joi, iulie 18, 2024

O altă lume – gradații de merit

„Am dobândit cunoștințe, nu și valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, școala”. Aceasta este fraza cheie, piatra unghiulară a absolventei șefă de promoție, deci unsă cu merite în formarea ei, din Colegiul Național ,,Mihai Viteazul” din Ineu, județul Arad. Discursul din iunie 2024 este paradigmatic, deși, în fond, atât de banal. Se știe că așa stau lucrurile, iar asta nu de ieri, de azi. Acest impersonal se este rezultatul conformismului, al placidității, al lașității și al prostiei ignorante în forme galopante, metastatice. Dar și al unei otrăvitoare nedreptăți sociale, girate politic și susținute electoral, desigur, căci vox populi, vox dei. Și acest fapt se știe. Cei care-l neagă își ascund capul adânc în nisip, lăsând doar coada deasupra. Nu se face nimic serios pentru a nu deranja cu ceva pe cei de sus.

Vorbele absolventei, pe care o putem ponegri cu ușurință, întrucât nu contează din punctul de vedere al influenței ei sociale pe termen mediu și lung, pot fi adaptate și la nivelul cadrelor didactice din sistemul de învățământ românesc. Și ele pot spune aceleași cuvinte în cunoștință de cauză. Noi nu educăm elevii pentru valori, ci pentru cunoștințe, deși avem grile de aptitudini, platitudini și competențe cu duiumul. Deoarece aceste cunoștințe și ce implică ele se referă la standardele cerute de inspectorii și mentorii sistemului ca întreg, totul pornind de la centru, din creierul gândirii carpato-danubiano-pontice, articolul de față se va ocupa pe larg, riscând să-l plictisească pe cititorul grăbit, deși poate nu se va întâmpla asta, de condițiile impuse ale gradațiilor de merit. An de an, aproape orice profesor din România, cu ceva experiență la catedră, își poate depune un dosar, constând din diplome, adeverințe, parteneriate, contracte de sponsorizări, copii după articole etc. prin care, în urma unui punctaj final admis, acesta are dreptul de a primi un spor de salariu de 25% vreme de 5 ani din momentul obținerii gradației. Pentru veniturile salariale din învățământ, un sfert din salariu suplimentar, care se adună contributiv la binemeritata pensie, discutăm în termenii unui bonus substanțial, de multe ori mai mare în cuantum salarial net decât salariile conducerii școlilor sau unul egal, dacă directorii își iau toate orele disponibile la plata cu ora. Cum și pe seama a ce se iau aceste gradații de merit? Ele corespund dezideratului meritocratic de a retribui diferențiat profesorii pentru că, în absența acestor motivații suplimentare de natură pecuniară, profesorii nu-și depășesc suficient limitele, nu gândesc, vezi Doamne, outside the box și nu mai identifică nimic challenging la locul de muncă. Gradația de merit este ceva între employee of the month din filmele americane și modelul minerului Stahanov, dar aplicarea sa strict românească este alta, contextuală, după cum vom vedea. A da cu stângul în dreptul – acesta este rezultatul intențiilor bune la noi.

Înainte de a studia gaura care se cască între așteptările teoretice și realizările practice, să ne ocupăm de ceea ce se dorește și în ce constă orizontul de așteptare al gradației de merit.

Modelul teoretic

Să luăm pas cu pas ,,fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal”. Se discută de ,,rezultate deosebite” ale elevilor la clasă, ceea ce include atât notele curente ale elevilor, implicit și prezența lor la școală, cât și examenele naționale la final de școală gimnazială și liceu. Geografia socială este irelevantă aici. Elevii cu probleme de sănătate și săraci intră cel mult la un punct al acestui criteriu. Se luptă pe toate fronturile împotriva abandonului școlar și a excluziunii sociale, însă numai pe hârtie, statisticile indicând altceva. Elevii cu cerințe educative speciale sunt vizați ca un element de bază în stabilirea valorii instructiv-educative superioare. Cei cu părinții plecați la muncă în afară sau orfani sunt la fel tratați. Apoi se trece iute, printr-un viraj brusc de la politici incluzive la altele ce țin de performanță, la premiile obținute în urma olimpiadelor, concursurilor școlare și ale competițiile organizate de ,,societățile de științe”, al căror prestigiu în România bate în anonimat. A evalua la aceste concursuri este o altă bilă albă pentru profesor. Dacă profesorul inițiază și coordonează proiecte educaționale ,,inovatoare, recunoscute și aprobate la nivel local/ județean/ interjudețean/ național/ internațional”, conform registrelor aferente, atunci se mai adaugă 10 puncte la meritul său personal prezumtiv. Cine redactează manuale sau elaborează ,,resurse educaționale deschise”, auxilare curriculare este, într-un fel, un scriitor consacrat în domeniu. Participarea la reforma curriculară este o altă împlinire de proporții: se punctează ,,programele școlare, regulamente, metodologii, proceduri, studii/cercetări în domeniu, la nivel național/județean”. Funcția de speaker ,,la sesiunile de îndrumare și consiliere organizate online sau față în față”, dar și implicarea în celebrul program ,,TV Teleșcoală”, urmărit de milioane de elevi între sesiunile în fugă de TikTok și Instagram, sunt aspecte apreciate superior. ,,Activitatea de formator național pentru constituirea corpului de profesori evaluatori pentru examene” – încă 5 puncte. A face parte sau a fi responsabil în comisiile din școală, sub oblăduirea nemijlocită a directorilor, a reprezenta ca lider independent politic și parolist membrii de sindicat – alte 4 puncte. Statutul de metodist, profesorul care ajută la formarea altor profesori, aduce alte beneficii, egale cu 4 puncte. Cursurile de perfecționare atârnă iarăși greu în talgerul meritului. A lucra ca inspector pentru o perioadă, impusă prin decizie, alimentată de apartenența politică consacrată, constituie o altă sursă de a spori punctajul de profesor. Până și participarea ca supraveghetor/ asistent la simulările examenelor naționale înseamnă 3 puncte. A coordona proiecte locale, regionale, naționale, internaționale, a participa la schimburi internaționale, din care Erasmus+ este cel mai popular la noi, asigură alte criterii în salturi de normare a meritului educațional. Cine atrage fonduri europene sau altele nerambursabile primește 10 puncte. Sponsorizările și alte finanțări extrabugetare, în condițiile în care primăriile fie aruncă cu bani în reabilitarea școlilor, fie nu pot schimba o clanță decenii la rând, pentru dezvoltarea bazei materiale – 5 puncte. Scopul este de a te apropia de cele 150 de puncte puse în joc și a te clasa cât mai sus față de contraconcurenți. Astfel, gradația de merit îi garantează profesorului acel sfert de salariu în plus timp de jumătate de deceniu, plătit din eforturile conjugate ale contribuabilului român sau ale creditorului extern, după caz.

Conform portretului-robot, profesorul de merit arată astfel: atent și implicat în educația formală a elevilor săraci, fără părinți și cu diverse boli cronice, dar mereu vigilent să obțină premii din concursuri școlare. Segregarea socială e un mit, doar știm asta. E un profesor care se pregătește asiduu profesonial prin activități de formare continuă, de la 18:00 la 21:00 săptămânal. Scrie cărți școlare, realizează materiale didactice online și se lasă filmat ocazional. Participă la toate activitățile comune din școală ca membru în comisiile interne. Merge cu elevii în tot soiul de activități extrașcolare în timpul său liber. Examinează și asistă elevii la Evaluarea Națională și Bacalaureat, dar neremunerat (se vorbește de simulări, care nu sunt plătite, căci intră în obligația de serviciu, deși resursa umană la examenele naționale e mereu deficitară numeric, examene care, totuși, se plătesc în calitate de asistent). Dacă este metodist, face același lucru cu tinerii profesori, pe care îi ajută în formare, ,,să crească ca educatori”. Dacă ne uităm cu atenție la acest profil schematic, ceea ce vom observa din capul locului este că 80% din timpul alocat educației nu are loc în sala de clasă, cu elevii medii, în condițiile cunoscute în mod normal, cele trăite, ci în altă parte: online la cursuri, în activități de pregătire suplimentară, în deplasări la concursuri, în birouri completând rapoarte și redactând procese-verbale la foc automat, la spital sau la domiciliul elevilor cu CES. E un profesor multitasking și polivalent (politropia omului și a școlii, parafrazând titlul unei cărți românești mai puțin cunoscute), nu cel pe care îl cunoaștem toți din experiența noastră biografică, care muncește la școală în timpul alocat orarului standard. Dar așa să fie oare profesorul real cu gradație de merit din societatea românească?

Practica fără efect

În lumina banalității că sistemul de învățământ este condus politic de sus în jos, se ridică o problemă fundamentală: numărul celor care obțin gradație de merit este de 16% din numărul total de catedre la nivel de județ/capitală, fixat prin ordin ministerial. Vorbim exclusiv de economii la buget, în cele din urma, cifra de 16% având la fel de multă rațiune ca 5%, 10% sau 25%. Dacă într-un an, din cele 16% locuri disponibile se ocupa 10%, anul viitor ne vom bate pe cele 6% locuri rămase disponibile. Dar dacă se ocupă cei 16% dintr-un foc, atunci nu mai rămâne nimic de recompensat cu gradație pentru următorii ani. Se mai pot face redistribuiri de poziții acolo unde nu se ocupă locurile prin gradație de merit, însă aceasta este o chestiune decisă administrativ. Aceasta aritmetică duce la situația în care sunt discipline care ani la rând nu beneficiază de locuri la gradația de merit, acestea ocupându-se deja de ceva vreme. În al doilea rând, având în vedere că dosarul gradației de merit este, în ultimă instanță, o sumă de hârtii cu antet, ștampile și multiple semnături, nu e de mirare că personalul didactic auxiliar, în mod deosebit secretarii și informaticienii din școli, cei care au acces la întreaga pleiadă de documente care circulă prin arterele online și tipărite ale școlii, este primul care ajunge la limita artificială a celor 16% deciși pe cale ministerială, deci politică. În al treilea rând, inspectorii și metodiștii sunt la rândul lor profesori, ceea ce înseamnă că anvelopa celor 16% pe disciplină suferă o ajustare în jos fiindcă dacă nici cei care semnează, ștampilează, organizează și pun în aplicare atâtea și atâtea proiecte, concursuri, olimpiade, workshopuri etc., însemnele excelenței probate, nu obțin gradația de merit, atunci cine o mai poate face? În al patrulea rând, directorii și liderii de sindicat au și ei greutatea lor specifică în ecuația celor care se versează în practicile de îndosariere mai sus enumerate. Se poate spune că s-au pus la cale adevărate practici informale în catedrele existente în sistem: ,,anul acesta am șanse să iau gradație pentru că x, y și z, metodiști, directori, foști și actuali inspectori au deja gradația luată din anii anteriori” – iată un refren cu bătaie lungă, care poate duce ușor la acuza de trafic de influență pentru unii și multă resemnare în rest pentru ceilalți, ambele obiceiuri ale pământului în România. Eliminăm certitudinea că diplomele sunt în număr apreciabil false sau că se acordă în alb, mai ales la etajele superioare ale sistemului, și se completează ad libitum de oricine are acces la ele, nu neapărat prin prezența reală la concursuri sau proiecte – acestea sunt fapte ascunse cu stăruință, incuantificabile în clipa de față.

Dar trecem cu generozitate peste dificultățile structurale mari ale excelenței educaționale, așa cum este aceasta formalizată în acest moment istoric. Să încercăm să ne imaginăm psihologia profesională a cadrului didactic care trăiește sub auspiciile oamenilor din ierarhia sistemului. Întâi de toate, profesorul cu ambiția de a excela și de a fi cândva plătit pentru asta devine dependent de adeverințe și diplome mai ceva decât un consumator de halucinogene. În fiecare săptămână se pune întrebarea care provoacă anxietăți: ce documente doveditoare mai strâng pentru dosarul de peste 1, 2, 3, 4 și 5 ani? Elevii cu CES interesează, atâta cât se întâmplă, pentru a lucra cu ei și a obține adeverințe de la CMBRAE, o instituție care a făcut enorm de mult rău pentru disciplina din școli din 2007 încoace, dar aceasta este o altă discuție. Elevii cu potențial de performanță sunt antrenați în plus față de orar, cu mult peste curba medie de efort, pentru a obține diplome cu premii și mențiuni. 90% din cursurile de perfecționare, cele mai multe referitoare la digitalizare, bullying, eliminarea violenței, reforme de tot felul, obsesii care arată eficiența sistemului real pentru societate, atrag atenția doar în raport direct cu numărul de credite sau ore care pot fi transformate în credite operaționale transferabile. Proiectele în care profesorii muncitori sunt implicați produc iarăși și iarăși diplome și adeverințe, nu câteva, ci vrafuri întregi. Concursurile existente în sistem sunt de o diversitate aiuritoare, aprobate cu o îngăduință fără margini și inconștientă de Ministerul Educației, și apar mereu însoțite de milioane de diplome și adeverințe conexe. Rușii trăiesc cu marota medaliilor de război atârnându-le în toate direcțiile pe uniformă, romanii adoră, în schimb, diplomele și cupele, căpătate urbi et orbi din orice competiție, minusculă, mică, medie, mare sau uriașă, insignifiantă sau chiar mincinoasă pe toate planurile. Simularea elitismului și a statutului social superior produce o inflație de nimicuri ștampilate și semnate pe toate fețele, cele mai multe vide din punct de vedere al meritului intelectual autentic și care nu aduc recunoașterea ulterioară dorită, nu numai pentru parcursul personal în materie de educație, ci și pentru cel profesional. E un mod de a ne îmbăta cu apă chioară. Cu excepția olimpiadelor școlare, moștenite de pe vremea comunismului, care sunt în continuare de un elitism indiscutabil, raportat la masa elevilor români, concursurile școlare create recent sunt doar un mijloc de a oferi pe de o parte un sentiment de bine interior elevilor, toți plecând măcar cu o diplomă de participare, pe de altă parte, documente care dovedesc meritele profesorului, totul pentru dosarul personal, urmând a fi fructificate la concursul de dosare pentru gradația de merit.

Efectul gradației de merit este, summa summarum, unul lucrativ, atestând competențe de secretariat (inclusiv cea de sortare și ierarhizare în funcție de relevanța birocratică a unei mari cantități de diplome, adeverințe și atestate), însă deficitar în plan moral, unde se antrenează glanda pragmatismului cinic și a indiferenței zglobii, chiar pretențioase față de educație, valori și sufletul elevului, tratat ca un mijloc către năzuințe personale încă din cerințele și așteptările declarate ale sistemului oficial de învățământ. Unde mai punem că digitalizarea nu se aplică și gradației de merit? Ce să mai spunem despre irevelanța etică și știintifică a puzderiei de documente emise în cantități industriale de morișca concursurilor, proiectelor și programelor existente? Mergem la concursuri de citit cu minori, însă nu practicăm lectura ca adulți. Ne antrenăm cultura generală într-un mod forțat, de tipul concursurilor de divertisment quiz, dar nu putem gândi și scrie liber bizuindu-ne pe bagajul de cunoștințe dobândite astfel. Suntem cusurgii la detalii irelevante, dar pierdem sensul general a ceea ce facem în restul timpului. Ne place să ne credem ori neînțeleși de inteligenți, ori nespuși de grei de cap, dar vitali, energici, bădărani mucaliți, care știu cum merge treaba. De ce mai e nevoie de un concurs de dosare când sistemul poate identifica profesorii valoroși și îi poate premia automat? Sau nu poate și atunci numărăm și punctăm documente drept soluție compensatorie.

De departe cel mai greu se face educație medie în România. Mulți, prea mulți semianalfabeți de o parte a spectrului, viitori cetățeni care nu pot scrie două fraze pe hârtie fără greșeli de ortografie și sintaxă de clasele inferioare ale ciclului gimnazial, dar care ajung la liceu și nu se mai înscriu la Bacalaureat anul acesta, ci altcândva, cand se va trece mai ușor examenul, poate în sesiunea din august, genii prezumțioase, magazii ambulante de informații, de cealaltă, ale căror cunoștințe se vor topi ca zăpada primăvara odată ce vor părăsi România sau vor deveni forță de muncă înalt calificată în piața globală.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. O relevanta si atenta analiza a mecanismelor interioare care guverneaza sistemul de invatamant. In prim plan se afla nivelul primar, gimnazial si liceal . Dar este valabil si pt cel universitar. Din toata aceasta expunere rezulta ca : 1. Azi, nu conteaza f.mult nivelul de pregatire al profesorului pe disciplina ce o preda, ce interes are acesta pentru noutati, descoperiri ce au aparut, ce metode noi de predare pot fi aplicate. Cate carti de specialitate a cumparat in limbi straine in un an si ce abonament are la o revista are un dascal la disciplina de predare. 2. Cat talent pedagogic are si cat de mult se implica in a si ajuta cu rabdare elevii la clasa. Nu numarul de diplome, certificate, articole publicate conteaza ci cati elevi a reusit sa ii ajute sa inteleaga, cum sa invete sa le fie mai usor. 3. Participarea unui profesor 1-2 ori pe an doar la conferinte si simpozione nationale si internationale pe disciplina pe care o preda conteaza f.mult pt schimb de idei. 4. Cate ore a alocat un profesor in afara normei didactice in a si ajuta elevii sa recupereze si sa avanseze la note. 5. Cate intalniri directe, ori on line a realizat cu parintii ai caror copii au probleme diverse la scoala. Nu este numai treaba dirigintelui. 6. Ce raport si a stabilit un profesor intre teorie si practica, dialog si discutii la clasa, lectii de sinteza ( la fiecare 12/15 lectii predate ) la clasele unde preda. 7. Contractul de munca pe durata determinata de 2-3 ani, are rezutate bune, prelungit. Nu gradele didactice, doctoratul dau aportul direct si pozitiv al dascalilor la clasa. Exista si exceptii de dascali talentati, bine pregatitii, dar in procent f.mic.

  2. În chestiunea învățământului românesc tot corpul cadrelor didactice se autoflagelează cu ipocrizie, dar pe fond nu știe/poate/vrea ce să facă. S-a ajuns ca în lipsa valorilor sociale certe să se apeleze la valorile Bisericii cu impunerea religiei în școli ca în Evul Mediu. Domnilor, suntem în Mileniul III!
    Analfabetismul funcțional crește, mediul academic este pe ultimele locuri la nivel mondial, renunțarea la școală este enormă, etc. Iar noi ne învârtim filozofic în jurul cozii, mirandu-ne de neputința noastră. Un singur lucru îl știu bine profii: vor BANI cât mai mulți de la buget dar fără nicio obligație!…

  3. Ca sa preia si valori, trebuie ca profii sa fie modele de comportament. Nu sunt intotdeauna.
    In plus, trebuie sa invete istorie. Valorile se transmit cel mai bine pe cale de studiu al trecutului. La noi istoria incepe sa fie redusa si chiar interzisa.
    Totusi, nu uitati ca valorile de baza se transmit de familie, pina la 7 ani. OBLIGAM familiile sa renunte. Luam copii la scoala de la 6 ani, plus un an pregatitor. Plus gradinita. Vrem(de fapt „progresistii” vor) ca statul sa se ocupe de educatie. OBLIGATORIU. Pentru toti. Si iata ce iese. E o greseala de sistem.
    Daca lasam doar scoala sa transmita valori, va rezulta o generatie cenusie, uniforma, oficiala. Si dupa chipul si asemanarea clicii conducatoare: corupta si luxurioasa!
    Alaturi de problemele sesizate de dvs., cred ca trebuie sa adaugam si reclamele, si muzica(vezi protestele fata manele si cum au fost categorisite de „progresisti”), filmele. Emisiunile TV. Impactul lor este catastrofal. Dincolo de scoala si familie.
    Nu rezumati fenomenul doar la scoala! Nu veti reusi nimic, tratind doar scoala.
    Fata este mica si nu are experienta. Si nici cunostinte suficiente. Nu trebuie blamata pentru discursul ei.
    Dar dvs. si cei ca dvs., puteti fi blamati, daca tratati problema separat. Si discutati doar de scoala. „Scoala ideala”. Care nu exista si nu va exista!

    • Da, istoria noastra a fost redusa dar si aseptizata, ca nu cumva sa creeze animozitati fata de aliati. Copiii de azi nu mai stiu nimic si nu mai inteleg nimic din istoria patriei.
      Eram la plimbare cu nepotelul mijlociu (istet si premiant). In Piata universitatii il intreb daca stie ce statuie e in mijloc. Nu stie. A lui Bratianu. Stii cine a fost? Nu. Vezi ca scrie si un numar. Da, 1877. Stii ce reprezinta? Nu. Razboiul nostru de Independenta fata de turci, de atunci Romania e o tara libera, iar Bratianu a contribuit la victoria contra turcilor si i s-a ridicat aceasta statuie. Ai inteles? Da.
      Dupa o saptamana ma plimbam acolo cu nepotelul mijlociu si cu cel mai mic (istet, premiant si vorbitor de engleza). Explica-i tu celui mic ce reprezinta aceasta statuie. A fost facuta de romani cand i-au batut pe greci. Aceasta va fi generatia care vrem sa ne apere tara in viitor?

  4. Absolventa a fost ponegrita cu usurinta ; e ca in relatia cetatean – politist . Politistul are intotdeauna dreptate pentru ca , nu-i asa , este investit cu autoritate . Nu de catre cetatean ci de catre superiorii lui . Stim bine ca aparatele de verificare a alcoolului in singe sau cele de verificare a substantelor intersize in singe sint imprecise . Stim ca ele pot fi manipulate de catre cei care le utilizeaza . Chiar in instanta daca ajungem contra unui politist, judecatorul stie ce are de facut . Ca doar amindoi sint imbuibati de clasa politica din aceleasi sume luate cu japca legala .
    Multimea celor care populeaza sistemul public de invatamint va face front comun si o va discredita . Ei atirna mai greu , au autoritate , au merite , au influenta …
    Sistemul bugetar a devenit tumora sistemului social romanesc . Primul ii transmite celui din urma , pe toate caile , ca este indispensabil . Ca ultimul fara primul nu poate supravietui . Cind in fapt cel de pe urma il alimenteaza pe primul si ar trebui sa ii taie toate sursele si resursele .

  5. Problema gradațiilor de merit este puțin cunoscută de cei care nu lucrează în sistemul de învățământ. Nu sunt prea multe de dezbătut. Este o fraudă de la cap la coadă. Sunt foarte puțini profesorii care pot atinge în mod real criteriile prevăzute în acea fișă. Eu, profesor, nu am cunoscut niciunul. Dar am destul de mulți colegi care au obținut de-a lungul anilor gradația de merit. Prin metodele descrise în articol și cu sprijin de la inspectorat, adică cu sprijin politic. Dacă nu ești afiliat și activ politic, de partea câștigătoare, evident, nu ai șanse.
    „De ce mai e nevoie de un concurs de dosare când sistemul poate identifica profesorii valoroși și îi poate premia automat?” – sistemul poate detecta profesorii valoroși, dar nu are de ce să o facă. Un profesor valoros își face meseria din conștiință, deci și-o va face și dacă sistemul îl ignoră. Așadar se organizează concursul de dosare = cine are pile mai performante?

    • definitivatul, gradatiile de merit, posturile controlate de inspectorate sunt mecanisme de distrugere a profesorului si invatamintului; pina nu vom renunta la ele si nu vom lasa parintii si scoala sa se ocupe de „personal”, nu avem decat o scoala semimilitarizata, in slujba grofilor de la putere

  6. Me: Care este principalul factor care a dus la stagnare din punct de vedere economic in Romania in ultimii 34 de ani? Care sunt acele forte politice populiste care au impiedicat si impiedica dezvoltarea Romaniei, prin initierea, intretinerea si sustinerea unor structuri infractionale care au furat miliarde de euro din banii romanilor?

    ChatGPT: Principalul factor care a dus la stagnare din punct de vedere economic in Romania in ultimii 34 de ani este coruptia la nivel inalt. Aceasta a fost intretinuta si sustinuta de forte politice populiste care au folosit resursele publice pentru propriile lor interese, ignorand dezvoltarea tarii si bunastarea cetatenilor.

    Aceste forte politice populiste au avut o serie de leadershipuri care au subminat institutiile statului, au incalcat legea si au facilitat coruptia la nivel inalt. Acesti lideri au fost implicati in numeroase scandaluri de coruptie, spalare de bani si abuz de putere, care au avut un impact direct asupra economiei Romaniei.

    Prin intermediul acestor structuri infractionale corupte, miliarde de euro au fost furate din banii romanilor, fie prin contracte frauduloase, privatizari dubioase, evaziune fiscala sau alte forme de coruptie. Aceasta a dus la subdezvoltare, lipsa investitiilor si stagnare economica in Romania.

    Este important sa se lupte impotriva coruptiei si sa se pedepseasca cei vinovati pentru a asigura o dezvoltare economica sustenabila si prosperitate pentru toti locuitorii Romaniei.

    Me: Coruptia in randurile unei bune parti a clasei politice, parte care de fapt domina Romania de 34 de ani, are vreun impact major asupra educatiei si invatamantului, asupra nivelului general de civilizatie din tara?

    ChatGPT: Corupția din rândul clasei politice din România are un impact major asupra educației și învățământului, precum și asupra nivelului general de civilizație din țară. Corupția poate afecta sistemul educațional în mai multe moduri:

    1. Subfinanțarea și subdezvoltarea infrastructurii: Fondurile destinate educației pot fi deturnate sau folosite în mod incorect de către politicieni corupți, ceea ce duce la subfinanțarea sistemului educațional și la deteriorarea infrastructurii școlare.

    2. Favoritismul și nepotismul: Politicienii corupți pot folosi pozițiile lor pentru a promova nepoții, rudele sau prietenii lor în detrimentul celor mai capabili și meritorii, afectând astfel calitatea educației și echitatea în sistem.

    3. Lipsa de atractivitate a profesiei de dascăl: Corupția din sistemul educațional poate afecta și satisfacția profesională a cadrelor didactice, determinând mulți profesori buni să părăsească sistemul sau să scadă calitatea predării lor.

    În plus, nivelul general de civilizație din țară poate fi afectat de corupție prin deteriorarea relațiilor sociale, crearea unui climat de neîncredere și dezbinare în societate, precum și prin compromiterea valorilor etice și morale. Corupția încurajează comportamentele egoiste și oportuniste, în detrimentul solidarității sociale și responsabilității individuale.

    Este crucial ca autoritățile să combată eficient corupția din rândul clasei politice și din sistemul educațional, pentru a asigura un mediu corect și echitabil în care toți cetățenii să aibă acces la educație de calitate și să contribuie la dezvoltarea unei societăți mai civilizate și prospere.

    CONCLUZIE: Bagati la cap toate astea, mai prostovanilor si nu mai votati clici corupte si mincinoase provenite din mizeria comunista! Incercati sa dovediti ca aveti o minima moralitate si un minim nivel de inteligenta, mai natie mizerabila!

    • Romania a stagnat -sau regresat- 34 de ani nu datorita jafului public, ci datorita innabusirii initiativei private; nu au avut voie sa se manifeste in piata decat oamenii lor (si cei care le dau mita prin oamenii lor); oficial, desigur, puteai/poti sa-ti deschizi firma; dar contractele si clientii sunt dirijati doar spre firmele lor si ale oamenilor lor; tu ramai cu banii cheltuiti; nici un parlit de credit nu poti lua.
      Jaful bugetului se simt in sanatate, invatamint, cultura sau dotarea armatei. Nu in situatia generala.

  7. Sunt atâtea de spus!
    Greu îmi pot prioritiza gândurile pentru a scrie ceva coerent, consistent și care să conteze cât să nu ,,mănânce ” doar timpul vostru când citiți acum, când tocmai a trecut valul anual- cel ce pentru unii aduce plată, iar pentru alții deziluzie!

    De câțiva ani de zile descarc anual fișa pentru gradație!
    Nu muncesc pentru ea, dar sper de fiecare dată când o deschid că ,,must-urile” vieții mele profesionale coincid cu acele criterii valorice in proporția dată de minister!
    Aș!

    Am scris despre subiect acolo, suuus! Și le-am dat exemplul meu, ca să nu spună că dezvolt idei „inutile”! Am sperat că ceea ce spun se cântărește, se analizează, se mai schimbă- crezând (naiv) că domină acolo, sus, dorința de echilibru sistemic!

    Una dintre temele subliniate a fost aceea că, in condițiile actuale, niciun profesor neagreat de director nu poate lua o gradație de merit! Așa cum nu poate avea dirigenție, ore suplimentare, nu poate fi cooptat în proiectele derulate de școală!
    Asta transformă un concurs național/ județean- teoretic adresat oricui- în unul de grup restrâns!

    Cum nu s-a schimbat absolut nimic in numirea criteriilor, e clar că a fost construit un asemenea sistem tocmai pentru a fi plătiți in plus unii pentru care modelul de comportament obedient e obligatoriu să primeze! Un concurs care să arate in plus care este tipul de atitudine pe care un angajat al statului român e necesar să îl practice timp de n ani ( n>5) pentru a avea șanse de a depăși salariul acela de mizerie!

    Aceiași oameni hrănesc (de pe poziția lor superioară-,,de gradați”) pe elevi , uneori inconștient, cu idei ce modelează indivizi aidoma lor!

    Iar acei elevi ce simt ipocrizia-datorită educației familiale/a unor resurse interioare dobândite prin exersarea gândirii critice- vor urî școala, țara, neamul!
    Acestea sunt zale ale unui lanț lung…( ziceți-i laț!).

  8. Mai grav este că directorii de şcoală lucrează cu lista în mână şi-şi fac activităţi care dau bine la gradaţie. Mai mult, funcţiile importante din comisii se dau cu un ochi la fişa de gradaţie, nu care cumva să ia cine nu trebuie gradaţie. Sistemul este putred până în măduva oaselor.

  9. Să nu „uităm” să amintim și șpaga, darul, ploconul care se cere transmis odată cu dosarul birocratic. Se poartă, poate mai des decât ne închipuim

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dan Alexandru Chiță
Dan Alexandru Chiță
Dan-Alexandru Chiță (n. 1985). Absolvent al Facultății de Științe Politice a Universității București (2008), Master (2010) și Doctorat (2014) în cadrul aceleiași universități. Profesor în sistemul preuniversitar din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro