marți, decembrie 1, 2020

O agendă realistă a laicilor în chestiunea reformării instituţiilor

Un comentator la ultimul articol de pe Contributors observă că subsemantul şi alţi comentatori “ignoră, sau nu văd elefantii din ierarhia BOR. Ierarhia BOR [se susţine] a fost si este cladită cu fosti informatori,cu colaboratori, cu ofiţeri acoperiţi ai fostei securităţii, ai dictaturii comuniste.” În acest text conturez o abordare care poate uni benefic opinia publică în chestiune ridicată, care urmărea să genereze discordie. Pentru a deturna de la conflict la armonie comentariul respectiv folosesc separarea dintre raţionalitatea personală, a laicilor, şi cea instituţioanală, de stat.

Una dintre calităţile obligatorii pentru orice creştin este inteligenţa şi, asociat acesteia, realismul. Este un truism că în comentariul de mai sus se poate înlocui BOR cu orice altă instituţie a României: Parlamentul, Guvernul, Armata, Poliţia, Universităţile, CNSAS, toate instituţiile statului. Nu a existat nici o instituţie din România după 1989 care să fie populată cu oameni care să nu fi trăit în România înainte de 1989 şi care să nu fie controlată strâns de elita comunistă care a preluat puterea. Întrebarea ridicată aşadar este una generală. Situaţia are două cauze:

  • Elitele comuniste sunt cele care au asigurat continuitatea statului în propriul lor interes, aşa cum făcuseră şi în regimul ceauşist.
  • Elitele altor state sunt cele care au validat elitele comuniste prin cooperarea cu cei puternici, cu cei care aveau controlul statului, adică cu elitele comuniste.

Nici una dintre aceste cauze nu putea fi controlată de cetăţenii obişnuiţi. Orice cetăţean ar fi dorit altceva în ţara lui ar fi avut soarta celor din piaţa Universităţii, fiind puşi la punct sau lichidaţi cu acceptul tacit al statelor care cooperau cu România, în pofida declaraţiilor publice ale unor personaje de rang mic din acestea pentru linişterea propriei lor opinii publice. Orice stat discută numai cu cei puternici din alt stat, în special atunci când sunt în acelaşi bloc economic şi politic. Odată România intrată în NATO pretenţia de a schimba ceva din această situaţie de dominare de către foştii oameni ai comuniştilor este nu doar ridicolă, donquijotescă, ci periculoasă, putând fi percepută ca o subminare a instituţiilor macro din alianţele României. Luptând împotriva ofiţerilor acoperiţi deveniţi pro-occidentali devii un idiot util al Rusiei, Chinei şi Iranului. Tocmai o astfel de situaţia a încercat să genereze comentatorul respectiv ca parte dintr-o tactică mai largă în războiul hibrid.

Trebuie spus că cele de mai sus nu afectează cu nimic superioritatea obiectivă a lumii libere, ataşamentul românilor faţă de ea. Ataşamentul nu înseamnă o idealizare, ci o acceptare aşa cum este celălalt. Dovada cea mai clară că există o recunoaştere a valorii lumii libere este că milioane de români nu au emigrat în Chian, Iran sau Rusia, ci în lumea liberă.

Ceea ce cred că poate uni benefic opinia publică, cetăţenii rămaşi în România, este acceptarea situaţiei de fapt ca un dat inevitabil şi urmărirea unor obiective punctuale fezabile cum sunt:

  • Instituţiile să furnizeze servicii de calitate cetăţenilor pentru banii pe care îi iau de la contribuabili persoane fizice şi private. Nu e nevoie de nici o referire la comunism pentru a susţine asta, se invocă modul de funcţionare al democraţiei liberale, drepturi constituţionale, etc. Democraţia liberală şi instituţiile ei trebuie apărate cu orice preţ.
  • Instituţiile să fie deschise unei circulaţii a elitelor, fără monopolizarea accesului la poziţii de către reprezentanţii sau descendenţii familiali ai elitei comuniste. Nu e nevoie de nici o referire la comunsm pentru a susţine asta, se invocă principiile meritocratice, a competiţiei libere, ale egalităţii de şanse, etc. Semnalele discrete sau intimidările că e ridicolă invocarea unor astfel de principii pot fi ignorate, ele nu au nici o bază legală, sunt doar încercări de a încetini reforma inevitabilă a statului şi consolidarea democraţiei liberale.
  • Instituţiile să fie loiale ţărilor lumii libere, UE şi NATO. Nu e nevoie de nici o referire la comunism pentru a susţine asta, se invocă tratatele şi parteneriatele strategice existente. A pretinde ca cetăţean asta e o modalitate indirectă de a influenţa compoziţia instituţiilor chiar şi în condiţiile unei absenţe a circulaţiei elitelor, în starea actuală dominată de elitele descendente din comunism. Standardele lumii libere filtrează de la sine până la un nivel rezonabil impostura, lăcomia, corupţia, specifice elitei comuniste iniţiale şi ţărilor autoritariste care vor să încetinească reforma statului pentru a avea parteneri de dialog care să agreeze sistemul lor politic.
  • Cazurile documentabile de comportament instituţional inadecvat al unor persoane din actuala elită, din BOR sau din oricare altă instituţie, pot fi abordate unul câte unul, fără referire la grup în general, şi invocând reguli ale jocului în uz. Şansele de a elimina persoane din sistem sunt nule, există o reţea strânsă şi susţinută din exterior ca partener de dialog, consolidată geopolitic, dar se pot regla unele comportamente excesive în acest fel. Pentru succes e nevoie de asumare publică a demersurilor şi de reţele de cetăţeni, cum au fost cele din protestele civice din anii trecuţi.

O agendă realistă ca cea de mai sus poate uni toţi cetăţenii României. Dincolo de ea se află planul personal, unde dimensiunea morală devine relevantă (în raţiunea de stat dimensiunea morală e relevantă doar ca instrument de propagandă). Pe plan personal pentru un laic ce e de făcut se ştie de mii de ani: să nu judece, să îşi ceară iertare pentru ce a greşit şi să ierte când i se cere iertare. Situaţia BOR este, dintre toate instituţiile, cea mai fericită, pentru că liderul la vârf este Hristos. Ceva mai dificil este cu celelalte, dar sunt optimist.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. „Una dintre calităţile obligatorii pentru orice creştin este inteligenţa.” Oare? „Fericiți cei săraci cu duhul.”

    • Interpretarea „săraci cu duhul” = „proști” (lipsiți de inteligență) e cea mai facilă, dar nu este cea mai luată în considerare de teologi.
      Am găsit două interpretări care mi-au plăcut, din păcate e mult timp de când le-am întâlnit, așa că memoria s-ar putea să-mi njoace feste, de aceea nu voi intra în amănunte, ci voi rezuma cât pot:
      – cea mai recentă (pentru mine) – a lui Andrei Pleșu (în Parabolele lui Iisus.Adevărul ca poveste) – a fi sărac cu duhul înseamnă să nu fii stăpânit de bogăția pe care o deții, să nu fii sclavul banilor, să poți renunța cu inima ușoară la averea lumească în favoarea celei spirituale;
      – una mai veche, din vremea studenției în Iași, când Mitropolia Moldovei și Sucevei organiza, în fiecare vineri din Postul Mare, la Casa de Cultură a Studenților, conferințe susținute de teologi „la modă” – nu mai știu cui aparține, dar „sărăcia cu duhul” era intrepretată drept „sărăcie în păcate a conștiinței”.

      Nu știu care dintre cele două e cea corectă (poate există altă interpretare, mai aproape de adevărul biblic), dar sunt convinsă că prostia – în definiția ei primară – nu poate fi pe placul Domnului, pentru că prostia e de cele mai multe ori trufașă, agresivă, vătămătoare

  2. Scrierea de fata, ne prezinta o imagine aflata undeva in sufletul si mintea textierului , probabil ca adevar , ca perceptie personala(in multe alte scrieri ,ale altor autori , se ghiceste printre rinduri provocarea si nu parerea atasata sufletului ). Cuvintele scrise de autor , curajos prezentate(sau asa imi apar doar mie , in textul de fata, pot arata doar o parte a celor intimplate noua in acesti ultimi aproape 31 de ani ). Cele doua enunturi aduse in discutie , pot capata si o forma interogativa , dar probabil perceptia colectiva a natiei le asimileaza cu adevarul .
    – Elitele comuniste sunt cele care au asigurat continuitatea statului în propriul lor interes, aşa cum făcuseră şi în regimul ceauşist.-
    – Elitele altor state sunt cele care au validat elitele comuniste prin cooperarea cu cei puternici, cu cei care aveau controlul statului, adică cu elitele comuniste.-
    In fapt ,momentul de gratie – 1989- ne-a adus in fata dezmembrarea URSS. Economic acel gigant s-a prabusit si comunismul (ca definitie a statelor estice )a disparut . Asa cum ne spune si textul, conducerea Romaniei a fost preluata de esalonul doi al partidului comunist in frunte cu primul presedinte numit democratic . Occidentul avea in fata citeva alternative . Fie se multumea cu reintregirea Germaniei si lasa restul statelor foste comuniste intr-o zona gri , fie avansa intr-o intelegere de moment ce cuprindea si Rusia ca parte al unui viitor capitalist comun , ceea ce s a si incercat la inceputuri . Curind tarile capitaliste au inteles nevoia de integrare euroatlantica a estului fost comunist, masura sustinuta si de popoarele ce pina mai ieri apartineau de facto URSS si lagarului socialist . Primul pas a fost cel militar ca apartenenta la NATO si apoi cel de uniune cu deja numita UE. Apropierea Occidentului de Rusia militar si politic(in ciuda unor promisiuni initiale ) au determinat deslipirea si izolarea Rusiei de Europa , actiune care a produs nevoia de un spatiu suplimentar de demarcare a Rusiei de restul deja occidental(ceea ce s-a si intimplat ) . Daca ne intoarcem in Romania si probabil asa au stat lucrurile mai peste tot , nomenclatura invizibila , fosta ceausista, cu toate structurile de forta si de baza ale statului , au trecut si militar si politic in barca nord atlantismului . Din acel moment, daca putem privi situatia cu ochii mintii din acele vremuri , normalitatea era ca tarile capitaliste sa se poata sprijini , in efortul urias ce a urmat, de cei care erau conducatorii de drept ai tarii(nici nu aveau cum sa faca altfel , nu le permitea nici legislatia interioara UE, nici modelului lor democratic de functionare ).Modalitatea prin care noua conducere aleasa de catre popor a dorit sa parcurga aceasta etapa de istorie a natiei poate fi evident discutata ca si masurile contrare ce poate ar fi trebuit luate atunci . O prima masura benefica a fost acceptarea modalitatii de plata integrala a apartamentelor locuite si neachitate integral de cetateni , cu sume ce reprezentau diferenta baneasca de pina la suma finala , fapt ce a facut sa avem si acum o natie ,de aproximativ 80 %, formata din proprietari . Daca ne amintim citeva momente principale sa spunem doar : privatizarile si modelele economico legislative prin care au fost facute aceste privatizari ,unele prin vinzarea – cu un dolar – a unor active (a fost la un moment dat o moda ), altele ce au permis dezmembrarea si vinzarea la fiare vechi ale unor fabrici , altele ce au fost atribuite clientelar si fara licitatii , s.a.m.d. Dar nimic ,din toate acestea , nu ar fi fost posibil de facut daca nu intervenea returnarea prin lege a asa numitelor parti sociale , practic actiuni ale salariatiilor la locul de munca , bani ce au fost opriti din salariu cetatenilor ani buni de catre partidul comunist si care erau transcrisi intr-un mini carnetel ce purta stampila intreprinderii ) . Efortul financiar guvernamental a fost imens raportat la acele vremuri si imediat paritatea leu – dolar a crescut si leul s-a prabusit ca valoare . De aici incolo totul a fost posibil si acum suntem in situatia prezentata in text . Despre masurile ce ar putea fi luate in viitor se pot spune multe , dar (mereu e cite un dar )fara o legislatie de tip occidental totul este zadarnic .Constitutia Romaniei si modul ei de prezentare (stim cu totii cine este creatorul constitutiei ) face posibila trecerea tarii , functie de interesele de moment ale conducatorilor ei sau a natiei , dealtfel alesi democratic (se pare ca nu este suficient ) intr-o alta forma de conducere statala(sau poate este doar o intelegere personala nu neaparat un adevar ) . Sutele de ani de existenta, sub diferite stapiniri , ne-au invatat sa concepem totul ca un puzle oricind adaptabil nevoilor de moment sau al unor interese de moment . Juristi exceptionali , greu de combatut , modifica legal (la cerere exprimata ca forma de contradictie politica ) )multe din textele juridice valabile pina mai ieri .Exista insa aceasta noua sansa de modernizare numita de mine – Europa in vremea coronavirusului- . Mai toate tarile componente UE vor fi obligate sa faca mari imprumuturi bancare de la FMI , BED si se vor aloca mari sume de bani din bugetul UE. (totul cu control privind modalitatea de cheltuire a banilor ). Sa nu ne imaginam ca acesti bani vor fi dati degeaba sau doar pentru vreo dobinda in viitor (nu ca nu ar fi important),.accesul la aceste sume va avea si un cost politic , iar de la acest cost politic inainte totul modifica ceea ce stiam pina acum . Curind o sa aflam care sunt aceste costuri .

  3. Dar mai avem cu adevarat elite, caci se vede acum nu exista, decat foarte putin care nu se implica in politica, trebuie cautate prin alte tari unde au emigrat, multi dupa 1990. Partidele au avut nevoie de pseudoelite, care sa le serveasca interesele si imaginea. BOR, ca institutie religioasa, slujeste pe Hristos, problema este cum o face, si pentru cine si cu cine. Abia, dupa schimbari in profunzime in educatie si invatamantul de toate gradele si prifilurile se va putea vorbi de o noua generatie de elite.

  4. Hai să discutăm soluții mai concrete: în România e neapărată nevoie de un partid creștin-democrat, am mai scris în urmă cu câțiva ani pe tema asta. Sigur că toate instituțiile vechi au fost inflitrate de securiști la toate nivelele, așa că BOR nu avea cum să facă excepție. Dar activitatea politică este desfățurată de către partide, nu de către BOR, iar serviciilor secrete nu are trebui să le fie permise niciun fel de activități politice.

    În principiu nu ne grăbim nicăieri, alegerile parlamentare din toamnă au un rezultat cât se poate de previzibil. Dar pentru alegerile din 2024 e destul timp să existe un partid creștin-democrat, deci ar cam fi momentul ca lucrurile să meargă în direcția asta. Excluzând orice membri ai serviciilor secrete, spre deosebire de partidele existente în prezent. Politica nu se face cu servicii secrete decât în România și în Rusia, asta e principala problemă.

  5. De acord că este un truism ceea ce menționați, însă pare să vă scape o diferență fundamentală între restul instituțiilor pe care le enumerați, și BOR: Spre deosebire de acestea, Biserica Ortodoxă Română își revendică AUTORITATE MORALĂ, dincolo de echivocările citatului „realism” și dincolo de domeniul temporal. Din acest punct de vedere este perfect normal ca orice creştin care dispune de susmenționata inteligenţă să pună la îndoială probitatea BOR.

  6. Nici nu știu cum să-i zic. Realism? Împăcarea cu soarta? Știu că „elitele” de care spuneți, au luat puterea, firav, în 1945, iar în 1947 deja o aveau deplin. Raportat la cei 30 de ani de la Revoluție, e un termen infim, timp în care schimbarea a fost uriașă(cea din 47). Că au avut argument o nouă religie. Că au avut ca unic merit/sprijin forța brută a sovietelor și apoi a Secu. Pe parcurs, au făcut, desigur, credincioși. Nu puțini.
    E însă, o discuție de la care merită pornit, de la acțiunea aproape 0(așa cum par a fi cele enunțate de dvs), până la rezultatul final, pe care naivii din zorii Revoluției îl visau ca și îndeplinit.

  7. Domnule Iordache.

    Mi se pare mie sau încerecați să relativizați BOR la nivelul celorlalte instituții din România? Din câte constat nici un creștin ortodox poporean nu l-a botat pe patriarh sau alți ierarhi. Oricine altcineva în orice fel de altă organizație ori e votat, ori e numit de vreo instituție al cărui șef e votat pe undeva.

    Or BOR e un stat în stat, și în mlaștina moștenită din vremea comunismului se vede corupție nepedepsită la nivel foarte înalt în biserică. Însă nu există chiar lipsă totală de pedeapsă. Potrivit barometrelor de opinie, încrederea populației în BOR scade de la an la an, acum se află la puțin peste 50% și peste alți câțiva ani BOR va deveni irelevantă și va incepe a se prăbuși sub propria greutate. La vremea respectivă probabil se va pune drastic problema în ce măsură statul trebuie să se mai implice material în viața cultelor. Ceea ce nu se vede este reacția creștinilor la abuzurile bisericii, printr-o mentalitate de turmă. Cînd a fost ultima demonstrație la adresa luxului afișat de cler sau împotriva diverșilor ierarhi dovediți turnători de securitate (cum e episcopul de Suceava, Pimen), sau acuzați de diverse acte de corupție, acoperite de biserică cu autoritățile civile închizând ochii?

    Prăbușirea asta însă cade într-un context global, în care civilizațiile vestice își perd credința într-o religie organizată. Cauzele sunt diverse, începând cu abuzurile sexuale sau fizice de decenii ale preoților catolici, corupția din biserica catolică la nivel înalt și din megabisericile protestante care iese la suprafață zilele astea, din militantismul islamic care se vede și cu ochiul liber cât de nociv este.

    Un recent studiu Pew in SUA arată că populația creștină în SUA scade accelerat, creștinismul pierzând 12% din credincioși în doar 10 ani. 26% din populația SUA deja nu mai aparține unei religii organizate. Asta nu înseamnă că sunt atei, ci faptul că și-au pierdut încrederea în marile religii tradiționale.

    https://www.pewforum.org/2019/10/17/in-u-s-decline-of-christianity-continues-at-rapid-pace/

    La rata de descreștere arătată, peste alți 10-15 ani populația SUA nu va mai fi creștină în majoritate. E interesant de văzut care este impactul asupra sentimentului religios de către politicile sociale ultra-conservative promovate în SUA de către diverse organizații de dreaptă. Cred că inițiativele respective dezintegrează și mai mult apartenența la un cult creștin, însă e greu de spus fără un studiu sociologic adecvat. Ceea ce unii sociologi consideră în SUA este că nu avem de a face cu un conflict tradițional dreapta stânga, ci mai mult cu unul identitar, în esență un război cultural.

    • Citeam astazi Nietzsche – Asa grait-a Zarathustra

      „Ah! Ever are there but few of those whose hearts have persistent courage and exuberance; and in such remaineth also the spirit patient. The rest, however, are COWARDLY.

      The rest: these are always the great majority, the common-place, the superfluous, the far-too many—those all are cowardly!—

      Him who is of my type, will also the experiences of my type meet on the way: so that his first companions must be corpses and buffoons.

      His second companions, however—they will call themselves his BELIEVERS,—will be a living host, with much love, much folly, much unbearded veneration.

      To those believers shall he who is of my type among men not bind his heart; in those spring-times and many-hued meadows shall he not believe, who knoweth the fickly faint-hearted human species!

      COULD they do otherwise, then would they also WILL otherwise. The half-and-half spoil every whole. That leaves become withered,—what is there to lament about that!

      Let them go and fall away, O Zarathustra, and do not lament! Better even to blow amongst them with rustling winds,—

      —Blow amongst those leaves, O Zarathustra, that everything WITHERED may run away from thee the faster!—

  8. Poate la remarca privind rămânerea validă a unor afirmații la schimbarea unor instituții să fi detaliat cu privire la eventuala schimbare (și) a unor ani : 1989 | 1945 | 1940 | 1848

  9. De acord cu majoriatea punctelor de vedere din acest articol. Instotutiile nu pot fi mai bune deact cetatenii care le cladesc. Vremea cand un rege se crestina si aducea la civilizatie cu forta un popor venit din Asia a cam trecut. Si cea a despotismului luminat, tip Iosif al II-lea care spunea: totul pentru popor, nimic prin popor.
    Astazi institutiile se sustin sau se prabusesc de jos in sus.
    Din pacate autorul a stricat un articol bun aducand in discutie Iranul, tara care nu joaca nici un rol in dezbaterile din Romania. Iranul nu proiecteaza nici un minim din ideologia sa in Romania si chiar de-ar face-o impactul ar fi zero. Pentru romani Iranul nu exista, este o putere regionala in Orientul Mijlociu si atat. Nu avem interese majore in zona si daca am avut candva un minim le-am pierdut definitiv. Daca autorul voia sa fie obiectiv trebui sa adauge si Arabia Saudita, tara cu o proiectie ideologica mai periculoasa decat Iranul.

    • există un reflex tipic al marxiștilor franco-germani: la cea mai mică mențiune critică despre Iran, încep imediat vaiete de jale: ”da, da’ Arabia Saudiiităăăă ….”

      • Esenta comentariului meu era ca Iranul n-ar nimic de-a face cu Romania si invers. Speram sa ma contraziceti, dar vad ca nu aveti argumente si ca de obicei va refugiati in atacuri asupra psedo marxistilor franco-germani.
        Un simplu fapt ar trebui sa va puna pe ganduri: pana una alta nici unul din cei care au participat la atacul din 11/09/2001 nu-au fost iranieni, majoritatea erau sauditi. Tot saudit era si Osama bin Laden.
        Din cand in cand mai veniti si cu ceva fapte concrete nu doar propaganda anti UE de pe Fox News.

        PS
        Ma asteptam ca domnul Iordache sa-si apere textul, este de obicei lipsit de aroganta multor autori de pe Contributors.

        • @Cinicul – Iranul face mereu echipă cu Rusia, China, Franța și Germania. Iranul are milițiile șiite Hezbollah desfășurate prin toate țările adiacente (Siria, Liban, Irak, Yemen). În Yemen, de exemplu, e pur și simplu un răîzboi prin proxy între Iran și Arabia Saudită, iar țările vest-europene sunt de partea Iranului, business as usual.

          Ce treabă atentatele de la 11 septembrie cu subiectul articolului?! Vă spun eu ce treabă au: ”da, da’ Arabia Saudiiităăăă ….”

  10. „Situaţia BOR este, dintre toate instituţiile, cea mai fericită, pentru că liderul la vârf este Hristos.”

    Complet off topic, dar sper că vă va amuza așa cum m-a amuzat și pe mine cu vreo 16 ani în urmă:
    Mă aflam în mașina unei preotese de țară, mamă-eroină (după vechile standarde, referitoare la numărul copiilor proprii), care se descărca de necazurile născute din împletirea vieții profesioanale cu cea personală (o soție de preot este ca o „primă doamnă”, de prestația ei, de cât de mult îi apreciază episcopul ținutului talentele culinare etalate la diverse sfințiri depinde cariera soțului). Femeia era exasperată de faptul că părintele (deloc sclavul banului, un om bun la suflet dar prea comod și cu păcate „lumești” – din cele pe care au încercat zadarnic să le stârpească, din vremi precreștine, unii cârmuitori ai acestor meleaguri) o stresa la locul de muncă de câte ori avea probleme cu „mlădițele” proprii (diviziunea muncii era ca, în zilele lucrătoare, el să asigure babbysitting-ul). o suna, o scotea de la ore și îi cerea să vină urgent acasă – „vezi de handicapații ăia și îți neglijezi copiii!” (femeia lucra într-un sat cu multe familii… să le spunem defavorizate, care nu era în parohia părintelui). Degeaba îi explica femeia că are o datorie față de acei copii, un program de lucru, un șef (director de școală). Până la urmă a conchis cu năduf: „Ce să înțeleagă el? Ei au un singur șef – și pe ăla l-au răstignit!”

  11. Acum a aparut in discutie problema de educatie sanitara si sexuala a tinerilor, la care BOR se impotriveste. Acum de ce baga religia in treaba statului?!. Cu mai multi ani in urma cu studentii am abordat problema prostitutiei pe glob, la un seminar. Majoritatea erau de acord cu legalizarea acestui fenomen. La noi, biserica s-a opus, dar moral nu a facut nimic ca tinere de 14-17 ani sa devina mame, fara sa mai termine scoala si prea multe boli cu transmitere sexuala, pentru care clericii nu dau tratamente .

    • @Aristotel – din ce se poate vedea în școlile din UK, educația sexuală în școli e folosită ca pretext pentru a le trezi copiilor mult prea devreme interesul pentru sexualitate în general și interesul pentru homosexualitate în mod particular. Sub pretextul înălțător al educației sexuale, în UK se face propagandă neomarxistă la cel mai josnic nivel.

      În urmă cu câțiva ani, David Cameron a ajuns să-și ceară public scuze pentru că 11 ani mai devreme votase pentru păstrarea Section 21, o secțiune din regulament care interzicea propaganda homosexuală în școli. Între timp a fost abrogată, propaganda homoxsexuală e acum legală în școlile din UK. Deci cam așa merg lucrurile, când neomarxiștii ajung să dicteze agenda societății, așa că BOR are dreptate să se opună.

      N-ați lămurit problema cu multiplele dvs biografii: acum v-ați ocupat și de studiul prostituției, pe lângă relația cu diverse culte religioase și predarea geografiei economice timp de 40 de ani?

      Cea mai bună abordare în privința prostituției pare să fie în UK, de data asta: o femeie se poate prostitua, dacă așa dorește ea, dar nimeni altcineva nu poate câștiga bani din asta, deci bordelurile și proxenetismul sunt ilegale. Chiar vi se pare moral ca statul să câștige bani din taxe asupra serviciilor sexuale, cum se întâmplă în unele landuri din Germania?

      Legalizarea prostituției înseamnă legalizarea de facto a proxenetismului, adică niște interlopi ajungă să trăiască legal din serviciile sexuale prestate de ”fetele” lor.

      • Ca activitate profesionala, am avut cercetare si invatamant superior, cu probleme economice globale. Aici, ca istorie a economiei si a societatii, culturii, diferitele culte si au pus amprenta asupra evolutiei si dezvoltarii. Influenta protestantilor si catolicilor a fost de o factura, a ortodocsilor de alta, a budismului, hinduismului o alta, la fel si pentru musulmani. De multe ori privim nu mai o latura a problemei, care ne convine, dar trebuie privite de ambele parti, iar adevarul se va afla mereu undeva la mijloc. Daca exista fenomenul legalizat si pus la punct, nu s-ar fi intamplat crimele de la Caracal.
        .

        • @Aristotel – in Bavaria, prostitutia e ilegala. Sunt acolo crime ca la Caracal? In Hamburg, cam doua treimi din prostituate au ajuns acolo impotriva vointei lor, dar s-au impacat ulterior cu soarta. Multe vin tocmai locuri gen Caracal, chiar daca din Rusia sau Ucraina. Problema e ca nu sunt niciodata destule prostituate ieftine, de asta sunt „recrutate” ca la Caracal. Asta e partea pe care s-ar cuveni sa o intelegeti.

          Cu prostitutia legalizata, de 10 ori mai multi proxeneti vor decide sa traiasca din asta. Eu folosesc un test simplu de buna credinta: cine propune legalizarea prostitutiei, sa spuna sincer daca ar vrea s-o intalneasca pe fiica-sa intr-un bordel. Ca de agenti de influenta preocupati sa distruga societatea asezata, e plina lumea.

          • Domnule Harald, ce este in Germania este treaba guvernului de acolo. Apoi nu agreez judecatile ieftine. Daca ar exista o legislatie bine pusa la punct, si un sistem organizat si controlat medical si fiscal, atunci nu s-ar mai face trafic de persoane si nici nu ar prolifera la fiecare colt de strada proxenetii si nici femeile care practica una din cele mai vechi meserii ale lumii nu ar mai pleca oriunde si oricum. Exact ca la contrabanda si traficul de orice alte produse, cele mai cunoscute fiind cele de tigari. Dar cati doresc acest lucru cu adevarat, si ar trebui data la o parte ipocrizia celor care nu recunosc statutul acestor femei, fara asigurari de pensie si medicale, si care traiesc de azi pe maine. Daca doresc sa practice aceasta meserie, sa o faca in asa fel ca atunci cand nu o mai pot face sa aibe un minim venit si sa nu ajunga la groapa comuna a oraselor. Despre ce vorbim!

            • @Aristotel – despre agendă neomarxistă, despre asta vorbim. Prostituție legalizată, educație homosexuală în școli, obstrucționarea acivităților religioase ale BOR, cam asta e agenda pe care o promovați pe-aici.

              Ce exemplu de ”legislație bine pusă la punct” aveți în România, ca să susțineți că se poate face și în domeniul prostituției? În realitate, niște funcționari publici vor beneficia de servicii sexuale gratuite, ca să emită hârtiile necesare, exact cum în prezent iau șpagă pentru a emite hârtiile necesare.

  12. Pentru cei care nu au observat deja, aş vrea să precizez că am construit acest mic text ca pe unul de contrapropagandă, pornind de la provocarea unui trol la un articol anterior. Din ce am observat în presa românească proocidentală, pe care am luat-o ca model pentru că sunt în meserie, valoarea unui astfel de text se judecă după efectele ei pozitive în atenuarea faliilor sociale şi în mobilizarea oamenilor pentru susţinerea valorilor în care cred şi eu, ale lumii libere. Care sunt aliaţii noştri e clar, prietenii aliaţilor noştri sunt prietenii noştri, iar adversarii lor sunt şi ai noştri, e în afara logicii unui astfel de text să vii cu subtilităţi prea mari. Unii sunt de-o parte, alţii de cealaltă. Nu e un text de analiză geopolitică, de care nici nu m-aş apuca, fiind în afara domeniului meu de competenţă (sunt câţiva domni pe platforma Adevărul care furnizează analize care mi se par interesante de acest fel).

    V.I.

    • De ce cineva care spune ca „subsemantul [dvs] şi alţi comentatori “ignoră, sau nu văd elefantii din ierarhia BOR. Ierarhia BOR [se susţine] a fost si este cladită cu fosti informatori,cu colaboratori, cu ofiţeri acoperiţi ai fostei securităţii, ai dictaturii comuniste.”” e un trol?

      Si partea cu „[…] un idiot util al Rusiei, Chinei şi Iranului. Tocmai o astfel de situaţia a încercat să genereze comentatorul respectiv ca parte dintr-o tactică mai largă în războiul hibrid.”

      Eu zic ca omul a spus un adevar, nu e nici trol , nici idiot util si nu face nici un razboi hibrid.
      Acei „elefanti” exista, sunt „fosti informatori, colaboratori, ofiţeri acoperiţi ai fostei securităţii, ai dictaturii comuniste” dovediti unii dintre ei, iar faptul ca dvs si unii dintre colegii dvs ignorati acest lucru, este si asta un adevar, indiferent de scuza gasita.

      Ca incercati sa sustineti „taci ca altfel esti idiot util” nu va face cinste. Dai in mine, dai in fabrici si uzine. Ghici cine are mentalitate de comunist? Adevarul trebuie spus, nu bagat sub pres si nici cei care il spun nu trebuie tratati de „idioti”. De prost gust si nivel jos articolul dvs.

    • ”presa pro-occidentală” e un termen cam prea generic. Când apar divergențe între pozițiile pro-americane și pozițiile franco-germane, sintagma ”presa pro-occidentală” nu mai e destul de explicită pentru a clarifica opțiunile României.

      La articolul precedent, am menționat situația din Biserica Anglicană în chiar primul comentariu. O fi România aliată cu UK, dar e greu de crezut că pentru BOR e potrivită calea Bisericii Anglicane.

    • Un text de ´contrapropaganda´ , ce poate fi inteleasa , din context , ca propaganda contrara , pare un fel de strategie militara , de ´uz intern´ , unde ´prietenii aliaţilor noştri sunt prietenii noştri, iar adversarii lor sunt şi ai noştri´ – eventual redusi la statutul dezumanizant de ´troli´ – , o impartire in prieteni/dusmani . Uluitor ! In conditiile acestea nu se mai poate vorbi despre cultura si cu atit mai putin de stiinta onesta si dezinteresata . Spuneti ca analiza geopolitica este in afara domeniului dvs. de competenta , adica acela al biologiei si ecologiei . Dar contra-propaganda si predica tehno-religioasa sint subiecte biologice ?! Atunci in ce calitate sint scrise aceste , nu stiu cum sa le zic , meditatii existentialiste edificatoare , si de ce ar trebui cineva sa le ia in serios , in ce ´domeniu´ intra ele , dincolo de recursul abuziv la categoria transcendenta si inconsistenta a ´interdisciplinaritatii´ ?!

      • Bună dimineaţa domnule L.A.,

        Probabil că sunteţi utilizator recent al patformei. În calitate de contributor de mulţi ani din societatea civilă pentru consolidarea unui proiect politic creştin democrat-românesc şi respingerea unuia ortodoxist, de felul celui din Rusia.

        Nu e ceva simplu atingerea acestui obiectiv, necesită multă atenţie, şi vă mulţumesc că aţi ridicat tema în discuţia noastră. De exemplu JPost aratā azi cā existā o retoricā marginalā în Israel pentru o Europā creştinā fārā Schengen şi UE ca reacție la relația UE cu palestinienii. Pentru noi, creştinii ortodocşi ataşaţi valorilor civilizaţiei libere în tradiţie conservatoarea (unele persoane) şi clasic liberală hayekiană policentrică (aşa cum sunt eu) ar fi de folos o UE policentricā în care sunt acomodate şi interesele politice ale creştinilor, o suluţie rezonabilă de interes strategic pentru stabilitatea UE. Nu suntem nici globabilişti, nici naţionalişti ortodoxişti, credem că diverse probleme publice se rezolvă la diferite scări.

        Evident, acest proiect politic se desfăşoară în interiorul constelaţiei politice occidentale, după cum a arătat şi domnul Iohannis ieri. Declarația de ieri a domnului Iohannis e una tactic politicā şi strategic geopoliticā. Apārā poziția SUA de propaganda în chestiunea gestionārii epidemiei arātând cā nu e țara cu cele mai mari dificultāți, pune România în clubul țārilor liberal democratice prin compararea numai cu ele, afirmā implicit prin necitare lipsa de credibilitate a datelor raportate de China. Tactic prin alegerea Ro cu rezultatul cel mai bun pe grafic susține guvernul sāu şi respinge tema tuturor celorlalte partide cā s-au luat māsuri prea târziu la noi.

        Observând interesul dvs vă rog să îmi permiteţi să vă semnalez că puteţi asculta o excelentă emisiune cross-cutting pe teme biologice, ecologice şi creştine, foarte recentă, la RRC aici:

        https://radioromaniacultural.ro/teme-deschise-criza-covid-19-intre-biologie-ecologie-teologie-si-media-invitat-dr-virgil-iordache/

        Iată aşadar, acest text în particular este parte dintr-un program complex de comunicare a importanţei unei societăţi civilie creştin-ortodoxe prooccidentale, care să pregătească formarea unui partid creştin-democrat ca un actor relevant pe piaţa politică din Ro. E de la sine înţelesc că un astfel de demers nu poate fi agreat de cei care doresc proiecte de felul celui din Rusia (a a se vedea valorile afirmate în recenta catedrală:

        https://www.digi24.ro/stiri/externe/noua-catedrala-mamut-construita-de-rusia-contine-mozaicuri-cu-putin-stalin-si-anexarea-peninsulei-crimeea-1298948

        Sper că răspunsul meu v-a satisfăcut. Îmi cer scuze că nu voi mai reveni cu altele, am o agendă foarte încărcată pe partea de cercetare şi didactic, mai sunt şi alte proiecte la care lucrez.

        V.I.

        • Partea cu ”agenda încărcată” e un mod de a desconsidera interlocutorul. Condescendența nu e cea mai convigătoare abordare. Dimpotrivă, denotă scopuri și intenții diferite de cele exprimate direct.

  13. Ca BOR e populata de elemente securiste (mai ales) la varf, e de inteles. Ce nu este de inteles
    din articol este de ce autorul considera „pentru un laic ce e de făcut se ştie de mii de ani:
    să nu judece, să îşi ceară iertare pentru ce a greşit şi să ierte când i se cere iertare.”?

    De ce pentru un laic? – ce vrea autorul sa sugereze ca numai un laic are asta de facut.
    De ce sa nu judece? – a observa si a spune adevarul (securistii sunt in BOR !) nu inseamna a judeca.
    Sa ierte ce? – si-au cerut scuze securistii din BOR? Eu nu am auzit inca, deci nu am ce sa iert.

    Miorita ortodoxa scoate iarasi capul si se lasa taiata ca ” asa a fost sa fie, sa iertam, sa nu judecam, Dumnezeu ii vede, etc”.

    Ba sa nu ii iertam, sa ii judecam si sa spuneam tare adevarul – sunt securisti !

    Si partea cu „Situaţia BOR este, dintre toate instituţiile, cea mai fericită, pentru că liderul la vârf este Hristos.” este ambigua.

    Liderul nu este Hristos (cum ar trebui), lideri sunt acesti securisti care in numele lui Hristos fac exact pe dos. Ei intretin acest cult al „dai in mine, dai in Hristos”.

    Exodul 20:3-11 – Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine! Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub.

    Cunosc destui ortoxosi care il au pe patriarhul Daniel ca „Dumnezeu”, nu pe Hristos. Adevarul (Dumnezeu) e relativ in ochii lor cand vine vorba de BOR si staff-ul sau, e acceptat sa spui minciuni (deci sa il tradezi pe Hristos) doar ca sa aperi BOR-ul si pe patriarhul Daniel.

    Destui sunt cei care sunt ferm convinsi ca ortodoxia (implicit BOR-ul si patriarhul Daniel) detine
    adevarul ultim si suprem (motiv de dispret in general fata de alte culte religioase si in particular fata de catolici – o ura parhista impotriva catolicilor, halal dragoste si iertare crestina, a uitasem, asta e numai pentru laici). L-am intrebat pe un amic drept-credincios ortodox pana in ultima fibra a lui cine ii liderul BOR-ului, Daniel sau Hristos? A tacut. Si tacerea e un raspuns uneori foarte clar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

The Winter Is Coming

Am scris despre Karabah! Da, da. Nu e nicio glumă: în 2005 am făcut o lucrare de master pe tema războaielor din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.