joi, martie 28, 2024

Nuanțele si inteligenta artificială

Mitul „omului de fier” e la fel de vechi ca revoluția industrială ( și probabil că se pot găsi rădăcini mult mai vechi, pentru că faptul că oamenii „fac lucruri” e un lucru măreț în sine și nu avea cum să scape niciunui filozof că e o formă de imitatio Dei) . Recentele progrese în domeniul inteligenței artificiale ( deși aici ar fi o discuție separată, cred că majoritatea progreselor sunt de fapt în puterea de calcul, ceea ce permite algoritmilor să prelucreze cantități suficiente de date în timp rezonabil tehnic) au dat un nou impuls acestui mit, care începe să aprindă nu numai imaginarul artistic ci se reflectă și în gândirea curentă asupra societății. Așa că deja vorbim de roboții care iau locul oamenilor la serviciu ( iată, mai zilele trecute primăria Clujului ne anunță cu mândrie că a pus în funcțiune primul funcționar virtual, eu îl aștept cu interes pe cel care va analiza dosarele de la licitații), de mașinile cu șofer automat folosind orizonturi de timp ridicol de scurte ( 2020, 2030 …)

Dar ceea ce mi se pare relevant este, revenind la ideile din care s-a născut „omul de fier” este presupunerea că toate ( sau cel puțin majoritatea ) activităților umane se pot algoritmiza. Sigur, și ideea de algoritmizare s-a schimbat; dacă în secolul XIX literatura presupunea descoperirea unor algoritmi determiniști ( adică unde avem un număr definit, chiar dacă uneori foarte mare, de ieșiri, din care rezultă, după un număr de calcule, eventual foarte anevoioase, un număr, la fel, definit, de ieșiri) direcția asta a început să fie abandonată încă de după anii ‘50 în favoarea unor altfel de algoritmi, care să funcționeze pe baze statistice ( ca și un om, un robot ar putea să aibă o marjă de eroare, adică ar putea lua o decizie greșită în 2% din cazuri, dacă restul de 98% din decizii ar fi corecte).

Tentația raționalizării activităților umane, pe baza unor algoritmi, este și ea la fel de veche. Marxismul a fost, într-un fel, ( ca și fascismul, în alt fel) apoteoza acestui curent. Ceea ce propunea Marx ( și mai ales marxismul de după URSS) era de fapt o formă mai radicală a utopiilor de dinaintea lui: să respingem caracterul „stihinic” al capitalismului înlocuindu-l cu planificarea riguroasă și rațională a economiei. Din nefericire pentru această utopie, nici măcar calculatorul electronic, instrumentul perfect pentru implementarea acesteia, n-a fost inventat și dezvoltat de comuniști, ci tot de niște capitaliști sadea, ceea ce dă o măsură apoteotică a eșecului acestei utopii.

Cele de mai sus sunt probabil o prea lungă expunere de premize ( am considerat-o totuși necesară) .

În vreme ce oamenii de știință încep să părăsească determinismul strict în proiectarea algoritmilor, observ o gândire din ce în ce mai maniheistă a oamenilor cu care interacționez. Cel puțin în media virtuală, pe Facebook sau citind comentariile articolelor pe diverse platforme ( inclusiv aici) uneori am o senzație acută că am fost deja înlocuit de entități care gândesc în cod binar. Ecranul computerului meu are nu mai știu câte nuanțe pentru fiecare culoare, dar lumea pe care trebuie să o afișeze e alb-negru.

Un prieten de-al meu ( altfel om inteligent) crede în rolul nefast al lui Soros în politica globală. Din punctul lui de vedere, eu, care nu cred, sunt un naiv care crede că alegerile libere sunt cu adevărat libere, că statele sunt conduse de politicienii aleși și în general trăiesc într-un fel de utopie liberală.

Evident, deducția de mai sus funcționează într-un sistem binar. Faptul că nu cred în conspirații  înseamnă de fapt că nu cred neapărat în rolul lor determinant, nu cred că nu ne putem opune lor ( uneori cu mai mult alteori cu mai puțin succes) și nicidecum că nu le-aș vedea în jurul nostru.

Bineînțeles, sunt destul de sigur că banii manipulează și falsifică alegerile libere, dar și aici există limite și nuanțe, și evident e mai avantajos să ai alegeri în condiții reale decât să nu ai deloc.

Știm cu toții cât de puternică e influența oamenilor de afaceri asupra politicienilor; totuși un politician bun va „naviga” printre ele pentru a-și atinge măcar niște obiective minimale, pe când o vită încălțată nu va urmări nimic altceva. Orice asemănare cu realitatea de azi e mai mult sau mai puțin întâmplătoare…

Societatea de azi are prea multe astfel de conflicte binare.

Preafericitul vrea să construiască o catedrală. Aceasta este evident o dorință justificată. Dacă stăm să ne gândim la momentul în care a fost începută, mai că ne putem gândi că a fost o acțiune pe linia keynesianismului clasic, în care o comandă publică pe un moment de prăbușire a pieței imobiliare a sprijinit întrucâtva piața construcțiilor. Sunt extrem de  multe aspecte care nu sunt ok ( s-au discutat, n-are rost să insistăm), iar Patriarhia a reușit prin lipsa de tact să își antagonizeze rapid o mare parte din intelectualitate; sunt chiar foarte curios cu cine va picta pereții, dat fiind că Arsenie Boca nu mai lucrează în domeniu.  Dacă tot vrei să faci o construcție reprezentativă în București ( pentru că, în definitiv, în afară de clădirile de birouri în stil „internațional” și de terminarea câtorva clădiri începute de comuniști în stilul îngrozitor al ceaușismului) anii post-comunismului nu au produs nici o clădire reprezentativă, va trebui totuși să angajezi niște pictori care să lucreze nu numai pentru bani.

În loc de o discuție aplicată, avem din nou un conflict, între „pupătorii de moaște” și cititorii „Bibliei Hazlii”. Îmi pare rău, nu mă regăsesc în nici una dintre tabere.

Vacciniști și antivaxeri. Normal, credem în știință, suntem vacciniști. Evident că există „Big Farma” care vrea profit, poate unele din vaccinuri sunt promovate exagerat, poate altele nu sunt necesare. Avem două tabere, unii care nu vor „nici un vaccin” și alții care vor să le facă pe toate (inclusiv antivaxerilor). Discuția e complicată, dar nu avem cum să ducem această discuție fără nuanțe. Fără nuanțe, eu nu mă pot regăsi în nici una dintre tabere. Până la urmă e dreptul fiecăruia să trăiască ( și să moară) așa cum îi place.

Familia traditională sau nu. Această discuție nici măcar nu era pe agenda publică. Ea a fost promovată ( politic, sau ma degrabă politicianist vorbind e o lovitură de maestru) pentru a contracara creșterea în relevanță a USR: fiind o formațiune nouă sunt singurii care pot asuma cu succes tema anticorupției; fiind formată însă în mare parte în jurul unor formațiuni „progresiste” – termenul ar merita și el o discuție separată, pentru că se încadrează în aceeași dihotomie- evident că a preluat și niște teme la modă în vest (cum au ajuns la modă este o altă discuție care nu își are locul aici. Eu consider că falimentul conservatorismului a lipsit partidele ecologiste/socialiste de binefăcătoarea „cenzură critică”). Evident că societatea noastră era destul de polarizată și așa pe axele tradițional/modern , printre altele și din cauza modernizării accelerate de după aderarea la UE  ( nu știu câți realizează că anii comunismului au fost din multe puncte de vedere un fel de „capsulă a timpului” care a păstrat moduri de viață arhaice – ba chiar, prin regresul din anii ‘80, le-a reînviat). Această temă, a drepturilor diverselor minorități, inclusiv sexuale este destul de delicată și impunerea lor ( chiar dacă de fapt nu a cerut-o nimeni prea vocal) ar putea fi văzută de o parte destul de largă a societății – mă îndoiesc că atât de mare cât crede Dragnea, dar destul de mare și evident majoritară – ca un atac la adresa identității naționale pe care aripa „progresistă” nu îl poate decât asuma. Cu efectul principal ( deși e colateral în fond) că tabăra anticorupție este puternic slăbită.  Nici la această discuție nu pot participa fără nuanțe, pentru că nu mă pot poziționa în nici una dintre tabere.

Religia în școli. În agitații ani ‘90 religia a fost introdusă în școli ca un fel de compensație. Și pentru că nu dăuna în nici un fel, ba dimpotrivă, consolidării noii puteri.

Ca disciplină școlară, Religia a pornit prost pentru că în ‘90 nu aveai de unde să aduci alți profesori decât preoții din zonă. A căror principală preocupare era evident perpetuarea tradițiilor legate de cult; așa au reapărut crucile făcute în tramvai, rugăciunea de înainte de masă și icoanele pe pereți.

Eu personal am crescut într-o familie care nu se prea omora cu mersul la biserică; fără a se defini atee: am fost botezat, au nășit și au îngropat cu popă. Dar în afară de astfel de evenimente, nu prea mergeam la biserică; tradițional tot satul era acolo doar de Paște. Prin clasa a XIX-a, când am început să îl studiem pe Blaga, mi-am dat seama brusc că îmi lipsește o parte importantă din cultură.

Printre altele, am împrumutat Biblia de la preotul din sat, am încercat să mă pun la punct, dar nici azi nu pot zice că știu măcar atât cât ar trebui pe tema asta. Ca inginer, se poate, evident, trăi și fără…   Dar este oare cea mai bună idee? Evident, poți lucra ca inginer și fără să știi cine au fost Shakespeare sau Dostoievski; dacă sensul vieții e să faci computere sau tractoare totul e perfect. Dar chiar e ăsta sensul vieții?

Vrând nevrând, creștinismul a influențat vreo 2000 de ani din istoria lumii, și anume pe cei mai semnificativi. Eu nu voi spune că Europa e creștină, cum spun fundamentaliștii, ci că toată cultura europeană s-a dezvoltat cumva în umbra creștinismului. Toate ideile timpului s-au raportat cumva ( în acord sau în antiteză) cu cele creștine.  Nu putem trăi firesc în afara acestuia: îi suntem un fel de copii vitregi . Sunt pentru religie în școli? Da! Sunt pentru religie, așa cum e predată ea acum în școli? Cu siguranță nu….

Bineînțeles, de vină pentru toate astea sunt grecii.  Când ei spun „toți cretanii sunt mincinoși” se referă la niște cretani care spun doar minciuni. Ei nu pot spune niciodată ceva adevărat, sunt niște ființe binare. Sigur nu sunt oameni, pentru că a fi om e chestie de nuanțe….

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. Nu cumva bunicii dumneavoastră studiaseră mai mult și mai temeinic în școală? Eu am constatat aceasta tot cu mirare tot prin clasa a XIX-a (excelentă greșeală, chiar v-aș ruga s-o lăsați). Dac-o fi fost bine ori rău în sine(chestia binară) e irelevant. Aș zice că e relevant dac-a fost acea epocă trecută (acum un veac) o reminiscență a epocii stră-străbunicilor ori altceva, „făcut“ de mâna/& mintea omului.

    • Ha, XIX :) Ori e un typo ori a intrat autocorrect-ul în funcțiune, pentru că am scris mai sus de secolul XIX . Dacă doriți dvs o las, nu mi se pare relevantă. Nu știu ce să zic despre bunici, pe bunicul l-am cunoscut doar din poveștile bunicii. Dacă au studiat mai mult? Cred că ceea ce studiau era mai relevant, cel puțin pentru epoca lor. Noi avem știința de partea noastră, dar știința nu e nicidecum calea spre fericire… Bunicii mei fiind învățători, știau să cânte la vioară ( probabil pianul era scump); ( „-bărbate, veniră cotarii! „-vioara o luară? Nu? Dă-o’ncoa’ !” ) în zilele noastre la ora de muzică se face matematică. Așa obținem specialiști buni și nefericiți :)
      În tot cazul mitul progresului prin știință funcționa deja în epocă, bunicul a construit un „grajd model” care a fost însă distrus de un incendiu la puțin timp, ca dovadă că totul e iluzie….

  2. Industria 4.0, conectarea lucrurilor e în plină desfăsurare.
    Era digitală oferă mai multe șanse în țară decât cele de dinainte. Nu văd o problemă esențială în folosirea algoritmurilor în conectarea senzorilor mașinilor și a pieselor de montaj. Nu e inteligență artificială (Alan Turing test). Smart Home leagă azi toate instalațiile în clădiri, inclusiv frigiderul etc pe o platformă digitală pe smartfone/ PC. Marile companii americane, Google, Amazon, Microsoft, Apple, etc au deja relizări, viziuni și proiecte concrete în această direcție.

    …………”… Așa că deja vorbim de roboții care iau locul oamenilor la serviciu…….”..
    Ce e în curs de implementare în țară din industria 4.0 și digitalizare?
    Care centre de cercetare din țară sunt preocupate cu care proiect?

    Libertatea are alt cu totul gust decât dictaturile secolului 20.
    „Schiller-Zitat: Das Gesetz hat noch keinen großen Mann gebildet, aber die Freiheit brütet Kolosse und Extremitäten aus…. Das Gesetz hat zum Schneckengang verurteilt was Adlerflug geworden wäre.“ Karl Moor/ Die Räuber.
    Legea nu a născut un om mare, libertatea crează coloși…. legea a condamnat la mersul unui melc cea ce putea deveni zborul unui vultur.

    Ca elev de liceu am avut prilejul literaturii (culturii) în limba maternă. Piesa Hotii/ Schiller a fost prezentată pe scenă în localitățile din jurul liceului de provincie de elevii clasei 10, cam 1968. Pluralitate, diversitate în epoca cea mai sinistră din biogafia noastră, a celor mulți cu biografia frântă, deformată, amputată. Inainte de 1989 am avut prepocupări asemănătoare ca elev, student, inginer, ca ale autorului.

    Eliberarea 1989 a făcut posibilă publicarea ca cea a autorului. E o diferență enormă față de epoca de piatră a naționalcomunismului autohton. NATIUNEA ceaușistă a însemnat divorț definitiv (plecarea definitivă scrie pe acte. „Patria mea a fost un sâmbure de măr, Herta Müller”) a unei părți a locuitorilor țării (Premiul Nobel 2009 + 2014) vânduți (evreii, sașii, șvabii etc) ca carne vie pentru dolari. Nu deranjează pe nimeni azi pe malurile Dâmboviței?

    Plecarea, migrarea a peste 3 milioane de locuitori 1990- 2018 în vest, „plecarea” nu pune întrebări arzătoare în anul centenarului?
    Înscenări luminoase pe malurile dâmbovițene 2018….
    Tărișoara plânsete….

    • „Marile companii americane, Google, Amazon, Microsoft, Apple, etc au deja relizări, viziuni și proiecte concrete în această direcție.”
      Comentariu: Proiecte sunt destule, realizarile sunt minime si contradictorii (eg. multa robotizare necesitate multi oameni pentru supravegherea robotilor.). Ieri citeam ca GM nu a reusit in anii ’80 sa contruiasca o fabrica complet robotizata pentru constructia masinilor. Mai recent, aceeasi problema o are si Tesla. Industrie 4.0 este 90% utopie si doar 10% realizabil. Dar asta este alta discutie.

      „Nu deranjează pe nimeni azi pe malurile Dâmboviței?”
      Raspuns probabil: Nu, si azi ar face la fel.

      „… nu pune întrebări arzătoare în anul centenarului?”
      Raspuns probabil: Da. Spre exemplu: Cum ii tinem pe cei plecati acolo?

      • Azi s-a deschis târgul industrial la Hannover/RFG, cu 5000 de expoziții din 75 de state. Mexicul e țara oaspete, e pe locul 12 la export. Industria 4.0 internetul lucrurilor (mașinilor) e în plină fază de realizare.
        TESLA a căutat în RFG (Mittelstand) componentele pentru completarea producției în SUA. Industria de mașini RFG anuntă creștere a comenzilor 2018 de 5 % (era 3,9 % anul trecut). E o mare parte a exportului RFG de 1.200 miliarde Euro pe an. România investiții? La Hannover 2018?
        Am vorbit cu asistenți universitari din țară de la construcții de mașini care au emigrat. Să âi ținem afară?
        Lucrătorii degajați în vest care doresc să-și facă intreprindere acasa în țară, sâi ținem afară?
        Da? PSD e pe cale să vă satisfacă dorința fierbinte?

        • Imi cer scuze ca nu am fost mai explicit in comentariu. Sunt destul de inalt calificat si plecat chiar in RFG de destul de mult timp. Parerea despre Industrie 4.0 vine din experienta propriilor studii si activitati academice. Celalalte doua raspunsuri vin in urma tristetii care ma ia cand vad ce se intampla in tara.

          • Entschuldigung.
            Am colegi (azi pensionari) care traduc de ani de zile literatura română contemporană în limba germană. Am sprijint întâlniri, serate literare româno- germane, cu tineri din Timișoara imediat după 1991. T. Pop (inginer) are la Ludwigsburg o editură care se ocupă de conectarea celor două limbi (culturi). Eu sunt inginer, nu fac traduceri. Mă bucur că Buchmesse Leipzig 2018 a fost un succes.
            Sper ca resignarea să nu aibă ultimul cuvânt la tinerii din țară. Ei merită o viață mai bună, merită solidaritatea UE.

            Traducere:
            Stalin, mit dem Spaten voran , în limba germană / Stalin, cu sapa înainte!,
            Din Observator cultural 20-04-2018 Nr. 918 Olga RUBITSCHON,

            (Radu Țuculescu este unul dintre autorii care au reprezentat România la ediția din 2018 a Tîrgului de Carte de la Leipzig. Romanul său, Stalin, cu sapa înainte!, publicat în 2009, apare la Editura Mitteldeutscher Verlag în limba germană, traducător Peter Groth, cu titlul Stalin, mit dem Spaten voran.
            La noi în România, ne-a povestit autorul, au trăit mulți etnici germani care cultivau cu drag limba maternă, alții aveau prieteni, prietene sau cunoscuți care vorbeau această limbă, o stare de fapt care persistă în amintiri.)

  3. Vast continut.
    Rezonez cu unele probleme, cu altele ramin ginditor (mai precis – nu).
    Dar „Când ei spun „toți cretanii sunt mincinoși” se referă la niște cretani care spun doar minciuni.”
    Nu e chiar asa.
    „Toti cretanii sint mincinosi. Eu sint cretan!”
    E alta „nuanta”.

    • Da, e altă nuanță, dar paradoxul se bazează pe premisa că eu aș spune DOAR minciuni sau DOAR adevărul ( dacă sunt cretan sunt mincinos, deci și propoziția despre apartenența mea e musai o minciună). Ori, un mincinos nu spune DOAR minciuni ( un mincinos bun spune chiar multe adevăruri). Discuția asta ar putea fi purtată eventual și altfel, pentru că poate fi purtată și pe planul neadecvării ( sau mai bine zis limitelor) modelului intelectual la realitatea concretă. Noi, mai ales în inginerie, folosim modele, însă trebuie să fim conștienți și de limitările modelării ( în fizică de exemplu asimilezi de multe ori un obiect în mișcare cu un punct , dar dacă nu ești conștient că „de fapt ” obiectul pe care îl proiectezi nu e un punct, ba, mai departe, roțile pe care le proiectezi nu sunt niște cercuri perfecte, proiectul va duce la eșec) . În același fel paradoxul cretanului ilustrează perfect modelul logicii binare, care nu funcționează în viața reală ( cretanul ăla poate nici nu poate minți, are buletin :) ). Ori, găsesc din ce în ce mai mult în lumea noastră și în luările de poziție acest tip de logică reducționistă, ceea ce mi se pare nu numai greșit, dar chiar nociv….

      • Vorba cretanului “Toti cretanii sint mincinosi. Eu sint cretan!” lasa mult loc de interpretare.
        Daca nu urma „Eu sint cretan!”era mai simplu: o afirmatie care nu trebuia luata cu titlu de adevar. Asa cum nu pot fi luati in seama comentatorii care ii acuza pe ceilalti de postaci in slujba cuiva. De parca acuzatorii ar fi sfintii detinatori ai adevarului :P
        Cind spui insa „Eu sint cretan!” adica eu sint revoltat nu atit de nerezolvarea dosarelor Revolutiei si Mineriadelor, ci de cei care le-au inchis in 2009, se revolta toti cretanii.
        Nu se vorbeste de funie in casa spinzuratului.

      • Asta mi-a adus aminte de povestioara de mai jos:

        „Cum a fost Creat Adevărul”

        „Legile, în sine, nu îi fac pe oameni mai buni,”
        i-a spus Mullah Nasrudin Regelui; „ei trebuie să practice anumite lucruri, pentru ca să fie în armonie cu adevărul interior. Această formă a adevărului seamănă cu adevărul aparent doar vag.”

        Regele a hotărât că el poate, și îi va face pe oameni să observe adevărul.

        El ar putea să-i facă să practice sinceritatea. În orașul lui se intra pe un pod. Pe acest pod a construit o spânzurătoare.

        Un anunț a fost făcut: „Fiecare va fi întrebat. Dacă spune adevărul, îi va fi permis să intre. Dacă minte, va fi spânzurat.” Nasrudin a pășit în față.

        „Unde te duci ?” A întrebat căpitanul.

        „Eu sunt pe cale,” a spus Nasrudin încetișor, „să fiu spânzurat.”

        „Nu te credem!”

        „Foarte bine, daca eu am spus o minciună, spânzurați-mă!”

        „Dar dacă te spânzurăm pentru minciună, o să facem ceea ce tu ai spus să devină adevărat!”

        „Așa e, corect: acum tu știi ce este adevărul – adevărul TĂU!”

  4. Titlul este inselator, dar autorul ne lamureste din primul paragraf ca in acest eseu nu este vorba despre inteligenta artificiala. Si atunci, despre ce este vorba? Daca inteleg eu bine, ar fi problema pe care o are omul cultivat (suna aiurea, dar prin asta eu inteleg acel om cu preocupari intelectuale care depesesc semnificativ aria strict profesionala) si rational in a se regasi intr-o tabara sau alta, atunci cand trebuie sa faca o alegere. Ma regasesc, in multe dintre cele cateva exemple enumerate, intr-o dilema similara. Nu sunt nici conservator si nici liberal, sau altfel spus sunt partial conservator si partial liberal, fara a ma putea integra in niciuna dintre tabere. Despre „progresist” este si mai complicat sa ma pronunt, fiindca nu am o definitie operationala in acest caz. Si atunci, ce faci? Sau, altfel spus, ce nu faci?

    Bivalenta ofera suportul logic al gandirii rationale si este un instrument extraordinar de puternic atunci cand este aplicata cu pricepere si in mod adecvat. Pe modele simple este extraordinar de eficienta (calculatoarele traditionale functioneaza pe aceasta baza si cred ca este greu de negat valoarea uriasa pe care acestea au adus-o civiliatiei umane) iar problemele apar pentru sisteme complexe unde bivalenta intra in conflict cu structuri emergente care pun in evidenta comportamente de alta natura, de exemplu haotice (intelesul cuvantului „haotic” este necesar de precizat, numai in matematica sunt cel putin 12 definitii diferite, dar asta chiar merita o discutie separata). Creierul uman nu functioneaza in sistem bivalent si inca stim atat de putin despre modul de functionare al creierului uman. Asa dupa cum exista o prapastie intre discret si continuu, exista o prapastie intre bivalent si complexitate.

    Pe de alta parte, intrucat exemplele sunt de tip socio-uman, as indrazni sa avansez o idee bazata pe o observatie facuta de-a lungul timpului. Aparent, societatea umana parcurge etape istorice intr-o evolutie care poate parea globala insa, in mod paradoxal, exista grupuri sociale mari care coexista temporal dar care traiesc in epoci istorice diferite. Vreau sa zic ca poti vedea grupuri sociale, uneori uimitor de apropiate spatial (gard in gard) dar care traiesc in etape istorice separate prin sute sau chiar mii de ani: epoca industriala coexista cu epoca medievala, epoca moderna coexista cu epoca primitiva, si asa mai departe. Incercati un dialog simplu cu un om care nu este neaparat din cercul dumneavoastra de prieteni, avand in minte ideea de a-l clasifica pe interlocutorul dumneavoasta ca epoca istorica in care traieste, si veti fi poate suprinsi sa constatati acest lucru. Pe subiectul avansat de domnul Badici, pare ca paradoxul asta se intampla si la nivel individual: eu pot avea in mine parti care se incadreaza istoric in epoci diferite, si totusi sunt un singur individ. Din anumite puncte de vedere pot fi un primitiv, din altele pot fi modern, sau chiar postmodern.

    • „nu sunt conservator dar nici liberal”, dar sunt rational. A alege insemna, intotdeauna, a renunta. Pana la alegere, ai un grad de libertate (o suma de posibilitati), dupa ce ai ales, posibilitatile dispar, libertatea dispare. Fara sa alegi insa, intr-o stare de permanenta introspectie, poti vorbi de libertate? Dupa mine, dilema nu exista, intotdeauna vei fi mai aproape de una dintre variante si niciodata nu exista varianta perfecta, pentru ca nu exista identitate. In varianta populara, daca-l astepti pe fat-frumos calare pe calul breaz, ramai fata batrana.

      • Am in minte un exemplu dintr-o prezentare a unui informatician (computer science) care se ocupa de calculul unor distante (sunt posibile diverse formule, mai mult sau mai putin clasice) intre retele sociale si vorbea despre o aplicatie la retele sociale virtuale (internet) dintr-un articol al unui american si care identifica doua mari aglomerari (cluster): conservator si liberal. Am intrebat cum se face aceasta clasificare iar prezentatoarea n-a reusit sa ma convinga (nu era ea autoarea aplicatiei prezentate). Intrebarea mea ramane: nu ma regasesc in niciunul dintre cele doua grupuri si partial in fiecare. Eu unde sunt? Sunt in marginea de eroare? Parca toata viata am trait in marginea de eroare. Cred ca asta vrea sa spuna autorul: noi, astia din marginea de eroare, ce facem? Acesta este pretul pe care trebuie sa-l platesc?

        Pe de alta parte, teoria moderna a deciziilor (vezi, de exemplu Jonathan Haidt) spune ca in cea mai mare masura (mai mult de trei sferturi), deciziile noastre sunt emotionale, indiferent cat de retionali avem noi pretentia sa fim. De cele mai multe ori, ratiunea intervine dupa decizie, incercand (sa drega busuiocul) sa aduca argumente rationale care sa justifice decizia. Iar logica emotiva este conditionata de foarte multi factori de influenta a caror actiune a fost facuta asupra noastra. Dilema provocata de cercetarile lui Haidt este si mai mare pentru mine: sunt eu cel care pretinde ca sunt rational care iau deciziile din viata mea sau sunt rezultatul influentelor aleatoare pe care le-am receptat de-a lungul vietii mele cel care ia de fapt deciziile?

  5. Un banc spunea că oamenii se împart într-adevăr în două categorii: cei care împart oamenii în două categorii și cei care n-o fac. O idee periculoasă – pe care nu o articulați, e drept, dar unii ar putea să o subînțeleagă – este că mai totdeauna adevărul se află pe undeva la mijloc, între două poziții „tari” (care din această perspectivă devin extremiste). Dar lucrurile nu stau mereu așa. De pildă, există oare o poziție de mijloc, echilibrată, între cei care cred că Pământul este plat și cei care cred că este o planetă? Astfel, eu cred că o nuanță este a înțelege că uneori sistemele sunt binare, alteori nu. Sau în alte cuvinte, faptul că putem privi nuanțat nu trebuie să ducă la nuanțarea oricărei poziții „tari”.

    • .. și asta e adevărat. Până la urmă nu prea poți să construiești o societate din nimic ( doar dacă nu ești „cel mare de tot” :) ) Doar că unele decizii sunt mai complexe de atât. Problema e că „dihonia” s-a instalat la oameni care chiar contează, cu o educație peste medie, cei cu pământul plat și alții ca ei sunt până la urmă, marginali, dacă vor să se convingă probabil cu un bilet de avion de 30 de euro pot să o facă cu proprii ochi… Problema nu e însă nici măcar la premise. Problema e când începi să spui: cutare e sorosist ( sau PSD-ist, cum vreți dvs) deci nu are dreptate NICIODATĂ. Poate ar trebui să discutăm un pic și despre asta, despre faptul că în lipsa unei validări critice – tocmai din partea celor care nu sunt de acord – orice idee tinde să o ia razna …

  6. Influența lui Soros nu este asupra politicienilor, este asupra agendei publice. Mii de activiști colonizează forumurile și mass-media și determină astfel agenda publică, iar politicienii nu fac decât să se plieze pe ea, în căutare de voturi. Scrieți un articol despre ”drepturile” LGBT și o să vedeți cum apar imediat aceiași comentatori de la articolele Dl.Crânganu, deși în mod obișnuit ei ignoră articolele Dvs. cu maximă indiferență, fiindcă nu vă aflați pe traiectorie de coliziune cu agenda lor.

    P.S. Un computer care se respectă afișează măcar 4 milioane de culori, dar deep inside fiecare pixel de pe fiecare culoare de bază (R,.G, B) poate fi doar on sau off, nu are stări intermediare. Exact la fel e și la oameni, putem admite oricâte nuanțe în dezbatere, dar decizia finală e de tip da sau nu.

    • Vedeți, și dvs începeți :) In general articolele domnului Crânganu sunt combătute de ecologiști. Ecologia n-a fost inventată de dl Soros, pe vremea aia d-l Soros se juca cu diverse chestii în țărână :) Ecologia e și ea o contrareacție la miturile modernității: „omul, stăpânul naturii” , idee ilustrată magistral de opera marii Uniuni Sovietice de a seca marea Aral, de pildă. Evident, între timp ecologia a devenit și o afacere, o parte din ecologiști o duc destul de bine fie prin Parlamente ( deși nu oferă nici o soluție pentru societate, ci doar eventual pe niște segmente înguste) fie monetizând diverse acțiuni. De când a devenit afacere, ecologia a început să se comporte ca o afacere, respectiv să părăsească obiectivele mari și nerealizabile, în favoarea celor mici și realizabile … dar de cele mai multe ori nesemnificative sau chiar inventate. Însă dacă salvezi pițigoiul cu gât roșu, despre care nimeni nu știa că e pe cale de dispariție, mai ales că nu l-a văzut nimeni, poți „bifa” o realizare, fanii sunt mulțumiți, pot dona în continuare etc. Dacă însă ți-ai propune de pildă să oprești poluarea cu microbi fecali a apelor din jurul Bucureștiului ai deranja aproximativ 500 000 de oameni și probabil nici n-ai reuși în final, deci numai necazuri…. Eu însă nu-l văd nicăieri pe Soros aici :)

      • Ecologiștii nu sunt de dreapta, ei sunt de stânga. Stânga radicală, exact aceea cu parade rainbow. E adevărat însă că neo-marxismul se pliază foarte bine și pe dreapta, nu doar pe stânga.

        Pentru a-l implica pe Soros în mod direct într-o problemă, ar trebui văzut dacă un activist anume e în cadrul unui ONG a cărui finanțare provine la origine de la Soros. La 10 ani după moartea lui Soros, o să constatăm cu surprindere că agenda publică s-a schimbat complet, exact cum astăzi nu mai vedeți ecologiști legându-se cu lanțuri de calea ferată, ca în anii ’80, pentru a împiedica transportul materialelor spre și dinspre centralele nucleare.

        Nu orice activitate ecologistă e finanțată de Soros, e evident că Nord Stream nu a fost opera lui :)

        • „Pentru a-l implica pe Soros în mod direct într-o problemă, ar trebui văzut dacă un activist anume e în cadrul unui ONG a cărui finanțare provine la origine de la Soros”. De aceeași părere e și dl Orban. Am destui prieteni care au studiat la Open University, alții au avut diverse burse finanțate de fundațiile domnului respectiv. Ba am fost și client DNT, provider ISP finanțat de același domn :) Hai totuși să o nuanțăm și pe asta un pic. Nu toți bursierii Soros sunt la fel , sunt și din alea și din celelalte…. Normal că ecologiștii sunt de stânga, normal că ideile de peste 10 ani nu vor fi aceleași ca acum ( dar latura comercială a ecologiei probabil se va accentua, ducându-i pe același plan cu comercianții de suvenire cu Arsenie Boca, doar că ale lor vor fi verzi :). Dacă ne-am concentra pe discutarea ideilor, problema asta cu Soros ar dispărea de la sine; ce îmi pasă de unde provine o idee? Îmi pasă dacă e justă sau nu, iar pentru asta am nevoie de logică și rațiune, nu de anchete demne de Vadim și ciracii lui. Îdeile proaste au momentul lor de glorie după care dispar ca baloanele de săpun, oricâtă finațare ai băga în ele… De fapt demascarea unei idei ca „sorosista” produce o vulnerabilitate „demascatorului” , pentru că eventual se poate demonstra că nu e, ceea ce n-o face eventual mai puțin proastă.

          • Oamenii votează emoțional, nu în baza unei evaluări raționale asupra justeței unei idei. Nici Dvs. și nici eu nu suntem votantul standard, noi analizăm o situație și pentru noi nu contează de unde a venit ideea, într-adevăr. Dar imensa majoritate a oamenilor (probabil 75-80%) nu sunt de formație tehnică, evaluarea lor e emoțională și adesea inconștientă. Ei sunt turma, nu contează ce studii au..

            Când o situație concretă nu rezistă nici unei analize raționale (de exemplu fumul care trebuie să coboare pe sub podea, la noul aeroport Berlin-Brandenburg) și totuși Klaus Wowereit ajunge primar al Berlinului în baza sloganului: ”sunt homosexual și e bine așa”, nu credeți că asta se obține tocmai datorită unei echipe de zgomote care trebuie plătită? După ce mii de activiști sunt plătiți să urle, urletele lor isterice vor determina sute de mii de ”idioți utili” să voteze ”cum trebuie”.

            P.S. Klaus Wowereit a demisionat între timp, tocmai din cauza aeroportului, nu a orientării lui sexuale. Dar aeroportul (care inițial trebuia să fie investiție privată, nu publică) nu e operațional nici astăzi, după ani întregi de întârzieri, iar miliardele de euro depășire de buget nu vor fi recuperate ever veci.

  7. Soluția re-echilibrării societății ar fi acordarea dreptului de vot începând cu vârsta de 25 de ani. La 18 ani, tinerii de azi locuiesc cu părinții, mai au destulă școală de făcut și singura femeie pe care o cunosc ei e mama.

    • Eu sunt de părere că invers, copilăria asta prelungită e nocivă și trebuie cumva scurtată. Dar evident se poate discuta…

    • parerea mea; amandoi aveti dreptate.
      „acordarea dreptului de vot începând cu vârsta de 25 de ani”
      „copilăria asta prelungită e nocivă și trebuie cumva scurtată”

      o solutie „nuantata” ar putea fi: limitare scolii obligatorii la 4-6 ani, scaderea varstei de la care cineva poate lucra catre 12-14 ani si ridicarea concomitenta a varstei de vot la 25-30 de ani. o asemenea solutie poate garanta ca cel care voteaza intelege efectul votului.

      ps: or fi lucrurile binare, dar de la ce valoare prag se face distinctia intre zero si unu?

      • @micul indian – chiar dacă am elimina complet școala obligatorie, unii copii vor continua să locuiască cu părinții chiar și după vârsta de 30 de ani. Acei copii vor fi inevitabil tentați de socialism, vor considera că trebuie neapărat să aibă cineva grijă de ei, pentru că așa arată realitatea pe care o trăiesc ei. În timp ce unul care la 30 de ani are deja 2 copii și-a asumat deja niște obligații proprii și nu e dispus ca statul să aibă grijă de oameni de aceeași vârstă cu el care încă nu s-au hotărât ce vor să facă în viață.

        P.S. Nu eixstă o singură valoare de prag, există mai multe. De exemplu, în logica TTL orice valoare între 0 și 0,8V este considerată Low, iar orice valoare între 2,0 și 5,0V este considerată High. În zona intermediară 0,8 – 2,0 V valoarea se consideră nederminată, iar soluția practică este ca acel circuit să nu comute la astfel de valori (să aibă histerezis).

        Circuitul își va păstra starea Low chiar dacă tensiunea a crescut de la 0,5 la 1,2 V sau își va păstra starea High chiar dacă tensiunea a scăzut de la 4,8 la 1,8 V. La nivel didactic se poate folosi un trigger Schmitt pentru a obține comportarea asta. Display-urile LCD de astăzi folosesc pe magistrala de date tensiuni mult mai reduse (LVDS) și discuția s-ar complica mult prea mult :)

    • Tendința la vot pe plan republican/național e vârsta de 17 ani și de 16 ani pe plan local/ regional. Cred că e bine. Copii nu au votat „datoriile de stat publice” (RFG 60% BIP, Italia 131%, Franța azi 100%) pe care trebuie să le înghită, să le plătească.

      Influența lobiiștilor la UE/ Brussel e enormă, sunt mii… 10.000 de lobiiști care oferă „texte de lege/ norme” gata formulate pentru Parlamentari PE (proștii din ei copiază WORD) și le propun așa cum le-au primit cu Briefkopf de PE. Altfel e în SUA unde lobiiștii de la Washington trebuie să se declare. De ce se evită de 60 de ani în UE o astfel de lege simplu de formulat?

      • Exact așa se perpetuează socialismul, ecologismul, ”drepturile” LGBT și alte asemenea inepții. La 16-18 ani ei salvează planeta, au neapărată nevoie să aibă cineva grijă de ei și nici identitatea sexuală nu e pe deplin formată. Dar niște partide obțin voturi din asmenea idiosincrazii,. fiindcă așa funcționează democrația coordonată, se votează pe liste de partid.

        Datoriile publice au fost create de cohortele precedente de socialiști, generațiile crescute fără tată după război.

        • Nu știu cine e „vinovat”.
          Datoriile publice par a fi un handicap al democrațiilor occidentale (SUA 70%, RFG 60%, Franța 100 %, Italia 131%). Politicienii practică o guvernare „clientelistă”, oricare e la putere?
          Deosebirile sunt totuși enorm de mare. In Finlanda (independentă 1917 de Rusia), Danemarca, Suedia, Norvegia, Elveția sentimentul de „fericire” măsurat e cel mai puternic din lume. Locuitorii sunt multumiți de soarta și țara lor. De ce o fi așa (klein und fein?) și în alte locuri cu totul altfel?
          Văd o problemă extrem de mare în momentul când dobânzile cresc. Olanda nu e multumiță azi cu BCE/Draghi, dobânda zero și cumpărarea a 1.500 miliarde Euro hârtii datorii de stat meditereanean fără valoare. Se cumpără (punctul cel mai problematic în refondarea ZE/UE al lui E. Macron- vrea în continuarea bani datorii de stat- numit „budget”) timp și se ard bani pe nimic. Da, aici văd o boală „socialistă” pe care E. Macron pare că nu o poate rezolva imediat. Grevele CGT (aliat cu comuniștii internaționaliști, moscoviți) din martie pâna iunie (momentul de decisie UE- pentru reformare micuță 2018) zguduie Franța (la colere, la hain- furia, ura socialistă, tradiția franceză a secolului 20).

          Nu cred că un adult e prea deștept. Pubertatea pare a dura până la pensionare, asa văd unele excese ale acelora care se mândresc până azi cu „68er”, gălăgie politică mare în public și cred foarte puțin altceva (arme Irre i-a numit cancelarul SPD Helmut Schmidt /pe Daniel Cohn Bendit, Jusos, 1968er). Această propagandă politica „prinde” la electorat? Altă metodă decât 50+1 o majoritate nu există în democrație.
          Demokratie ist eine schlechte Regierungsform, aber besser als alle anderen. Winston Churchill.

          • @Kurt – stimate domn, statisticile privind starea de „fericire” ar trebui prezentate în paralel cu statisticile privind consumul de anti-depresive. Încercați să le vedeți și pe acelea, s-ar putea să aveți o surpriză :) Separat de asta, ce regim in his right mind ar folosi ca argument starea de „fericire” ? Preluăm propaganda și o distribuim mai departe?

            Nu a susținut nimeni că un adult e ”prea deștept”. Dar e mai responsabil odată cu înaintarea în vârstă. Aceeași persoană e mai responsabilă la 25 de ani decât la 18, despre asta era vorba în propoziție. Orice psiholog vă poate confirma asta. Studiile nu au nimic de-a face cu responsabilitatea față de familie și societate, există oameni cu 4 clase mai responsabili decât alții cu doctorate.

            • De acord. Bunul simț nu depinde de grade academice.
              Civilizația urbană înseamnă pluralitate, diversitate (limbi, credințe, culturi, culoare, etc). Cred că trebuie „suportat” celălalt, inclusiv Alan Turing (la-ajutat pe Winston Churchill la descifrarea Enigma, a fost trădat? de premierul britanic când a fost acuzat și condamnat ca homosexual în anii 1950 la Londra. S-a sinucis).
              Nu mă pasionează cei cu dogme prea multe. Ca tânar (eher Kotzbrocken) nu am fost priceput la exprimare. Azi am în limba maternă un vocabular vast.
              Cu 40.000 cuvinte vocabular și 4 clase poți fi „elită”, sarea pamântului, om cumsecade.

  8. Toate temele astea au o sursa..nu sunt noi..sunt des întâlnite prin anumite zone și au un scop. Dacă căutăm sursa lansării vedem cui folosește..restul sunt vorbe.E un păpușar și niște păpuși sau niste raspandaci.

      • Acum.. firește că temele astea sunt lansate de cineva, că doar nu se nasc prin generație spontanee. Totuși, unele din ele rămân, pentru că exprimă preocupări firești ale societății, altele dispar, chiar în ciuda efortului de a fi întreținute mediatic sau financiar ( vedeți cât efort se depune prin presa noastră, cu efect destul de îndoielnic) . Știința sociologiei le explică dealtfel destul de bine. Orice societate meditează la unele aspecte, precum echilibrul între modernitate și tradiție, sau între autohton și universal. Societatea noastră mai ales s-a schimbat rapid și trebuie să asimileze aceste schimbări, e absurd să crezi că le poate înghiți pe toate pe nemestecate. Doar că trebuie să mediteze, nu să urle…

  9. „Vrând nevrând, creștinismul a influențat vreo 2000 de ani din istoria lumii, și anume pe cei mai semnificativi. Nu putem trăi firesc în afara acestuia: îi suntem un fel de copii vitregi .” –> Dar de ce trebuie obligatoriu sa credem ca toate fenomenele si procesele se datoreaza unui creator atotputernic? De ce nu putem gandi ca totul este stiinta pura si mai ales fizica ? Pana si mersul pe strada tine de fizica. Aici cred ca o gandire maniheista se poate aplica. Aici cred ca putem avea o gandire de tip binar, boolean. In marele Creator fie crezi , fie nu. Stiu ca intr-un final pana si Einstein s-a gandit la un mare creator, insa este usor sa punem pe seama acestuia anumite fenomene pe care le descoperim si le observam, insa pe care nu le putem recrea de la zero si nu intelegem sursa lor. De unde stiu eu ca in ultimii 2000 de ani nu am trait intr-o mare minciuna? „Crede si nu cerceta” se aplica fiintelor inferioare omului, dupa parerea mea. Filozofic vorbind, omul insusi a ales sa plece din Rai si sa cada in timp (pentru ca se plictisea), sa-si creeze propria istorie, sa evolueze si sa cunoasca lumea din jurul sau, sa creeze algoritmi, calculatoare, Tesla, I-watch, Space X, procedee chirurgicale complexe care salveaza multe vieti poate. Intotdeauna am crezut ca Dumnezeu este un programator.

    • Există o mare parte a vieților noastre care „scapă” fizicii moderne. Conceptul de morală, de exemplu, nu poate fi dedus din legile naturii ( am putea face un efort prin care să speculăm că morala ar rezulta dintr-un fel de punct de optim social, dar cred că e o idee complet hazardată). Vă rog să o citiți în sensul ăsta.

    • @mike – acel creator este un concept. Nu este o ființă și nu este o persoană. Nu mănâncă, nu bea, nu doarme și nu umblă de colo-colo. Faptul că religia îl personalizează este pentru uzul oamenilor simpli.

      O analogie mai ușor de înțeles ar fi aceea dintre creator și constituția unei țări. Ce este constituția, o broșură în format A5, tipărită cu Arial de 12 ? :)

    • @mike – știința este o unealtă omenească, o combinație între microscop și telescop. Tehnologia este o combinație între ciocan și șurubelniță. Simplu.

  10. Am absolvit facultatea de Automatizari. Am sperat ca toate activitatile umane vor fi automatizate, o mica parte dintre ele chiar de catre mine. Am aflat apoi cu tristete ca majoritatea colegilor Automatishti au dorit doar sa cashtige un salariu mare fara sa faca nimic. Domnul Badici a realizat acest vis. Acum gras retribuit ca ziarist pretinde ca de fapt automatizarile nici nu sunt posibile si viata manand boii pe moshiile manastireshti este singura posibila.

    • Domnule, în mod normal nu aș fi aprobat postarea, dar m-ați făcut să râd :)
      Contributors e un blog, eu lucrez în IT, nu sunt plătit (nici gras nici slab ) de Contributors, scriu în timpul liber.

      • Ar fi util să vedeți ce postează același comentator la articolele Dl.Crânganu. Acolo are Tesla Roadster și panouri solare pe acoperișul casei lui din California, chiar dacă e probabil singurul român șomer din America :)

        • In California este deja lege ca orice locuinta nou construita, si cele vechi vor fi modernizate ulterior, este OBLIGATA sa aiba panouri solare montate pe acoperish. Cum ele nu sunt de loc ieftine se apreciaza ca rata la casa va creshte cu $40 pe luna dar si factura de electricitate va scadea chiar si cu $80 pe luna in zilele insorite.

      • Cand eram eu foarte tanar erau prin tehnium/minitehnicus nste rubrici mai amuzante, intr-un fel, pe care le numeam electronica naiva (de la pictura naiva) – nu numai alea care se pubicau in editia de 01.04. … . Iata ca a existat si „automatica naiva”.
        Iarta-l domnule, ca nu stie ce zice!

      • @Harald ma refeream la mine :) Si totusi…Dumnezeu este un programator iar noi nu suntem decat rezultatul algoritmului sau. Uite, toata lumea cunoaste structura atomului, ok? Insa de ce exista atomi si de ce reprezinta baza materiei, stie cineva? De ce de exemplu, in loc de atomi nu exista altceva, femei goale, de exemplu? Insa in timp, cu rabdare, dezvoltand noi tehnologii, sunt convins ca vom patrunde toate acestea si vom afla raspunsuri.

        • @mike – la modul foarte simplist, materia reprezintă o formă condensată a energiei. La momentul de față, știința nu e capabilă să creeze materie din energie, abia face primii pași în domeniu. Faptul că oamenii au descoperit târziu atomii nu înseamnă că ei au apărut târziu. Dimpotrivă, ei au apărut destul de devreme, abia mai târziu au format molecule complexe, pe măsură ce apăreau atomi din ce în ce mai complecși.

          E explicabil să existe o tendință de agregare a materiei, iar atomii reprezintă primii pași în direcția asta.

          • Tot din gamma simplificarii (binarizarii):
            Care „latura”/trasatura/caracteristica/etc defineste mai bine infinitul? Spatiul? Timpul?
            Dar… daca exista o alta „latura”/trasatura/caracteristica/etc mai potrivita? (si inca n-a fost pusa-n analele stiintifice si cu atat mai putin in dictionare)
            Ca sa parez o replica ideologica… NU, nu incerc sa induc planul „metafizico-religioso-philosofic”. Incerc doar o dezvoltare a pragmatismului. Mea culpa daca-ncerc sa mobilizez energii (sac!) caracteristice revolutiei-industriale/renasterii.

            • Binarizarea este la baza a orice: to be or not to be, respectiv to have or not to have. Pentru atomul de hidrogen, cel mai simplu din univers, a avea sau a nu avea acel proton e o chestiune existențială :)

              În rest, poate exista orice latură imaginabilă, dar existența acelei laturi mai trebuie și confirmată. Altfel rămâne pură speculație. Cam asta-i.

            • Va f multumesc @Harald pt confirmarea necesitatii nuantarii (app de head-ul textului).
              Ca sa va „traduc”
              – la scara timpului perpetuu… viata atomului este insignifianta (inclusiv recordul mondial de,logevitate);
              – la scara spatiului nemarginit… pana si cel mai mare/intins imperiu al tuturor timpurilor (sac!) este o picatura intr-un ocean;
              Domnul Badici, fara sa se dea „filosof” (si nicidecum „crestin”) tocmai a propus o alta abordare. Dvs tomnai v-ati iesprimat apetenta si apartenenta pt/la categoria „multimii” celor care „judeca” in 2D. Sa fie primit. Amin.

            • @Ronald – ceea ce contează în realitate este omul. Individul și societatea în care trăiește el. Nu ”scara timpului perpetuu” și nu ”scara spațiului nemărginit”. Așa cum spunea Asimov, asta începe să semene a filozofie orientală: ceva care pare profund tocmai pentru că n-are niciun sens :)

            • Absolut de acord @Harald.
              Daca-mi permiti, as adauga binarizarii tale alte doua „laturi”: knowledge & superstition.
              Dintre cele doua doar supersitition detine monopolul 2d.
              Peace.

  11. Stimate,
    d-le Badici,
    1.Comunismul gorbaciovist sau ceausist a cazut din lipsa confruntarii dintre intreprinderi pe ,,piata socialista”, care sa actioneze pozitiv asupra preturilor si calitatii produselor.Ea impunea descentralizarea economica si transferul treptat a deciziei economice la întreprinderea de baza.Este vizibil ca economia functioneaza normal si cind întreprinderile sint proprietate de stat!
    2.Din 1848 de cind a fost ,,proclamat” (ca sistem de stat prin nationalizare), conceptul si instrumentele ,,administrarii de stat” a întreprinderilor nu puteau fi formulate, deoarece ,,revolutia industriala” era la inceput si întreprinderile de stat erau (aproape) inexistente.Lenin era dezorientat in mod absolut de inexistenta oricarei formulari practice, operationale asupra administrarii intreprinderii comuniste de catre Marx, iar apoi Stalin a gasit metoda ,,planificarii” ca forma a conducerii economiei de stat.
    3.Socialismul nu a fost un nou sistem economic, ci unul de stat, in care insa corifeii comunisti nu au inteles nevoia confruntarii intreprinderilor comuniste/socialiste pe piata, eliminind-o ca instrument economic.
    Daca Gorbaciov intelegea si aplica dupa 1985 acest lucru, azi traiam tot in socialism!
    4.Existenta simultana a economiei private si de stat, dovedeste ca nu proprietatea (privata sau de stat) sta la baza evolutiei pozitive a unei intreprinderi sau tari, ci masura in care se dezvolta INSTITUTIONAL formele de administrare rentabila si se utilizeaza mecanismle pietei in acest scop.
    5.Sigur ca o astfel de dezbatere nu o sa vedem pina generatia traitoare in comunism nu dispare pe ,,cale naturala”.Liberalismul politic exista fara liberalismul economic romanesc care inseamna lucrari teoretice si aplicate ca baza a unui progres economic si industrial inalt.Acesta este un paradox al Romaniei, care o tine in stagnare si saracie de 28 de ani si despre el nu vorbeste nimeni. La fel n-a vorbit nimeni pina in 1989 despre necesitatea pietei socialiste, drept conditie pentru viabilitatea sau nu a comunismului ca sistem economic. 6.Repulsia politica asupra comunismului exclude din start insasi curajul unei analize economice fundamentale asupra comunismului.Nu stiu daca putem vorbi de paradoxuri, dar ele exista, dar sint mai mult sau mai putin, tabuu-ri stiintifice si ideologice…

    • Dacă Gorbaciov ar fi înțeles necesitatea concurenței ( și implicit a pieței) nu am fi trăit în socialism, pentru că economia aia n-ar mai fi putut fi numită socialistă. Probabil că s-ar putea găsi analogii cu unele ideologii de dinainte de război, gen fascismul italian, dar nu mă pricep prea bine la astea. Pe de altă parte mi se pare evident că proprietatea de stat e sortită falimentului: câtă vreme afacerile sunt la cheremul politicienilor vă asigur că „natura va găsi o cale” ca să citez din Jurassic Park. Sunt ferm convins că dacă am pune într-un grafic nivelul corupției pe țări ( în eventualitatea că ar putea fi măsurat) și proporția proprietății de stat în total pe altul cele două grafice ar fi identice…. Dar bineînțeles există unele activități care pot intra la categoria „utilităților publice” a căror eficiență economică directă e îndoielnică dar care aduc beneficii indirecte care poate ar putea fi gestionate de stat mai bine. Sistemul pe care îl practicăm noi acum de exemplu e să privatizăm aceste activități și să acordăm o subvenție ( la trenuri de exemplu) ori, când e vorba de subvenții, iar apare problema celor care împart și nu dau din banii lor…. deci e de discutat…

    • Pă dracu!
      Yugoslavia /Tito a practicat acest „socialism” și a sfârsit în război civil 1992 pentru bani/budget, mai putin din motive etnice (Slovenia nu mai plătește pentru Kosovo).
      Ritmul de inovație e de găsit în lumea liberă capitalistă, mai putin în URSS (R. Feyman- fizician SUA – sovieticii au tinut prea mult secret- știnta, aplicarea nu a fuctionat). China deconectată de SUA va demonstra ce e „socialism” (la TV un chinez: fără CHIP american din import nu mai putem monta smartfone)?

      La radio DLF a fost o discuție pe tema „socialism”
      (Zur Aktualität von Karl Marx (5)
      „Das Kommunistische Manifest ist ein Loblied auf den Kapitalismus”
      Christian Lindner und Urs Marti-Brander im Gespräch mit Annette Riedel / Welches Verhältnis hätte Karl Marx zur FDP gehabt? Vielleicht gar kein so schlechtes. Zumindest habe sich Marx weniger für Verteilungsgerechtigkeit interessiert als für bürgerliche Freiheiten, so der Philosoph Urs Marti-Brander im Gespräch mit FDP-Chef Christian Lindner.
      Marx ist tot. Der Marxismus auch? Viele Wissenschaftler und Autoren beschäftigen sich neu mit dem Denken von Karl Marx, nicht nur, weil sich sein Geburtstag am 5. Mai zum 200. Mal jährt./
      Christian Lindner: Nein, das war nicht anders. Denn Karl Marx ist in der Praxis widerlegt, vielfach auch in der ökonomischen Theorie, aber er ist unverändert ja ein faszinierender Gelehrter, Denker, eine Projektionsfläche, vielleicht auch ein Nadelöhr zum Verständnis bestimmter historischer Entwicklungen und vielleicht auch gegenwärtiger Debatten. – Also: An Marx kommt man nicht vorbei.
      Christian Lindner: Sicherlich hatte er eine politische Mission, insbesondere dann auch mit Engels zusammen. Ein Stück großer politischer Literatur ist das Manifest der Kommunistischen Partei mit Formulierungen, dass alles Stehende und Ständische verdampft, wie ich jetzt sofort erinnere, und das hohe Tempo, mit dem das Kapital auf der Welt mobilisiert, Produktivkräfte entfesselt – all das beschreibt er ja in einer wunderbar prosaischen Sprache. Deshalb habe ich das in jüngeren Jahren auch gerne gelesen.

      Nur bestimmte Grundannahmen und auch historische Vermutungen, vorweggenommene Entwicklungen sind eben so nicht eingetroffen.
      Urs Marti-Brander: Da muss ich jetzt ein bisschen chronologisch zurückgehen. Das beginnt ja eigentlich beim englischen Philosophen John Locke. John Locke hat gesagt, dass Recht auf Eigentum ein Menschenrecht ist. Und dann wollte er das begründen. Und dann hat er gesagt: Wenn ich einen Apfel auflese, dann habe ich gearbeitet. Und mit dieser Arbeit habe ich mir das als Eigentum verdient. – Das ist richtig. Das sieht Marx genauso.
      Dann fügt Locke aber hinzu: Oder ich habe meinen Knecht arbeiten lassen, also habe ich gearbeitet. – Und das ist nicht richtig. Da würde Marx widersprechen.
      … / …. am lăsat pe sluga mea să munceasă, deci am muncit eu. Marx ar spune NU).

      Problema socialiștilor e faptul că se termină banii altora (capitaliștilor/ contribualilor). M. Tatcher. Simplu formulat?
      E. Macron vrea azi „budget” ZE (datorii de stat noi, bani noi) suplimentar. Vom vedea.

  12. D-l Munteanu a scris cea mai grasa gluma pe care am auzit-o de la integrarea in UE!Plata grasa primita de d-l Badici de la Contributors e ceva de care de mult n-am mai ris singur ca acum.Poate imparte cu mine banii, pentru comentarii.Ce ziceti d-le Badici?

  13. Cel mai usor e sa fugi de alegeri, sa fugi de raspunderi: in zona gri. Nu tin cu Steaua, dar nu tin cu Dinamo (nu stiu care mai sunt echipele in fotbal azi, acum 30 de ani astea erau), nu sunt socialist si nu sunt liberal, nu sunt crestin si nu sunt ateu. Eu fug, ma feresc, evit. Sunt o naluca.

    Asta e impresia data de articol. Da, exista nuante in o gramada de situatii, dar in unele cazuri nu exista si nu trebuie sa existe, ambiguitatea cu timpul naste monstri. Dupa cum spunea un procuror intr-un proces penal acum cateva saptamani: „nu este vorba de un fals, ci de o interpretare personala a situatiei facuta in scris”. Situatia respectiva era de genul „era zi sau noapte” si raspunsul era de genul „in miezul zilei”, in nici un caz la limita intre ele. Dar cu asemenea ambiguitati nu mai exista fals, nu mai exista culpa, nu mai exista pedeapsa. E o intepretare subiectiva a oricarei situatii. E scuza omului molusca, fara coloana vertebrala.

    • Bun, țin cu Steaua, dar ce fac când Gigi îl plătește pe arbitru și ăsta dă un penalty împotriva lui Dinamo pe degeaba? Nu e vorba de fuga de alegeri ( cel puțin nu asta am vrut eu să se înțeleagă, dacă n-a ieșit destul de bine asta e, răul e făcut) ci de faptul că în general alegerile sunt mai complexe de atât. Sigur, uneori sunt cazuri evidente când ni se spune verde în față că albul e negru, chiar acum avem un domn de la Teleorman care cu asta se îndeletnicește și vă înțeleg atitudinea; problema e că nu îi poți blama nici pe dinamoviști că sunt dinamoviști, trebuie să accepți că au și ei motivele lor, nu? ( când am venit din Craiova în București nici nu știam că pot exista asemenea oameni, orice om normal trebuia să țină cu „Știința” :) ) . Trebuie cumva să asumăm că viața e complexă și să acordăm un credit și celor care fac cealaltă alegere ( nu să fugim de alegerile noastre) , din punctul ăsta de vedere exemplul cu fotbalul e perfect, pentru că nu implică o valorizare morală ( m-am născut în Dolj, deci țin cu Craiova, puteam să mă nasc pe strada Ștefan cel Mare și altfel s-ar fi scris istoria). Chiar acum când vorbim, steliștii trebuie să facă o alegere complexă: să țină cu echipa lui Becali sau cu cea a generalilor MapN. Greu pentru ei, nu? :) La noi a fost mai ușor, că Mititelu n-a reușit să refacă echipa, pentru că am avut și la Craiova același conflict, acum Craiova e echipa Primăriei…. ( nici eu nu prea mai urmăresc fotbalul, dar mai am prieteni care mă țin la curent…)

  14. Intradevar, era vorba de ,,economie socialista de piata”, iar in 1987 am facut ,,oferta” unui astfel de proiect economic, catre Ceausescu.Omul era insa nu doar batrin ci incapabil intelectual.
    O buna parte din economia franceza este de stat si ,,merge” bine.
    Sigur ca nu este aici locul unei dispute ideologice…

  15. Societatea de azi are prea multe astfel de conflicte binare

    Binarizarea (licenta literara) conflictelor (mai pe-ntelesul horrodocsilor: simplificarea in alb vs negru) tine de rudimentizarea (alta licenta literara) educatiei. Colorizarea (inc-o licenta literara) imaginatiei (implicit a aspiratiilor) este un atribut al inteligentei. Parca-n ciuda tuturor argumentelor de tip catitatea de inteligenta a ramas constanta doar oamenii s-au inmultit, rumunii si rumuncele desi se-mputineaza pare ca media inteligentei lor scade exponential.

    Religia (n-are ce cauta) in scoli. (punct).
    Probabil ca din pura coincidenta rumunii si rumuncele care chiar au insemnat ceva pt rumunia au un trasatura cumna: si-au definitivat/dezvoltat pregatirea umano-profesionala oriunde altundeva decat in bese-aricile care impuneau ceasolvul. Sau care, mai nou, iti impune sa crezi in faultul logic si istoric al „victoriilor” impotriva turcilor.

    Banii reprezinta tot o forma de religie. In „traducere” pt horrordocsi: banul este chip cioplit. Cauza se regaseste in abandonul principiilor Bretton-Woods.

    (ne)vrand societatea de astazi evolueaza. Dar va fi mai inapoiata decat societatea de maine (tomorrow’s just your future yesterday). Care de asemenea va fi depasita de catre … ca sa spui ca ceva depaseste altceva inseamna ca deja ai un set de repere categorice si de necontestat. Nici de catre horrodocsi si musulmani ancorati (prin „educatie”) in evul mediu… dar nici de catre illuminaties care se-nchina la „farfurii-sburatuare”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro