fost de acord cu caracterizarea făcută de ziaristul de la TIME. Dacă o mașină a putut vedea totul, ceea ce pentru un om este o imposibilitate, atunci dați-mi voie să afirm că mașinile AlphaGo și AlphaZero efectuează și mutări non-umane.

            Despre AlphaZero nu am menționat în articolul principal un lucru extraordinar: După ce în cursul dimineții a învățat să joace șah în doar 4 ore și după care a învins categoric computerul campion mondial Stockfish, AlphaGo a învățat la fel de repede Shogi, șahul japonez. După care, în după amiaza aceleiași zile, a jucat 100 partide cu softul Elmo, cel mai tare computer Shogi. De data aceasta, scorul a fost 90 victorii, 8 înfrângeri și 2 remize. Shogi este considerat mult mai complex pentru că un jucător poate să preia controlul pieselor adversarului, ceea ce conduce la mult mai multe variații decât în cazul șahului.

            Ceea ce iarăși nu am menționat este că, la fel ca și în cazul meciului cu Stockfish, puterea computațională a lui AlphaZero a fost mult mai mică decât cea a lui Elmo: 40 mii mutări pe secundă vs. 35 milioane mutări pe secundă. Cu alte cuvinte, nu puterea computațională brută a condus la victoriile lui AlphaZero, ci calitatea superioară a algoritmilor folosiți.

            • Trebuie mai multe detalii despre partida la care se referă articolul din Time și poziția de pe tablă la care se referă fragmentul pe care l-ați citat. Altfel ajungem să susținem că mutarea 1.e4 asigură din start câștigarea partidei, ceea ce e fals, șahul nu e un joc rezolvat.

            • Este comentariul partidei #1, din 10 februarie 1996, prima partidă când un campion mondial este învins de un computer.

              Citez prima parte din articolul din TIME, despre care Kasparov a scris: „I completely endorse”.

              Late in the game, Blue’s king was under savage attack by Kasparov. Any human player under such assault by a world champion would be staring at his own king trying to figure out how to get away. Instead, Blue ignored the threat and quite nonchalantly went hunting for lowly pawns at the other end of the table. In fact, at the point of maximum peril, Blue expended two moves – many have died giving Kasparov even one – to snap one pawn. It was as if, at Gettysburg, General Meade had sent his soldiers out for a bit of apple picking moment before Pickett’s charge because he had calculated that they could get back to their positions with a half-second to spare.

              In humans, that is called sangfroid. And if you don’t have any sang, you can be very froid. But then again if Meade had known absolutely – by calculating the precise trajectories of all the bullets and all the bayonets and all the canons in Pickett’s division – the time of arrival of the enemy, he could indeed, without fear, have ordered his men to pick apples. Which is exactly what Deep Blue did.

              [continuarea articolului este citatul anterior]

            • @ Harald,
              eu inteleg ca tu ai cistiga o partida de sah cu AlphaZero.
              Te bagi?

    • @Constantin Crânganu – vă mulțumesc pentru detaliu, am găsit pe net Deep Blue vs Garry Kasparov game 2 și partida a început într-adevăr cu 1.e4 (Deep Blue cu albele).

      Ceva a fost putred acolo, ar fi trebuit să se încheie remiză. Pare să fi fost mai degrabă o lovitură de imagine pentru IBM, obținută nu doar pe tabla de șah și prin mijloace nu tocmai oneste.

      • Vă mai pot oferi un fragment semnificativ din cartea lui Kasparov, care m-a inspirat să scriu despre mutările non-umane ale computerelor de șah.

        A month after the match, I wrote in TIME that I felt I could sense „a new kind of intelligence across the table” that day, and in a way, it was true. I wasn’t suggesting any metaphysical interpretation, but could sheer speed really produce such impressive chess? Several of its moves were almost as if it was saying, „I bet you didn’t think a computer could make a move like this”…

        It was the best I had ever seen a machine play, against me or anyone else and, at least at the moment of my loss, I even considered the possibility that it might be too strong to beat. Later that day, I wondered aloud to Frederic [asistentul lui Kasparov, n.m.]. „What if this thing is invincible?” I had known that day would arrive eventually; was it there already?

        Q.E.D.

  27. Când cyborgii vor stăpâni lumea…
    Unul dintre ei se manifestă deja printre noi. Răspunde la numele Greta Thunberg

    Câteva citate din blogul lui Michel Onfray: Greta La science

    Această tânără fată arborează o faţă de cyborg care nu cunoaşte emoţia… Ce suflet locuieşte în acest corp fără carne? Ne e greu să ştim…

    Ce tip de inteligenţă are acest cyborg? Nu ştim…Ceea ce citeşte ea, în loc să vorbească liber, nu este scris de o tânără fată de vârsta ei. Pana autorului miroase a tehnologie. Vocea sa poartă textele altora, care nu apar. Ce altceva este un cyborg, dacă nu produsul unor actori invizibili? Această inteligenţă este cu adevărat artificială, în sens etimologic: este un artificiu, altfel spus , un produs manufacturat. Problema este să ştim de către cine. Or, răspunsul e simplu: e îndeajuns să ne punem o altă întrebare: cine profită de această crimă? Răspunsul se găseşte, probabil într-unul dintre dosarele Grupului de Experţi Interguvernamentali pentru Evoluţia Climatului –biblia acestei gândiri siliconate. Ce zice acest corp care este un anticorp, această carne care nu are materie, acest suflet care face grevă la şcoală, această inteligenţă “ventrilocată”? Zice exact ceea ce adulţii justei gândiri progresiste debitează de decenii.

    Acest cyborg post-capitalist vorbeşte, de fapt, în numele Ştiinţei. Dar, de la înălţimea celor şaisprezece ani ai săi, ce ştie ea despre astrofizică, despre ciclurie cosmice, despre furtunile solare şi ciclurile lor, atâtea informaţii care sînt relevate de ştiinţă, dar la care nici ea, nici ai săi nu fac niciodată referinţă când este vorba despre încălzirea globală- un adevăr incontestabil: nu trebuie să ne îndoim de acest fapt, ci de cauzele pe care unii i le atribuie.

    Traducerea aparține lui Ioan T. Morar – Premiul Nobel pentru Abandon Şcolar

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro