Au existat momente in istorie, cand oamenii politici si-au asumat toate riscurile si si-au calauzit natiunile spre valorificarea la maximum a acelor momente. Asa s-a intamplat cu generatia de lideri americani din timpul si de dupa cel de-al doilea razboi mondial, care au transformat SUA in cea dintai superputere mondiala, asa s-a intamplat si cu generatia de lideri romani din timpul si de dupa primul razboi mondial, care au realizat Romania Mare.
In general, de-a lungul timpului, s-a intamplat ca vremuri pline de provocari sa gaseasca la conducerea actorilor implicati oameni politici de valoare, care nu numai ca au inteles sensul in care se indreptau lucrurile, dar au avut si curajul de a deschide ochii opiniei publice si a o orienta in directia care permitea valorificarea ocaziilor astfel aparute.
Cu alte cuvinte, ei nu s-au multumit doar sa afle spre ce inclina opinia publica, ci si-au asumat riscul de a o orienta in directia corecta. Tocmai de aceea ei au si fost numiti “lideri”, pentru ca s-au situat in fruntea cetatenilor si i-au calauzit in directia buna!
Si astazi traim vremuri pline de provocari. Actuala criza – care, iata, vine peste noi in valuri – a interferat puternic cu procesul de reasezare mondiala intervenit dupa prabusirea sistemului bipolar, accentuand dezordinea in sistem.
Daca mai adaugam la aceasta si faptul ca Statele Unite, singura putere capabila sa mentina o anumita coerenta a sistemului, atat economic, cat si politico-militar, se vede incapabila sa o faca, date fiind atat situatia economica interna grea, cat si supraextinderea militara provocata de operatiunile din Iraq si Afganistan, intelegem pentru ce sistemul international seamana astazi cu o nava fara ancora, aflata in bataia nemiloasa a valurilor …
Daca, de pilda, o tara cu o structura statala ca cea a Marii Britanii, este zguduita deodata din temelii de miscari de strada la care participa nu numai “lumpen proletariatul” – iertat fie-mi termenul – cat si oameni de bine, cu job-uri bune in domeniul cultural-artistic sau de afaceri, cum incep sa releve anchtele politiei, ce pretentii sa mai avem de la tari in care asemenea scene au devenit demult obisnuite?
“Vestul”, care, din aroganta, a facut eroarea de a se crede “imun” la fenomenele negative din restul sistemului, pe care, uneori, le-a mai si “incurajat”, poate tocmai din speranta de a le tine astfel la periferia acestuia, se vede astazi confruntat direct cu ele!
Iar rezultatul nu poate fi altul decat accelerarea hemoragiei de putere de care sufera, care il face sa isi cedeze rolul central ocupat pana acum, in favoarea altor centre de putere, cum este Asia de Est. (Iar daca avem nevoie de o dovada, sa comparam ceremoniile de deschidere si inchidere ale Jocurilor Olimpice din 2009 si 2012, pentru a vedea care este distanta dintre noi si ei …).
Mai grav este ca “Vestul” insusi este divizat, ceea ce nu poate decat sa amplifice provocarea la care este supus astazi; de pilda, daca la inceputul anilor ’90, in “vest” se vorbea cu nonsalanta despre dezintegrarea din “est” – vezi prabusirea fostei Yugoslavii, a fostei Uniuni Sovietice, sau separarea pasnica a fostei Cehoslovacii – astazi am ajuns sa discutam despre posibila dezmembrare a Belgiei sau chiar a Marii Britanii (unde Scotia va decide curand prin referendum daca mai ramane in Uniune sau nu)!?
In acelasi sens, sa ne aducem aminte si de eroarea fundamentala de a inlocui divizarea “Est-Vest” din timpul “Razboiului Rece”, care era, in fond, o divizare artificiala in cadrul lumii occidentale, cu divizarea transatlantica de la inceputul anilor ‘2000, cand unii europeni au crezut – gresit, dupa cum se poate vedea astazi in Libia, de pilda – ca Europa se poate descurca si fara Statele Unite!?
Cel mai grav este ca asemenea greseli nu numai ca nu au fost analizate si insusite, pentru a fi evitate pe viitor, ci au inceput sa se multiplice in interiorul sistemului occidental, fie ca este vorba de zona politica si militara, fie de cea economica si financiara.
Iar cauza principala o constituie, in opinia mea, slaba calitate morala a liderilor care conduc astazi destinele principalilor actori, si nu numai, ai sistemului international, teama lor de a-si asuma riscul de a “conduce” cu adevarat!
Iar cea mai buna dovada este ca actuala panica de pe pietele financiare internationale se datoreaza faptului ca liderii politici si-ar pierdut credibilitatea nu numai in ochii investitorilor, ci si ai populatiei in ansamblul ei. Toate discursurile lor, fie ca este vorba de presedintele SUA, sau de principalii lideri europeni, in loc sa linisteasca pietele, le-au amplificat instabilitatea! (In acest sens, vezi si aricolul “7 reasons the stock market is so volatile” din editia de astazi, 11 august, 2011 a USA Today, care enumera “lipsa de conducere politica” drept una din principalele cauze ale actualei volatilitati financiare, alaturi de “frica”, “preocuparea privind o noua criza”, “incertitudinea din Europa”, “epuizarea instrumentelor de interventie pe piete”, “rapiditatea efectuarii tranzactiilor”, asigurata de supra-computerele cu care sunt echipate institutiile financiare, si “presiunea crescanda de a vinde”).
Din pacate, liderii politici nu si-au pierdut credibilitatea doar in fata investitorilor, ci, cum spuneam, si a cetatenilor. De pilda, in Marea Britanie – unde exista acum o confruntare intre opinia laburistilor din opozitie, care vad cauza actualelor dezordini in marginalizarea sociala, si cea a conservatorilor si liberalilor aflati la putere, care o vad in lacunele de educatie ale celor care le comit – adevarul este ca, sub pojghita de unitate sociala, din ce in ce mai subtire, drept urmare a durelor masuri de austeritate luate de guvernul actual, s-au acumulat tensiuni nebanuite care au izbucnit inevitabil la prima ocazie (politia a ucis un om intr-o operatiune saptamana trecuta). Iar calculul – gresit sau nu – ca autoritatile nu vor putea raspunde corespunzator a reprezentat, probabil, un factor catalizator al celor intamplate.
Ori, daca ceea ce se petrece acum pe pietele financiare (dar si pe strazile unor principale state occidentale) se datoreaza erodarii rapide a credibilitatii liderilor politici, intrebarea este ce produce aceasta erodare?
In opinia mea, cred ca principala cauza a acestei eroziuni consta, cum spuneam, in faptul ca liderii politici actuali nu mai sunt “lideri”, nu mai conduc cu adevarat, ci prefera sa fie “condusi”, adica sa se lase in voia lucrurilor, reactionand exclusiv in functie de ceea ce le spun sondajele de opinie!
Avand la dispozitie instrumente din ce in ce mai sofisticate de sondare a opiniei publice, ei stau cu ochii atintiti numai asupra sondajelor, luand masuri care urmaresc exclusiv sa le imbunatateasca pozitia in cadrul acestora.
Iar in acest sens, se pot da exemple cu nemiluita, de la masurile luate impotriva romilor in Franta, la decizia de incepere a operatiunilor militare impotriva Libiei, de la abtinerea Germaniei in Consiliul de Securitate la rezolutia privind Libia, la intentia de vanzare a sute de tancuri germane Arabiei Saudite, ca sa citez doar cateva dintre cele mai vizibile …
Efectul cumulat al acestei atiudini este, in plan general, erodarea credibilitatii liderilor politici, perceputa – gresit sau nu – ca o erodarea a autoritatii lor de a asigura functionarea institutiilor statului, iar in plan international, inlocuirea valorii intrinseci a provocarilor internationale cu impactul lor asupra propriei opiniei publice.
Ori, in felul acesta, putem, cu precizie matematica, spune ca aceste provocari se vor amplifica si ne vor confrunta si mai acut in viitor.
In ce priveste Europa, mai intervine si un factor obiectiv, de structura: daca UE dispune de o moneda unica – Euro – la fel ca Statele Unite care au Dolarul, ea nu dispune si de un sistem decizional unic, asa cum dispun Statele Unite. Ori, in conditiile in care actuala criza a accentuat divergentele dintre membri, Uniunii ii este extrem de dificil sa transmita acel semnal de coerenta decizionala in ce priveste administrarea Euro, de care este nevoie pentru a calma pietele …
P.S. Am evitat, in mod intentionat, sa ma refer si la Romania in acest context. Totusi, in final, cand vad, de pilda, ca, indiferent de ce se intampla pe pietele financiare sau pe strazile marilor orase britanice, “borduriada” declansata cu atata furie la Bucuresti, se extinde in toata tara (stimuland imaginatia autoritatilor locale, care se intrec intre ele, cum sa inventeze mijloace de a utiliza cat mai multe “borduri” in spatiul public), imi aduc aminte de o gluma de pe vremea lui Ceausescu.
Pentru a calma temerilor populatiei cu privire la anul 2000, considerat ca sfarsitul lumii, Ceausescu a iesit la televizor si a spus: “Romani, nu va temeti, caci, datorita politicii noastre clarvazatoare, am anticipat acest moment si, prin masurile intelepte luate, am tras inapoi Romania cu 50 de ani…!?”
Parafrazand motto-ul revistei “Academia Catavencu”: sa fim, deci, increzatori ca “liderii nostri sunt mai destepti decat liderii lor” …
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Democratia nu poate fi niociodata pur descripitiva. Ea trebuie sa fie si normativa.
Exista suveranitatea vointei populare… dar exista si parintii fondatori. Valorile comunitatii politice asa cum a fost ea formata. Nu se pot ingnora aceste valori pentru ca atunci orice este posibi… si acest orice poate fi si bun dar de cele mai ori este oribil de rau.
La noi pe malurile Dambovitei… avem tot felul de populisme ieftine inca din 1990. Exista un electorat incult si pervertit. Oamenii astia isi gasesc cele mai netrebnice personalitati pentru a le investi cu reprezentativitate. Tot felul de nimeni ajunsi in fata datorita scandalului mediatic. Nu mai dau nume… pentru ca presupun ca le stiti. Si in partidele mari sunt astfel de oameni si in partidele mici, si in cele inca inexistente (numai la Romani pot exista astfel de partide). Ce fac ceilalti ? In loc sa isi puna la contributie miintea cum sa lumineaze electoratul, cum sa ii faca pe oameni la argumentele lor… isi schimba politica astfel incat sa devina atragatori pentru acest electorat. Adica sa devina cel putin pe atat de netrebnici pe cat sunt contracandidatii lor. Fie ca e vorba de nationalism, populism, vulgaritate, nu conteaza… cursa e permanenta spre cele mai intunecate strafunduri ale conditiei umane. Daca un politician nu sitie nici sa vorbeasca bine… brusc asta este o calitate… se fac si facultati de „comunicare” de iti vine sa plangi de mila tarii asteia.
Ce ramane insa dupa ce elimi pe toti sincofantii si agramatii si pe toate siliconatele si botox-onatele din politica noastra. Care sunt valorile… nu barblogia activistilor ci valori autentice care sa ii scoata la nevoie pe oameni in strada sa le apere… Adica, ce este de aparat la urma urmei in tara asta. Este ceva comun, musai comun, care sa fie aparat ? Nu distrus ci aparat.
De la PSD la PDL… toate partidele romaniei nu au facut decat sa falsifice valorile democratiei. Si asta pentru ca partidele in loc sa ne reprezinte in parlament se lupta pentru putere, pentru guvernare. Astfel, puterea legislativa e lasata la mana guvernului… care in loc sa guverneze mai mult legifereaza… este un amalgam de puteri acolo ca pe vremea Vechiului Regim. Ne mai trebuie un fanariot ceva ca sa fie tacamul complet. Si evident… ca Voda are oroare de separerea puterilor in stat. Voda vrea sa faca ce vrea si umbla prin loboda care’i place. Asa au facut toti sau cel putin au incercat.
Problema grava este insa ca cu un astfel de electorat incult … si puterea tinde sa fie autoritara. Nu in sensul dictatorial… ci in sensul guvernarii unor supusi nu a unor cetateni.
Bafta noastra este ca am intrat in EU. O vreme va cauta noul Sambul sa tempereze coruptia si relele naravuri ale politicienilor romani. Pana cand se vor plictisi si ei asemeni altora.
Intrebarea care ramane este: chiar suntem fara nici o speranta ?
erata: despre „noul Stambul” era vb in penultimul paragraf.
Vechiul Regim este caracterizat, cum ar trebui sa se stie, prin privilegii si nu prin drepturi. Or, bine observau Belgieni ca statul nostru de drept e minunat dar lispeste cu desavarsire. Nu este domnia bunului plac ci domnia privilegiului. E o lume care a regresat in stadiul premodern in lipsa unor minti luminate care sa puna bazele statului modern post comunist. Defapt… au supravietuit relatiile clientelare ale regimului comunist care azi ofera osatura noului voievodat pentru ca republica e ridicol sa numim acest stat.
exista doua feluri de credite. unul – pe care şi-l face cetăţeanul şi şi-l gestionează după socotelile sale. şi unul pe care îl fac guvernele, pentru a mitui cu el cetăţeanul şi pentru a-şi finanţa imaginea – şi pe care le gestionează fiecare după cum se află la putere.
ambele sunt plătite de cetăţean, dar numai unul este luat în funcţie de posibilităţile lui de rambursare. asta e conjunctura în care se află acum statele. iar slabiciunea „liderilor” în asta şi constă: inconsistenţa este suplinită de abilitatea cu care-şi conving popoarele să le fie complice în acest joc. Această abilitate nu mai face însă două parale atunci când e vorba de regulile necruţătoare ale pieţei. nicio scadenţă nu poate fi amânată la infinit.
http://cursdeguvernare.ro/falimentul-statelor-acesti-nepriceputi-fatarnici-si-cotatia-lor-de-piata.html
De acord cu faptu ca nu mai sunt lideri carismatici si de valoare.
dar de ce? Sunt mai multe cauze, una ar fi ca politica nu atrage oameni de valoare, veniturile sunt f. mici in comparatie cu economia libera (vorbesc de cazurile de politicieni cinstiti), iar conditiile sunt extrem de grele. Un politician de virf e 24 de ore in functie, nu are, practic, viata personala, sta tot timpu intr-o vitrina de sticla.
A doua cauza ar fi puterea fabuloasa a mass media, mai ales a TV, se vede mai ales in USA, acolo un rol determinant il joaca farmecu aparitiei fizice, mai ales calitatiile actoricesti si mai putin adincimea unor idei.
De acord, insa faptul ca ii preocupa numai si numai sondajele, arată ca se cramponeaza sa rămână la putere cu orice preț …
Am sa creez o ramificatie de aici. In contextul in care liderii se ghideaza permanent dupa opinia publica la zi, banii se vor muta inspre polul manipularii opiniei publice (Fox News si francizele sale romanesti). De aici pana la emanatii politice directe ale manipularii nu mai e decat un pas (Tea Party si asociatii lor autohtoni, USL)
o mica observatie importanta: carisma nu inseamna valoare ! Dar chiar deloc. Exact asta incercam sa spun eu mai sus. „Reclama e sufletul copertului” este o otrava pentru viata politica. Tot felul de neaveniti care dau bine pe sticla… Eu m’am cam saturat de carisme. Si Iliescu avea carisma, si Constantinescu si Basescu. Carisma lui -escu… eu as vrea un om fara carisma sa fiu sincer. Unul care sa imi redea increderea in statul de drept nu tot felul de mimoze care isi pun mana pe inima cand aud imnul sau care sa inflacareaza cand aud de sepci de militieni date de pamant dar distrug prin carisma lor orice umbra de speranta pentru tara asta. Trebuie spus deschis. Carisma nu inseamna valoare! Si Weber o spusese foarte clar asta de cand a inventat termenul:
„”All Extraordinary needs, i.e. those which trancend the sphere of everyday economic routine, have always been satisfied in an entirely heterogeneous manner: on a charismatic basis. […] The term „charisma” in this context must be used in a completely value-free sense.” (Max Weber, Economy and Society. An outline of interpretative sociology. Vol. II. (New York: University of California Press, 1978), p. 1111-1112)
altfel sa auzim numai de bine
Sistemul reprezentativ, dincolo de partidele care se formeaza, este de inspiratie liberala. Cetateanul, in ipostaza sa individuala, voteaza singur conform intereselor sale personale. Exista un proces argumentativ in care ideologiile curente isi disputa acest interes al cetateanului, pentru fiecare in parte dar si colectiv la nivelul comunitatii politice.
Cetateanul, care spre deosebire de supusul Vechiului Regim are drepturi nu privilegii, trebuie sa judece singur interesul sau si apoi autenticitatea discursului ideologic care ii ofera o solutie pentru o viata mai buna.
Este drept ca sistemul reprezentativ s’a nascut intr’o lume burgheza functionand cu oameni educati si pregatiti pentru o activitate reflexiva. In umea de azi… de lumpen proletariat… care poate fi si lumpen capitalism, partidele incearca sa atraga o masa inculta de indivizi monogloti aglutinati si ce poate fi mai atractiv decat reprezentarile sexuale. Un astfel de „discurs” ce face referire directa la instinctele animalice este tot ce este mai opus sistemului reprezentativ.
Un exemplu putem avea aici:
http://www.youtube.com/watch?v=MX1hZY244tw
Ironia este ca acestia se numesc pe sine liberali.
Eh… oamenii aceia nu ar trebui sa voteze !
Sistemul reprezentativ s’a nascut intr’o lume pentru care cultura era valoarea suprema. Autoperfectionarea, dezvoltarea sine-lui, nazuinta spre mai inalt… erau valori importante care ii facea pe cei representati sa aiba o viziune ceva mai inalta despre reprezentantii lor.
Daca votezi privint funduri de patzachine… care sa fie oare rezultatul voturilor?
Si acesta este doar un exemple. Mai toate partidele au aceasi tendinta. Si ne mai miram ca de pilda presedinta camerei deputatilor… este cine este si mai ales se comporta asa cum se comporta.
Trebuie spus calm dar raspicat: Sistemul politic din Romania nu este un sistem reprezentativ !
Articol corect, o viziune realista. Dar, dece ai „fentat” situatia din Romania cu o gluma de un gust discutabil ? Hai sa vorbim si despre Romania ! In 1990, singurul lider responsabil, care si-a asumat sa „inoate impotriva curentului ” a fost Corneliu Coposu. A venit prea devreme, romanii nu l-au inteles. Cu toate limitele sale, de educatie, de instructie, etc., Basescu este cel care, e adevarat, in al doilea mandat, cand are mai putin de pierdut, singurul lider autentic si responsabil care, in interesul tarii, a avut curajul sa ia masuri nepopulare dar esentiale pentru viitorul Romaniei. Poate ca daca era inconjurat de oameni mai priceputi, cu mai multa stiinta, idei si imaginatie se putea mai mult. Dar asta a fost materialul uman care i s-a oferit, „desteptii” au stat laoparte !
Cum rămâne insa cu faptul ca instituțiile statului nu au angajat decât oameni agreati politic de PDL? Ca actuala verificare a cadrelor din MAI suna mai degrabă ca epurare a tuturor celor asupra cărora nu se poate exercita controlul politic, in perspectiva alegerilor de anul viitor?
Deci, legat de faptul ca președintele a fost nevoit sa lucreze cu „materialul” avut la dispoziție, mă abtin. In plus, nici președintele, nici guvernul nu au dat curs ofertelor opozitiei de a contribui la solutionarea problemelor cu care se confrunta tara. Asa ca …
In general, am evitat sa discut situația României pentru ca nu am vrut ca mesajul meu – ca nu exista lideri, ci sclavi ai sondajelor de opinie – sa nu se piardă in discuțiile politice care ar fi urmat. Si, oricum, părerea mea nu ar fi fost pozitivă. Asa ca …
Pai e culmea,” ofertele opozitiei” spuneti. Vorbiti in zeflemea sau chiar sunteti serios? Tot articolul este corect si interesant si mi-am spus ca , iata , un politician onest. Pina cind am citit sfirsitul articolului si mai ales raspunsul acesta la un comentariu. Orice am face , oricit ne-am lustrui si ascuti limba si dictia, raminem aceasi : patimasi, ipocriti, poate putin vinduti estului sau vestului, nu conteaza, si in final cu un singur gind: numai prin politica pot acapara bogatie. Pacat!
Deci, pt Dvs am fost onest numai atâta timp cât nu am scos niciun cuvânt despre guvernarea actuala … Cum am scos, in PS, cum v-am dezamăgit … Pacat!
Lumea e condusa de bani, nu de lideri. Banul dicteaza politica si nu invers. Asa ca tot comentariul este gresit din start.
Si banii, cine-i face, nu oamenii?
… vorbind despre lipsa de adancime a ideilor… sau despre inocentele justificari pentru abdicarea de la orice alte valori… Alina P are un excelent editorial pe tema asta in RL de azi
Multumesc, mă uit
Un articol care ilustreaza perfect demagogia la care se limiteaza atat politicienii cat si analistii politicului.
Se ia un subiect , se face o analiza asupra unor evenimente si/sau persoane si se concluzioneaza doct asupra cauzelor care au contribuit la situatia analizata.
In unele cazuri analiza este corecta si chiar se reuseste stabilirea corecta a cauzelor.
„”Iar cauza principala o constituie, in opinia mea, slaba calitate morala a liderilor care conduc astazi destinele principalilor actori, si nu numai, ai sistemului international, teama lor de a-si asuma riscul de a “conduce” cu adevarat!””
Cauza principala o constituie intradevar „slaba calitate morala a liderilor”. De fapt mizerabila calitate morala a cvasituturor conducatorilor politici si a cvasituturor conducatorilor administrativi ai institutiilor nationale si internationale.
Si? Ce daca?
De ce o atare (partiala) concluzie nu este urmata de o analiza asupra solutiilor care ar putea determina schimbarea moralitatii conducatorilor?
De ce nu nu este urmata de o analiza asupra metodelor care ar putea materializa solutiile care ar putea determina schimbarea moralitatii conducatorilor?
Si,in final, de ce nu este urmata de incercarea de a materializa practic solutiile care sa duca la schimbarea moralitatii conducatorilor?
Pentru ca atat mi-am propus. Solutiile țin de fiecare tara in parte, iar eu nu mi-am propus sa avansez propuneri pentru fiecare stat in parte. Iar in ceea ce ne privește, m-am abtinut întrucât nu am vocatie de Don Quijot … Oricum, mi se pare ciudat ca sunt apreciat pt ce am scris si criticat pentru ce … nu am scris!?
Ori, dupa indemnul lui Zizek, „sa dam a doua sansa dictaturii proletariatului”, ori aducem la palatele Cotroceni si Victoria cuplul Crin&Tonta.
Din aceasta dilema nu puteti iesi.
Nu e nevoie, mai bine toleram in continuare „dictatura luminata” instaurata de Cotroceni!
Pentru ca atat mi-am propus.”
Asta ziceam si eu. Avem sute (pardon,mii) de site-uri blogguri,organizatii,analisti,etc,etc care atat isi propun : sa analizeze la infinit evenimente si persoane din lumea politica si din viata publica. Sa investigheze, sa demaste si sa analizeze la infinit unele fapte din infinitul mare al faptelor de coruptie si imoralitate in care rolul principal il joaca cvasitotalitatea fruntasilor politici.Recunosc ca investigarea si demascarea imoralitatii si coruptiei este absolut necesara.Dar este departe de a fi suficienta.
Nu cunosc nici un site sau blog sau analist sau organizatie care sa isi propuna o alta modalitate de a lupta cu imoralitatea politica si cu coruptia administrativa.
Asa incat demascarea si analiza asupra faptelor de coruptie si asupra persoanelor imorale este la fel de eficienta ca si discursurile inflacarate din coltul oratorilor din Hyde Park. Sunt utile doar pentru a gadila orgoliul oratorilor.
Gresiti, ele(analizele) ar trebui sa dea de gândit celor care pot face ceva, mai ales celor care sunt plătiți de contribuabili sa facă asta si nu o fac, luând-ne banii degeaba. Iar daca intimati – ca sa folosesc un cuvânt ne-românesc – ca eu scriu din orgoliu, va rog sa analizati frecventa postarilor mele, comparativ cu ale altora. Prin funcțiile si pozitiile deținute pana acum, orgoliul meu este demult satisfacut …
D-le Pascu,
Am parasit Romania cu multi ani in urma dar urmaresc cu interes ce se intampla acolo. Sunt f. bucuros cand citesc articolele dvs care mi se par f. intresante si scrise fara a improsca cu noroi in stanga si in dreapta asa cum fac intelectualii, analistii politici si jurnalistii asa-zisi „de dreapta”. Desi am citit cam tot ce apare pe „Contributors.ro”, am constatat ca sunt f. putini intelectuali de stanga care au curajul sa-si expuna ideile si sa explice de ce actuala stare de lucruri din Romania si din Europa nu poate fi rezolvata doar prin sacrificarea cetatenilor saraci si slabi. Nu mai exista in Romania intelectuali de stanga? S-au transformat peste noapte din sociali-democrati in „populari” odata cu trecerea PD-ului de la stanga la dreapta? Chiar nu mai exista oamnei care au curajul ideilor lor ci doar trepadusi politici aflati in solda partidului aflat la putere? Eu stiam ca intelectualii veritabili sunt (oarecum) in opozitie cu guvernantii; in special cei care conduc prin santaj si coruptie asa cum se petrec lucrurile acum in Romania.
Dle Constatin,
Multumesc pentru aprecieri, insa cred ca ele trebuie impartite cu detinatorii site-ului, care, iata, îmi permit sa postez pe un site considerat un fief al dreptei… Este, insa, adevărat ca, atunci cand am scris o postarea direct critica la adresa guvernării de acum, am fost inundat de comentarii, mai toate din partea dreapta a spectrului, majoritatea continand atacuri personale, unele solicitând chiar interzicerea publicarii pe acest site a comentariilor care îmi aparțin …!? Curat democratic, Coane Fanica, da’ interzice-l!