joi, martie 28, 2024

”Nu minți! Puterea urăște concurența”

Sunt multe de reproșat presei din România, ceea ce am și intenționat scriind cel puțin săptămânal despre derapajele ei. De la senzaționalismul josnic și mizeriile propagandistice, la lenea jurnaliștilor de a alerga după subiecte majore, până la abandonarea eticii și a ortografiei, multe dintre păcatele recente au fost relevate, cu gândul la remedii. Și totuși, trebuie recunoscut că în zilele asaltului cinic asupra instituțiilor statului de drept a USL și a complicilor, presa a fost la post și a dezvăluit ce se întâmplă, a explicat ce înseamnă aceste lovituri și ce consecințe pot avea asupra României. Divizată pe timp de pace, subordonată intereselor mogulilor și mogulașilor, umilită și sastisită de criză, de întârzierea salariilor și de perspectiva șomajului,  mass-media s-a mobilizat altfel în aceste zile, a scormonit mai mult și a reușit să aducă la vedere ceea ce n-ar fi fost de nasul publicului, dacă ar fi rămas după intențiile politicienilor. Efervescența pleacă de la momentele penibile ale condamnării și arestării lui Adrian Năstase, o telenovelă prost regizată și prost jucată, care a reînviat curiozitatea jurnaliștilor, le-a reascuțit spiritul de observație și le-a stimulat mândria. ”Nu ne luați de proști!”, par să fi gândit deopotrivă tinerii reporteri de teren, cât și vulpile bătrâne, publiciștii-comentatori consacrați.

Doar așa a putut publicul să afle, de la televizor, din ziare sau de pe Internet, ce este un plagiat și cum arată el în versiunea Ponta, cum se încearcă mușamalizarea, cum s-a politizat de tot televiziunea publică, de ce nu se pot legal modifica anumite legi prin ordonanță de urgență, cum se încalcă în premieră deciziile Curții Constituționale și de ce e asta grav ș.a. Măria sa, Internetul a făcut posibil ca jurnaliștii străini să transmită peste mări și țări alertele despre România, iar opiniile lor să revină la publicul român aproape instantaneu. Cu excepția  Antenelor și a OTV, situate în afara regulilor jurnalismului de vreme ce funcționează în regim de propagandă,  celelalte televiziuni – de la Realitatea TV, la TVR, ProTV, B1 TV sau Digi TV și până la televiziunile locale – mai toate au relatat corect despre împingerea democrației în fața plutonului de execuție al USL. La minciunile debitate cu zâmbetul pe buze cu care demnitarii au îndopat zilnic presa, jurnaliștii au fost mai intransigenți decât de obicei, au pus întrebări insistente și nu s-au lăsat intimidați. Scena de comedie mută, cu purtătorul de cuvânt al Guvernului, fost prezentator la trustul Voiculescu, care dă în bâlbâială, oferind jurnalistei care l-a hărțuit cu întrebări justificate despre ”urgența” ordonanțelor de urgență, o față perplexă și explicații la fel, e un indiciu al dificultății de a escamota tot timpul.

Jurnaliștii au de înfruntat nu numai fierbințeala verii și a încleștărilor politice, ci și ofensiva  minciunilor sfruntate și a manipulărilor cu care actuala putere îi întâmpină. ”Nu fura! Guvernul urăște concurența”, citatul celebru venit de la americani, s-ar parafraza la noi ”Nu minți! Puterea urăște concurența”. Vin vremuri complicate pentru presa românească, semnalele date de puternicii zilei nu sunt din cele mai bune: ”Mai apăreți?”, îi ataca mai vdeunăzi Crin Antonescu pe reporterii Evenimentului zilei, iar pesedistul Dan Șova acuza de trădare,  fără a aduce și dovezi, o jurnalistă de la Radio România că ar fi influențat reacțiile comisarului european pe justiție. Avertismentele ministrului justiției în legătură cu scurgerile de informații din dosare conțineau și o amenințare voalată la adresa jurnaliștilor. Mai agresivă și mai arogantă decât orice altă forță politică manifestată la noi după 1989, mai cinică prin ignorarea legii și a instituțiilor, mai disprețuitoare față de oameni și competențe, actuala putere uselistă, ca adversar al adevărului, se situează pe poziții opuse presei, apărătoare din principiu adevărului. Plecăciunile oportuniste să le rămână propagandiștilor deghizați în ziariști, care îl pun pe infactorul Năstase în rând cu Maniu, demni de ironiile revistelor de satiră și a jurnaliștilor cu umor. O mostră de haz amar sub semnătura lui Andrei Crăciun de la Adevărul:

”Vreau să fiu şi eu ziarist de casă! …Vreau să mănânc bani publici. Mi-e foame! Vreau să fac trei rânduri de guşi şi două burţi…Vreau să mănânc rahat un cincinal întreg şi apoi să urlu că sunt neprihănit!”. E important ca mass-media să își regăsească reflexele și spiritul justițiar în vremuri de risc. Presa să nu doarmă acum.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Doamnă Armanca, aș avea și eu o întrebare. Sunt conștientă că jurnaliștii sunt oameni și au preferințe personale. Dar, nu există o lege sau o deontologie pentru echilibru profesional? Vă întreb deoarece în ultimul timp m-am uitat la io anumită televiziune. Și nu mi-a venit să cred manipularea și jumatățile de adevăr ilustrate. Ca să nu mai zic traducerile „preferențiale” din presa internațională sau nemenționarea anumitor poziții oficiale care nu conveneau.

    Se poate face ceva în această privință?

    • Vorbim de-o țară în care legea supremă e călcată în picioare de către oameni aflați în cele mai înalte poziții din stat, vă mai așteptați ca un jurnalist să respecte ceva principii?

      „Se poate face ceva în această privință?” – Da, sigur, se poate emigra.

    • La un bonus lunar de 3000 euro, orice echidistanta se modifica! Dar sa nu cumva sa-i jignim aducand vorba despre asta [orice bonus majorat, venit din alta parte inclina echidistanta] In limbaj simplu SHPAGARI si MINCINOSI

  2. Dar dumneavoastra vi se par normale scurgerile de informatii din dosare de cercetare penala (stenograme, etc) ? Nu vorbesc de dosarefinalizate si aflate pe rol, acestea sunt publice, ci la dosare de cercetare penala, aflate doar la dispozitia procurorilor ? Repet vi se ar sanctionabile sau nu asemena fapte ?

    • nu bate campii si nu minti ordinar! datele se scurg prin avocatii APARARII -care au acces la toate datele din dosar-. Ei le divulga constient ca sa poata zbiera ulterior si tu odata cu ei!

      • esti dureros de destept, cetatene ! Clar, avocatii trimit la presa stenogramele care le incrimineaza clientii, cum de nu m-amn gandit ? :) ,, Ca sa poata zbiera”-wonderfull. ai vazut pana acum judecator mai ,,milos” cu acuzatul pentru ca probele de la dosarul sau au fost facute publice in faza de cercetare penala ? O singuura speta sa-mi dai si ma inclin .

        • sarcasmul nu este un argument dar poate reprezenta lipsa unuia.
          ceea ce cereti este absurd !
          pentru ca nu vei sti niciodata si nu vei putea cuantifica cum si in ce fel raspunde judecatorul la presiuni mediatice.

          In loc de inclinare puteti reflecta, ajuta, chiar daca credeti ca aveti dreptate.

  3. Ăsta o fi sloganul zilei, doamnă, nu zic ba. Cert e că, înainte de aruncarea lu’ constituţionalistul ăla micu’, Boc parcă îl chema, la mulţimea înfuriată care cerea sacrificii, sloganul afişat pe on grămadă de bannere era „Nu fura! Guvernul urăşte concurenţa”.

  4. Este extrem de descurajant, chiar debusolant sa constati, dupa aproape 23 de ani de la caderea (cel putin formala) a regimului comunist din Romania…ca presa nu este un instrument de informare ci unul de dezinformare si manipulare, ca nici pe departe nu este a 4-a putere in stat ci a 4-a minciuna in stat si ca, in ciuda a ceea ce stiintele politice considera drept „cainele de paza al democratiei”…iata, presa se releva ca fiind mana lunga a unor grupuri de lobby si contra-lobby cu interese in primul rand financiare.
    Iluziile democratiei se vor spulberea mult prea repede intr-o Romania ravasita de clivaje sociale ireconciliabile, de ineficienta administrativa cronica si de coruptie endemica practic imposibil de eradicat.

    Cartea lui Lucian BOIA – „Mitul democratiei” – poate fi, in acelasi timp, si o lectura fascinanta dar si „bomboana pe coliva” democratiei, mult prea fetisizata si, pe cale de consecinta, mult prea demonetizata.
    Concluzia pe care BOIA o traga la finalul excursului sau in „Mitul democratiei” este devastatoare: „…Este legitim sa cerem mult democratiei….dar sa nu-i cerem prea mult”.(

    Ceea ce traim de fapt este o plutocratiei din ce in ce mai agresiva, din ce in ce mai transanta si mai schizoida, care pune bariere de netrecut intre bogatii (constituind celebrul „the 1 percent”) si restul prostimii, transformata de acest neoliberalism dement in marea masa a sclavilor moderni.

    Oricat de condamnabile/criticabile ar fi astazi „previziunile”(criticile) lui Marx privind evolutiile capitalismului, ironia sortii face ca ele sa se adevereasca, iata, cu un cinism aproape imposibil de combatut: „…bogatii vor deveni si mai bogati, iar saracii si mai saraci”.

    Si pentru ca previziunile lui Marx sa fie cat mai actuale, iata cum ele sunt intarite in zilele noastre de speech-ul extraordinar al senatorului republican (celebrul deja!) Bernie SANDERS.

    http://www.youtube.com/watch?v=Tq1zpHF0J04

    Ce ar mai fi de spus?

    NO COMMENT!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro