vineri, martie 29, 2024

Nu puneți încă șampaniile la rece!

Săptămâna trecută, joi, a fost dat publicității un nou sondaj de opinie publică efectuat de IMAS, la comanda postului de radio Europa FM.
Datele oferite publicității sunt cum nu se poate mai încurajatoare pentru partidele din opoziția parlamentară ca și pentri susținătorii acesteia. PSD ar continua să scadă în opțiunile electoratului, PNL ar fi ajuns să-l egaleze, de o neașteptată creștere s-ar bucura partidul Pro România al d-lui Victor Ponta și nici noile partide anti-sistem, așa cum sunt foarte adesea numite USR și PLUS, acesta din urmă identificându-se pe mai departe cu fostului premier Dacian Cioloș, nu fac figură proastă. Mai îngrijorător e faptul, făcut cunoscut duminică seara la Realitatea tv, în conformitate cu care doar vreo 26% dintre românii cu drept de vot ar intenționa să se prezinte la viitoarele alegeri euro-parlamentare.
Să însemne oare acest sondaj un semn că toți cei care doresc înfrângerea actualei puteri și gonirea din fruntea bucatelor a tot mai toxicului PSD ar avea deja motive să pună sticlele de șampanie la rece? Nici pe departe.
Mai întâi fiindcă absenteismul favorizează PSD. Apoi deoarece cele 13 procente cu care este creditat partidul d-lui Ponta nu înseamnă nicidecum o veste bună. Și aceasta pentru simplul motiv că fostul președinte al PSD și fostul premier al României nu are nimic în comun nici cu opoziția, nici cu ideea de democrație. Dl. Ponta nu își dorește nimic altceva decât alungarea de la conducerea PSD a dușmanului său de moarte, dl. Liviu Nicolae Dragnea, lucru care mai mult ca sigur va interveni în cazul unui dezastru electoral al PSD. După care vor urma reciclarea unora dintre foștii activiști ai partidului, readucerea în fruntea social-democrației românești a celor înlăturați de Dragnea și, probabil, ca un ultim pas, o fuziune între Pro România și PSD. Cu dl. Victor Ponta reînscăunat ca președinte.
Cred că același domn Victor Viorel Ponta nu va avea prea multe reticențe să formeze un nou guvern făcând o alianță cu partidul ALDE al d-lui Călin Popescu-Tăriceanu. Care, iată, doar aparent inexplicabil, se pare că ar avea 12, 5% din intențiile de vot ale românilor. Ceea ce înseamnă că jocul de glezne al președintelui Senatului, care de fiecare dată când PSD adoptă o hotărâre cel puțin neinspirată, face pe niznaiul. Nu a știut, nu a fost consultat, miniștrii ALDE sunt de altă părere.
Nu e deloc bine că lucrurile nu se coagulează defel în tabăra opoziției. Din contră. PNL își cheltuiește absolut aiurea energiile în vederea torpilării USR și PLUS. Dacă la alegerile europarlamentare poate că nu e deloc rău ca partidele din opoziție să meargă pe liste separate, cred că la scrutinele de anul viitor, îndeosebi la alegerile parlamentare, ar fi mult mai în favoarea creșterii șanselor de succes ale acestora o alianță. În orice caz, un pact de neagresiune.
Adevărata opoziție s-ar cuveni ca încă de pe acum să își asocieze energiile spre a convinge electoratul că alegerile europarlamentare din ultima duminică a lunii mai sunt mai importante decât niciodată. Că nu e vorba doar de a trimite niște inși la Bruxelles și la Strasbourg, inși despre care imaginarul colectiv crede că oricum nu prea fac nimic, doar încasează mii de euro pe lună. Audierile de marți din Parlamentul european pentru funcția de procuror șef european au arătat cât de jalnici, de resentimentari, de prost pregătiți sunt euro-deputații PSD și ALDE. Cât de mult rău au făcut și pot să mai facă ei imaginii României. Se sperie pur și simplu gândul că vor mai câștiga un nou mandat inși și inse de micimea intelectuală, morală și politică ale unor Gabriela Zoană, Claudia Țapardel, Ioan Mircea Pașcu sau Emilian Pavel.
Fără îndoială că astfel de sondaje, cu rezultate contrarii și contradictorii, comandate de partide sau formațiuni politice, de fundații intens politizate, chiar și de organizații independente ori de instituții media, cum este cazul celui de la ale cărui rezultate au pornit aceste observații, se vor multiplica în săptămânile și lunile viitoare.
Însă oricât ar părea de bizar, o atare perspectivă e una fals-democratică și e departe de a însemna un indiciu al unei maturizări de substanță a vieții politice românești.
În Statele Unite, țară cu o democrație consolidată, ai cărei conducători se aleg liber de mai bine de 200 de ani, lucrurile stau cu totul diferit. Pe toată perioada procesului electoral în vederea alegerii viitorului președinte al SUA se fac cunoscute rezultatele a două sau trei sondaje de opinie. Acestea sunt rodul muncii unor institute specializate prestigioase, cu blazon și cu istoric, acreditate și, mai presus de toate, independente de orice influență din partea politicului. Sondajele acestea nu sunt comandate și nici plătite de participanții la alegeri și, de regulă, rezultatele lor sunt convergente și confirmate de rezultatele finale. Orice fel de încercare de manipulare e exclusă, fie și numai pentru motivul că discrepanțele prea mari între estimări și rezultatele finale ar conduce la compromiterea gravă a institutului ce a furnizat date greșite. Adică la scoaterea imediată a acestuia de pe piață.
Partidele și candidații comandă și plătesc sondaje, însă ele sunt și rămân de interes propriu și de uz intern, rostul lor fiind acela de a determina reconfigurări ale acțiunilor menite să le maximizeze șansele de câștig, nicidecum să manipuleze.
Sigur, toate acestea se petrec într-o țară care, departe de a fi perfectă, înseamnă pentru mulți un etalon al democrației. Comparația între ceea ce se întâmplă peste Ocean și ceea ce se petrece la noi ar putea fi socotită, exact din acest motiv, prematură și deplasată. Dacă am schițat-o, e și numai pentru a mai aminti încă o dată că mai e mult până departe. Dar și că stă în puterea electoratului ca și în aceea a politicului să mai diminueze decalajul. Și că principala putere a electorilor români constă în folosirea dreptului de a vota.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Adevara opozitie -din pacate- nu exista. Ramane ca societatea civila si diaspora sa devina mai
    active, sa opreasca, prin actiune si vot, involutia politica si statala, inclusiv sa mobilizeze pazitiv
    partidele cu potential

  2. Aveti dreptate, Pro Romania e doar aripa hotilor mai tineri din PSD. Aceeasi Marie cu alta palarie se spune pe la noi. Asa cum sint si ALDE, UNPR, PNL si UDMR. Trist e ca stricaciunea a fost facuta, ca oamenii sint demoralizati si ca nu inteleg nu numai puterea votului, ci si puterea implicarii in societate. Lipsa de initiativa convine perfect penalilor.

    • Ieri am vazut doua spalatorese: una cu ochelari zicea ca-i premier si cuvanta, alta zicea ca-I cine mai stie ce si-i pazea spatele.
      Gretos.
      Dar poporul se complace.

  3. Guvernul condus de Ponta a avut o prestatie buna, masurile luate in plan economic au fost oportune si bine gandite. Este motivul pentru care ma gandesc sa votez Pro Romania. Sa speram ca vor intelege ca numirea unor analfabeti / oameni de paie in Guvern este o cale rapida de iesire din politica, vezi scufundarea PSD-ului. La fel si agregarea omniprezentilor oportunisti, doar vedem cum PNL-ul se dizolva efectiv in intentia de vot. Pana la urma, trebuie sa ne uitam la oameni, nu sigla este importanta ci competenta. Macar Ponta poate spune ca a facut ceva bun…

  4. „PNL își cheltuiește absolut aiurea energiile în vederea torpilării USR și PLUS”

    Probabil membrii fostei USL au interese comune. Iar acestea nu sunt neapărat „gonirea din fruntea bucatelor a tot mai toxicului PSD”, ci apărarea intereselor cleptocrației care se află în spatele acestor partide. Prin urmare, atacarea partidelor care nu participă la jocul oligarhilor (antisistem, cum le numește autorul) este o strategie care se desfășoară pe două planuri. Pe de o parte, PNL, sau PMP, își eliberează culoarul pe care concurează și USR și PLUS. Pe de altă parte, protejează aceleași interese pe care le are și PSD, dar într-o manieră mai puțin agresivă.

    • Aceste adunaturi nu ar fi subzistat fara cimentul pcr. Pomul putred dupa roade se cunoaste. Sau: mancand matraguna, unii inca mai cred ca molfaie struguri: „cu puterea Lui” iti vor zice, „va da Domnul si matraguna va deveni strugure”. Si molfaie… si molfaie…

  5. „…cred că la scrutinele de anul viitor, îndeosebi la alegerile parlamentare, ar fi mult mai în favoarea creșterii șanselor de succes ale acestora o alianță. În orice caz, un pact de neagresiune.”

    Nu pot să cred că după atâta amar de ani și de experiențe eșuate cu Convenția Democrată și cu Alianța DA unii încă mai cred că o alianță pan-Opoziție este răspunsul magic…Nu. E mult mai productiv ca fiecare partid să-și mobilizeze electoratul său pentru a obține un scor cât mai bun, apoi nimeni și nimic nu-i împiedică să colaboreze în Parlament contra inamicului comun, PSD.
    Ca o comparație plastică, ușor de înțeles – dacă sunt cu alți câțiva tovarăși și avem de găsit un bănuț pe o miriște, avem șanse mai mari dacă ne răspândim fiecare pe câte o fâșie, decât dacă mergem în grup compact și ne uităm cu toții în același loc.

      • Ca să vă spun drept am ezitat o clipă, gândindu-mă că ar fi mai bine să folosesc un alt cuvânt, cum ar fi „prieteni”, sau „indivizi”. Dar m-am hotărât totuși să las „tovarăși”, ca momeală (da, știu, sunt rău !) pentru unii care aparent nu au capacitatea de a înțelege și comenta o idee în întregul ei, dar cărora li se aprinde lesne un beculeț la anumite „cuvinte cheie” și pot apoi emite vreo propoziție simplă cu aparențe de vorbă de duh…

    • Desigur, nu-i obligatoriu sa mearga dinainte pe o lista comuna, dar daca merg pe liste separate fara un pact de neagresiune nu neaparat de alianta, adica sa nu-si dea la gioale inainte de a ajunge la vot, cicatricele vor ramane…
      Lipsa unui minim pact de neagresiune inainte de campanie, fie si informal, face ca partidele sa se lupte intre ele pentru locul doi, sa se oboseasca unul pe altul in timp ce partidul cel mare si organizat ca un monolit face scor (locul intai fiindu-i asigurat apriori).
      Alianta post-electorala este dificil de inchegat, dupa doua luni de dat la gioale reciproc.
      Nici Conventia Democrata nu castigase majoritatea absoluta, daca mi-aduc aminte bine, iar zazania a venit inexorabil. Evident, si cu contributia personala a lui Basescu, o persoana cu care e greu sa convietuiesti daca vrei sa fii calm…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro