marți, mai 24, 2022

Nu puneți încă șampaniile la rece!

Săptămâna trecută, joi, a fost dat publicității un nou sondaj de opinie publică efectuat de IMAS, la comanda postului de radio Europa FM.
Datele oferite publicității sunt cum nu se poate mai încurajatoare pentru partidele din opoziția parlamentară ca și pentri susținătorii acesteia. PSD ar continua să scadă în opțiunile electoratului, PNL ar fi ajuns să-l egaleze, de o neașteptată creștere s-ar bucura partidul Pro România al d-lui Victor Ponta și nici noile partide anti-sistem, așa cum sunt foarte adesea numite USR și PLUS, acesta din urmă identificându-se pe mai departe cu fostului premier Dacian Cioloș, nu fac figură proastă. Mai îngrijorător e faptul, făcut cunoscut duminică seara la Realitatea tv, în conformitate cu care doar vreo 26% dintre românii cu drept de vot ar intenționa să se prezinte la viitoarele alegeri euro-parlamentare.
Să însemne oare acest sondaj un semn că toți cei care doresc înfrângerea actualei puteri și gonirea din fruntea bucatelor a tot mai toxicului PSD ar avea deja motive să pună sticlele de șampanie la rece? Nici pe departe.
Mai întâi fiindcă absenteismul favorizează PSD. Apoi deoarece cele 13 procente cu care este creditat partidul d-lui Ponta nu înseamnă nicidecum o veste bună. Și aceasta pentru simplul motiv că fostul președinte al PSD și fostul premier al României nu are nimic în comun nici cu opoziția, nici cu ideea de democrație. Dl. Ponta nu își dorește nimic altceva decât alungarea de la conducerea PSD a dușmanului său de moarte, dl. Liviu Nicolae Dragnea, lucru care mai mult ca sigur va interveni în cazul unui dezastru electoral al PSD. După care vor urma reciclarea unora dintre foștii activiști ai partidului, readucerea în fruntea social-democrației românești a celor înlăturați de Dragnea și, probabil, ca un ultim pas, o fuziune între Pro România și PSD. Cu dl. Victor Ponta reînscăunat ca președinte.
Cred că același domn Victor Viorel Ponta nu va avea prea multe reticențe să formeze un nou guvern făcând o alianță cu partidul ALDE al d-lui Călin Popescu-Tăriceanu. Care, iată, doar aparent inexplicabil, se pare că ar avea 12, 5% din intențiile de vot ale românilor. Ceea ce înseamnă că jocul de glezne al președintelui Senatului, care de fiecare dată când PSD adoptă o hotărâre cel puțin neinspirată, face pe niznaiul. Nu a știut, nu a fost consultat, miniștrii ALDE sunt de altă părere.
Nu e deloc bine că lucrurile nu se coagulează defel în tabăra opoziției. Din contră. PNL își cheltuiește absolut aiurea energiile în vederea torpilării USR și PLUS. Dacă la alegerile europarlamentare poate că nu e deloc rău ca partidele din opoziție să meargă pe liste separate, cred că la scrutinele de anul viitor, îndeosebi la alegerile parlamentare, ar fi mult mai în favoarea creșterii șanselor de succes ale acestora o alianță. În orice caz, un pact de neagresiune.
Adevărata opoziție s-ar cuveni ca încă de pe acum să își asocieze energiile spre a convinge electoratul că alegerile europarlamentare din ultima duminică a lunii mai sunt mai importante decât niciodată. Că nu e vorba doar de a trimite niște inși la Bruxelles și la Strasbourg, inși despre care imaginarul colectiv crede că oricum nu prea fac nimic, doar încasează mii de euro pe lună. Audierile de marți din Parlamentul european pentru funcția de procuror șef european au arătat cât de jalnici, de resentimentari, de prost pregătiți sunt euro-deputații PSD și ALDE. Cât de mult rău au făcut și pot să mai facă ei imaginii României. Se sperie pur și simplu gândul că vor mai câștiga un nou mandat inși și inse de micimea intelectuală, morală și politică ale unor Gabriela Zoană, Claudia Țapardel, Ioan Mircea Pașcu sau Emilian Pavel.
Fără îndoială că astfel de sondaje, cu rezultate contrarii și contradictorii, comandate de partide sau formațiuni politice, de fundații intens politizate, chiar și de organizații independente ori de instituții media, cum este cazul celui de la ale cărui rezultate au pornit aceste observații, se vor multiplica în săptămânile și lunile viitoare.
Însă oricât ar părea de bizar, o atare perspectivă e una fals-democratică și e departe de a însemna un indiciu al unei maturizări de substanță a vieții politice românești.
În Statele Unite, țară cu o democrație consolidată, ai cărei conducători se aleg liber de mai bine de 200 de ani, lucrurile stau cu totul diferit. Pe toată perioada procesului electoral în vederea alegerii viitorului președinte al SUA se fac cunoscute rezultatele a două sau trei sondaje de opinie. Acestea sunt rodul muncii unor institute specializate prestigioase, cu blazon și cu istoric, acreditate și, mai presus de toate, independente de orice influență din partea politicului. Sondajele acestea nu sunt comandate și nici plătite de participanții la alegeri și, de regulă, rezultatele lor sunt convergente și confirmate de rezultatele finale. Orice fel de încercare de manipulare e exclusă, fie și numai pentru motivul că discrepanțele prea mari între estimări și rezultatele finale ar conduce la compromiterea gravă a institutului ce a furnizat date greșite. Adică la scoaterea imediată a acestuia de pe piață.
Partidele și candidații comandă și plătesc sondaje, însă ele sunt și rămân de interes propriu și de uz intern, rostul lor fiind acela de a determina reconfigurări ale acțiunilor menite să le maximizeze șansele de câștig, nicidecum să manipuleze.
Sigur, toate acestea se petrec într-o țară care, departe de a fi perfectă, înseamnă pentru mulți un etalon al democrației. Comparația între ceea ce se întâmplă peste Ocean și ceea ce se petrece la noi ar putea fi socotită, exact din acest motiv, prematură și deplasată. Dacă am schițat-o, e și numai pentru a mai aminti încă o dată că mai e mult până departe. Dar și că stă în puterea electoratului ca și în aceea a politicului să mai diminueze decalajul. Și că principala putere a electorilor români constă în folosirea dreptului de a vota.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Adevara opozitie -din pacate- nu exista. Ramane ca societatea civila si diaspora sa devina mai
    active, sa opreasca, prin actiune si vot, involutia politica si statala, inclusiv sa mobilizeze pazitiv
    partidele cu potential

  2. Aveti dreptate, Pro Romania e doar aripa hotilor mai tineri din PSD. Aceeasi Marie cu alta palarie se spune pe la noi. Asa cum sint si ALDE, UNPR, PNL si UDMR. Trist e ca stricaciunea a fost facuta, ca oamenii sint demoralizati si ca nu inteleg nu numai puterea votului, ci si puterea implicarii in societate. Lipsa de initiativa convine perfect penalilor.

    • Ieri am vazut doua spalatorese: una cu ochelari zicea ca-i premier si cuvanta, alta zicea ca-I cine mai stie ce si-i pazea spatele.
      Gretos.
      Dar poporul se complace.

  3. Guvernul condus de Ponta a avut o prestatie buna, masurile luate in plan economic au fost oportune si bine gandite. Este motivul pentru care ma gandesc sa votez Pro Romania. Sa speram ca vor intelege ca numirea unor analfabeti / oameni de paie in Guvern este o cale rapida de iesire din politica, vezi scufundarea PSD-ului. La fel si agregarea omniprezentilor oportunisti, doar vedem cum PNL-ul se dizolva efectiv in intentia de vot. Pana la urma, trebuie sa ne uitam la oameni, nu sigla este importanta ci competenta. Macar Ponta poate spune ca a facut ceva bun…

  4. „PNL își cheltuiește absolut aiurea energiile în vederea torpilării USR și PLUS”

    Probabil membrii fostei USL au interese comune. Iar acestea nu sunt neapărat „gonirea din fruntea bucatelor a tot mai toxicului PSD”, ci apărarea intereselor cleptocrației care se află în spatele acestor partide. Prin urmare, atacarea partidelor care nu participă la jocul oligarhilor (antisistem, cum le numește autorul) este o strategie care se desfășoară pe două planuri. Pe de o parte, PNL, sau PMP, își eliberează culoarul pe care concurează și USR și PLUS. Pe de altă parte, protejează aceleași interese pe care le are și PSD, dar într-o manieră mai puțin agresivă.

    • Aceste adunaturi nu ar fi subzistat fara cimentul pcr. Pomul putred dupa roade se cunoaste. Sau: mancand matraguna, unii inca mai cred ca molfaie struguri: „cu puterea Lui” iti vor zice, „va da Domnul si matraguna va deveni strugure”. Si molfaie… si molfaie…

  5. „…cred că la scrutinele de anul viitor, îndeosebi la alegerile parlamentare, ar fi mult mai în favoarea creșterii șanselor de succes ale acestora o alianță. În orice caz, un pact de neagresiune.”

    Nu pot să cred că după atâta amar de ani și de experiențe eșuate cu Convenția Democrată și cu Alianța DA unii încă mai cred că o alianță pan-Opoziție este răspunsul magic…Nu. E mult mai productiv ca fiecare partid să-și mobilizeze electoratul său pentru a obține un scor cât mai bun, apoi nimeni și nimic nu-i împiedică să colaboreze în Parlament contra inamicului comun, PSD.
    Ca o comparație plastică, ușor de înțeles – dacă sunt cu alți câțiva tovarăși și avem de găsit un bănuț pe o miriște, avem șanse mai mari dacă ne răspândim fiecare pe câte o fâșie, decât dacă mergem în grup compact și ne uităm cu toții în același loc.

      • Ca să vă spun drept am ezitat o clipă, gândindu-mă că ar fi mai bine să folosesc un alt cuvânt, cum ar fi „prieteni”, sau „indivizi”. Dar m-am hotărât totuși să las „tovarăși”, ca momeală (da, știu, sunt rău !) pentru unii care aparent nu au capacitatea de a înțelege și comenta o idee în întregul ei, dar cărora li se aprinde lesne un beculeț la anumite „cuvinte cheie” și pot apoi emite vreo propoziție simplă cu aparențe de vorbă de duh…

    • Desigur, nu-i obligatoriu sa mearga dinainte pe o lista comuna, dar daca merg pe liste separate fara un pact de neagresiune nu neaparat de alianta, adica sa nu-si dea la gioale inainte de a ajunge la vot, cicatricele vor ramane…
      Lipsa unui minim pact de neagresiune inainte de campanie, fie si informal, face ca partidele sa se lupte intre ele pentru locul doi, sa se oboseasca unul pe altul in timp ce partidul cel mare si organizat ca un monolit face scor (locul intai fiindu-i asigurat apriori).
      Alianta post-electorala este dificil de inchegat, dupa doua luni de dat la gioale reciproc.
      Nici Conventia Democrata nu castigase majoritatea absoluta, daca mi-aduc aminte bine, iar zazania a venit inexorabil. Evident, si cu contributia personala a lui Basescu, o persoana cu care e greu sa convietuiesti daca vrei sa fii calm…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro