sâmbătă, mai 8, 2021

”Nu minți! Puterea urăște concurența”

Sunt multe de reproșat presei din România, ceea ce am și intenționat scriind cel puțin săptămânal despre derapajele ei. De la senzaționalismul josnic și mizeriile propagandistice, la lenea jurnaliștilor de a alerga după subiecte majore, până la abandonarea eticii și a ortografiei, multe dintre păcatele recente au fost relevate, cu gândul la remedii. Și totuși, trebuie recunoscut că în zilele asaltului cinic asupra instituțiilor statului de drept a USL și a complicilor, presa a fost la post și a dezvăluit ce se întâmplă, a explicat ce înseamnă aceste lovituri și ce consecințe pot avea asupra României. Divizată pe timp de pace, subordonată intereselor mogulilor și mogulașilor, umilită și sastisită de criză, de întârzierea salariilor și de perspectiva șomajului,  mass-media s-a mobilizat altfel în aceste zile, a scormonit mai mult și a reușit să aducă la vedere ceea ce n-ar fi fost de nasul publicului, dacă ar fi rămas după intențiile politicienilor. Efervescența pleacă de la momentele penibile ale condamnării și arestării lui Adrian Năstase, o telenovelă prost regizată și prost jucată, care a reînviat curiozitatea jurnaliștilor, le-a reascuțit spiritul de observație și le-a stimulat mândria. ”Nu ne luați de proști!”, par să fi gândit deopotrivă tinerii reporteri de teren, cât și vulpile bătrâne, publiciștii-comentatori consacrați.

Doar așa a putut publicul să afle, de la televizor, din ziare sau de pe Internet, ce este un plagiat și cum arată el în versiunea Ponta, cum se încearcă mușamalizarea, cum s-a politizat de tot televiziunea publică, de ce nu se pot legal modifica anumite legi prin ordonanță de urgență, cum se încalcă în premieră deciziile Curții Constituționale și de ce e asta grav ș.a. Măria sa, Internetul a făcut posibil ca jurnaliștii străini să transmită peste mări și țări alertele despre România, iar opiniile lor să revină la publicul român aproape instantaneu. Cu excepția  Antenelor și a OTV, situate în afara regulilor jurnalismului de vreme ce funcționează în regim de propagandă,  celelalte televiziuni – de la Realitatea TV, la TVR, ProTV, B1 TV sau Digi TV și până la televiziunile locale – mai toate au relatat corect despre împingerea democrației în fața plutonului de execuție al USL. La minciunile debitate cu zâmbetul pe buze cu care demnitarii au îndopat zilnic presa, jurnaliștii au fost mai intransigenți decât de obicei, au pus întrebări insistente și nu s-au lăsat intimidați. Scena de comedie mută, cu purtătorul de cuvânt al Guvernului, fost prezentator la trustul Voiculescu, care dă în bâlbâială, oferind jurnalistei care l-a hărțuit cu întrebări justificate despre ”urgența” ordonanțelor de urgență, o față perplexă și explicații la fel, e un indiciu al dificultății de a escamota tot timpul.

Jurnaliștii au de înfruntat nu numai fierbințeala verii și a încleștărilor politice, ci și ofensiva  minciunilor sfruntate și a manipulărilor cu care actuala putere îi întâmpină. ”Nu fura! Guvernul urăște concurența”, citatul celebru venit de la americani, s-ar parafraza la noi ”Nu minți! Puterea urăște concurența”. Vin vremuri complicate pentru presa românească, semnalele date de puternicii zilei nu sunt din cele mai bune: ”Mai apăreți?”, îi ataca mai vdeunăzi Crin Antonescu pe reporterii Evenimentului zilei, iar pesedistul Dan Șova acuza de trădare,  fără a aduce și dovezi, o jurnalistă de la Radio România că ar fi influențat reacțiile comisarului european pe justiție. Avertismentele ministrului justiției în legătură cu scurgerile de informații din dosare conțineau și o amenințare voalată la adresa jurnaliștilor. Mai agresivă și mai arogantă decât orice altă forță politică manifestată la noi după 1989, mai cinică prin ignorarea legii și a instituțiilor, mai disprețuitoare față de oameni și competențe, actuala putere uselistă, ca adversar al adevărului, se situează pe poziții opuse presei, apărătoare din principiu adevărului. Plecăciunile oportuniste să le rămână propagandiștilor deghizați în ziariști, care îl pun pe infactorul Năstase în rând cu Maniu, demni de ironiile revistelor de satiră și a jurnaliștilor cu umor. O mostră de haz amar sub semnătura lui Andrei Crăciun de la Adevărul:

”Vreau să fiu şi eu ziarist de casă! …Vreau să mănânc bani publici. Mi-e foame! Vreau să fac trei rânduri de guşi şi două burţi…Vreau să mănânc rahat un cincinal întreg şi apoi să urlu că sunt neprihănit!”. E important ca mass-media să își regăsească reflexele și spiritul justițiar în vremuri de risc. Presa să nu doarmă acum.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Doamnă Armanca, aș avea și eu o întrebare. Sunt conștientă că jurnaliștii sunt oameni și au preferințe personale. Dar, nu există o lege sau o deontologie pentru echilibru profesional? Vă întreb deoarece în ultimul timp m-am uitat la io anumită televiziune. Și nu mi-a venit să cred manipularea și jumatățile de adevăr ilustrate. Ca să nu mai zic traducerile „preferențiale” din presa internațională sau nemenționarea anumitor poziții oficiale care nu conveneau.

    Se poate face ceva în această privință?

    • Vorbim de-o țară în care legea supremă e călcată în picioare de către oameni aflați în cele mai înalte poziții din stat, vă mai așteptați ca un jurnalist să respecte ceva principii?

      „Se poate face ceva în această privință?” – Da, sigur, se poate emigra.

    • La un bonus lunar de 3000 euro, orice echidistanta se modifica! Dar sa nu cumva sa-i jignim aducand vorba despre asta [orice bonus majorat, venit din alta parte inclina echidistanta] In limbaj simplu SHPAGARI si MINCINOSI

  2. Dar dumneavoastra vi se par normale scurgerile de informatii din dosare de cercetare penala (stenograme, etc) ? Nu vorbesc de dosarefinalizate si aflate pe rol, acestea sunt publice, ci la dosare de cercetare penala, aflate doar la dispozitia procurorilor ? Repet vi se ar sanctionabile sau nu asemena fapte ?

    • nu bate campii si nu minti ordinar! datele se scurg prin avocatii APARARII -care au acces la toate datele din dosar-. Ei le divulga constient ca sa poata zbiera ulterior si tu odata cu ei!

      • esti dureros de destept, cetatene ! Clar, avocatii trimit la presa stenogramele care le incrimineaza clientii, cum de nu m-amn gandit ? :) ,, Ca sa poata zbiera”-wonderfull. ai vazut pana acum judecator mai ,,milos” cu acuzatul pentru ca probele de la dosarul sau au fost facute publice in faza de cercetare penala ? O singuura speta sa-mi dai si ma inclin .

        • sarcasmul nu este un argument dar poate reprezenta lipsa unuia.
          ceea ce cereti este absurd !
          pentru ca nu vei sti niciodata si nu vei putea cuantifica cum si in ce fel raspunde judecatorul la presiuni mediatice.

          In loc de inclinare puteti reflecta, ajuta, chiar daca credeti ca aveti dreptate.

  3. Ăsta o fi sloganul zilei, doamnă, nu zic ba. Cert e că, înainte de aruncarea lu’ constituţionalistul ăla micu’, Boc parcă îl chema, la mulţimea înfuriată care cerea sacrificii, sloganul afişat pe on grămadă de bannere era „Nu fura! Guvernul urăşte concurenţa”.

  4. Este extrem de descurajant, chiar debusolant sa constati, dupa aproape 23 de ani de la caderea (cel putin formala) a regimului comunist din Romania…ca presa nu este un instrument de informare ci unul de dezinformare si manipulare, ca nici pe departe nu este a 4-a putere in stat ci a 4-a minciuna in stat si ca, in ciuda a ceea ce stiintele politice considera drept „cainele de paza al democratiei”…iata, presa se releva ca fiind mana lunga a unor grupuri de lobby si contra-lobby cu interese in primul rand financiare.
    Iluziile democratiei se vor spulberea mult prea repede intr-o Romania ravasita de clivaje sociale ireconciliabile, de ineficienta administrativa cronica si de coruptie endemica practic imposibil de eradicat.

    Cartea lui Lucian BOIA – „Mitul democratiei” – poate fi, in acelasi timp, si o lectura fascinanta dar si „bomboana pe coliva” democratiei, mult prea fetisizata si, pe cale de consecinta, mult prea demonetizata.
    Concluzia pe care BOIA o traga la finalul excursului sau in „Mitul democratiei” este devastatoare: „…Este legitim sa cerem mult democratiei….dar sa nu-i cerem prea mult”.(

    Ceea ce traim de fapt este o plutocratiei din ce in ce mai agresiva, din ce in ce mai transanta si mai schizoida, care pune bariere de netrecut intre bogatii (constituind celebrul „the 1 percent”) si restul prostimii, transformata de acest neoliberalism dement in marea masa a sclavilor moderni.

    Oricat de condamnabile/criticabile ar fi astazi „previziunile”(criticile) lui Marx privind evolutiile capitalismului, ironia sortii face ca ele sa se adevereasca, iata, cu un cinism aproape imposibil de combatut: „…bogatii vor deveni si mai bogati, iar saracii si mai saraci”.

    Si pentru ca previziunile lui Marx sa fie cat mai actuale, iata cum ele sunt intarite in zilele noastre de speech-ul extraordinar al senatorului republican (celebrul deja!) Bernie SANDERS.

    http://www.youtube.com/watch?v=Tq1zpHF0J04

    Ce ar mai fi de spus?

    NO COMMENT!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro