marți, ianuarie 19, 2021

Nu glorificați infractorii și ucigașii!

Asasinatul în masă de la colegiul Umpqua Community din Roseburg, Oregon a alimentat presa din lumea întreagă cu un subiect de impact. Treisprezece morți și peste douăzeci de răniți, profesori și studenți uciși de un exaltat bine garnisit cu armament, reprezintă un masacru ce nu poate fi ignorat de mass-media. Depinde însă din ce unghi este privit subiectul și ce vor să transmită jurnaliștii. La conferința de presă ținută în nefasta zi de 1 octombrie, șeriful John Hanlin a adresat jurnaliștilor o rugăminte care face cât un raport de analiză a stării mass-media din zilele noastre:”Nu voi rosti numele atacatorului. Nu-i voi acorda creditul pe care l-a anticipat punând la cale acest act oribil și laș. Mass-media va primi confirmarea numelui său, dar pe mine nu mă veți auzi rostindu-l. Încurajăm mass-media să nu-l menționeze, să nu-l repete, să nu-l glorifice și să nu creeze senzație în jurul său. Sub nicio formă nu merită”.Autoritățile citate de oregonlive.com cer jurnaliștilor să nu glorifice crima și ucigașii? Ce a ajuns presa încât trebuie implorată să nu stimuleze infracțiunea? Știm la ce se referă șeriful Hanlin: la proliferarea senzaționalului, a știrilor sângeroase dezvoltate cu detalii la vedere de televiziuni și postate pe Internet, la abundența violenței în media, la încălcarea regulilor acceptabile de echilibru și decență, într-o meserie devenită un maidan pe care oricine se poate pretinde jucător profesionist. Din investigațiile făcute pe caz reiese că ucigașul era un admirator al altui criminal care lichidase cu sânge rece victime nevinovate. S-a inspirat de acolo, a văzut prin intermediul presei ce simplu poate fi obținută notorietatea. Lipsa de înțelepciune în tratarea unor astfel de teme poate duce la percepții greșite, așa încât diverși alienați sau psihopați să devină eroi justițiari, care își fac singuri dreptate. Președintele Obama a pus un accent îngrijorător, amintind că măcelul din Oregon nu este singular: riscul rutinei.”Într-un fel, asta a devenit o rutină. Relatarea a devenit rutină. Răspunsul meu pe acest podium sfârșește prin a deveni rutină. La fel discuția ulterioară despre caz. Am devenit impasibili. Am vorbit despre așa ceva după Columbia și Blacksburg, după Newberg, după Aurora, după Charleston…”, a declarat presei președintele american. A cerut și înăsprirea legilor privind deținerea unor arme letale, prea permisive în SUA. Atât de permisive încât autorul crimelor din Oregon și-a achiziționat legal 13 arme și o vestă antiglonț, urzindu-și netulburat planul. Dar mesajul lui Obama atinge și mass-media.

De ce ne-ar interesa pe noi în România cazul de la mii de kilometri distanță, mai ales că deținerea unei arme de foc este reglementată strict în țara noastră? Ca practică mediatică, situația este similară. Infracțiunea este adesea glorificată prin felul cum se raportează presa la marii corupți, la infractorii publici, la bandiții cu gulere albe: cu îngăduință, acceptând să devină intermediarii mesajelor acestora în spațiul public. Mulți condamnați eliberați condiționat sunt frecventați de media și tratați cu maximă deferență, ca niște bravi cetățeni ai patriei. Cazul Becali este simptomatic. Nicio năstrușnicie  care îi trece prin cap nu este ignorată, fiindu-i servită publicului la televiziune și online. Deși semnalat și analizat profesionist de ziarul Adevărul, fenomenul condamnaților VIP deveniți ”scriitori” în penitenciar, n-a creat un curent de opinie suficient de puternic pentru a determina guvernul să aplice corect legea și să elaboreze norme severe. Detenția a devenit la noi un fel de ”alba-neagra” cu anii de pușcărie, dar e folosită și pentru a transmite prin presă mesaje menite să îi mențină pe oamenii politici în atenția electoratului. Nu ar fi posibil dacă mass-media ar fi intransigente înțelegând că absența condamnatului din spațiul public face parte din penitență și că eliberații condiționat se află încă sub sentință. Dar, dimpotrivă, ei sunt invitați să discute la televiziune problemele țării, sunt solicitați să își spună opinia – culmea ironiei!- despre mersul justiției sau despre mersul politicii, ca și când ar fi personalități onorabile și credibile. Cam asta e atitudinea mediilor, atitudine îngăduitoare și amnezică care se transmite și publicului ca un act de normalitate. Deși Hotnews, Contributors, revista ”22”sau România curată au pus în discuție frauda potențială a valului de ”opere” scrise la zdup, totuși presa n-a avut (n-a vrut?) o voce puternică și unitară. Reiterăm, cel puțin, cifrele: peste 60 de ”opere științifice” au produs numai 22 dintre deținuții VIP. Cei mai prolifici au fost Dinel Staicu, autor a10 cărți în doi ani, urmat de George Copos și Dan Voiculescu care au scris câte 5 volume în mai puțin de un an. Gigi Becali și Gică Popescu au și ei performanțe, producând câte 4 ”opere” în decursul unui singur an. Becali și Copos sunt eliberați condiționat mult înainte de termen. Dacă presa nu va pune la îndoială aceste metode și nu va demasca duplicitatea autorităților, atunci glorificarea infracțiunii devine fapt.

Articol apărut și în revista”22”

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Nu e un pic prea departe, si nu in sens geografic, comparatia? Poate ca e admisa in stilul literar modern orice comparatie intre mere si pere pentru a sustine un argument, dar chiar are sens o comparatie intre un omor in serie cu coruptia, de pilda?

    PS. In Romania armele letale nu sunt „reglementate strict”, sunt interzise complet. E o mare, mare diferenta pentru cetateanul de rand.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.