vineri, martie 29, 2024

Nu ieșim în ruptul capului din logica electorală

Înainte de finele anului trecut, în lunile premergătoare alegerilor consumate în septembrie și decembrie, analiști politici și jurnaliști de toate calibrele și felurile ne dădeau asigurări că România ar avea o șansă istorică. Aceea că, vreme de aproape patru ani de atunci încolo, să nu mai fie tulburată de campanii electorale și de promisiunile populiste aferente. Eram încredințați că, dacă vom avea  puțin noroc și se va potoli nițel și pandemia, viitorii guvernanți, cei ce se vor instala la Palatul Victoria odată alegerile parlamentare consumate, se vor putea ocupa de adevăratele probleme ale țării. Adică vor întocmi bugete centrate îndeosebi pe dezvoltare și pe investiții, vor gospodări așa cum se cuvine banii ce tot auzim că vor veni gârlă de la Uniunea Europeană. Atâta doar să știe și să vrea să facă proiecte.

Cu aproape trei sau patru luni întârziere decât ar fi trebuit să o facă, noul premier, dl. Florin Vasile Cîțu, (în fostul guvern ministru de Finanțe) și succesorul lui, dl. Alexandru Nazare, au terminat de elaborat Legea bugetului de Stat și Legea bugetului asigurărilor de Stat pentru anul 2021.  Trecute prin forul legislativ al țării cu maximă repeziciune, cu un simulacru de dezbatere, fără acceptarea nici unui amendament propus de Opoziție (ce mai, domnii Cîțu și Nazare sunt, precum, odinioară domnii Dragnea, Vîlcov, Teodorovici întruchiparea competenței și a perfecțiunii) și promulgate luni de președintele Iohannis.  Care, eliptic cum îl știm, ne-a asigurat că totul ar fi mai mult decât ok. Carevasăzică, viitor de aur țara noastră are. Singurele agitații au fost cele provocate de același domn Cîțu, de doamna Raluca Turcan, ministrul Muncii și de doamna Violeta Alexandru,( politiciana încoronată cu meritul istoric că organizația PNL București pe care o conduce, a ocupat doar un modest loc 3 în alegerile parlamentare) în privința sporurilor nesimțite ale bugetarilor. Domnul și doamnele în cauză, împreună cu unele televiziuni ( fruntașă fiind Digi 24 caredă din ce în ce mai multe semne că alunecă primejdios pe panta neprofesionalismului și a senzaționalismului ieftin, punând în cui seriozitatea ce a caracterizat-o până mai deunăzi) i-au demonizat. Cu toții au reactivat povestea de mare succes a lui Traian Băsescu, alias Petrov, cu grasul care trăiește pe spinarea slabului, au tratat otova subiectul, s-au făcut că nu observă că doar partea aleasă, adică noua nomenclatura bugetară, aceea tincturată politic, primește sporuri care de care mai fantasmagorice. De care până la urmă, noii guvernanți nu s-au mai ocupat, nu s-au mai atins că doar nu o să-și ridice în cap pe cei care sunt mai egali decât alții. Au făcut doar zgomot, au pozat în justițiari și apologeți ai muncii. A propos, câți ani și unde a muncit pe bune, nu cu gura, nu în posturi politice călduțe doamna Turcan, ministrul Muncii?

Nici vorbă însă de liniștea electorală promisă și anunțată de analiștii politici. Se împart greu și încet funcții, se politizează cât cuprinde (coaliția PNL-USR-PLUS-UDMR a uitat de depolitizarea făgăduită în campanie după ce premierul Cîțu ne-a lămurit, dialectic,că una sunt promisiunile de dinainte de alegeri și alta ce se întâmplă după), se vorbește despre anularea cumulului pensiei cu salariul (altminteri, o măsură binevenită, însă la MAI este numită secretar de Stat (isprava e a USR-PLUS) o pensionară tinerică de doar 42-43 de ani, fost general de Poliție (merituoasă duduie ce pune lunar în pușculiță 12 sau 13 000 lei, aceasta fiindu-i precinstitei pensia), disenslunile din coaliție se amplifică.

Mai rău e că lucrurile se înfierbântă și în interiorul partidelor aflate în fruntea bucatelor. Partide ce au intrat deja în logica electorală. În PNL se încinge lupta dintre actualul președinte al partidului, dl. Ludovic Orban, și șeful guvernului, dl. Cîțu. Nu se știe încă cu exactitate data viitorului Congres al partidului, însă organizațiile județene sunt deja în mare fierbere. Unele și-au exprimat suspect de repede sprijinul pentru dl. Ludovic Orban, un vechi și statornic aparatcik, altele așteaptă să vadă ce le mai pică din pixul de premier al mult mai nou venitului domn Florin Cițu. Miza viitorului Congres al PNL este una mare fiindcă, din câte se pare, cel ce va câștiga lupta va fi  candidatul la președinția României.

Lupte corp la corp se dau și în interiorul alianței USR-PLUS, fuziunea celor două partide urmând să fie consfințită juridic în cursul lunii aprilie. Președinți a ceea ce va rezulta după nuntire se vor atât dl. Dan Barna cât și dl. Dacian Cioloș care vor și ei sa candideze la președinție, dl. Cioloș anunțându-și deja candidatura. Numai că, prinși fiind cu atâtea treburi electorale, nici dl. Barna, nici dl Cioloș nu mai au timp să bage de seamă că alianța USR-PLUS se află în cădere liberă, își dezamăgește foștii votanți, riscând ca, la alegerile viitoare, să nu mai prindă nici un loc liber la Cantina Parlamentului. Aceea unde aleșii neamului se alimentează aproape gratis. Ultima boacănă a celor doi fiind desemnarea candidaților pentru locurile de membru plin și membru supleant în CNA. Dacă desemnarea d-lui Mircea Toma se plasează sub semnul lui mai treacă-meargă sau al acelui merge și așa denunțat pe vremuri într-o vestită tabletă publicată de d-na Ana Blandiana în România literară, aceea a d-lui Dan Radu, unul dintre groparii știuți ai TVR, este de-a dreptul o insultă.

Ce face în acest timp PSD? Pare-se că a intrat în adormire. Scrie reclamații pe adresa Bruxelles-ului. Dl. Ciolacu apare la TVR 1 unde se trage de șireturi cu dl. Ionuț Cristache.Un fel de alter-ego al d-nei Șoșoacă, în pantaloni, delegat de la Antena 3 să facă zgomote la Televiziunea Publică. Numai că și aici se vorbește despre o surpriză. Nu, nu am în vedere când scriu asta o posibilă revenire la matcă a d-lui Victor Ponta (dl. Ponta nu mai înseamnă din punct de vedere politic nimic), ci o probabilă susținere a unei noi candidaturi la președinție a d-lui Mircea Geoană. Care, să nu uităm, este în prezent secretar adjunct al NATO. Și care astfel s-ar putea să aibă și binecuvântarea Occidentului.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Dar chiar ati crezut in promisiunil lor electorale? Mai ales alea a lu Vasilica Cîțu?!

    Sa va zic un „secret” – omu’ (omu in gnl) poa promite multe ..dar in gnl va face ce a mai facut. Deci .. ce facuse inante zisu Florin Vasilica?!
    A! Si nu ma luati cu Diderot samd etc si alte din astea.. Ca eu personal m-am saturat sa tot zic ca de maine ma las de fumat …. asa ca stiu ca in gnl, daca nu este silit omu’ face ce a mai facut!

    A! Si ar trebui sa pricepeti o chestiune simpla: dvoastra sunteti un bugetar! Adica grasul care trăiește pe spinarea slabului….
    Si , datorita varstei, o „fosila” cumunistoida care tine in loc tara si nu ii lasa pe cei tineri si dinamici sa faca .. sa faca ce?! A da. Si eu cam fosila .. da cu cativa ani in plus de ….. fosilizare.

    Da nu va ingrijorati ca nu vor prinde un loc la intrarea in cantina parlamentului.. Nu titi dar unii vir prinde. Ca sunt destui care ar vrea sa trimita bugetarii la munca! (adica cules sparanghel si sapat santuri!) si sa trimita pensionarii .. „pe cai naturale”!

  2. O mica corectie la ” după ce premierul Cîțu ne-a lămurit, dialectic,că una sunt promisiunile de dinainte de alegeri și alta ce se întâmplă după)”.
    Ludovic Orban a facut afirmatia asta.
    Si o constatare: daca de-abia acum v-ati convins de Digi 24, e destul de grav.

  3. cind s a iesit din (i)logica electorala ? cind nu s au gasit cei cinspe mii de specialisti (niciodata cautati) ne am retras in vila acordata eroilor neamului si am infiintat institutul levantului, daca tot ne au invins securistii macar sa ne cream o slujba bine platita si dupa pensionare. dar nu se stie, sa mai asteptam inca p atit (30 de ani) s om vedea ce poate si levantul. cind lumea civilizata asimileaza cunoasterea in termeni de zile / luni, in patria levantinilor (eu as numi o a securistilor, activistilor si putorilor „sa ne dea statul” – ca de nu, ne luam noi insine precum haiducii) ciclurile istorice se masoara cu zecile de ani. daca nu sinteti esential / special / interes national, doar nu v asteptati la afetul de tun la catafalc.

  4. Comentariul se vrea ironic si echidistant.
    Se vrea dar nu reuseste decat sa remarce ce stie toata lumea care se informeaza real nu urmareste doar taclalele de pe la diverse televiziuni afiliate sau nu (pe fata) politic.
    Daca autorul vrea sa fie o voce de interes pe scena politico-sociala romaneasca sa nu se rezume la a expune fapte cunoscute (cum spuneam) ci sa-si spuna parerea, eventual (ceea ce este, desigur, mai greu) sa remarce ce e gresit si cum ar fi trebuit tratate diverse probleme-evenimente.

  5. Nu exista solutii pentru Romania, fiindca nimeni nu vrea sa le aplice. Toti perpetueaza sistemul de cumetrii care ne omoara.

  6. „… fără acceptarea nici unui amendament propus de Opoziție”

    În urma numeroaselor dezbateri publice am fost de acord, cred, cel puțin cei care înțeleg cum funcționează economia unui stat, că aberațiile populiste nu pot fi susținute de nici un sistem economic aflat în criză, așa cum este economia mondială în prezent.

    Apoi, dacă se dorea neapărat o reformă profundă a societății românești (așa cum eu cred că este necesar) și consolidarea statului de drept, care să includă revizuirea Constituției și desființarea Secției Speciale, bunăoară, atunci ar fi fost necesară o susținere mai mare pentru partidele care au propus acest lucru: PNL, USR/PLUS șamd.

    Se vede treaba că nici UDMR, nici AUR, ce să mai zic de PSD-ul „dăncilo-dragnist”, nu vor cu nici un chip înlăturarea cleptocrației. …Iar campania de atacare a celro care guvernează, opunându-se cât de cât fustului și corupției generalizate din patria noastră, respectiv PNL/USRPLUS, observ că a început la doar câteva luni de la preluarea puterii, fix într-o păguboasă logică electorală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro