marți, aprilie 16, 2024

Nu trageti in ziarist (metoda gisca lu` Stalin e mai buna)

Eventual, umiliti-l. E cea mai sigura solutie pentru a-l tine aproape si a face exact ce-i cereti. Daca trageti in el, riscati sa ramineti fara notele, din ce in ce mai false, pe care le scoate. Daca in Vestul Salbatic anuntul de pe usile batante ale barurilor indicau clar ca pianistul e neutru, nu are treaba cu impuscaturile din interior si trebuie astfel crutat, in Vestul Modern, ziaristul, care prin natura meseriei ar trebui sa fie neutru dar e din ce in ce mai putin, e supus constant unor tiruri de umilinta care au culminat cu celebra fraza rostita de directorul Jurnalului National:” Cine nu mai vrea sa munceasca gratis, poate sa plece”.

Pentru a-l face obedient pe ziarist, ar trebui din cind in cind sa-i mai dai cite o graunta din buzunarul doldora. Nu sa-l imbuibati, asemeni gistelor care indata ce usa coliviei se deschide o iau la sanatoasa, ca doar ele insele pleznesc de sanatate, ci sa-i mai aruncati cite un mizlic, ca Stalin, a carui gisca slabanoaga isi intindea gitul spre buzunarul dictatorului. Dar cind poti fi mai stalinist decit insusi Vissarionovici, cind vezi ca se poate, de ce sa nu profiti, patronule de presa? Fii mai Buridan decit a fost Marius Tuca!

Magarii naibii, au si pretentia ca dupa ce dau din ce in ce mai des copy-paste, arunca cu laturi in capul te miri cui, asculta orbeste si ataca pe oricine e considerat dusmanul tau, acum mai vor sa si manince.

Nu-i mai da nimic, sterge cu el pe jos si daca are tupeul sa-ti ceara banii pentru care ai muncit, ameninta-l ca daca nu munceste gratis poate sa plece.  Intr-o alta redactie unde e mai rau. E si legat si batut. Si nici apa nu primeste. Daca nu-i convine, sa plece. Sint sute de insi ca el, care de ani si ani de zile au parasit redactiile ziarelor si televiziunilor si au ingrosat rindul somerilor si ai restantierilor la banci.

Citi dintre ei sint capabili sa fie tonomate de euro si sa realizeze o emisiune care sa se cheme Tonomatul lu` X, pe jde mii de euro? Astia sint putini si se trag de sireturi cu voi. Masa, grosul nevazutilor care tin in spate ceea ce se mai cheama sau a mai ramas din ziare si televiziuni, pot sa guite frenetic. Foamea e mare si invers proportionala cu deontologia. Asadar, nu trageti in ziarist. Umiliti-l si va fi supus.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Părerea mea e că le plângeţi degeaba de milă. Ca să inventez o analogie, când s-au dus să vopsească transformatoare la ăla care le fura, ar fi trebuit să-i ducă mintea că ăla n-o să aibă o veşnicie transformatoare de vopsit.

    Vopsirea transformatoarelor, când respectivul e la putere, ar cheltui inutil bani şi exact asta se întâmplă acum la Jurnalul Naţional. Înainte de alegeri aveau misiunea de a-şi aduce stăpânii la putere. Acum stăpânii lor sunt deja la putere, ce sens mai are să plătească vopsitorii?

    Dacă dvs.consideraţi că la Jurnalul Naţional se făcea realmente presă, puteţi să consideraţi asta în continuare, nu se supără nimeni.

  2. „Foamea e mare si invers proportionala cu deontologia”,citesc bine???
    Pai,daca asa stau lucrurile,mi se pare PERFECT!
    Care e problema…?

    • Pai daca foamea si deontologia sunt invers proportionale, atunci cand foamea creste (2013 Romania) deontologia scade. Asta e problema. Si din matematica si din ziare.

  3. daca laturile din galeata nu se vand de ce mai trebuie producatori de laturi? iar producatorii de zoaie, daca sunt asa de pretuiti pe piata muncii, de ce nu se duc acolo unde sunt bine platiti? sau e surplus de producatori si nu mai e cerere (au inceput romanii sa fie mai putin „brain-washed”)?

  4. eu cred ca vrea sa fie si umilit si supus..cum va explicati pleiada de inscrisi_ cu taxa pe masura_ la asa zisa academie media _ latrina 3 ? doar ca vrea tata sa ma faca prezentator meteo? pai una de aia a invatat rapid ca lui felix ii place sa _i vada cum se adapteaza la cerinte si_a inventat_o pe … mirela bugetara… mai tineti minte ?

  5. Olteanul cand ajunge sef o da afara si pe ma-sa. Un om cu caracterul lu’ Suca asta care se crede un gen de Valeriu Braniste sau Stelian Popescu nu poate suferi contrazicere. Dar pe de alta parte cei care i-au cantat varanului sub balcon serenade ani de zile isi merita rasplata. La lopata, baaaa…. !

  6. Nu vad de ce ar trebui sa tragem in ziarist, nici de ce trebuie umilit, infometat, imbuibat sau tratat in mod deosebit. Cred ca e o perceptie sociala gresita in care breasla jurnalistica se complace: acea aura de impartialitate, de afirmare a adevarului absolut, de invatator si revelator pentru tot prostul neavizat. Nu este asa in realitate! Si ziaristul este om, are fracturide logica, are sentimente, convingeri partinice, constrangeri mai mult sau mai putin materiale, intr-un cuvant: e om. Personal nu citesc jurnalul national dar, ma intereseaza presa care are alta opinie decat a mea. Vin cu doua exemple care, ma fac sa fiu mai putin intransigent cu jurnalistii: primul este chiar forumul de fata; ma hranesc cu scrierile dlui Profesor Tismaneanu, desi nu ii impartasesc opinia partinica. Imi placea Alin Fumurescu pentru profunzime sj echilibru. Ma distreaza teribil Stefan Vlaston care se pretinde om de dreapta dar se comporta ca un stalinist macabru. Vedeti ce simplu! In loc sa analizezi jurnalistul, apreciezi varietatea de exprimari. Al doilea exemplu este Gandul. Trecand prin toata redactia, ma minunez cum un exemplar ca Tapalaga respira. Omul scrie aproape zilnic, eu citesc ziarul zilnic, nu l-am prins niciodata cu o idee originala. Este exemplul perfect de mimetism: sper ca un biolog sa se ocupe de el – nu cred ca mai gasim in curand asa ceva.
    Cam asta am de spus despre jurnalist, el e bun cand e la locul potrivit iar expresia lui este nota care si-o acorda singur. Mai devreme sau mai tarziu, va aluneca spre rubrica cu „fete vesele” sau spre directia redactiei. Dar nu e asa in viata fiecarui om?

    • @cc. Cred ca noi avem o opinie gresita. Ziaristul PRODUCE O MARFA. Are marfa cautare (mai originala, mai ieftina, mai …. sau mai…)? Daca n-are (prea multi pe acelasi subiect, calitate neadecvata pietei) nu e platit.

  7. De la „umilirea ziaristilor” la intoxicarea si manipularea cetatenilor

    Un articol care dezamageste prin pledoaria stangace pentru ziaristi si prin modul in care este analizata conditia ziaristului in conditiile societatii noastre . Este evident ca in unele ( sau in multe ) cazuri de la noi „foamea e mare si invers proportionala cu deontologia”, dar nu suntem lamuriti totusi de ce un om care incalca regulile deontologice ale unei profesii ( publice ) nu este sanctionat cel putin moral in cadrul breslei profesionale.

    Situatia unei profesii al carei cod deontologic nu este foarte clar si care cu atat mai mult nu este respectat ( o situatie similara situatia exista si in alte profesii la fel de sensibile ) nu poate fi reprosata unor factori exteriori ei . Daca se mentine totusi de atatia ani, inseamna ca exista interesul de a nu fi schimbata cu atat mai mult cu cat , in ultima instanta , ziaristii, presa si mass-media in general deseneaza de fapt tabla de valori a unei societati.

    Probabil ca singura solutie rationala este una clasica in domeniu : o profesie ar trebui sa fie aparata de fapt catre reprezentatii ei , respectiv de catre organizatiile profesionale specifice ( aici e marea problema ! ) care trebuie sa sanctioneze incalcarea deontologiei , nu de catre alte autoritati si printr-o lege exterioara breslei. Ar trebui, dar nu prea se intampla.
    De aceea , pana „sa traga unii in ziaristi” ( atunci cand nu trag ei unii in altii ) , trag mai degraba ziaristii in cetateni si , de peste doua decenii, cu foarte mult spor. Mai exact, abia acum instantele noastre sociale abilitate pun coada la pruna respectiv au o criza tardiva de constiinta morala descoperind cu uimire ca minorii nu sunt protejati suficient (http://www.revista22.ro/cna-noi-reglementari-n-codul-audiovizual-pentru-protejarea-minorilor-23961.html ) dar dupa decenii de indiferenta generalizata in care mass-media a stimulat la maximum patologia sociala .

    Daca meritul esential al presei a fost si este acela de a prezenta exact ceea puterea in uz eludeaza accidental sau nu, respectiv cazurile de coruptie si scheletele din dulap ale sistemului, acest merit a fost contrabalansat tot de catre presa prin inversarea tablei de valori a societatii si prin degradarea spatiului social la cote pe care nu le ating nici macar tarile bananiere. Agresivitatea verbala din mass-media de la noi creste in mod constant. Exista unii ziaristi ( inclusiv pe aceasta platforma ) care isi eticheteaza sau chiar isi insulta proprii cititori, exista altii care , deocamdata inca accidental , folosesc un limbaj trivial chiar in articole publicate in ziare , reviste si platforme media de mare tiraj .

    Tabloidizarea presei si mass-mediei in general a atins pragul subculturii , prostului gust , vulgaritatii si obscenitatii ( toate ziarele importante au rubrica de sex ! ) , morbul acesteia atingand inclusiv televiziunea nationala (http://www.youtube.com/watch?v=XZksbsZVRCk&feature=player_embedded ) .
    In mod evident , unele posturi TV de la noi si-au transformat emisiunile ( prin tema, limbaj, gestica, comportament ) in mahalashow-uri porno-tiganesti si prostitutie mascata , iar telespectatorii practic in sobolani. O simpla comparatie intre programele TV dintr-o tara occidentala si programele posturilor TV romanesti, ingrozeste . Am avut ocazia sa fac aceast lucru anul trecut in Germania . Prin amabilitatea si rabdarea gazdei , un roman de origine germana plecat din tara in 1990, intr-o seara am parcurs intre ora 20.00 si 21.30 toate canalele TV din Germania beneficiind de explicatii sumare in romaneste atunci cand nu era evident pentru mine la ce se referea emisiunea. Am avut atunci o revelatie , respectiv o stare de relaxare si de calm data de emisiuni si formatul lor, prezentatori, moderatori, invitati si comportamentul lor . Mai exact, nici o emisiune politica ( kilometrica ) de cultivare a urii, nici un ton ridicat , nici o „dezbatere” de batut apa in piua in care stau mai multi oameni in jurul unei mese care vorbesc ( mai exact se ratoiesc ) toti in acelasi timp , nici o emisiune „de cultura” in care telespectatorii vad de fapt decolteurile adanci ale crainicelor si sutienele , posterioarele si lenjeria intima a protagonistelor, nici o emisiune gen „Spitalul de dementa” ,etc. care poate provoca cosmaruri celor mici , nici un mahala-porno-show.
    Sigur, se poate replica usor ca in Germania prostitutia este legala ( ca si pornografia ) iar la noi nu. Foarte adevarat , in Germania prostitutia este legala, dar numai in cartierele speciale cu felinarele rosii. La fel si pornografia , dar numai pentru adulti, dupa ora ora 1.00 , si numai cu abonament platit pe cartela codata . Abia dupa 22 de ani de intoxicare cinica a populatiei si-au adus aminte acum si instantele noastre abilitate ca au obligatia sa protejeze spatiul public ( Tom Gallagher , si este un britanic rece si calculat, spunea ca nici un parinte responsabil de la noi nu ar trebui sa-si lase copilul sa priveasca programele noastre TV ) .

    La nivel general , fenomenul generat la noi de catre mass-media poate fi denumit fara ezitare drept stimulare a patologiei sociale extreme prin prezentarea aberatiei drept medie sociala (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/03/stimularea-patologiei-sociale-extreme.html) . Cred ca este o problema cu mult mai grava decat deplangerea conditiei unei bresle care refuzand de fapt sa-si sanctioneze singura propriile derapaje si aplicand principiul „dupa mine, potopul”, preferea sa se scufunde in mod sinucigas dar tragand dupa ea intrega societate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Ghitulete
Dragos Ghitulete
Jurnalist, a realizat de emisiuni la RFI Romania si Radio Romania. Talk-show-urile gazduite de el au fost premiate in 2007 de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, iar in 2008 de Clubul Roman de Presa. "Gluma ruseasca" este ultima sa carte, publicata la Cartea Romaneasca.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro