joi, ianuarie 20, 2022

Nu glorificați infractorii și ucigașii!

Asasinatul în masă de la colegiul Umpqua Community din Roseburg, Oregon a alimentat presa din lumea întreagă cu un subiect de impact. Treisprezece morți și peste douăzeci de răniți, profesori și studenți uciși de un exaltat bine garnisit cu armament, reprezintă un masacru ce nu poate fi ignorat de mass-media. Depinde însă din ce unghi este privit subiectul și ce vor să transmită jurnaliștii. La conferința de presă ținută în nefasta zi de 1 octombrie, șeriful John Hanlin a adresat jurnaliștilor o rugăminte care face cât un raport de analiză a stării mass-media din zilele noastre:”Nu voi rosti numele atacatorului. Nu-i voi acorda creditul pe care l-a anticipat punând la cale acest act oribil și laș. Mass-media va primi confirmarea numelui său, dar pe mine nu mă veți auzi rostindu-l. Încurajăm mass-media să nu-l menționeze, să nu-l repete, să nu-l glorifice și să nu creeze senzație în jurul său. Sub nicio formă nu merită”.Autoritățile citate de oregonlive.com cer jurnaliștilor să nu glorifice crima și ucigașii? Ce a ajuns presa încât trebuie implorată să nu stimuleze infracțiunea? Știm la ce se referă șeriful Hanlin: la proliferarea senzaționalului, a știrilor sângeroase dezvoltate cu detalii la vedere de televiziuni și postate pe Internet, la abundența violenței în media, la încălcarea regulilor acceptabile de echilibru și decență, într-o meserie devenită un maidan pe care oricine se poate pretinde jucător profesionist. Din investigațiile făcute pe caz reiese că ucigașul era un admirator al altui criminal care lichidase cu sânge rece victime nevinovate. S-a inspirat de acolo, a văzut prin intermediul presei ce simplu poate fi obținută notorietatea. Lipsa de înțelepciune în tratarea unor astfel de teme poate duce la percepții greșite, așa încât diverși alienați sau psihopați să devină eroi justițiari, care își fac singuri dreptate. Președintele Obama a pus un accent îngrijorător, amintind că măcelul din Oregon nu este singular: riscul rutinei.”Într-un fel, asta a devenit o rutină. Relatarea a devenit rutină. Răspunsul meu pe acest podium sfârșește prin a deveni rutină. La fel discuția ulterioară despre caz. Am devenit impasibili. Am vorbit despre așa ceva după Columbia și Blacksburg, după Newberg, după Aurora, după Charleston…”, a declarat presei președintele american. A cerut și înăsprirea legilor privind deținerea unor arme letale, prea permisive în SUA. Atât de permisive încât autorul crimelor din Oregon și-a achiziționat legal 13 arme și o vestă antiglonț, urzindu-și netulburat planul. Dar mesajul lui Obama atinge și mass-media.

De ce ne-ar interesa pe noi în România cazul de la mii de kilometri distanță, mai ales că deținerea unei arme de foc este reglementată strict în țara noastră? Ca practică mediatică, situația este similară. Infracțiunea este adesea glorificată prin felul cum se raportează presa la marii corupți, la infractorii publici, la bandiții cu gulere albe: cu îngăduință, acceptând să devină intermediarii mesajelor acestora în spațiul public. Mulți condamnați eliberați condiționat sunt frecventați de media și tratați cu maximă deferență, ca niște bravi cetățeni ai patriei. Cazul Becali este simptomatic. Nicio năstrușnicie  care îi trece prin cap nu este ignorată, fiindu-i servită publicului la televiziune și online. Deși semnalat și analizat profesionist de ziarul Adevărul, fenomenul condamnaților VIP deveniți ”scriitori” în penitenciar, n-a creat un curent de opinie suficient de puternic pentru a determina guvernul să aplice corect legea și să elaboreze norme severe. Detenția a devenit la noi un fel de ”alba-neagra” cu anii de pușcărie, dar e folosită și pentru a transmite prin presă mesaje menite să îi mențină pe oamenii politici în atenția electoratului. Nu ar fi posibil dacă mass-media ar fi intransigente înțelegând că absența condamnatului din spațiul public face parte din penitență și că eliberații condiționat se află încă sub sentință. Dar, dimpotrivă, ei sunt invitați să discute la televiziune problemele țării, sunt solicitați să își spună opinia – culmea ironiei!- despre mersul justiției sau despre mersul politicii, ca și când ar fi personalități onorabile și credibile. Cam asta e atitudinea mediilor, atitudine îngăduitoare și amnezică care se transmite și publicului ca un act de normalitate. Deși Hotnews, Contributors, revista ”22”sau România curată au pus în discuție frauda potențială a valului de ”opere” scrise la zdup, totuși presa n-a avut (n-a vrut?) o voce puternică și unitară. Reiterăm, cel puțin, cifrele: peste 60 de ”opere științifice” au produs numai 22 dintre deținuții VIP. Cei mai prolifici au fost Dinel Staicu, autor a10 cărți în doi ani, urmat de George Copos și Dan Voiculescu care au scris câte 5 volume în mai puțin de un an. Gigi Becali și Gică Popescu au și ei performanțe, producând câte 4 ”opere” în decursul unui singur an. Becali și Copos sunt eliberați condiționat mult înainte de termen. Dacă presa nu va pune la îndoială aceste metode și nu va demasca duplicitatea autorităților, atunci glorificarea infracțiunii devine fapt.

Articol apărut și în revista”22”

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Nu e un pic prea departe, si nu in sens geografic, comparatia? Poate ca e admisa in stilul literar modern orice comparatie intre mere si pere pentru a sustine un argument, dar chiar are sens o comparatie intre un omor in serie cu coruptia, de pilda?

    PS. In Romania armele letale nu sunt „reglementate strict”, sunt interzise complet. E o mare, mare diferenta pentru cetateanul de rand.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro