Au fost destule de criticat în felul cum și-a îndeplinit presa misiunea în 2015. Au fost derapaje etice, au fost abateri de la normele profesionale, au fost și arestări.Există însă subiecte care au resuscitat spriritul critic al jurnaliștilor și i-au îndemnat să scotocească după informații relevante. N-a fost ușor de explicat un fenomen cu totul aberant, marca ”fabricat în România”: abundența incredibilă de ”opere” și lucrări științifice ale pușcăriașilor VIP, menită să le scurteze semnificativ penitența. Interesul public a fost pe deplin servit de mass-media pe subiect. Cotidianul Adevărul a acordat temei numeroase pagini, atât pentru a evalua autenticitatea unor cărți scrise pe bandă rulantă de deținuți suspectați de incultură cronică, cât și pentru a atrage atenția publicului asupra deficiențelor sistemului juridic și penitenciar care fac posibile fraude comise chiar în timpul executării pedepsei. Îngăduința cu care este privită de sistem aberația că se poate scrie și publica o carte la fiecare 29 de zile, cum a susținut George Copos, convigând decidenții să îl elbereze în ciuda suspiciunii de plagiat, este de neacceptat. La fel, ”performanța” de necrezut că în timpul a 16 luni un individ ar putea să scrie 8 cărți științifice (o carte la 2 luni), așa cum se lauda recent deținutul Dan Voiculescu, pentru care ar putea primi 240 de zile dispensă din pedeapsa de 10 ani. Sau că agramați ca Gigi sau Giovanni Becali ar putea comite mai multe cărți decât au citit într-o viață. Presa românească n-a înghițit broasca, cum o înghit politicienii care permit ca penitența să devină un târg iresponsabil între instituțiile statului și privilegiați. O comparație simplă arată cât de mult s-a agravat fenomenul de când boșii, deținători de putere și averi, intangibli timp de vreo 20 de ani, au început să intre în vizorul justiției: în perioada ianuarie 2014 – iunie 2015, conform datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor, deţinuţii din România au publicat sau au notificat spre publicare 198 de lucrări. Gândul a identificat peste 70 de autori, cei mai mulți proveniți din rândul ”infractorilor cu gulere albe”. În 2012 doar 7 lucrări au fost redactate în închisoare. Diferența se bazează pe o rețea de complicități, soră cu sistemul plagiatelor și al doctoratului pe bani, rezultată din prevederile legale care spun că „o lucrare ştiinţifică, scrisă sub coordonarea unui cadru didactic universitar şi publicat la o editură acreditată la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice şi Învăţământului Superior (CNCSIS), valorează 30 de zile de închisoare scăzute din pedeapsă”. Cine sunt complicii din lumea academică care se pretează la astfel de șmecherii, începe să iasă la iveală datorită investigațiilor presei. O solicitare a DNA de măsuri aspre prin modificare legii este examinată de CSM, dând fiori unor clienți ai corupției.
Mass-media a găsit adeseori titluri de impact, pentru a produce alertă morală în societate. Sau cel puțin indignare. Ion Niculae, mai tare decât Pleșu!, titra în august stirpesurse.ro, referindu-se la cele 4 cărți scrise de magnat în patru luni, iar Pro TV anunța în luna mai Vești proaste pentru ”scriitorii” din spatele gratiilor. Ziarul Adevărul a făcut în primăvară topul celor mai prolifici autori, sub titlul Uniunea Scriitorilor din Pușcărie. Constatările scandaloase apar încă din titluri: Pușcăriile românești se preschimbă în edituri științifice, titrează Curentul, sau Cum i-a umilit Copos pe academicieni, un titlu al Evenimentului zilei din aprilie 2015. Ironia și bășcălia au stors titluri cu haz: Colecția ”Biblioteca pentru hoți”. Marii clasici ai pușcăriilor, cita B1 TV pe o burtieră, Pușcăriașii ig(Nobel) un titlu de pe contributors.ro, sau, în publicațiile satirice Pușcăria scoate scriitorul din om (Academia Cațavencu) și 10 capitole sugestive din lucrările științifice publicate de Adrian Năstase în pușcărie (Times New Roman), din care cităm, ca să încheiem anul cu veselie, fie și amară:”Cum am stat în temniță mai puțin de 2 ani pentru un popor de idioți: deși am furat, ei mă credeau deținut politic”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
– „Presa românească n-a înghițit broasca, cum o înghit politicienii care permit ca penitența să devină un târg iresponsabil între instituțiile statului și privilegiați.”
As inlocui „politicienii” cu Justitia (sau unii judecatori); nu pentru ca politicienii ar fi nevinovati, ci pentru ca nici Justitia nu e fata mare, din moment ce practica „un târg iresponsabil”.
Caci elevului nu ii dai premiul magna cum laude doar pentru ca a scris la teza, ci te mai si uiti ce a scris, apoi, daca il stii de loaza si a facut o lucrare de 10, musai sa intri la banuieli.
Asta nu diminueaza meritele unor ziaristi. Atit de putini!
Prea putin, prea tarziu. Presa este intr-o simbioza prea stransa cu politicienii anacronici, asa ca acestia o vor trage-o dupa ei, in prabusire. Caci prabusire va fi, chiar daca multi nu sunt constienti de asta.
Cat despre condamnatii ce devin scriitori prolifici dupa incarcerare, poate c-ar fi mai bine sa-i lasam acolo in continuare, fiindca acolo au timp sa creeze opere ce vor vontribui la inaltarea societatii romanesti… Imi pare clar ca oamenii astia nu au scris carti in libertate fiindca n-au avut timpul necesar, nu fiindca n-ar fi avut capacitatea sa o faca.
Eventual, Procuratura ar trebui sa mearga pe fir, sa vedem daca nu sunt ceva „ghost writers” in spatele acestor opere. Si, bineinteles, daca se dovedeste ca acele carti au fost scrise de altii, sa-i bage din nou in puscarie pe falsii autori.
“Presa românească” a inghitit totusi broasca atunci cind un tribunal brasovean a decis confiscarea unei case obtinuta cu acte false de catre o persoana importanta, nu spui cine.
O fi inghitit “Presa românească” casa din Mihaileanu?